Incertitudinea noastra cea de toate zilele!

Tony Rafaila,
Adeseori ne aflam in postura in care ne framanta faptul ca nu stim daca decizia pe care am luat-o a fost cea buna
sau nu, alteori trecem prin intamplari care pe moment par pozitive sau negative si nu stim cum sa ne raportam la
ele. Nopti de nesomn... o sudoare rece coboara pe coloana si o intrebare incepe sa se cuibareasca in mintea
noastra: ,,O fi bine... o fi rau"
Decizii si evenimente de viata se afla sub auspiciile incertitudinii. Cum putem sti daca am luat decizia cea mai
buna<</p> De fiecare data luam decizia cea mai buna in raport cu momentul decizional.
Daca s-ar inventa masina timpului si ar exista posibilitatea sa ne intoarcem de un milion de ori in momentul in
care am luat o decizie care s-a dovedit mai apoi a fi nepotrivita, de fiecare data am lua aceeasi decizie!
De ce Pentru ca in momentul acela am luat decizia conform informatiilor pe care le detineam despre acel
eveniment, conform trasaturilor de personalitate si a starilor emotionale de atunci. Uneori se intampla ca nu
dupa mult timp sa descoperim informatii noi care sa schimbe datele problemei astfel incat descoperim ca decizia
luata duce la rezultate pe care nu ni le-am dorit. Dar, de fiecare data, pentru acel moment, am luat decizia cea
mai buna care se putea lua atunci. Vestea buna este ca incetul cu incetul, pe baza experientelor acumulate, vom
fi capabili sa luam decizii tot mai potrivite. Si daca nu... universul are toata rabdarea sa ne ofere fedback-ul
potrivit pana vom invata lectiile ce le avem de invatat.
Se intampla uneori sa trecem prin evenimente pe care nu le-am dorit in viata noastra. Adeseori apare intrebarea:
"De ce mi se intampla tocmai mie acest lucru"" Trecem prin variate stari emotionale nestiind cum sa reactionam
la evenimentele cu care ne confruntam. La inceput apare reactia de stupor, dupa care apare nedumerirea, apoi
furia neacceptarii si uneori... mult mai tarziu resemnarea.
Dar undeva, in mintea noastra, va ramane senzatia neacceptarii evenimentului si pentru a ne rezolva disonanta
cognitiva creata dam vina pe noi insine, traind cu plenitudine sentimentul de vinovatie, alteori dam vina pe
ghinion, pe cei din jurul nostru sau pe diavolul care si-a bagat coada in treburile noastre.
Evenimente diverse se vor petrece in viata noastra indiferent daca emotional le acceptam sau nu. Nu intotdeauna
vor fi cele pe care le consideram a fi cele mai potrivite pentru noi, dar ele apar ca rezultat al alegerilor noastre
anterioare, un feedback prin care, daca alegem sa invatam din aceste experiente, vom deveni mai armoniosi, mai
intelepti.
Toate acestea imi aduc aminte de urmatoarea poveste:
O fi bine... o fi rau.... Cine stie
Se spune ca acum ceva timp unui taran i-a murit nevasta si a ramas cu un copil de vreo 16 ani.
La aflarea vestii se aduna toti vecinii si incep sa-i spuna:
- Nefericitule, ghinionistule, numai tie ti se putea intampla asa ceva... Sa-ti moara nevasta, sa ramai cu un copil
de crescut si fara nici un ajutor. E clar... esti un ghinionist si jumatate.
Taranul nostru ii priveste in tacere si dupa o vreme ridica din umeri si spune cu calm:
- O fi bine... o fi rau.... Cine stie<</p>
Dar nu trece mult timp si intr-o zi ducandu-se la targ, taranul nostru zareste un cal de vanzare, zdravan, bun de
munca si ieftin pe deasupra. Se duce omul la banca de langa targ, solicita un imprumut care i se aproba pe loc si
apoi cumpara calul.
Cand se intoarce de la targ toti vecinii se strang la el in curte sa-l intrebe de cal. Le povesteste omul nostru cum
s-a intamplat la care vecinii incep sa spuna:
- Norocosule, numai tie ti se putea intampla asa ceva, sa-ti acorde banca asa repede imprumutul si pe deasupra
sa gasesti un cal atat de falnic si ieftin.... E clar... esti un norocos si jumatate!
Omul nostru cu aceeasi seninatate le spune:
- O fi bine... o fi rau.... Cine stie<</p>
Dar nu peste mult timp mergand intr-o dimineata la arat, calul se smuceste si o ia la fuga in padure si dus a fost.
Cand se intoarse de la camp fara cal se strang vecinii in curtea omului si dupa aflarea intamplarii incep sa spuna
in cor:
- Omule, tare ghinionist esti... Acum ti-a fugit calul... Nu o sa apuci sa faci insamantarile la timp, o sa ai o
recolta proasta si pentru ca nu o sa ai destui bani sa-ti platesti datoria la banca o sa vina si o sa-ti ia casa pe care
ai girat-o pentru imprumut. Ai ramas si fara nevasta, acum ramai si fara casa. E clar... om mai ghinionist ca tine
nu exista.
Taranul ii priveste o clipa si apoi le spune:
- O fi bine... o fi rau.... Cine stie<</p>
Nu peste multe zile se zareste in departare un nor mare de praf ce se apropia de sat si un zgomot teribil... Si cand
colo... ce sa vezi Calul taranului urmat de alti zece cai salbatici, care-l urmau ca pe un sef de herghelie, se
apropiau in galop de casa omului. Acesta deschise larg portile curtii astfel incat intrega turma sa intre.
Satenii se strang cu totii la portile omului si incep sa spuna:
- Fericitule, norocosule, numai tie ti se putea intampla asa ceva. Tocmai tu care erai pe punctul sa-ti pierzi casa
acum ai unsprezece cai. O sa devii bogatasul satului. E clar... om mai norocos ca tine nu exista!
Taranul nostru ii priveste cu uimire si apoi le spune:
- O fi bine... o fi rau.... Cine stie<</p>
Dar nu trece mult timp si intr-o zi, feciorul taranului se urca pe unul din caii salbatici, doar ca acesta, speriindu-
se de un sarpe de casa se smuceste si-l tranteste pe baiat la pamant de-si rupse bratul drept.
Imediat se strang vecinii in curtea omului si incep sa spuna in cor:
- Ghinionistule, numai tie ti se putea intampla asa ceva... Tocmai incepusei si tu sa-ti aranjezi viata... Si uite ce
ghinion a dat peste tine. Acum incep cheltuielile cu doctorii, mers prin spitale... Nu stim ce se intampla dar om
mai ghinionist ca tine nu exista!
Omul ii priveste cu acelasi calm si apoi le spune:
- O fi bine... o fi rau.... Cine stie<</p>
Dar nu trece multa vreme si intr-o zi tara lor intra in razboi cu tara vecina. Si toti feciorii au fost luati la oaste
mai putin fiul taranului care avea mana rupta si pusa in gips.
Toti vecinii se strang la casa omului bocind de zor:
- Preafericitule, norocosule... Numai tie ti se putea intampla asa ceva... Feciorii nostri merg la moarte pe front
numai al tau a avut norocul sa scape. E limpede... esti cel mai norocos om de fata pamantului!
Taranul ii priveste cateva clipe si apoi le spune:
- O fi bine... o fi rau.... Cine stie Si povestea noastra ar putea continua asa la nesfarsit... O fi bine... o fi rau....
Cine stie<</p>
Voi ati avut astfel de momente in viata cand la inceput lucrurile pareau rele ca mai apoi sa se dovedesca ca au
fost benefice<</p>
Astept cu interes sa impartasiti astfel de clipe cu noi... si pana atunci, va urez o viata plina de ECHILIBRU.