Lampi fluorescente

Cum funcioneaz lucrurile?

n 1909, chimistul i inventatorul francez Georges Claude crea primul
tub fluorescent. Astzi aceste dispozitive sunt omniprezente i totui
principiul lor de funcionare este o enigm pentru cei mai muli dintre
noi. Aflai n continuare ce se ntmpl n interiorul unei lmpi
fluorescente.
Cum emit atomii lumin?
Pentru a nelege pe deplin modul de funcionare a lmpilor fluorescente e nevoie de o scurt
introducere n natura luminii. n articolul despre spectrul electromagnetic se menioneaz c
lumina este o form de radiaie electromagnetic. Adic fotoni, cuante de energie care n anumite
condiii sunt eliberate de atomii constitueni ai diferitelor substane ntlnite n natur.

Cnd se ntmpl acest lucru?
Unul din modelele atomice moderne, puin simplificat pentru uurina nelegerii, dar n acord cu
realitatea, ne prezint atomul ca fiind format dintr-un nucleu (ncrcat pozitiv i alctuit din
protoni (sarcina pozitiv) i neutroni) n jurul cruia orbiteaz sarcinile negative, electronii.
Creterea sau scderea nivelului energetic al unui atom corespunde saltului electronilor ntre
orbitele permise de elementul chimic n cauz (diferite de la o substan la alta). Cnd transferm
energie unei material, de exemplu nclzindu-l, electronii atomilor constitueni nmagazineaz
energie "srind" pe nivele orbitale superioare, schimbndu-i astfel zona de micare n jurul
nucleului. Cum atomii tind s revin la o stare natural de echilibru, acei electroni excitai i
menin noile poziii pentru foarte puin timp, iar n momentul revenirii la starea iniial
elibereaz o anumit cantitate de energie sub forma unui foton cu o anumit lungime de und.
Aceast lungime de und, care d culoarea luminii emise, depinde de cantitatea de energie
eliberat, deci de nsi anatomia materialului excitat (nclzit sau bombardat cu alt form de
radiaie electromagnetic).

Fluorescena
Dicionarele limbii romne definesc fluorescena ca fiind proprietatea unor substane de a emite
lumin vizibil atta vreme ct sunt bombardate cu radiaii ultraviolete. Este vorba deci de
urmtorul fenomen care are loc n anumite materiale: absorbia de fotoni caracteristici radiaiei
ultraviolete, urmat, n consecin, de eliberarea altor fotoni, cu o lungime de und mai mare, din
spectrul vizibil, diferena de energie transformndu-se n vibraii moleculare sau cldur.
Fenomenul a fost denumit dup fluorura de calciu - un mineral, compus chimic al fluorului,
ntlnit n natur i care manifest proprietile descrise anterior.
Lampile fluorescente emit radiatii luminoase convertite de catre luminofor din radiatii
ultraviolete puternice care caracterizeaza descarcarea in vapori de mercur.
Lampile fluorescente se prezinta sub forma unor tuburi lungi, de diametru mic, cu axa dreapta
sau, mai rar circulara, sau in forma de U.
Luminoforul este construit dintr-un amestec de substante de baza (fluorescenta), substanta
activatoare si fondant.
Substanta de baza, care transforma lungimea de unda a radiatiilor, trebuie sa indeplineasca mai
multe conditii: sa absoarba intreaga energie ultravioleta si sa o converteasca in energie lumunoasa cu
randament cat mai mare; sa absoarba cat mai putina radiatie vizibila; sa aiba o inertie luminoasa mare,
pentru a produce palpairea luminii (efectul stroboscopic); sa reziste bine efectelor ce au loc in cursul
functionarii lampii; lumina emisa sa aiba o compozitie spectrala corespunzatoare. In prrezent, ca
substante fluorescente se folosesc amestecuri potrivite de: silicati de zinc si de culori intermediare:
wolframati de magneziu si de calciu care emit lumina albastra; borat de catmiu cu fluorescenta rosiatica.
Halogenofosfati (fosfati de fluorum clor si brom) dau direct lumina alba, cu randament ridicat.
Substantele activatoare sunt grele: cupru, argint, bismut sau pamunturi rare, care se adauga in
cantitati foarte mici ( 0,1.1% ) substante fluorescente si au rol de a initia producerea excitatiei
luminoase.
Fondant o sare ( NaCl, CaF2, Na2Cb4O7 etc. ) asigura formarea cristalelor complexe ale
luminoforului.
Stratul de luminofor pe peretii tubilui trebuie sa fie destul de gros pentru a se asigura absortia
intregii radiatii ultraviolete, dar indeajuns de subtire pentru a nu se putea produce reabsortia radiatiilor
luminoase emise.
In tub se gaseste o admosfera de argon la o presiune de 3-4 mm Hg, precum si cateva miligrame
de mercur. Argonul are rol de a micsora parcursul liber al electronilor, ceea ce duce la cresterea
concentratiei de electroni si la intensificarea liniei spectrale care are rol activ.
Electrozii tubului, din wolfram, dublu spiralati, sunt asezati la doua capete ale acestuia. Ei sunt
acoperiti cu oxid de bariu si capetele scoase pentru a putea fi racordati la circuitul exterior.
Prin combinarea corespunzatoare a substantelor fluorescente respective caracteristicilor sticlei
din care se confectioneaza tubul se obtin lampi cu diferite compozitiispectrale ale luminii emise.
Lampile fluorescente au urmatoarele caracteristici:
luminanta redusa (310);
- eficacitate luminoasa mare, de 50 70 lm/W;
durata de functionare mare (7500 ore), care scade insa cu cresterea numarului de conectari;
temperatura tubului este redusa circa 40 grade C;
prezinta un efect straboscopic, adica valoarea momentana a fluxului luminos trece prin zero la
finalele fiecarei semiperioade a curentului absorbit. Acest efect este neplacut atunci atunci cand se
lumineaza obiecte in miscare, care par ca se misca sacadat sau, la obiectele in rotatie, se produce
impresia ca acestea se retesc invers sau stau pe loc. Efectul straboscopic poate fi sursa accidentelor de
munca;
fluxul luminos al lampii depinde de temperatura mediului ambiant: el este maxim pentru
temperatura de 20 40 grade C a mediului. Cu scaderea temperaturii ambiante fluxul scade, iar la
temperaturi sub 5 grade C aprinderea lampii este grea sau chiar imposibila;
pentru arderea stabila a lampilor fluorescente, acestea se monteaza in serie cu o bobina de
balast. Circuitul functioneaza, deci cu factor de putere subunitar (circa 0,5); de aceea este necesara in
general ameliorarea factorului de putere cu ajutorul unei capacitati conectate in paralel cu circuitul;
aprinderea lampii fluorescentese face cu ajutorul unei supra tensiuni, care se aplica intre
electrozi in momentul aprinderii. In acest scop circuitul lampii se echipeaza cu un dispozitiv de aprindere
denumit starter.
Starterul este o lampa cu lumina catodica, unul dintre electrozi fiind format dintr-o lama
bimetalica. In cursul descarcarii lampa se incalzeste, electrodul format din lama bimetalica se indoaie si
face contact cu electrodul fix, la racirea lampii contactul se desface. Pentru preintampinarea parazitilor
radiofonici la functionare starterului, in paralelcu cu acestea se leaga de obicei un condensator.