Sunteți pe pagina 1din 8

http://www.ecomagazin.

ro/galerie-foto/poluare/

Poluarea apelor si efectele poluarii apelor
Multa vreme am crezut sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut - ca apa, prin imensitatea
volumului ei, digera tot ce putem sa arucam in ea ; cu alte cuvinte, intinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi pe
care o stiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani in cursul carora am aruncat in mare mai multe deseuri de toate
felurile decat in cursul celor 20 de secole precedente pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.
A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o. Savantii
cunosteau primejdia, dar avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in seama. Astazi suntem aproape
neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare.
Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate solide, lichide, gazoase,
radioactive apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase
pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism.
Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o
contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele
sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare
masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii
echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate
provenite de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a
animalelor pe spatii inchise, foarte restranse. 14189vsy43cio8h
Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati, fosfati si alte substante folosite
in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom,
nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp,
mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse
poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie
mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o
constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei moderne.
Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si pesticidelor. In
S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel de
mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor
plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa
nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.
Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide, minerale,
insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In
aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care
provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare . Insa, ridicarea temperaturii apei ,ca urmare a acestor
deversari, poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele
respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana ; animalele acvatice sufera pentru
ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'.
O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de
materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau
solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare. si189v4143ciio
EFECTELE POLUARII APELOR

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare
a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea
fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare.
Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura agentului
contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de
numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor.
Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza
tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si
datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare
acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un
semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la calitatea
apei.
De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se
cunoasca mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de substante
chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a
apei si pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila, din pacate, acestea nu se aplica
pe o scara larga, potrivit cerintelor.
Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat. In primul rand, este in joc
sanatatea omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vietii acvatice este
plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care
se are in vedere ulizarea mai larga a acestora.
Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles : rari sunt aceia care nu au intalnit inca o
plaja murdara. Si faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este usor de inteles
ca sanatatea noastra poate fi grav afectata : se stie ca anumite uleiuri deversate in mare contin produse cancerigene.
Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale. Masa substantelor poluante pe care le
deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a preveni pericolul, poluarea de
azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine.
Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt
pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca pesti. Se stie ca in mod normal apa nu
poate sa patrunda prin penajul lor, ceea ce le permite sa plonjeze si sa ramana scufundate in
ape foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de regulator termic si permite, in acelasi timp,
zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea
smulge din mediul lichid.
Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi,se constata o saracire generala a florei, care
in anumite cazuri poate merge pana la disparitia oricarei forme de viata vegetala. Flora marina este amenintata
deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si impiedica oxidarea apei. Se intelege de la sine ca flora din zona de
coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece
uleiurile, rascolite si iar rascolite de mare, se aglomereaza impreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care
inabusa fundul marii.
Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din zonele litorale. Se intelege de la sine ca petrolul este
dusmanul crescatorilor de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca pestii si testaceele sa devina necomestibile.
Aceste maree negre aduc, fireste, un prejudiciu considerabil si activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea tarmurilor
este foarte costisitoare.
Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul
trebuie gandit la nivel universal. Este o mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori
chiar un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze mediul nostru.
Reintoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin aceste uriase reuniuni in aer liber, o anumita
simplificare in atitudine si in vestimentatie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte vizibile in unele tari, sunt indicii
incurajatoare.
www.referate.com

Poluarea apei - cauze, clasificare poluanti, consecinte, protectie
Poloarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate
mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze ca urmare a
modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic.
Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele ar contine apa sarata
a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este inglobata fie in gheturile polare, fie este prea
poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel, ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta
continutul unei lingurite. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% in
domeniul casnic.
1. Cauzele poluarii apei:
Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari
deliberate a unor poluanti;
Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane,
mai ales produse petroliere; 57428ssi34pvl2x
Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza
prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza
freatica;
Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;
Deseurile si reziduurile menajere;
Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de
ploaie si zapada topita; sv428s7534pvvl
Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.
Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substante in stare solida, lichida sau gazoasa, in conditii si in
concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, facand-o daunatoare sanatatii.
2. Clasificarea poluantilor:
2.1. Poluanti de natura fizica:
depunerile radioactive;
ape folosite in uzine atomice;
deseuri radioactive;
ape termale;
lichide calde provenite de la racirea instalatiilor industriale sau a centelor
termoelectrice si atomo electrice.
2.2. Poluanti de natura chimica:
Mercurul provenit din:
deseuri industriale;
inhalarea vaporilor ca urmare a unor scapari accidentale determinate de
deteriorarea unor termometre sau tuburi fluorescente;
ingerarea accidentala de compusi anorganici;
deversarile unor uzine producatoare de fungicide organomercurice.


Azotatii proveniti din:
ingrasaminte chimice;
detergenti;
pesticide organofosforice.
Cadminiul provenit din:
ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu;
aerosoli.
Plumbul provenit din:
evacuarile uzinelor industriale;
gazele de esapament ale autovehiculelor;
manipularea gresita a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la
benzina.
Zincul provenit din:
apa sau bauturi cu continut de zinc;
ingerarea accidentala a unor saruri sau oxizi ai acestuia (vopsele);
dizolvarea de catre solutii acide a zincului din vase, din deseuri sau scapari
industriale
Hidrocarburile provenite din:
gazele de esapament ale autovehiculelor;
scurgerile de titei;
arderea incompleta a combustibililor fosili (carbuni, petrol si gaze naturale);
arderea incompleta a biomasei (lemnul, tutunul);
fumul de tigara.
Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:
apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;
pulverizarile aeriene;
spalarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe terenurile agricole
tratate;
detergenti.
2.1. Poluanti de natura biologica:
microorganismele patogene;
substantele organice fermentescibile.
3. Consecintele poluarii:
3.1. Asupra mediului:
posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;
contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor,
fructelor sau a zarzavaturilor;
Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea
capacitatii de debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat.
3.2. Asupra sanatati:
Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau suficienta apa sau apa bauta nu are cele mai
bune calitati.
I. Boli infectioase:
boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria;
boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica;
boli parazitare:dizenteria, giardiaza.


II. Boli neinfectioase: determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu potential toxic:
Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:
oboseala nejustificata;
afecteaza globulele rosii, vasele sanguine;
afecteaza sistemul nervis central, provocand ecefalopatia saturnina si cel
perifieric cu dereglari motorii.
Intoxicatia cu mercur:
dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala;
tulburari vizuale;
afectiuni ale sistemului nervos;
afectiuni ale rinichilor;
malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.
Intoxicatia cu zinc:
dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;
afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.
Intoxicatia cu cadminiu:
cefalee;
scaderea tensiuni arteriale;
afectiuni hepato-renale.
Intoxicatia cu azotati si fosfati:
invinetirea buzelor, narilor, fetei;
agitatia pana la convulsii;
cefalee, greata.
Intoxicatia cu pesticide:
alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice;
encefalopatii;
malformatii congenitale.
3.3. Asupra calitatii apelor:
In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si in asigurarea igienei personale. In medie,
in 24 de ore, un om adult consuma in scopuri alimentare 2-10L de apa.
Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al incarcarii cu substante organice in
descompunere, al poluarii cu substante chimice sau ape reziduale. Cu cat apa contine mai multe substante organice,
chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai usor de perceput.
Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:
apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune
amestecate cu ape industriale care contin fier;
apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;
apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde
inchis sau neagra;
ionii de fier dau apelor o culoare galbena;
ionii de cupru confera apei o culoare albastra;
apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.
4. Protectia apelor:
I. Autopurificarea apelor:
Se realizeaza prin procese fizice si fizico-chomice precum si prin procese biologice si biochimice. Acestea
constau in:
sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influentata de
temperatura, viteza de scurgere a apei etc.;
prin actiunea radiatilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;
prin reactii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre
substantele chimice din apa si cele din apa poluata;
prin reactii chimice chiar numai intre substantele chimice din apa poluata.
Procesele biologice si biochimice constau in primul rand in concurenta dintre flora propriei ape si flora poluanta
patrunsa in apa. Astfel, germenii propii apei elibereaza in apa o serie de metaboliti cu actiune antibiotica fata de
germenii poluanti, ducand in cele din urma la disparitia suportului nutritiv de hrana al germenilor patogeni patrunsi prin
poluare.
I. Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:
Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect, mentinerea si ameliorarea calitatii si
productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor
materiale:
Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea
polua apa si, in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale.
Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau
instalatii locale de coloectare;
Construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor
organice poluante continute in apele reziduale ale localitatilor si unitatilor
zootehnice inainte de eliminarea lor in apa;
Distrugerea prin dezimfectie a germenilor patogeni continuti in ape reziduale
ale unor institutii (spitale), abatoarele, unitatile industriei carnii;
Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din
ape reziduale;
Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale
ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice
potential toxice;
Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate
sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane.


Cat de poluate sunt apele Romaniei
Vineri, 8 Mai 2009 - 07:24
a|A
Peste 28% din raurile de la noi din tara se incadreaza in categoriile inferioare de calitate a apei, sub limitele
stabilite la nivel european. Principalul factor de poluare ramane lispa statiilor de epurare a apei din marile orase.
Raportul privind calitatea resurselor de apa din Romania, realizat de Administrratia Nationala Apele Romane
pentru anul 2008, indica o usoara imbunatatire a situatiei fata de anul precedent, aproximativ un sfert din apele
de la noi din tara incadrandu-se in prima categorie foarte buna.
Monitorizarea s-a facut pentru sase subsisteme, respectiv rauri, lacuri naturale si artificiale, ape subterane, ape
tranzitorii, ape costiere si ape uzate.
Primele doua categorii- buna si foarte buna sunt cele care respecta standardele europene. Cresterea ponderii cu
trei procente in prima categorie, fata de anul 2007, s-ar putea explica, pe de o parte, prin modernizarea unor statii
de epurare a apei.
Pe de alta parte, trebuie sa tinem cont de faptul ca anul 2008 nu a fost nici pe departe la fel de secetos cum a fost
2007, iar temperaturile ridicate reduc capacitatea de autoepurare a apelor, a explicat, pentru Adevarul,
purtatorul de cuvant al ANAR, Ana-Maria Tanase.
In acelasi timp insa, aproape o treime din apele Romaniei raman in categoriile inferioare de calitate moderata
(19,4%), slaba (5,6%) si proasta (3,1%), adica sub limitele valabile la nivelul UE.
Apele de munte, cele mai curate
Specificul reliefului, al climei, impreuna cu sursele de poluare creeaza cateva particularitati la nivelul resurselor
de apa de suprafata din bazinele hidrografice. De aceea, apele de munte se incadreaza in categoria foarte buna.
Din acelasi considerent, raurile de la ses sunt in categoriile a doua, a treia si a patra, a mai spus Ana-Maria
Tanase.
Potrivit reprezentantilor ANAR, aceleasi caracteristici se aplica si apelor de suprafata din Dobrogea, unde
temperaturile ridicate si debitele scazute duc la scaderea nivelului de oxigen din apa. Fenomenul este si mai acut
in cazul lacurilor din sud-estul tarii, a caror capacitate de regenerare este mult redusa, spune purtatorul de
cuvant al ANAR.
Dambovita moarta
Bazinele hidrografice unde se regasesc sectoare de rauri de categoria slaba si proasta sunt in bazinele hidrografice
Siret, Ialomita-Buzau, Arges-Vedea, Olt, Mures, Somes-Tisa, Crisuri, Prut, Jiu.Cauzele tin de activitatile
industriale si de lipsa statiilor de epurare a apei.
Dambovita ramane insa cu cele mai mari probleme. Aici este vorba, pe de o parte, de lipsa statiei de epurare
pentru apele menajere ale Bucurestiului, iar, pe de alta parte, de apele uzate ale localitatilor din jur, care sunt
deversate in Dambovita sau in afluentii ei. Chiar daca se va construi statia de epurare, raul va avea nevoie de mult
timp pentru regenerare, probabil 20-25 de ani, a mai spus Ana-Maria Tanase.
Potrivit acesteia, ponderea apelor neepurate provenite de la principalele surse de poluare a scazut in 2008 fata de
anul precedent de la 80% la 70%. Cu toate acestea, procentul de ape neepurate ramane destul de mare, asa incat
realizarea de noi statii de epurare si, in marile aglomerari urbane, a treptelor tertiare a statiilor de epurare este un
imperativ, spun cei de la ANAR.
Totodata, o mare problema a apelor de suprafata din Romania ramane cea a salubrizarii, suprafete intinse din
luciul de apa al lacurilor fiind acoperite de peturi si alte deseuri de ambalaje.
Aproximativ 40 de orase din tara noastra, printre care si Bucurestiul, deverseaza apele uzate direct in rauri, fara
epurare prealabila, contribuind masiv la poluarea apelor de suprafata.
Potrivit reprezentantilor ANAR, Romania este printre ultimele tari la epurarea apelor uzate, dupa noi fiind
Bulgaria si Grecia.Investitiile in statiile de epurare la nivelul intregii tari ar trebui sa fie, pana in 2018, de 5,7
miliarde de euro.
Bucurestiul ramane pentru moment singura capitala europeana care nu are statie de epurare a apelor uzate. Pe
fondul lipsei unei statii de epurare, Capitala este una dintre marile surse de contaminare a Dunarii.
Conform datelor de monitorizare a calitatii apei realizate de Administratia Nationala Apele Romane, 98,7% din
lungimea fluviului Dunarea se incadreaza in categoria a doua de calitate, respectiv buna, avand o stare ecologica
satisfacatoare si conforma cerintelor europene.
20-25 de ani
Reprezentantii ANAR spun ca Dambovita are nevoie de cel putin 20-25 de ani pentru a se regenera din punct de
vedere chimic si biologic. Principala cauza de poluare a raului e data de lipsa statiei de epurare a apelor menajere
din Capitala.