Sunteți pe pagina 1din 5

MODALITATI DE REGLARE A PUTERII TURBINEI

Turbinele eoliene sunt destinate sa produca energie electrica la un pret ct mai mic
posibil. Prin urmare trebuie dimensionate astfel nct eficienta maxima (iesirea maxima) sa se
obtina la un vnt de circa 15m/s. Nu are sens sa se dimensioneze turbinele astfel nct sa se
maximizeze iesirea pentru valori mai mari ale vitezei vntului, deoarece aceste valori se obtin
rar. Pentru valori mari ale vitezei vntului este necesar sa se reduca iesirea pentru a evita
deteriorarea acestora.
3.1. Modificarea geometriei
Producatorii de turbine eoliene moderne se orienteaza spre realizarea unor turbine cu
viteza variabila care sa poata lucra eficient pentru domenii ct mai largi ale vitezei vntului.
Aceste turbine au nevoie de un sistem de control activ care sa asigure atingerea unor obiective
diferite n functie de viteza vntului. O turbina eoliana poate fi descrisa cu ajutorul urmatoarei
relatii:
(3.1)
unde: - J
T
reprezinta inertia rotorului n kg*m2;
- reprezinta acceleratia unghiulara (derivata vitezei)
- Q
A
reprezinta cuplul aerodinamic N*m
- Q
E
reprezinta cuplul generatorului N*m
Principial, rotatia rotorului se obtine ca echilibru ntre cuplul aerodinamic aplicat de vnt si
cuplul electric aplicat de generator. Coeficientul de putere este o masura a puterii mecanice
transmisa de la rotor spre turbina la viteze mici ale axului. Este definit n mod uzual ca ca
raport dintre puterea mecanica si puterea disponibila a vntului:
(3.2)
Unde: - reprezinta viteza unghiulara in rad/s;
- este densitatea aerului n kg/m
2
;
- A este aria acoperita de rotor n m
2

- W este viteza vntului n m/s
- P reprezinta puterea mecanica
- P
vant
reprezinta puterea disponibila a vntului
Puterea mecanica produsa de rotor este functie numai de geometria acestuia si de
viteza vntului. Proiectarea parametrilor care afecteaza performantele aerodinamice include
unghiul palelor (unghiul de atac), subtirimea (soliditatea) si profilul. Pentru a pala dada se
considera acesti parametri fixati. Coeficientul de putere pentru o geometrie fixa este o functie
de raportul de viteza al vrfului palei (raportul dintre viteza vrfului palei si viteza aerului) cu
un singur maxim. Cuplul produs de rotor poate fi controlat prin doua cai: modificnd
geometria prin modificarea unghiului palei sau prin schimbarea vitezei de rotatie a rotorului
astfel nct acesta sa lucreze la raportul de viteza optim al vrfului palei.
n sistemele moderne de turbine eoliene sunt prezente urmatoarele tipuri principale de
control al puterii prin modificarea geometriei:
- Controlul nclinarii
- Controlul frnarii
- Controlul activ al opririi
3.1.1. Controlul nclinarii
Scopul reglarii unghiului este de a pastra constanta puterea la iesirea turbinei
constanta. Atunci cnd puterea de la iesire devine prea mare, este comandata rotirea axului n
sensul scoaterii de sub vnt a acestuia. Cnd viteza vntului scade comanda determina
revenirea n vnt a palelor. Pentru o astfel de reglare este necesar ca axul palelor sa se poata
roti n jurul axei longitudinale.
Sistemul de reglare trebuie sa asigure att protectia elicei n cazul vnturilor puternice ct si
maximizarea puterii la iesire pe durata valorilor mari ale vitezei vnturilor
3.1.2. Reglarea frnarii
Controlul pasiv se bazeaza pe caracteristicile proprii ale masinii, unde proprietatile
aerodinamice ale rotorului limiteaza cuplul produs la o viteza mare a vntului. n reglarea
fnarii, controlul puterii rotorului este obtinut prin exploatarea caracteristicilor frnarii
provenite de la pala elicei. Un brat al elicei este considerat ca frneaza atunci cnd scurgerea
laminara a aerului deasupra profilului se rupe si pala pierde din forta ascensionala. Acest lucru
este analog cu frnarea n cazul unei elice de avion, cnd unghiul de atac este prea mare
pentru a contracara gravitatia. Acest lucru se ntmpla la viteze relative ale aerului mici.
Elicea este construita n asa fel nct, la viteze mari ale vntului, conditiile de frnare sa se
manifeste progresiv pe sectiunea palei, ncepnd cu punctul de ncastrare al palei pe rotor. Cu
ct viteza vntului este mai mare, cu att este mai mare si sectiunea elicei care produce
frnare.
Frumusetea acestei metode de reglare consta n lipsa partilor mobile sau a unui sistem
de control activ. Desi reglarea frnarii pare simpla, ea prezinta o problema complexa de
model aerodinamic. O data ce elicele au fost proiectate si instalate este imposibila operarea
turbinei peste un punct limita fara a face alte modificari mecanice. n conditii de viteza medie
a vntului turbina este constrnsa sa genereze nivelul de putere dorit. Desi puterea este
limitata in regim de frnare, exista o solicitare considerabila a rotorului nacelei si turnului
datorata presiunii realizate de rotor.
De asemenea mai exista alte doua domenii cu probleme :
datorita lipsei de cuplu suficient la o viteza mica a vntului, turbina poate fi incapabila sa
porneasca singura pna la cresterea vitezei vntului ( n cazul n care generatorul nu este
folosit ca un motor de pornire a masinii). Astfel importante ocazii de generare a puterii
sunt pierdute, att timp ct probabilitatea cresterii vitezei vntului este redusa.
Palele sau capetele palelor nu pot fi rotite la viteza mare a vntului atunci cnd masina
trebuie oprita
Cercetarile actuale in domeniul fnarii cu pale reglabile spera sa extinda teoria
profilelor aerodinamice spre zona fnarii si prin urmare sa obtina mai multe informatii
referitoare la procesul reglarii frnarii.
3.1.3. Reglarea unghiului palelor (controlul activ al frnarii)
Pentru acest control este necesar ca palele elicei sa se poata roti n jurul axelor proprii.
Reglarea pozitiei acestora are ca scop asigurarea unei puteri constante la iesire, indiferent de
viteza vntului. Atunci cnd viteza creste n domeniul 4-15m/s o data cu cresterea vntului
este crescuta suprafata palei frontala cu vntul, prin marirea unghiului de incidenta. La vnturi
peste 15 m/s se modifica modul de reglare si este micsorat unghiul pe care pala l face cu
directie vntului odata cu cresterea vitezei acestuia. Reglare pe acest principiu are avantajul ca
permite functionarea turbinei la parametrii optimi chiar si n cazul vnturilor foarte puternice,
celelalte moduri de reglare determinnd oprirea palelor la rafale foarte puternice. Acest mod
de reglare este practic generalizat pentru turbine cu puteri mai mari de 1 MW.
Controlul activ presupune
operarea turbinei sa poata fi modificata functie de starea sa masurata sau
modificarea ncarcarii n concordanta cu iesirea acesteia astfel nct sa se mentina viteza
de rotatie la o valoare optima. Este asa numitul control nainte, de la turatia rotorului la
sarcina electrica.
Principiul reactiei negative n controlul nclinarii palelor este de a altera caracteristicile
aerodinamice ale elicei astfel nct sa se influenteze puterea dezvoltata de rotor. Exista doua
metode sa se implementeze controlul unghiului palei n cazul unui excedent de putere.
Acestea sunt:
Reducerea unghiului de incidenta dintre pala si vnt (unghiul de atac)
Cresterea unghiului de atac
3.1.3.1. Cresterea unghiului de incidenta (frnare asistata)

O data cu cresterea vitezei vntului controlul sectiunii palei actioneaza astfel nct
unghiul de incidenta cu aerul creste. Pala ncepe sa se frneze iar puterea rotorului sa creasca
(fig. 3.1.). Cnd lucreaza n regim de frnare, acesta si pierde amortizarea aerodinamica si
creste forta de antrenare. Cu 12212c224m toate ca realizeaza o frnare aerodinamica buna
aceasta metoda nu este la fel de folosita ca si metoda de scadere a unghiului de incidenta.

3.1.3.2. Scaderea unghiului de incidenta.
Aceasta metoda este cea mai populara pentru controlul unghiului. La viteze mari ale
vntului, pala este rotita astfel nct sectiunea opusa vntului este mai mica. Eficienta de
antrenare scade si prin urmare scade puterea rotorului ca n figura (3.2).
Ambele metode prezentate anterior pentru reglarea unghiului sunt utilizate curent la
pornirea turbinei. Unghiul palei este ajustat n asa fel nct sa furnizeze un cuplu de pornire
ridicat pentru a porni rotorul din repaus.

Marimea optima a suprafetei pantei de comanda a elicei ramne o ntrebare fara
raspuns. Deschiderea completa (adica totalitatea elicelor) a pantei de comanda ofera o
suprafata mare de comanda. Totusi, cum cea mai importanta proportie a cuplului rotorului
este atribuita altor sectiuni ale elicei( capetele elicei), comanda numai unei anumite parti a
suprafetei de comanda va fi la fel de eficienta. Prin eliminarea variatiei portiunii de la baza
rotorului din suprafata de comanda, se obtine o constructie mai robusta a elicei. Un element
critic al comenzii elicei este reprezentat de catre mecanismele de actionare, care lucreaza n
interiorul elicei si la o anumita distanta de centru. Acest lucru necesita o elice mai tare datorita
faptului ca forta este mai mare la capatul elicei.
3.1.3.3. Bucla de reglare a unghiului
Un element fundamental este latimea de banda buclei de reglare a unghiului (n raport
cu variatia minima a vitezei vntului care determina actionarea mecanismului de modificare a
unghiului). Este important faptul ca servomecanismul de modificare a unghiului nu necesita o
frecventa prea mare de actionare. Un control prea sensibil al actionarii va induce o solicitarea
la torsiune excesiva a palei. Implicatiile n ceea ce priveste oboseala materialului determinate
de sarcinile de frecventa si magnitudine ridicata pot fi importante. Largimea de banda a buclei
de control este intim legata de dinamica trenului de actionare si a generatorului.
Servomecanismul de actionare a unghiului poate fi att electric ct si hidraulic.
Largimea de banda a mecanismului poate fi un factor de limitare catre sistemul cu cea mai
potrivita largime de banda. n acest caz controlul sensibil necesar pentru sarcini usurarea
sarcinii nu va putea fi obtinuta.
Largimea de banda a sistemului de control are de asemenea importante implicatii n
ceea ce priveste efectul zgomotului de masurare n performantele sistemului. Zgomotul
semnalului de masura al puterii, cuplului sau vitezei, utilizat ca semnal de reactie, este prin
natura sa un semnal de banda larga. Spectrul efectiv al semnalului de masura sesizat de
mecanismul de actionare este determinat de controler si de dinamica sistemului. De exemplu,
o actiune derivativa va creste largimea de banda dar, pe seama cresterii zgomotului de masura
al dispozitivului de actionare.
3.1.4. Controlul puterii rotorului prin rotirea nacelei n jurul axei verticale.
Principiul acestei metode este sa se atenueze suprafata elicei aflata pe directia
curentului de aer prin rotirea att a nacelei ct si a elicei. Prin modificarea ariei efective a
rotorului expusa vntului este controlata puterea rotorului. Hohenemser si Swift [1983], au
comparat performantele controlului pasiv si cel prin rotirea nacelei pentru o turbina de 10kW.
Ei au ajuns la concluzia ca, controlul pasiv este preferabil din punctul de vedere al asigurarii
sigurantei n functionare. Aceasta metoda este comuna pentru turbinele de mici dimensiuni,
dar n comparatie cu alte tehnici de reglare i s-a acordat mai putina atentie.
n concluzie pentru simplificarea constructiei, ar trebui preferata reglarea pasiva.
Totusi, datorita numarului de factori operationali (ca si a incertitudinii referitoare la
comportamentul aerodinamic a unui rotor reglat prin frnare de mari dimensiuni [Kentley si
Quarton, 1986]), reglarea activa este preferata de multi fabricanti. innd seama de faptul ca
comandarea activa va fi folosita n viitorul apropiat, exista o nevoie de clarificare, si deci de
optimizare a rolului acesteia.