Sunteți pe pagina 1din 5

Capitolul 1

Introducere
Materialele electroizolante sau dielectrice sunt materiale nemetalice care opun o
rezistenta foarte mare trecerii curentului electric atunci cand sunt supuse tensiunii continue.
Materialele electroizolante se intrebuinteaza in principiu pentru doua scopuri :
- pentru a forma izolatia electrica in partile conductoare de curent care se gasesc la potentiale
electrice diferite, pentrua impiedica trecerea curentului intre aceste parti;
- pentru confectionarea condensatoarelor eletrice (materialul electroizolant constituind
dielectricul dintre armaturi).
Calitatea materialelor electroizolante se apreciaza pe baza caracteristicilor electrice si a
proprietatilor neelectrice (proprietati fizice, mecanice, termice, chimice). Cele mai importante
caracteristici electrice sunt : rezistiitatea, permitiitatea, rigiditatea dielectrica, tangenta
unghiului de pierderi.
Rezistivitatea
Materialele electroizolante folosite in tehnica nu sunt dielectrici perfecti, adica rezistenta
lor are o aloare foarte mare, dar nu infinita.
!use sub tensiune, toate materialele electroizolante folosite in practica lasa sa
treacaprin ele un curent de aloare foarte mica, denumit curent de scurgere.
Ca si rezistenta electrica a conductoarelor, rezistenta materialelor electroizolante se
defineste ca fiind raportul dintre tensiunea continua si curentul de scurgere ce apare datorita
tensiunii.
Conductiitatea electrica a materialelo electroizolante depinde de starea fizica (gazoasa,
lichida sau solida), de temperatura si umiditatea mediului
incon"urator.
#a dielectricii solizi, conductitatea electrica
depinde de continutul de impuritati (inclusi apa si aer),
de structura (cristalina sau amorfa), de compozitie si
temperatura. #a acesti dielectrici, curentii de scurgere pot
sa circule nu numai prin grosimea dielectricului (cum se
intampla la dielectricii lichizi si gazosi), ci si de-a lungul
suprafetei dielectricului, ca in figura alaturata.
Corespunzator celor doua cai de trecere a curentului, se
iau in considerare rezistivitatea de volum (la gaze, lichide
si solide) si rezistivitatea de suprafata (la solide) :
1
Permitivitatea dielectrica
$aca un material electroizolant este asezat intre doua placi metalice (electrozi) legate la
bornele unei surse de tensiune continua %, se constata ca pe placi se acumuleaza sarcini
electrice &' respecti -' , ca in figura alaturata. $ispozitiul se comporta ca un condensator
de capacitate C.
$aca se scoate
materialul dintre cei doi electrozi
si intre ei se produce id, la
aceeasi tensiune %, capacitatea
dispozitiului a aea o aloare
mai mica decat C (initial).
(ezulta :
se
numeste permitivitate (sau
constanta dielectrica) a materialului respecti ; ea reprezinta cresterea capacitatii unui
condensator dat cand intre armaturi in loc de vid se afla un anumit material dielectric.
Rigiditatea dielectrica
Intre doua armaturi intre care se afla un dielectric se aplica o tensiune %, prin dielectric
a trece un curent a carui aloare este relati mica. $aca aloarea tensiunii creste peste o
anumita aloare, curentul creste brusc, strabatand dielectricul sub forma unei descarcari (arc,
scanteie sau descarcare luminescenta ) la gaze). In acest moment rezistenta izolatiei scade
brusc sub o aloare initiala foarte mare, pana la o aloare foarte mica, producandu-se
strapungerea izolatiei.
Tensiunea la care are loc strapungerea izolatiei se numeste tensiune de strapungere.
*aloarea acestei tensiuni constituie una dintre cele mai importante caracteristici ale
izolatiei, pe baza ei apreciindu-se in ce masura materialul respecti asigura izolatia corpurilor
aflate sub tensiune.
+ensiunea de strapungere depinde de grosimea si de felul materialului izolant. !entru
fiecare material se stabileste o marime care se numeste rigiditate dielectrica.
,
In cazul dielectricilor solizi, permitiitatile sunt diferite in functie de structura materialelor (de
e-emplu, parafina are permitiitatea . / 1.0-,.,, sulful . / 1.2-3, unele sticle au . / 14-15, iar
unele materiale ceramice au . / 1444).
Rigiditatea dielectrica reprezinta tensiunea de strapungere a unui strat din materialul
respectiv, care are grosimea de un milimetru.
(igiditatea dielectrica se e-prima in 6iloolti pe milimetru 76*8mm9 sau in 6iloolti pe
centimetru 76*8cm9.
$e aici reiese ca tensiunea de strapungere a unui material de grosime h se obtine
apro-imati inmultindu-se rigiditatea dielectrica a acestui material cu grosimea h pe care o are
stratul izolant respecti.
(igiditatea dielectria este influentata de catia factori, ai anume:
-daca temperatura materialului trece peste o anumita limita, atunci este faorizata
strapungerea termica a materialului;
-cu cat durata de aplicare a tensiunii este mai mare, cu atat rigiditatea dielectrica este
mai mica;
-cu cat frecenta tensiunii aplicate este mai mare, iar campul dintre electrozi este mai
neuniform, se produce strapungerea la o aloare mai redusa a tensiunii.
Materiale electroizolante solide
$in multitudinea de materiale electroizolante, materialele solide sunt cele mai folosite.
!reponderenta folositii materialelor electroizolante lichide si gazoase a incepus sa scada in
ultimii ani, locul lor fiind substituit de materialele electroizolante solide. !e langa faptul ca toate
conductoarele electrice subterane sau terestre sunt izolate folosind materiale dielectrice solide,
utilizarea electroizolantilor solizi a prins contur datorita minimizarii tuturor aparatelor electrice. In
electronica, in afara de aer, aproape ca nu se mai foloseste niciun material electroizolant (cu
e-ceptia putinelor modele de tuburi electronice care inca se mai fabrica pentru audiofili, care
contin id). In electrotehnica, :trend-ul; este acelasi; de e-emplu, clasicele transformatoare de
puteri mari care foloseau racirea cu ulei, au fost inlocuite de transformatoare :uscate;, care
folosesc dierse rasini in electroziolatie.
Materialele electroizolante solide, principale, care se folosesc in electrotehnica sunt :
- Celuloza si produsele deriate pe baza de celuloza (lemn, hartie, carton etc.);
- (asini ((asini termoplaste, termoreactie, naturale, sintetice, sintetice de polimerizare,
sintetice de policondensare etc.);
- <itumuri;
- Materiale plastice;
- Materiale stratificate (perina-, te-tolit, sticlote-tolit etc.);
- #acuri si compounduri;
- =ticla;
- Ceramica electrotehnica;
- Mica si produsele de mica (micanita, micabanda etc.);
- >zbestul si produsele de azbest (fibra de azbest, sfoara de azbest etc.);
Capitolul ,
1
(asini sintetice
Consideratii generale
? categorie de materiale specifica tehnicii actuale o constituie rasinile sintetice. @le apar
in tehnica la inceputul secolului, primele rasini fiind cele bachelitice, dupa numele $r. <ae6eland
care le-a fabricat, si cele pe baza de celuloza (celuloid, fibra ulcan etc.) . >bia in 10,5 se
fabrica pentru prima data politirenul , in 10,A !*C-ul, iar in 101B polietilena de inalta presiune
(cea de "oasa presiune se fabrica de abia in 1051).
$upa ce-l de-al doilea razboi mondial, rasinile sintetice cunosc un aant deosebit, asa
incat astazi nu se poate concepe industria electrotehnica fara ele.
$eosebit de interesant este faptul ca teoria compusilor macromoleculari este cunoscuta
astazi suficient de bine pentru ca sa nu se produca materialele noi carora sa li se caute apoi
aplicatii proprietatilor lor, ci pornind de la anumite aplicatii care necesita proprietati anume, sa
se produca materialele potriite acestor scopuri.
(asinile sunt substante organice compuse, aand o structura amorfa. @le sunt ariate,
atat ca compozitie chimica cat si ca proprietati. #a temperatura obisnuita sunt fragile atunci
cand sunt intr-un strat gros, si relati fle-ibile atunci cand se afla sub forma unor pelicule. !rin
incalzire insa ele se inmoaie treptat, deenind plastice, iar la temperaturi mai ridicate ele dein
lichide.
(asinile sunt in general cleioase si adera puternic la corpurile cu care sunt in conctact.
Cele mai utilizare rasini in tehnica electroizolatiei nu sunt solubile in apa si sunt foarte
putin higrocopice. @le sunt solubile in anumiti solenti. >cest lucru sta la baza fabricarii
diferitelor lacuri de impregnare.
%tilizarea lor in tehnica este multipla si e-trem de importanta. (asinile serersc la
fabricarea maselor plastice, a lacurilor si a compounurilor.
$in punct de edere al proprietatilor termomecanice, strans legate de structura
macromoleculelor lor, rasinile sintetice se impart in :
- (asini termoplaste;
- (asini termorigide.
Rasinile termoplaste se caracterizeaza prin aceea ca dupa o incalzire la orice temperatura
si racire, ele isi pastreaza proprietatile de a se inmuia la o noua incalzire si de a se dizola in
anumiti solenti.
Rasinile termostabile sau termoreactive, la o incalzire pana la o temperatura
caracteristica fiecarei rasini, un timp mai indelungat, pierd proprietatea de a se topi si de a se
dizola. =e spune ca aceste rasini :se coc;.
3
5