ELEMENTE DE DREPT CIVIL

ACTUL JURIDIC CIVIL

Definitie. Clasificarea actelor juridice civile.
Actul juridic civil, reprezinta acea manifestare de vointa, facuta cu intentia de a
produce efecte juridice, adica de a naste, modifica ori stinge, un raport juridic civil
concret.
Asadar, se face vorbire, de prezenta unei declaratii de vointa, provenite de la o
persoana fizica ori persoana juridica.
Este necesar ca manifestarea de vointa sa fi fost facuta cu intentia de a produce
efecte juridice. Se deosebeste astfel, actul juridic civil, fata de faptul juridic civil, care,
inteles in sens strict, este un eveniment sau o actiune omeneasca, savarsita fara intentia
de a produce efecte juridice, efecte care se produc, insa, in temeiul legii.
Prin producerea de efecte juridice, se intelege, a da nastere, a modifica sau a
stinge, un raport juridic civil concret.
Din punct de vedere terminologic, prin- act juridic sau- act- se intelege
manifestarea de vointa, facuta cu intentia de a produce efecte juridice. Intr-un alt sens,
prin termenul act-, este identificat inscrisul constatator al operatiunii juridice.
Dupa numarul partilor, actele juridice civile, se clasifica in unilaterale,
bilaterale si, multilaterale. !ferta, este, spre e"emplu, act juridic unilateral, pe cand,
vanzarea-cumpararea, este bilateral. #a act juridic multilateral, e"emplificam,
societatea civila. Aceasta clasificare, nu va fi confundata, insa, cu clasificarea
contractelor civile in contracte unilaterale si contracte bilaterale. In cazul de fata,
criteriul de distinctie este numarul partilor, pe cand, in cazul clasificarii contractelor
civile, criteriul il reprezinta, repartizarea obligatiilor intre parti. Asadar, unilateral, este
actul juridic civil, care este rezultatul vointei unei singure parti. $a fi bilateral actul
juridic civil care reprezinta vointa concordanta a doua parti si, multilateral, acela care
rezultatul acordului de vointa, provenite de la trei sau mai multe parti.
! alta clasificare, vizeaza, modul de inc%eiere valabil. Distinctia se face, aici,
intre, actele consensuale, cele solemne si, cele reale. #ele consensuale, se inc%eie, prin
simpla manifestare de vointa, pe cand, la cele solemne, manifestarea de vointa trebuie
sa imbrace o anumita forma prevazuta de lege, forma ce este conditie de valabilitate
pentru insusi acel act juridic. In cazul celor reale, manifestarea de vointa trebuie sa fie
insotita de predarea bunului. Ipoteca conventionala, este e"emplu de act juridic
solemn, pe cand, in cazul imprumutului, ce presupune predarea bunului, facem vorbire
de, act juridic real.
Distinctie se face si dupa, scopul urmarit la inc%eierea actelor juridice. Din acest
punct de vedere, acestea sunt, cu titlu oneros si, cu titlu gratuit. #ontractul de vanzare-
cumparare, in care, vanzatorul urmareste ca in sc%imbul bunului vandut sa obtina
pretul, iar cumparatorul urmareste ca in sc%imbul pretului sa obtina bunul, este
e"emplu de act cu titlu oneros, pe cand, donatia este cu titlu gratuit, pentru ca, nu se
urmareste obtinerea unui folos patrimonial in sc%imb. #ele cu titlu oneros, se
subclasifica, la randul lor, in, comutative si aleatorii iar, cele cu titlu gratuit in,
liberalitati si acte dezinteresate. #omutativ, este actul, la a carui inc%eiere, partile
cunosc e"istenta si intinderea obligatiilor lor reciproce. In cazul celor aleatorii, la
inc%eiere, partile nu cunosc intinderea obligatiilor, datorita unei imprejurari viitoare
incerte, e"istand sansa castigului si riscul pierderii. Daca contractul de vanzare-
cumparare este comutativ, contractul de vanzare cu clauza intretinerii, este aleatoriu.
E"emplu de liberalitate este donatia, pentru ca, dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul
prin folosul patrimonial provocat, iar de act dezinteresat este, comodatul, pentru ca
dispunatorul provoaca un avantaj patrimonial, fara a-si micsora patrimoniul.
Se face distinctie si dupa natura continutului lor, actele juridice civile,
distingandu-se in patrimoniale si, nepatrimoniale. In cazul celor din urma, continutul
nu este evaluabil in bani.
Dupa momentul producerii efectelor lor, se deosebesc, actele intre vii si, cele
pentru cauza de moarte. &a cele pentru cauza de moarte 'mortis causa(, producerea
efectelor este conditionata de moartea autorului 'testamentul(. #ele intre vii 'inter
vivos( isi produc efectele neconditionat de moartea autorului.
Dupa criteriul reglementarii si denumirii lor, actele juridice sunt, tipice sau
numite si, atipice sau nenumite. #ele tipice au denumire stabilita de legea civila si
reglementare proprie, cele atipice neavand denumire si reglementare proprie.
! alta distinctie vizeaza, modul lor de e"ecutare, fiind acte cu e"ecutare dintr-o
data si, acte cu e"ecutare succesiva. In cazul celor cu e"ecutare dintr-o data, numite si
cu e"ecutare instantanee, e"ecutarea presupune o singura prestatie, iar in cazul celor cu
e"ecutare succesiva, e"ecutarea presupune mai multe prestatii, din partea debitorului,
esalonate in timp.
Se distinge, dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului,
deosebindu-se intre actele subiective si actele conditie. Pentru cele subiective,
continutul acestora este determinat prin vointa autorului sau autorilor, pe cand, la
actele conditie, partile isi e"prima vointa doar in ceea ce priveste nasterea acestora, in
ceea ce priveste continutul lor, acesta fiind predeterminat de norme de la care partile
nu pot deroga.
Dupa criteriul corelatiei dintre ele, se disting, actele principale si cele accesorii.
In cazul celor principale, avand o e"istenta de sine statatoare, soarta acestora nu
)
depinde de soarta juridica a altui act juridic. Accesoriu este actul a carui soarta juridica
depinde de soarta altui act juridic, principal.
Dupa criteriul importantei lor, categoriile de acte juridice sunt acte de
conservare, acte de administrare si, acte de dispozitie. E"emplu de act de conservare
este, intreruperea unei prescriptii prin actiunea in justitie, avand ca efect,
preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Prin actul de administrare, se
realizeaza o normala punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu 'asigurarea
unui bun, inc%irierea unui bun, reparatiile de intretinere(. *ezultatul actului de
dispozitie este, iesirea bunului ori a dreptului din patrimoniu, sau grevarea bunului cu o
sarcina reala gaj, ipoteca.
Dupa criteriul efectelor produse, actele juridice civile sunt constitutive,
translative si declarative. Actul constitutiv, da nastere unui drept subiectiv civil,
ine"istent anterior 'amanetul, gajul(. Efectul actului translativ este stramutarea unui
drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu, intr-un altul 'contractul de vanzare-
cumparare si cel de donatie(. Actul declarativ are efectul consolidarii sau definitivarii
unui drept subiectiv pree"istent 'partajul(.
Dupa criteriul legaturii cu modalitatile, actele juridice civile sunt acte pure si
simple si acte afectate de modalitati. Pur si simplu este actul juridic care nu cuprinde o
modalitate 'termen, conditie, sarcina(. Este afectat de modalitati, actul juridic care
cuprinde o modalitate. Astfel, pot fi date ca e"emplu contractul de asigurare,
contractul de donatie cu sarcina, contractul de imprumut.
Dupa raportul lor cu cauza, distinctia se face intre actele cauzale si actele
necauzale sau abstracte. #auzal este actul a carui valabilitate implica analiza cauzei sau
a scopului. Daca scopul este imoral, ilicit sau lipseste, insusi actul juridic este lovit de
nulitate. $alabilitatea actului necauzal, nu implica analiza acestui element. Sunt
necauzale, titlurile de valoare. +itlurile de valoare sunt la purtator, nominative ori la
ordin. E"ecutarea lor nu implica analiza cauzei actului juridic, debitorul neputand
ridica e"ceptia nevalabilitatii cauzei pentru a refuza e"ecutarea.
CNDITIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL
Prin conditiile actului juridic civil, intelegem elementele din care acesta este
alcatuit.
Articolul ,-. #od civil dispune /#onditiile esentiale pentru validitatea unei
conventii sunt
0. capacitatea de a contracta1
). consimtamantul valabil al partii ce se obliga1
2. un obiect determinat1
2
-. o cauza licita3.
Ca!acitatea de a inc"eia actul juridic civil.
Intelegem, prin capacitatea de a inc%eia actul juridic civil, acea conditie de fond
si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de
drepturi si obligatii civile prin inc%eierea actelor de drept civil.
+rasaturile caracteristice acestei conditii sunt
4capacitatea reprezinta o conditie de fond, esentiala si de validitate, impusa, cu
caracter general, pentru orice act1
4capacitatea, consta in aptitudinea generala si abstracta, recunoscuta de legea
civila, oricarui subiect de drept civil, de a deveni titular de drepturi si obligatii civile,
prin inc%eierea de acte juridice civile.
Principiul este cel al capacitatii de a inc%eia actul juridic civil, incapacitatea
fiind e"ceptia.
E"ceptia de a inc%eia acte juridice civile trebuie sa fie e"pres prevazuta de lege,
te"tele de e"ceptie fiind de stricta interpretare si aplicare.
Se impune a se face distinctie intre capacitate si discernamant. Daca capacitatea
este o stare de drept, fiind de natura juridica, discernamantul este o stare de fapt, fiind
de natura psi%ologica.
5ai trebuie precizat ca, in ceea ce privesc persoanele juridice, regula capacitatii
de a inc%eia acte juridice civile se subordoneaza principiului specialitatii capacitatii,
principiu consacrat de art. 2- din Decretul 2060,7-.
Consi#ta#antul.
#onsimtamantul este acea conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic
civil care consta in %otararea de a inc%eia un act juridic civil manifestata in e"terior.
#onditiile pe care trebuie sa le indeplineasca consimtamantul, pentru a fi valabil,
sunt
4sa provina de la o persoana cu discernamant1
4sa fie e"primat cu intentia de a produce efecte juridice1
4sa fie e"teriorizat1
4sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
$iciile de consimtamant sunt
4eroarea1
4dolul sau viclenia1
4violenta1
4leziunea.
Eroarea este /falsa reprezentare a realitatii la inc%eierea unui act juridic civil3.
-
Se impune precizata, clasificarea facuta dupa natura realitatii fals reprezentate,
distigandu-se intre eroarea de fapt si eroarea de drept. Daca eroarea de fapt, este falsa
reprezentare a unei situatii faptice la inc%eierea actului juridic, eroarea de drept, este
falsa reprezentare a e"istentei sau continutului unei norme de drept civil. In doctrina,
problema admisibilitatii erorii de drept ca viciu de consimtamant, a format obiect de
controversa.
Dolul se mai numeste si viclenie.
Dolul, consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace vilene sau
dolosive, pentru a o determina sa inc%eie un act juridic. Asadar, dolul este o eroare
provocata.
Distingem intre dolul principal si dolul incident.
Dolul principal cade asupra unor elemente determinante la inc%eierea actului,
atragand anulabilitatea acestuia.
Dolul incident se mai numeste si secundar sau incidental. El cade asupra unor
elemente nedeterminante pentru inc%eierea actului, neafectand valabilitatea lui,
putandu-se cere insa, daca este cazul, o reducere a contravalorii prestatiei.
Doua conditii cumulative sunt cerute, pentru ca dolul sa constituie viciu de
consimtamant, anume
-sa fie determinant pentru inc%eierea actului juridic 'conditie prevazuta e"pres
de art. ,89 #. civ., impune ca mijloacele folosite sa fi fost de asa natura incat, in lipsa
acestora, cealalta parte n-ar fi contractat(1
-sa provina de la cealalta parte 'conditie, la fel, prevazuta e"pres de art. ,89 #.
civ.(.
:u e"ista cerinta ca dolul sa fie comun, adica sa e"iste pentru fiecare parte a
actului bilateral. Precizarea este valabila si pentru eroare.
Proba dolului poate fi facuta prin orice mijloace de proba, inclusiv martori si
prezumtii.
$iolenta consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere
ce o determina sa inc%eie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi inc%eiat.
Si pentru violenta, pentru a fi viciu de consimtamant, se cer indeplinite doua
conditii cumulative
-sa fie determinanta pentru inc%eierea actului juridic civil1
-sa fie injusta, adica nelegitima.
#lasificam violenta dupa natura raului cu care se ameninta si dupa caracterul
amenintarii. Dupa primul criteriu, distingem intre violenta fizica si violenta morala.
Dupa cel de-al doilea criteriu distingem intre amenintarea legitima 'nu este viciu de
consimtamant( si, amenintarea nelegitima.
7
&eziunea consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii.
Ea are un domeniu restrans de aplicabilitate. Persoanele ce o pot invoca drept
cauza de anulare, sunt minorii cu capacitate de e"ercitiu restransa, minorii intre 0- si
0. ani. Sunt anulabile, pentru acest viciu de consimtamant, actele care, cumulativ sunt
acte de administrare1 au fost inc%eiate de minorul intre 0--0. ani singur, fara
incuviintarea ocrotitorului legal1 sunt lezionare pentru minor, sunt comutative.
$iectul actului juridic civil.
#onduita partilor stabilita prin acel act juridic civil, respectiv actiunile ori
inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute, formeaza obiectul
actului juridic civil.
Art. ,8) #. civ. /!biectul conventiilor este acela la care partile sau numai una
din parti se obliga3.
#onditiile generale pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil sunt
4sa e"iste 'daca obiectul lipseste nu se mai pune problema indeplinirii celorlalte
conditii(1
4sa fie in circuitul civil 'conditie prevazuta e"pres de art. ,82 #. civ., reluata de
art. 0209 #. civ. Art. ,82 #. civ. /:umai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul
unui contract3. Art. 0209 #. civ. /+oate lucrurile care sunt in comert, pot sa fie
vandute, afara numai daca vreo lege a oprit aceasta3(1
4sa fie determinat ori determinabil 'conditie prevazuta de art. ,-. pct.2 si art.
,8- #. #iv. Art. ,-. #. civ. 3#onditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt
0. capacitatea de a contracta, ). consimtamantul valabil al partii ce se obliga, 2. un
obiect determinat, -. o cauza licita3. Art. ,8- #. civ. / !biectul conventiilor este acela
la care partile sau numai una din parti se obliga3.(1
4sa fie posibil ' ad imposibilium, nulla obligatio- conditie impusa de regula de
drept potrivit careia nimeni nu poate fi obligat la imposibil (1
4sa fie licit si moral ' conditie ce cere ca actiunea ori inactiunea partilor sa fie in
concordanta cu legea si cu morala(.
Pentru anumite acte juridice civile sunt conditii speciale
4cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv 'in actele constitutive
sau translative de drepturi se cere ca cel ce se obliga sa fie titularul dreptului. #onditie
impusa de principiul potrivit caruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are
ori la mai mult decat are(1
4sa e"iste autorizatia administrativa prevazuta de lege 'cerinta de validitate, a
carei neobservare atrage nulitatea actului(1
4obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului 'nemo potest cogi ad
factum- principiu potrivit caruia o persoana nu poate fi obligata decat prin voia sa,
altfel aducandu-se atingere libertatii juridice a persoanei. #onditia decurgand din acest
principiu, este impusa de caracterul personal al unor acte juridice, insusirile debitorului
8
fiind avute in vedere, de catre cocontractant, la inc%eierea actului juridic.
E"emplificam, antrepriza si mandatul, acte cu pronuntat caracter personal, inc%eiate
intuitu personae, insusirile debitorului fiind avute in vedere, la inc%eierea actului. 5ai
trebuie precizat ca, este lipsita de eficienta juridica , promisiunea faptei altuia. Deplin
valabil va fi, insa, actul prin care cineva se obliga sa depuna toate diligentele pentru a
convinge o alta persoana sa inc%eie sau sa ratifice un act juridic. Aceasta conventie
este cunoscuta sub denumirea de conventie de porte-forte (.
Cau%a sau sco!ul actului juridic civil.
Este acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la
inc%eierea unui asemenea act.
#auza, formeaza, impreuna cu consimtamantul, vointa juridica.
#auza este un element de sine statator, neconfundandu-se cu consimtamantul,
dupa cum nu se confunda nici cu obiectul.
#auza, este folosita in aceasta acceptiune in sens juridic, de scop obiectiv,tel.
Elementele cauzei sunt scopul imediat si scopul mediat.
Scopul imediat, numit si scopul obligatiei este stabilit pe categorii de acte
juridice civile
-in actele cu titlu gratuit, scopul imediat este reprezentat de intentia de a gratifica
'animus donandi(,
-in actele reale, scopul imediat este reprezentat de prefigurarea remiterii lucrului,
-in contractele sinalagmatice, fiecare parte are o contraprestatie,
-in contractele aleatorii, este cauza imediata riscul, se prefigureaza imprejurarea
viitoare si incerta de care depinde sansa castigului sau riscul pierderii.
Asadar, scopul imediat este caracterizat prin accea ca, este un element abstract si
invariabil, in cadrul unei anumite categorii de acte juridice.
Scopul mediat, mai este numit si scopul actului juridic. #onsta in motivul
determinant al inc%eierii unui act juridic civil. Acest motiv face referire fie la insusirile
unei prestatii, fie la calitatile unei persoane. Acest scop este concret si variabil, de la o
categorie la alta de acte juridice si, c%iar in cadrul aceleasi categorii.
#auza, pentru a fi valabila, trebuie sa indeplineasca unele conditii cumulative
4sa e"iste1
4sa fie reala1
4sa fie licita si morala.
+e"tul art. ,88 #. civ. 3!bligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau
nelicita, nu poate avea nici un efect3.
Prima conditie, consacrata e"pres de art. ,88 #. civ. /!bligatia fara cauza ; nu
poate avea nici un efect3.
A doua conditie, consacrata e"pres de art. ,88 #. civ. /!bligatia ; fondata pe
o cauza falsa ; nu poate avea nici un efect3.
<
A treia conditie, consacrata e"pres de art. ,88 #. civ. /!bligatia ; nelicita nu
poate avea nici un efect3. Potrivit art. ,8. #. civ., /#auza este nelicita cand este
pro%ibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice3.
Potrivit art. ,8< #. civ., /#onventia este valabila, cu toate ca cauza nu este
e"presa. #auza este prezumata pana la dovada contrarie3.
Astfel, sunt instituite doua prezumtii
-prezumtia de valabilitate a cauzei instrumentum probationis-
-prezumtia de e"istenta a cauzei e"istenta ei fiind prezumata de lege, cauza nu
trebuie dovedita.
#ine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic civil, va trebui sa
dovedeasca aceasta, cu consecinta rasturnarii prezumtiei.
&or#a actului juridic civil.
Se intelege aceea conditie care consta in modalitatea de e"teriorizare a
manifestarii de vointa, facuta cu intentia de a crea, modifica ori stinge, un raport juridic
civil concret.
Sintagma, /forma actului juridic3, este folosita in doua acceptiunu, in sens
restrans- stricto sensu- si, in sens larg- lato sensu.
Stricto sensu, se intelege, modalitatea de e"teriorizare a vointei juridice,
acceptiune dominata de principiul consensualismului.
&ato sensu, sunt desemnate trei cerinte de forma
-forma ceruta pentru valabilitatea actului ' ad validitatem (1
-forma ceruta pentru probarea actului ' ad probationem (1
-forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de terti.
Principiul consensualismului inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu
numai necesara dar si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod
valabil, din punct de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa, facuta cu
scopul de a produce efecte juridice.
Asadar, potrivit principiului, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o
forma speciala.
#lasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil, in functie de
consecintele juridice ale nerespectarii lor
-forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil ad validitatem sau ad
solemnitatem nerespectarea acesteia atragand nulitatea absoluta a actului juridic1
-forma ceruta pentru probarea actului ad probationem- nerespectarea nu atrage
nulitatea actului 'negotium(, ci imposibilitatea dovedirii cu un alt mijloc de proba. De
observat ca, sanctiunea este severa, pentru ca, practic, ec%ivaleaza cu situatia
ine"istentei actului1
.
-forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti. :erespectarea acesteia nu
atrage nevalabilitatea actului dar, terta persoana este in drept sa ignore actul respectiv.
! alta clasificare priveste, sursa sau izvorul lor, distingandu-se
-forma legala, adica impusa de legea civila1
-forma conventionala sau voluntara, adica impusa de parti.
=orma ceruta ad validitatem sau ad solemnitatem, desemneaza acea conditie de
validitate, speciala si esentiala care consta in cerinta indeplinirii formalitatilor
prestabilite de lege sau de parti, in lipsa carora, actul n-ar putea lua nastere in mod
valabil.
#aracterele juridice ale formei ad validitatem
-este element constitutiv, esential al actului juridic, nerespectarea atragand
nulitatea absoluta1
-este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa, presupunand manifestarea
e"presa de vointa1
-este e"clusiva, in sensul ca, pentru un anumit act juridic, trebuie indeplinita o
anumita forma, de regula, forma autentica.
=orma ad validitatem presupune respectarea cerintelor
-intregul act trebuie sa imbrace forma solemna. :u este admisibil actul de
trimitere la o sursa e"terna pentru determinarea continutului1
-actul aflat in interdependenta cu actul solemn, trebuie sa imbrace si el forma
solemna1
-actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie sa imbrace forma
solemna. =ace e"ceptie legatul, care poate fi revocat si tacit.
Aplicatii ale formei ad validitatem renuntarea e"presa la succesiune, subrogatia
in drepturile creditorului consimtita de debitor, acceptarea succesiunii sub beneficiu de
inventar, ipoteca conventionala, actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor,
actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor fara scop patrimonial, contracte de
societate comerciala.
Prin forma ceruta ad probationem, se intelege acea cerinta impusa de lege sau
parti, care consta in intocmirea unui inscris cu scopul de a proba actul juridic civil,
valabil inc%eiat.
#aracterele juridice ale formei ad probationem
-este obligatorie si nu facultativa, nerespectarea atragand sanctiunea
inadmisibilitatii dovedirii actului cu alt mijloc de proba1
-reprezinta e"ceptie de la principiul consensualismului.
,
Practic, cum s-a remarcat in doctrina, sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii
actului cu alt mijloc de proba, inseamna, decaderea celui interesat din dreptul de a
proba.
In #odul civil nu e"ista un te"t care sa enumere cazurile in care forma scrisa
este ceruta ad probationem, insa in legislatia civila e"ista teste care fac aplicatia
cerintei acestei forme. Se distinge, astfel, doua procedee te%nico-juridice de aplicare a
acestei cerinte de forma instituirea formei ad probationem, cu caracter general
'art.00,0 alin.0 #. civ.( si, instituirea formei ad probationem, cu caracter particular,
pentru anumite acte civile 'tranzactia art. 0<97 #. civ., depozitul voluntar art.07,<
#. civ.(.
Prin forma cerut> pentru o opozabilitate fa?> de ter?i a actului juridic cuivil,
@n?elegem acele formalit>?i care sunt necesare, potrivit legii, pentru ca actul juridic s>
fie opozabil Ai persoanelor care n-au participat la @nc%eierea lui, @n scopul ocrotirii
drepturilor sau intereselor lor.
=orma cerut> pentru opozabilitate prezint> urm>toarele tr>s>turi juridice
- este obligatorie Ai nu facultativ>, neresapectarea ei atr>gBnd inopozabilitatea
actului1
- constituie e"cep?ie de la principiul consesualismului, actul civil trebuind f>cut
cunoscut ter?ilor prin @ndeplirea unor m>suri de publicitate.
Pentru cazul nerespect>rii acestei cerin?e de form>, sanc?iunea const> @n
inopozabilitatea actului juridic fa?> de ter?i. #onsecin?a este c>, actul civil produce
efecte @ntre p>r?i, dar este ineficace fa?> de ter?i, p>r?ile fiind @n imposibilitate de a se
prevala de drepturile izvorBte din respectivul act, fa?> de cei de-al treilea.
Aplica?ii publicitatea imobiliar> prin c>r?ile funciare, publicitatea constituirii
gajului, notificarea cesiunii de crean?>, @nregistrarea contractelor de arendare la
consiliul local, @nregistr>rile Ai publicitatea prev>zute de &egea nr.2060,,9,
modificat>, privind societ>?ile comerciale, men?iunile cu caracter de protec?ie Ai
@nregistr>rile @n materia dreptului de autor Ai a drepturilor cone"e.
'i$lio(rafie )
Prof. univ. dr.*+ER*+E 'ELEIU , DREPT CIVIL RM-N.
Introducere /n dre!tul civil. Casa de editur0 1i !res0 23AN4A5 4RL. 'ucure1ti.
09
CNTRACTUL DE VAN6ARE,CUMPARARE
#a instrument juridic de transmitere a proprietatii, contractul de vanzare-
cumparare, a aparut atunci cand locul trocului a fost luat de sc%imbul de marfa contra
altui ec%ivalent, anume moneda.
Potrivit art. 0),- #. civ., vanzarea-cumpararea este un contract prin care una
dintre parti, anume vanzatorul, stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte
parti, anume cumparatorul, care se obliga in sc%imb a plati vanzatorului pretul bunului
vandut.
Este de precizat ca, corespondentul art. 0),- #. civ. rom., din codul civil
francez, art. 07.), nu se refera e"pres la dreptul de proprietate, folosind termenul livrer
une c%ose, in sensul de predare, de dare, de transmitere a unui lucru.
Asadar, transmiterea proprietatii nefiind de esenta ci numai de natura
contractului de vanzare-cumparare, urmeaza a fi calificat vanzare-cumparare si
contractul prin care, in sc%imbul unui pret, se transmite un alt drept decat dreptul de
proprietate.
:u pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare, drepturile personale
nepatrimoniale si cele patrimoniale care au caracter strict personal.
Cucurandu-se de cea mai ampla reglementare, sediul materiei acestui contract
translativ de proprietate, il gasim, in principal in #odul civil, art. 0),--0-9-, #artea a
III-a, +itlul $, intitulat DDespre vinderi3.
Dispozitiilor din #odul civil li se adauga dispozitiile din alte acte normative ce
reglementeaza diferite tipuri de vanzari
4art. 89-<9 din #odul comercial1
4&egea nr.0.60,,0, cu modificarile si completarile ulterioare, privind fondul
funciar1
00
4&egea nr. .760,,), modificata prin &egea nr. <860,,-, privind vanzarea
locuintelor si a spatiilor cu alta destinatie, construite din fondul de stat si din fondul
unitatilor comerciale sau bugetare1
4&egea locuintei, nr. 00-60,,81
4&egea privind regimul juridic al circulatiei terenurilor, nr.7-60,,.1
4&egea nr. 00)60,,7, pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu
destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului1
4&egea nr. 0.)6)999, privind protejarea patrimoniului cultural national mobil1
4&egea nr.096)990, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 8 martie 0,-7- )) decembrie 0,.,1
4&egea nr. 7796)99), privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a
statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau
a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes
local.
5ai sunt si alte acte normative ce reglementeaza, mai mult sau mai putin
amanuntit, diferite tipuri si forme de vanzari.
Caractere juridice.
$anzarea-cumpararea este un contract,
4inala(#atic sau $ilateral 'prin inc%eierea sa da nastere la obligatii reciproce
intre partile contractante, obligatia vanzatorului este de a preda lucrul vandut si sa-l
garanteze pe cumparator, iar obligatia cumparatorului este aceea de plata a pretului(1
Cu titlu oneros 'ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale. In
sc%imbul prestatiei la care se obliga, se urmareste primirea unui ec%ivalent, vanzatorul
urmarind sa primeasca pretul, iar cumparatorul sa primeasca bunul(1
Co#utativ 7e"istenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti
de la inc%eierea contractului, nedepinzand, ca in contractele aleatorii, de un eveniment
viitor si incert, care ar face sa e"iste sanse de castig sau riscul pierderii, pentru ambele
parti(1
Consensual ' art. ,<0 #. civ., prevede ca, vinderea este perfecta intre parti si
proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce
partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat
si pretul inca nu se va fi numarat. Asadar, vanzarea nu este un contract solemn si nici
real, putand fi inc%eiat solo consensu, prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi
indeplinita vre-o formalitate si fara ca lucrul vandut si pretul sa fie remise in momentul
inc%eierii contractului. Ermare, principiul este consensualismul. Prin e"ceptie de la
acest principiu, in cazurile e"pres prevazute de lege, vanzarea devine un contract
solemn vanzarea terenurilor, vanzarea realizata prin licitatie publica(1
Translativ de !ro!rietate ' prin efectul realizarii acordului de vointa si,
independent de predarea lucrului si plata pretului, se produce nu numai inc%eierea
0)
contractului dar, opereaza si transferul dreptului de proprietate, de la vanzator la
cumparator. Potrivit principiului res perit domino, din momentul dobandirii dreptului
de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pieirii lucrului(.
Principiul transmiterii automate a dreptului de proprietate si a riscurilor, din
momentul inc%eierii contractului, opereaza numai daca sunt indeplinite conditiile
-vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut, iar contractul perfect
valabil inc%eiat. Daca vanzarea-cumpararea este un contract solemn, consimtamantul
partilor trebuie sa fie manifestat in forma prevazuta de lege.
-trebuie sa fie vorba de lucruri determinate individual, certe.
-lucrul vandut trebuie sa e"iste. Pentru cazul vanzarii bunurilor viitoare,
transferul proprietatii poate opera numai din momentul in care au fost in stare de a fi
predate cumparatorului, daca sunt bunuri individual determinate 'certe(, iar daca lucrul
e"ecutat este de gen, dupa individualizare. Pentru cazul unei recolte viitoare,
proprietatea se transmite atunci cand este gata de recoltat, daca lucrul si pretul sunt
determinate. Atunci cand vanzarea recoltei se face pe unitate de masura, proprietatea
se transmite din momentul individualizarii. *iscurile trec asupra cumparatorului o data
cu dreptul de proprietate, daca nu si-a asumat riscul nerealizarii.
-trebuie ca partile sa nu fi amanat transferul proprietatii, printr-o clauza speciala,
pentru un moment ulterior inc%eierii contractului.
Conditiile de validitate ale contractului de van%are,cu#!arare.
Pentru a fi inc%eiat valabil, contractul de vanzare-cumparare trebuie sa
intruneasca unele elemen consimtamantul, capacitatea, obiectul 'lucrul vandut si
pretul(, o cauza licita si, in contractele solemne, forma.
Consi#ta#antul !artilor.
In vederea formarii contractului, acordul de vointa intre parti este, cu e"ceptiile
prevazute de lege, necesar si suficient.
Potrivit art. ,72 #. civ., consimtamantul dat la inc%eierea contractului de
vanzare cumparare nu trebuie sa fie viciat 'eroare, dol, violenta, leziune(.
Pro#isiunea unilaterala de van%are. :u este reglementata de lege, fiind
creatia doctrinei si a practicii. Este un antecontract, in temeiul caruia o persoana
prevazand un eventual interes pentru ea de a dobandi proprietatea unui bun, primeste
promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervandu-si facultatea de a-si
manifesta ulterior, de regula intr-un anumit termen, consimtamantul sau de a-l
cumpara.
Promisiunea unilaterala de vanzare se deosebeste de oferta de a contracta, ca act
juridic unilateral. Ea nu constituie insa o vanzare, pentru ca, nu transfera dreptul de
proprietate, dand nastere numai unor obligatii cu caracter personal, pentru una din
02
parti, cealalta parte pastrandu-si libertatea de a decide. Daca promitentul, incalcandu-si
obligatia asumata, refuza vanzarea, cel ce si-a e"primat optiunea pentru cumpararea
bunului, are dreptul la daune-interese. &a e"pirarea termenului prevazut, promitentul
este liberat de obligatia asumata. Daca nu a fost prevazut un termen, obligatia
promitentului se stinge la e"pirarea termenului general de prescriptie. +ermenul incepe
sa curga de la data inc%eierii promisiunii de vanzare.
Promisiunea unilaterala de vanzare nu se va confunda nici cu vanzarea la termen
sau sub conditie. $anzarea la termen sau sub conditie, este contract sinalagmatic,
afectat de modalitati. Pentru promisiunea unilaterala de vanzare, promitentul este
singurul care se obliga.
Pro#isiunea $ilaterala de van%are,cu#!arare. Este un antecontract prin care
partile se obliga a inc%eia in viitor contractul de vanzare-cumparare.
:u produce efectele specifice vanzarii.
Deosebirea fata de promisiunea unilaterala consta in aceea ca, in acest caz,
oricare dintre parti poate cere inc%eierea contractului.
Daca promitentul- vanzator nu-si respecta obligatia si vinde lucrul unei alte
persoane, aceasta vanzare, cu rezerva fraudei, este valabila, beneficiarul-cumparator,
putand solicita numai obligarea promitentului la plata daunelor interese.
Daca, bunul se gaseste in patrimoniul promitentului, instanta va putea pronunta
o %otarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare, %otarare cu caracter
constitutiv de drepturi, operand transferul proprietatii de la data la care ramane
definitiva.
Pactul de !referinta. este o varianta a promisiunii de vanzare, prin care
proprietarul unui bun se obliga ca, in cazul in care il va vinde, sa acorde preferinta unei
anumite persoane, la pret egal.
:u se transmite dreptul de proprietate.
Dreptul beneficiarului promisiunii de vanzare si a pactului de preferinta, daca in
conventia intervenita intre parti nu s-a altfel, se poate transmite, prin acte intre vii sau
prin mostenire.
!bligatia promitentului se poate transmite insa, numai prin mostenire, nefiind
posibila cesiunea de datorie.

Ca!acitatea !artilor.
Art. 0298 #. civ. prevede Pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin
lege.
*ezulta ca, regula este capacitatea, incapacitatea, limitativ si e"pres prevazuta
de lege, constituind e"ceptia.
Interdictii de a vinde si cumpara sau de a cumpara
0-
-potrivit art. 029< #. civ., vanzarea intre soti este interzisa. :erespectarea acestei
interdictii se sanctioneaza cu nulitatea relativa a contractului, nulitate ce poate fi
invocata de oricare dintre soti, de creditori, de mostenitorii rezervatari, fara a se cetre
sa dovedeasca fraudarea drepturilor lor.
Sunt aparate astfel, interesele mostenitorilor rezervatari si cele ale creditorilor.
+otodata, pentru ca, potrivit art. ,2< #. civ., donatia intre soti este revocabila, daca
vanzarea intre soti ar fi permisa, s-ar ocoli, pe aceasta cale, dispozitia imperativa a
te"tului de lege mentionat, inc%eindu-se contracte de vanzare-cumparare simulate.
-potrivit art. 029. pct.0 #. civ., tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de
sub tutela lor, cat timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date si primite.
-potrivit art. 029. pct. ) #. civ., mandatarii imputerniciti a vinde un lucru, nu pot
al cumpara.
-potrivit art. 029. pct. 2 #. civ., persoanele care administreaza bunuri apartinand
statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate
in administrarea lor.
-potrivit art. 029. pct. - #. civ., functionarii publici nu pot cumpara bunurile
statului sau unitatilor administrativ- teritoriale ale caror vanzari se fac printr-insii.
-judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni actionari de drepturi litigioase
care sunt de competen?a cur?ii de apel @n a c>rei circumscrip?ie @Ai e"ercit> func?ia sau
profesia. Fn cazul judec>torilor de la Fnalta #urte de #asa?ie Ai Gusti?ie Ai a procurorilor
de la Parc%etul de pe lBng> Fnalta #urte de #asa?ie Ai Gusti?ie, interdic?ia se @ntinde pe
tot @ntinsul ?>rii.
- persoanele insolvabile nu pot cump>ra bunurile imobile vBndute prin licita?ie
public>.
$iectul contractului .
$Bnzarea-cump>rarea d> naAtere la obliga?ii @n sarcina ambelor p>r?i, anume
obliga?ia vBnz>torului care are ca obiect lucrul vBndut Ai obliga?ia cum>r>torului care
are ca obiect pre?ul.
'unul sau lucrul v8ndut. trebuie sa indeplineasca cumulativ, urmatoarele
conditii
-sa e"iste1
-sa fie in circuitul civil1
-sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil1
-sa fie proprietatea vanzatorului.
In ceea ce priveaste prima conditie, este de retinut ca, daca bunul a pierit pana la
momentul inc%eierii contractului, vanzarea cumpararea este nula absolut. Daca bunul a
pierit partial, cumparatorul are a alege intre a renunta la contract sau a solicita
mentinetrea acestuia, cu reducerea corespunzatoare a pretului.
07
Potrivit art. ,87 #. civ. si bunurile viitoare pot fi obiect al contractului de
vanzare-cumparare.
*eferitor la a doua conditie, art.0209 #.civ. prevede ca, toate lucrurile care sunt
in comert, pot sa fie vandute, afara numai daca vreo lege a oprit aceasta. Scoaterea din
circuitul civil a unui bun se poate face numai prin lege, pentru ca o asemenea
operatiune juridica ec%ivaleaza cu o autentica interdictie de vanzare.
*eferitor la a treia conditie, precizam ca, o conditie generala, ceruta de lege,
pentru orice conventie, este ca bunul sa fie determinat prin elemente precise, stabilite
la data inc%eierii contractului sau, cel putin sa fie determinabil.
In ceea ce priveste cea de-a patra conditie, este de aratat ca, potrivit principiului,
/nimeni nu poate transmite mai mult decat are3, pentru ca vanzarea sa fie valabila,
vanzatorul trebuie sa fie titularul dreptului ce se instraineaza.
Pentru situatia vanzarii lucrului altuia
-daca partile sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, considerand ca lucrul
vandut este proprietatea vanzatorului, vanzarea este anulabila, pentru eroare asupra
calitatii esentiale a vanzatorului, care a fost crezut de cumparator ca fiind proprietarul
lucrului.
-daca partile au inc%eit contractul in cunostinta de cauza, stiind ca lucrul vandut
este proprietatea unei alte persoane, in doctrina s-a considerat ca, este lovit de nulitate
absoluta, avand o cauza ilicita.
-in cazul bunului aflat in indiviziune, se aplica regulile proprii acestei stari. S-a
recunoscut ca fiind valabila, vanzarea de catre un singur coindivizar a intregului bun,
sub conditia rezolutorie ca bunul respectiv sa cada la partaj in lotul coindivizarului
vanzator. Daca insa, dupa partaj, bunul intra in lotul altui coindivizor, contractul este
nul pentru lipsa calitatii de proprietar a vanzatorului.
Pretul van%arii trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii
-sa fie sta$ilit in $ani. Daca in locul bunului vandut se da ca pret alceva decat
bani, contractul va fi de sc%imb sau de intretinere, dupa caz. Daca vanzarea se face in
scopul de a se stinge o datorie mai vec%e a vanzatorului fata de cumparator,
operatiunea nu este o vanzare ci, o dare in plata. Daca, in sc%imbul transmiterii
proprietatii unui bun, se pretinde celui care i-a fost transmis acel bun, sa plateasca o
suma fi"a, in fiecare luna, pana la moartea celui ce a transmis, contractul nu va fi o
vanzare-cumparare ci, vom face vorbire de un contract de renta viagera.
,sa fie deter#inat sau deter#ina$il. Determinat inseamna ca, cuantumul lui
este %otarat de parti in momentul inc%eierii contractului. Pretul va fi determinabil
atunci cand, partile stabilesc in contract numai elemente cu ajutorul carora pretul va
putea fi determinat in viitor, cel mai tarziu la data e"igibilitatii obligatiei de plata, sau
cand stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert, tert care in realitate este un
mandatar comun al partilor. E"emple privind modalitatile de determinare a pretului
08
sunt oferite de prevederile Decretului-lege nr.8060,,9, pentru vanzarea de locuinte din
fondurile statului sau cele ale &egii nr..760,,), privind vanzarea locuintelor si spatiilor
cu alta destinatie, construite din fondul de stat si din fondul unitatilor comerciale sau
bugetare, &egea nr.00)60,,7 s.a.
,sa fie sincer si serios. #onform art. 0292 #. civ., pretul este sincer daca este
real, deci nu este fictiv, adica a fost convenit pentru a fi cerut si platit in realitate. In
doctrina sa aratat ca, pretul este fictiv cand, din intentia reala a partilor, intentie
e-"primata, de regula, intr-un act secret, anterior ori cel mult concomitent cu
contractul de vanzare-cumparare public, reiese ca, pretul nu este datorat. In ceea ce
priveste seriozitatea pretului, practica judiciara a stabilit ca, pretul este serios daca,
acesta constituie un motiv suficient pentru vanzator ca sa transmita dreptul de
proprietate asupra bunului, obiect al vanzarii. Aprecierea asupra seriozitatii pretului
este o c%estiune de fapt, ce poate fi dovedita cu orice mijloc de proba, fiind apreciata in
functie de circumstantele cauzei.
Efectele contractului de van%are,cu#!arare.
Prin efectele contractului intelegem obligatiile pe care contractul le creaza in
sarcina partilor contractante.
Potrivit art.,.2 #.civ., D#and este indoiala, conventia se interpreteaza in
favoarea celui ce se obliga.3 Asadar, de regula, daca intelesul unui contract este
indoielnic, interpretarea se face in favoarea debitorului.
Art. 020) #.civ., dispune D$anzatorul este dator sa e"plice curat indatoririle ce
intelege a lua asupra-si. !rice clauza obscura sau indoielnica se interpreteaza in contra
vanzatorului3. Prin urmare, in materie de vanzare, art. 020) #.civ., contine o regula
speciala si derogatorie. $anzatorul, fiind cel care stabileste, de regula conditiile
contractului, trebuie sa e"plice clar obligatiile sale, iar daca intelesul ar fi indoielnic,
clauzele neclare, se interpreteaza in contra acestuia.
*ezulta ca, in materie de vanzare, nu numai clauzele referitoare la propriile
obligatii, dar si cele referitoare la obligatiile vanzatorului, se interpreteaza in favoarea
cumparatorului. Insa, asa cum s-a aratat in literatura de specialitate, aceasta regula de
interpretare trebuie sa fie avuta in vedere de instanta, numai daca celelalte reguli de
interpretare si probele administrate nu duc la elucidarea clauzei contractuale.
$li(atiile van%atorului.
Potrivit art. 0202 #.civ., D$anzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul
si a raspunde de dansul3.
Partile, pot stipula, insa, si alte obligatii, dupa cum, ele sunt, in drept sa modifice
obligatiile prevazute de art. 0202 #.civ.
Articolul precizat, nu prevede obligatia de a transmite proprietatea lucrului
vandut, pentru ca, transferul proprietatii si al riscurilor opereaza, de regula, prin
inc%eierea contractului. In cazurile in care, proprietatea nu se transmite prin efectul
0<
inc%eierii contractului, vanzatorul este obligat sa efectueze acele acte ori fapte care
sunt necesare pentru a opera transferul dreptului de proprietate.
Predarea lucrului vandut. Aceasta obligatie implica si conservarea lucrului
pana la termenul predarii, art. 09<- alin.0 #.civ., prevazand D!bligatia de a da
cuprinde pe aceea de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare3.
Din momentul cand a devenit proprietar, cumparatorul are dreptul la fructe si la
toate accesoriile lucrului vandut.
Pentru imobile, predarea se face, prin remiterea titlurilor de proprietate, a
c%eilor, art.0207 #.civ. dispunand D!bligatia de a preda imobilele se indeplineste din
partea vanzatorului prin remiterea c%eilor, daca e vorba de o cladire, sau prin remiterea
titlului de proprietate3.
Pentru mobile, predarea se face, prin traditiunea reala sau prin predarea c%eilor,
daca sunt depozitate.
In ceea ce priveste locul predarii, acesta este cel al locului unde se afla lucrul
vandut in momentul contractarii, daca este vorba de un lucru individual determinat.
Altfel, se aplica regula generala, predarea efectuandu-se la domiciliul debitorului,
adica al cumparatorului, pentru ca plata este c%erabila si nu portabila. *egulile
precizate, se aplica, insa, numai in lipsa de stipulatie contrara.
*eferitor la termenul predarii, este de precizat ca, se face in ziua fi"ata in
contract, contrar, se aplica regulile generale in materie de plata, predarea putand fi
ceruta imediat de catre creditor, adica de cumparator.
#%eltuielile de predare 'cantarire, masurare, numarare( sunt in sarcina
vanzatorului. #ele ale ridicarii 'incarcare, transport, descarcare(, sunt in sarcina
cumparatorului.
*arantia contra evictiunii. Evictiunea este pierderea proprietatii lucrului, in
totul ori in parte, sau tulburarea cumparatorului in e"ercitarea prerogativelor de
proprietar.
Potrivit art. 022< #. civ., D$anzatorul este de drept obligat, dupa natura
contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a
lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi
declarate la facerea contractului3.
!bligatia de garantie a vanzatorului contra evictiunii e"ista nu numai fata de
cumparator, dar si fata de subdobanditori, c%iar daca acestia sunt succesori cu titlu
particular si cu titlu gratuit 'e"emplu- donatar(, si cu toate ca, cumparatorul initial
'donatorul( nu raspunde de evictiune fata de dobanditorul cu titlu gratuit.
#%iar daca, #odul civil, vizeaza, in special, evictiunea provenind de la un tert,
este evident ca, cu atat mai mult, obligatia de garantie, opereaza, daca evictiunea
provine dintr-un fapt personal al vanzatorului. Art. 022, #.civ., dispune DIn nici un
mod vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru evictiunea care ar rezulta
dintr-un fapt personal al sau1 orice conventie contrarie este nula3.
0.
Daca tulburarea provine din partea unei terte persoane, vanzatorul este obligat
sa-l apere pe cumparator, iar daca nu reuseste sa-l apere va fi obligat sa suporte
consecintele evictiunii.
$anzatorul poate fi obligat sa raspunda pentru evictiune daca sunt indeplinite,
cumulativ, urmatoarele conditii
4tulburarea sa aiba o cauza temeinica, anterioara vanzarii. $anzatorul nu
raspunde de imprejurari ivite dupa inc%eierea contractului si transmiterea lucrului in
patrimoniul cumparatorului, afara numai daca evictiunea provine dintr-un fapt
personal1
4 sa se savarseasca o tulburare de drept, provenind de la un tert. $anzatorul nu
raspunde de tulburarea de fapt, care nu are temei juridic. Impotriva tulburarilor de fapt,
cumparatorul se poate apara singur1
4cauza de evictiune sa nu fi fost cunoscuta de cumparator la data inc%eierii.
Daca cumparatorul a avut cunostinta de pericolul evictiunii, inseamna ca el a acceptat
riscul si, problema raspunderii vanzatorului in caz de realizare a riscului nu se poate
pune.Sarcina probei cunoasterii cauzei evictiunii de catre cumparator, incumba
vanzatorului.
*arantia contra viciilor lucrului vandut. $anzatorul raspunde de viciile
ascunse ale lucrului vandut, daca acesta este impropriu intrebuintarii, sau viciile
micsoreaza valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul, daca ar fi stiut, nu l-ar fi
cumparat, ori platea un pret redus.
#onditiile cerute pentru ca vanzatorul sa raspunda de viciile lucrului vandut,
sunt
4trebuie ca viciul sa fie ascuns. Potrivit art. 0272 #.civ.,3$anzatotul nu este
raspunzator de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se
convinga3. Potrivit art. 027- #.civ., vanzatorul, Deste raspunzator de viciile ascunse,
c%iar si cand nu le-a cunoscut, afara numai daca, in cazul acesta, nu se va fi invoit cu
cumparatorul ca sa nu raspunda de vicii3. Art 0278 #.civ. dispune DDaca vanzatorul
cunostea viciile lucrului, el este dator, pe langa restitutiunea pretului, de toate daunele-
interese catre cumparator3. Potrivit art. 027< #. civ., DDaca vanzatorul nu cunostea
viciile lucrului, el nu poate fi apucat decat pentru restitutiunea pretului si pentru
spezele facute de cumparator cu ocazia vanzarii3. Iar, art.027. #.civ., prevede DDaca
lucrul a pierit din cauza viciilor sale, vanzatorul este dator a intoarce cumparatorului
pretul si a-l dezdauna, conform celor doua articole precedente. Dar pierderea lucrului
prin caz fortuit va fi pe seama cumparatorului31
4viciul trebuie sa fi e"istat in momentul vanzarii1
4viciile sa fie grave. Din cauza viciului, lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la
care este destinat dupa natura sau sa se micsoreze intr-atat valoarea de intrebuintare,
incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, n-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai
mic.
0,
Elementele precizate, trebuiesc sa fie dovedite de cumparator. Astfel, obligatia
de garantie pentru vicii, se aplica la orice vanzare, cu doua e"ceptii nu e"ista obligatia
de garantie in cazul vanzarii prin licitatie publica care se face prin intermediul justitiei
si, nu e"ista obligatia de garantie in cazul vanzarii de drepturi succesorale - daca nu s-a
obligat sa garanteze continutul universalitatii vanzatorul raspunde numai de calitatea
sa de mostenitor.
$li(atiile cu#!aratorului. Doua sunt obligatiile acestuia
4sa plateasca pretul1
4sa ia in primire lucrul vandut.
Daca nu s-a prevazut altfel in contract, cumparatorul suporta si c%eltuielile
vanzarii.
Se intelege ca, partile pot stipula si alte obligatii in sarcina cumparatorului, dupa
cum ele, sunt in drept, sa modifice si obligatiile prevazute de lege.
Plata pretului. Art. 0280 #.civ., prevede DPrincipala obligatie a cumparatorului
este de a plati pretul la ziua si la locul determinat prin contract3. Potrivit art. 028)
#.civ., DDaca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul
este dator a plati la locul si la timpul in care se face predarea lucrului3.
+e"tul este derogatoriu de la regulile generale, pentru ca
4conform regulilor generale in materie de obligatii, plata se face, daca nu s-a
stipulat altfel, la domiciliul debitorului, art. 009- #.civ., prevazand DPlata trebuie a se
face in locul aratat in conventie. Daca nu este aratat, plata in privinta lucrarilor certe si
determinate, se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul in timpul
contractarii. In orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului3. Asadar, in materie
de vanzare, plata se face la locul unde se face predarea lucrului vandut. Prin urmare,
obligatia de plata a pretului este portabila. Pentru cazul insa in care, partile au derogat
de la regula e"ecutarii concomitente a celor doua obligatii, prevazand, spre e"emplu,
ca plata pretului sa aiba loc ulterior predarii, plata se va face la domiciliul debitorului,
adica al cumparatorului.
4potrivit regulilor generale, in lipsa de termen, plata se poate cere imediat. In
materie de vanzare, numai in momentul predarii lucrului vandut. Asadar, daca s-a
prevazut un termen si nu s-a stipulat contrar, acest termen prevazut pentru predarea
lucrului va profita si cumparatorului. #ontrar, daca termenul este prevazut numai pt.
plata pretului, acesta nu va afecta obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut.
In ceea ce priveste dobanda pretului, art. 0282 #.civ., dispune
D#umparatorul datoreste dobanda pretului vanzari pana la platirea capitalului, in
cele trei urmatoare cazuri
-daca aceasta s-a cuprins anume in contract1
-daca lucrul vandut si predat produce fructe sau alte venituri1
-daca cumparatorul a fost interpelat a plati. 'pus in intarziere(
)9
In acest dupa urma caz dobanda nu curge decat din momentul interpelarii.3
Asadar, cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda, in cazurile precizate,
pana la efectiva ac%itare a pretului. In ceea ce priveste interpelarea, adica al punerea in
intarziere, pentru toate celelalte cazuri, obligatia de plata a dobanzii, cade in sarcina
cumparatorului din momentul in care cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o
notificare si nu neaparat prin c%emarea in judecata.
Daca nu s-a stipulat o dobanda mai mica, cumparatorul datoreaza dobanda
legala.
&uarea in primire a lucrului vandut. #umparatorul are obligatia sa ia in primire
lucrul vandut, la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat al preda.
#umparatorul va suporta c%eltuielile ridicarii de la locul predarii.
Suportarea c%eltuielilor vanzarii. Asa cum s-a aratat, in afara celor doua obligatii
e"puse, a platii pretului si a luarii in primire a lucrului vandut, cumparatorul mai este
obligat, daca nu s-a stipulat altfel, sa plateasca ca accesoriu al pretului, c%eltuielile
vanzarii. Astfel de c%eltuieli sunt c%eltuielile propriu-zise ale actului, ta"ele de timbru
si de autentificare s.a. In acest sens, art. 0297 #.civ., prevede DSpezele vanzarii sunt in
sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie contrarie3. Pentru cazul in care
cumparatorul ar pretinde ca, desi in act nu s-a stipulat nimic cu privire la c%eltuielile
vanzarii, intelegerea a fost ca vanzatorul sa plateasca parte din c%eltuieli, el
'cumparatorul( va trebui sa faca dovada acestei intelegeri. In orice caz, aceste
c%eltuieli nu vor fi puse in sarcina vanzatorului, pe baza de simple prezumtii.
Varietati de van%are.
Van%area !e incercate. Potrivit art. 029) #.civ., D$anzarea facuta pe incercate
este totdeauna presupusa conditionala pana la incercare3. Asadar, contractul se inc%eie
in momentul realizarii acordului de vointa, fiind prevazuta conditia suspensiva a
incercarii lucrului de catre cumparator. Insa, lucrul va putea fi refuzat numai daca, in
mod obiectiv este necorespunzator. Prin urmare, cumparatorul nu va putea refuza
lucrul, invocand simplu motiv ca nu-i place. In acest caz, vanzatorul putand cere
e"pertiza. Acesta 'vanzatorul(, are facultatea de a fi"a termen potrivit pentru incercare.
In lipsa de stipulatie, apreciaza instanta.
Van%area du!a (reutate. nu#ar sau #asura.
Art. 0299 #.civ. prevede DDaca insa marfele nu s-au vandut cu gramada, ci
dupa greutate, dupa numar sau masura, lucrurile vandute raman in rizicul-pericol al
vanzatorului, pana ce vor fi cantarite, numarate sau masurate1 dar aceasta nu impiedica
pe cumparator de-a cere si a dobandi la caz de nee"ecutare, sau predarea lucrurilor
vandute sau daune-interese, daca se cuvine3.
)0
$anzarea dupa greutate, numar sau masura, are ca obiect lucruri de gen, dar
dintr-un lot determinat, fiind necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau
masurare, fie pentru individualizarea cantitatii vandute din lot, fie pentru determinarea
pretului. E"emple pentru primul caz, se vand 0999 Hg. sfecla cu -999 lei6Hg., dintr-o
cantitate mai mare1 pentru cel de-al doilea caz, este vandut intregul lot cu -999 lei6Hg.
$anzarea este perfecta din momentul in care partile s-au invoit asupra lucrului si
asupra pretului.
Van%area de dre!turi succesorale.
!biectul unei atare vanzari, il constituie o mostenire in intregul ei, privita ca
universalitate de bunuri sau o cota parte din aceasta.
Pactul asupra unei succesiuni viitoare este pro%ibit de lege. Prin urmare,
succesiunea poate fi vanduta numai dupa ce a fost desc%isa si dezbatuta.
Pentru ca, vanzarea priveste o universalitate de bunuri cuprinzand drepturi si
obligatii cu caracter patrimonial, vanzatorul raspunde numai pentru calitatea sa de
mostenitor si nu pentru calitatea sa de proprietar al fiecarui bun in parte apartinator
mostenirii.
$anzatorul, este insa tinut sa-l garanteze pe cumparator de evictiune, pentru
fapta sa personala 'de e"emplu, cesiunea anterioara a mostenirii, unei alte persoane(.
Daca nu s-a stipulat altfel, vanzatorul trebuie sa predea cumparatorului, toate
fructele succesiunii percepute de el, pretul creantelor succesorale incasate si, pretul
bunurilor din masa succesorala, vandute dupa desc%iderea succesiunii.
+ot astfel, cumparatorul trebuie sa intoarca vanzatorului, sumele platite pentru
datoriile succesiunii.
$anzatorul poate incasa si propriile creante asupra succesiunii, creante care,
altfel, s-ar fi stins prin confuziunea de patrimonii ce, de principiu, opereaza odata cu
acceptarea succesiunii.
Cesiunea de dre!turi liti(ioase si retractul liti(ios.
#esiune de drepturi litigioase- operatiune de vanzare a unui drept ce face
obiectul unui litigiu, inainte de solutionarea acestuia.
Daca s-a facut o asemenea instrainare, adversarul cedentului din proces are la
indemana, eliminarea din proces a cesionarului, platind pretul real al cesiunii, spezele
contractului si dobanda din ziua cand cesionarul a platit pretul cesiunii. !peratiunea
este numita retract litigios, e"ercitantul numindu-se retractant.
Prin aceasta operatiune, litigiul asupra dreptului cesionat se stinge.
#onditii ce se cer a fi indeplinite cumulativ, pentru e"ercitarea retractului
litigios
4sa e"iste un proces inceput dar neterminat asupra fondului dreptului1
4cesiunea sa fie facuta in sc%imbul unui pret1
))
4e"ercitarea retractului litigios trebuie sa fie insotit de faptul material al platii
pretului real al cesiunii, cu dobanzile aferente din ziua platii si a spezelor contractului1
4retractul litigios sa fie e"ercitat inaintea instantei, fie e"trajudiciar prin
notificarea acestuia adresata cesionarului.
In conformitate cu dispozitiile art. 0-9- #.civ., retractul litigios nu poate fi
e"ercitat daca
-cesiunea s-a facut catre un comostenitor sau coproprietar al dreptului cedat1
-cesiunea s-a facut unui creditor, cu titlu de plata a creantei acestuia1
-cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia e"ista dreptul litigios.
*atiunea interdictiilor e"puse se bazeaza pe imprejurarea ca, in fiecare caz in
parte, e"ista un interes real si licit al cesiunii efectuate asupra dreptului litigios,
nespeculativ.
CNTRACTUL DE 4C+IM'
Art. 0-97 #.civ., prevede DSc%imbul este un contract prin care partile isi dau
respectiv un lucru pentru altul3.
In literatura de specialitate, aceasta definitie legala a fost criticata, ca fiind
incompleta si ine"acta intrucat nu contine referiri la toate trasaturile si efectele
caracteristice unui asemenea contract numit.
Astfel, a fost definit contractul de sc%imb, ca un contract sinalagmatic,
comutativ si consensual, prin care fiecare dintre parti transmite sau se obliga sa
transmita celeilalte, proprietatea unui lucru, altul decat bani.
Intr-o alta definitie, contractul de sc%imb, este conventia prin care partile,
numite copermutanti sau cosc%imbasi, isi transmit reciproc proprietatea asupra cate
unui lucru, sau alte drepturi, reale sau de creanta.
#ontractul de care facem vorbire, este cel mai vec%i tip de contract translativ de
proprietate si el a stat la baza aparitiei contractului de vanzare-cumparare. Asa cum
preciza D. Ale"andresco, in E"plicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman,
cu timpul sc%imbul a dat loc la contractul de vanzare care- la urma urmei nu este
decat un sc%imb contra unei sume de bani.
Daca contractul de vanzare-cumparare presupune darea unui lucru pentru un pret
in bani, contractul de sc%imb presupune darea unui lucru pentru un alt lucru.
Partile contractului de sc%imb se numesc copermutanti sau cosc%imbasi.
Pentru valabilitatea acestui contract, nu trebuie ca bunurile sa fie de valoare
egala. #and e"ista diferenta valorica, aceasta se acopera prin plata unei sulte.
)2
Asa cum s-a aratat, in nici un caz, sulta nu poate intrece valoarea bunului
sc%imbat caci, in acest caz, operatiunea nu ar mai fi sc%imb, ci o vanzare cu dare in
plata.
In literatura de specialitate, se considera ca un contract de sc%imb, in general, se
poate caracteriza prin urmatoarele trasaturi
4este, in principiu, un contract consensual1
4este un contract sinalagmatic1
4este inc%eiat cu titlu oneros1
4are efecte translative de proprietate1
4este un contract comutativ.
#ontractului de sc%imb ii sunt aplicabile regulile supleative prevazute pentru
contractul de vanzare-cumparare.
*eguli speciale sunt prevazute de art. 0-9<-0-9. #.civ.
Art. 0-9< #.civ., dispune DDaca unul dintre copermutanti a primit lucrul lui dat
in sc%imb, si in urma probeaza ca celalalt contractant nu este proprietar al acelui lucru,
nu poate fi constrans a preda pe cel ce dansul a promis, ci numai a intoarce pe cel
primit.3
Potrivit art. 0-9. #.civ., D#opermutantul evins de lucrul primit in sc%imb poate
cere daune-interese sau intoarcerea lucrului sau.3
Prin urmare, in cazul in care un cosc%imbas a dat in sc%imb un lucru ce nu-i
apartinea, acesta nu poate fi obligat sa predea lucrul promis ci numai sa intoarca lucrul
primit de el.
In ceea ce privesc dispozitiile art. 0-9. #.civ., este de precizat ca, in cazul in
care unul dintre cosc%imbasi va fi evins de un tert, el are libertatea de a opta intre a
cere rezolutiunea contractului, solicitand restituirea bunului ce l-a predat sau a cere
mentinerea contractului cu plata de daune-interese. Deci, si in materia sc%imbului isi
are aplicabilitate garantia pentru evictiune si garantia pentru viciile ascunse.
Sc%imbul de terenuri impune observarea unor reguli speciale
-sc%imbul de terenuri intre persoane fizice, presupune acordul partilor luat in
forma autentica1
-in scopul efectuarii unor lucrari de imbunatatiri funciare si al gospodaririi
apelor, statul poate face sc%imburi de terenuri cu proprietarii din perimetru, cand pe
terenurile acestora se vor face lucrari de amenajare cu caracter permanent1
-sc%imbul de terenuri apartinand domeniului privat al unitatilor administrativ-
teritoriale se va putea face numai in baza unei evaluari, aprobata de consiliul local.
Sanctiunea este, nulitatea contractului de sc%imb, inc%eiat cu nesocotirea acestei
cerinte1
-sub sanctiunea nulitatii absolute, sc%imbul de terenuri se face numai prin act
autentic1
)-
-indiferent de titularul ce le administreaza, terenurile proprietate publica, nu pot
face obiectul sc%imbului1
-fiecare teren dobandeste situatia juridica a celuilalt, cu pastrarea tuturor
drepturilor reale si a sarcinilor anterior si legal constituite asupra fiecaruia1
-contractul de sc%imb trebuie inscris in #artea =unciara.

'i$lio(rafie)
&rancisc Dea9. 4tanciu Car!enaru : Contracte civile si co#erciale. Ed.
LUMINA LE;<
Titus Prescure : Curs de contracte civile. Ed. R4ETTI
M4TENIREA
Re(uli (enerale !rivind #ostenirea.
Prin mostenire intelegem, transmiterea patrimoniului unei persoane fizice
decedate, catre una sau mai multe persoane in fiinta.
*egulile care guverneaza mostenirea se aplica numai in cazul mortii unei
persoane fizice. In sc%imb, transmiterea patrimoniului se poate face catre persoane
fizice, persoane juridice ori catre stat.
Defunctul mai este numit si de cuius, fiind folosit, uneori, si termenul de autor,
iar pentru mostenirea testamentara, de testator.
Persoanele care dobandesc patrimoniul defunctului, se numesc mostenitori ori
succesori, #odul civil folosind si termenii de erede, erezi, coerezi.
5ostenirea este un mod de dobandire a proprietatii pentru cauza de moarte
'mortis causa(.
)7
Pentru a putea mosteni, se cer indeplinite anumite conditii. Indiferent pe ce cale
se transmite mostenirea, legala sau testamentara, pentru ca o persoana sa poata
mosteni, ea trebuie sa aiba capacitate succesorala si, sa fie chemata la mostenire.
Pentru mostenirea legala, pe langa cele doua conditii precizate, se mai cere
indeplinirea unei conditii speciale negative, anume, persoana ce urmeaza a mosteni sa
nu fie declarata nedemna.
Art.87- #.civ., prevede DPentru a succede trebuie neaparat ca persoana ce
succede sa e"iste in momentul desc%iderii succesiunii. #opilul conceput este
considerat ca e"ista. #opilul nascut mort este considerat ca nu e"ista3. Asadar, cu
referire la capacitatea succesorala, legea prevede ca este capabila de a mosteni orice
persoana care este in viata, in momentul desc%iderii succesiunii. Potrivit alin.) al
te"tului de lege citat, este recunoscuta capacitatea succesorala si a acelora care nu sunt
nascuti dar, sunt conceputi anterior desc%iderii succesiunii. +impul legal al conceptiei
este perioada cuprinsa intre a treisuta zi si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii
copilului, prezumtie legala instituita prin dispozitiile art.80 din #odul familiei.
#onsacrata in interesul copilului, capacitatea succesorala de la conceptiune, presupune
conditia ca acesta sa se nasca viu.
Persoanele juridice au capacitatea de a dobandi in virtutea testamentului lasat
de defunct- bunurile mostenirii, de la data dobandirii personalitatii juridice in conditiile
legii, adica de la data inregistrarii, daca sunt supuse inregistrarii, iar celelalte persoane
juridice, de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii
ori a autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute
de lege. Insa, legea recunoaste si persoanelor juridice o capacitate de folosinta
anticipata, deci si capacitate succesorala anticipata, de la data actului de infiintare, in
masura in care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia
fiinta in mod valabil 'Pr. Dr. =rancisc DeaH- 5ostenirea legala- Ed. A#+A5I,
Cucuresti, 0,,-(.
#%emarea la succesiune, este calitatea pe care o are o persoana de a culege, in
totul sau in parte, in temeiul legii sau al testamentului, mostenirea lasata de o persoana
decedata.
#%iar daca cele doua conditii sunt indeplinite 'sa aiba capacitate succesorala1 sa
fie c%emata la mostenire(, o persoana va fi totusi esclusa de la mostenire, daca se face
vinovata de savarsirea unor fapte grave fata de defunct, fapte pentru care este declarata
nedemna. Asadar, se cere indeplinirea si a unei conditii negative, anume persoana sa
nu fie declarata nedemna. #azurile de nedemnitate sunt prevazute de art.877 #.civ. cel
condamnat prin %otarare judecatoreasca definitiva, pentru ca a omorat sau a incercat sa
omoare pe defunct1 cel ce a facut impotriva defunctului o denuntare, declarata de catre
instanta de judecata ca fiind calomnioasa, de natura sa-l e"puna pe cel denuntat la
aplicarea pedepsei cu moartea 'te"tul se refera la denuntarea pentru o infractiune
sanctionata cu pedeapsa cu moartea. Pedeapsa cu moartea a fost inlocuita, prin
)8
Decretul-lege nr.86< ian. 0,,9, cu pedeapsa detentiunii pe viata se vor vedea si
dispozitiile constitutionale. Prin abolirea pedepsei cu moartea, aceasta cauza de
nedemnitate a devenit inaplicabila(1 mostenitorul major care, avand cunostinta de
omorul defunctului, nu denunta fapta nu si faptuitorul.
:edemnitatea succesorala poate fi invocata de catre orice persoana interesata,
c%iar si de catre nedemn. Daca nedemnul este decedat la data desc%iderii mostenirii,
nedemnitatea poate fi invocata impotriva copiilor acestuia, pentru ai impiedica astfel sa
vina la mostenire prin reprezentare.
:edemnul este e"clus de la mostenire, numai in cazul succesiunii legale. Prin
testament, de cujusul il poate institui mostenitor pe nedemn.
Mostenirea le(ala.
5ostenirea legala este conceputa ca o mostenire de familie. In temeiul legii, sunt
c%emate a mostenii rudele defunctului si, alaturi de acestea, sotul supravietuitor. In
lipsa acestora si, pentru cazul in care defunctul nu a dispus de bunurile sale prin
testament, la mostenire vine statul.
Sunt rude in grad succesibil copiii, nepotii, stranepotii, fara limita in grad1
parintii, bunicii, strabunicii s.a.1 fratii, surorile si descendentii acestora1 unc%ii,
matusile, verii primari. Aceste rude ce au vocatie succesorala legala generala, nu vin la
mostenire toate si deodata, legea instituind o anumita ordine de c%emare concreta la
mostenire.
In ceea ce priveste terminologia folosita, se impun unele precizari
4rudenia este legatura de sange bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta
persoana 'pentru acest caz, rudenia este in linie dreapta( sau, pe faptul ca, mai multe
persoane au un ascendent comun 'pentru acest caz, rudenia este in linie colaterala(.
*udenia poate rezulta si dintr-o legatura juridica, reiesita din infiere.
4rudenia in linie dreapta poate fi descendenta. Se coboara, respectiv se pleaca de
la parinti spre copii, nepoti, stranepoti s.a., la infinit. *udenia este ascendenta, cand se
pleaca de la copii spre parinti, bunici, strabunici, s.a., la infinit.
4rudenia in linie colaterala provine din descendenta parintilor defunctului 'frati
si surori, copiii si nepotii acestora( ori a bunicilor defunctului 'unc%i si matusi si copiii
acestora verii primari(.
4rudenia poate fi bazata pe filiatia din casatorie, caz in care vom spune ca este
/din casatorie3 si, bazata pe filiatia din afara casatoriei, caz in care vom spune ca este
/din afara casatoriei3. =iliatia e"prima faptul descendentei unui copil din parinti sai.
=ata de mama, se bazeaza pe insusi faptul nasterii iar, fata de tata, pe faptul conceptiei.
*aportat la mostenire, legea acorda aceeasi ocrotire, atat rudelor din casatorie, cat si a
celor din afara casatoriei.
)<
4legatura de rudenie poate fi mai apropiata sau mai indepartata. Distanta dintre
rude este masurata cu ajutorul gradului de rudenie. Acesta se stabileste dupa numarul
nasterilor care se interpun intre doua persoane.
Dreptul la mostenire al rudelor defunctului. &egea c%eama la succesiune
urmatoarele categorii de mostenitori
4rudele in linie dreapta, anume descendentii 'copii, nepoti, stranepoti, s.a., la
infinit( si ascendentii 'parinti, bunici, strabunici, s.a., la infinit(1
4rudele in linie colaterala, anume descendentii din parinti 'frati si surori, copiii
si nepotii acestora( si descendentii din bunici 'unc%i, matusi si copiii acestora- veri
primari cu defunctul(.
Desi astfel stabilita sfera rudelor c%emate la mostenire, se intelege, acestea nu
pot culege toate si impreuna, bunurile succesorale. Daca toate rudele impreuna ar
culege bunurile succesorale, averile s-ar faramita in parti de valori mici, insasi
institutia ce o dezbatem negasindu-si rostul.
In atare conditii, #odul civil, grupeaza rudele succesibile ale defunctului in patru
clase de mostenitori
#lasa I. Este clasa descendentilor 'copii, nepoti, stranepoti, s.a.(. Asadar, potrivit
art.88, #.civ., prin descendenti se inteleg, copiii defunctului si urmasii lor in linie
dreapta, la infinit.
#lasa II. #lasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati.
Pentru cazul in care defunctul nu are descendenti sau, cei e"istenti nu pot ori nu
vor sa vina la mostenire, legea c%eama la mostenire rudele care fac parte din clasa a II-
a de mostenitori.
Aceasta clasa este clasa mi"ta, cuprinzand doua categorii de rude. Ascendentii
privilegiati sunt parintii defunctului 'tatal si mama(, din casatorie, din afara casatoriei
si din adoptie. #olateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii
acestora pana la gradul I$ inclusiv, adica nepotii si stranepotii de frate-sora.
#lasa III, este clasa ascendentilor ordinari.
Pentru cazul in care defunctul nu are mostenitori din primele doua clase sau cei
e"istenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, renuntand la ea, sunt c%emati la
mostenire in temeiul legii, ascendentii ordinari. Acestia sunt ascendentii defunctului,
altii decat parintii sai, adica bunicii, strabunicii s.a., fara limita in grad.
#lasa I$, clasa colateralilor ordinari.
+ot asa, daca defunctul nu are mostenitori din primele trei clase sau cei e"istenti
nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, renuntand la ea, sunt c%emati, in temeiul legii,
la mostenire, colateralii ordinari, adica rudele colaterale ale defunctului care nu sunt
frati sau surori cu defunctul ori descendenti ai acestora. Sunt c%emati la mostenire pana
la gradul I$ inclusiv, adica, unc%i, matusi, veri primari si, fratii sau surorile bunicilor
defunctului.
).
Sotul supravietuitor nu este ruda cu defunctul. El nu face parte din nici o clasa
de mostenitori. El va veni la succesiune, legea recunoscandu-I dreptul la mostenire in
concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali.
Ordinea chemarii la mostenire. Pentru a determina aceasta ordine, se folosesc
doua mijloace te%nice, respectiv clasa de mostenitori si gradul de rudenie. Pentru a se
stabili persoanele indreptatite sa culeaga mostenirea in temeiul legii, vom folosi
urmatoarele reguli
4descendentii, adica mostenitorii din clasa I, daca e"ista si accepta mostenirea,
inlatura pe toti ceilalti mostenitori, adica cei cuprinsi in clasele II, III si I$. Pentru
cazul in care nu sunt mostenitori din clasa descendentilor ori sunt si renunta
'renuntatori(, sau sunt dar au fost declatrati nedemni, vor fi c%emati la mostenire cei
din clasa a II-a, care ii e"clud pe cei din clasele subsecvente 'III si I$(. Daca nu sunt
nici mostenitori din clasa a II-a, ori sunt dar sunt renuntatori sau sunt declarati
nedemni, vor fi c%emati, in temeiul legii, mostenitorii din clasa a III-a, care ii vor
e"clude pe cei din clasa a I$-a. Daca nu sunt nici mostenitori din clasa a III-a, ori
acestia renunta sau sunt declarati nedemni, sunt c%emati la mostenire cei din clasa a
I$-a.
4in cadrul aceleasi clase, rudele in grad mai apropiat, inlatura pe cele in grad
mai indepartat. Astfel, in cadrul clasei I, copiii, care sunt rude de gradul I, inlatura
nepotii defunctului, stranepotii, s.a., la infinit. Insa, in clasa a II-a, parintii defunctului,
care sunt rude de gradul I, vin impreuna la mostenire cu fratii si surorile defunctului,
care sunt rude de gradul II. In clasa III, bunicii, rude de gradul II, inlatura pe
strabunicii defunctului, rude de gradul III s.a. In clasa a I$-a, unc%ii si matusile, rude
de gradul III, inlatura verii primari ai defunctului, rude de gradul I$. 'A se observa
e"ceptia(.
4in cadrul aceleasi clase, rudele de grad egal, mostenesc in parti egale.
Reprezentarea succesorala, este un beneficiu al legii, ce este acordat
descendentilor din mostenitorii cuprinsi in clasa I si, colateralilor privilegiati clasa a
II-a -, de a urca in locul ascendentului sau predecedat, pentru a culege partea ce se
cuvenea acestuia din mostenirea lasata de defunct. !bservam ca, in cadrul clasei a II-a,
reprezentarea succesorala opereaza numai in cazul colateralilor privilegiati 'asa cum s-
a aratat, clasa a II-a, este clasa mi"ta(. Prin urmare, reprezentarea succesorala este
admisa numai in privinta descendentilor in linie dreapta, la infinit si, descendentilor
din frati si surori, dar numai pana la gradul I$.
Pentru a opera reprezentarea succesorala, se cer indeplinite unele conditii
cumulative
4cel reprezentat trebuie sa fie decedat la data desc%iderii succesiunii. Prin
urmare1
4reprezentatul trebuie sa fie c%emat la mostenire1
),
4reprezentantul trebuie sa poata fi c%emat la mostenirea defunctului in nume
propriu.
#u indeplinirea cumulativa a conditiilor impuse, reprezentantul va ocupa locul
celui reprezentat, culegand partea din mostenirea ce se cuvenea acestuia din urma daca
ar fi fost in viata.
Marimea drepturilor cuvenite mostenitorilor.
Descendentii 'clasa I(, copiii defunctului, daca vin singuri la mostenire, o culeg
in totalitate. Daca vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor, acestia culeg I,
J revenindu-i sotului supravietuitor. Daca acesti mostenitori vin la mostenire in nume
propriu, partea din aceasta la care au dreptul, se va imparti in parti egale. Insa, daca
sunt mostenitori care vin prin reprezentare, atunci mostenirea va fi impartita pe tulpini.
Daca beneficiarul tulpinii este decedat, atunci aceasta se va imparti in subtulpini. Prin
tulpina intelegem o fractiune din mostenire, cuvenita autorului predecedat.
Ascendentii privilegiati 'clasa a II-a, clasa mi"ta(, deci parintii defunctului, daca
vin singuri la mostenire, o vor culege in totalitate, impartita in parti egale. Daca vin
insa, la mostenire si colateralii privilegiati, cotele din mostenire vor fi urmatoarele
4cand, in concurs cu fratii si surorile defunctului vine in concurs un singur
parinte 'tata sau mama(, parintele culege J din mostenire, fratii si surorile culegand I1
4cand la mostenire vin ambii parinti in concurs cu fratii si surorile defunctului
ori descendentii acestora, parintii culeg K din mostenire, diferenta de K culegand-o
fratii si surorile1
4colateralii privilegiati, deci fratii si surorile ori descendentii acestora 'copiii si
nepotii lor(, daca vin singuri la mostenire, o culeg in totalitate.
Daca fratii si surorile defunctului provin din casatorii diferite, partea din
succesiune ce le revine, raportandu-ne la diferentierile facute, se va impartii pe linii,
respectiv in doua jumatati, corespunzator celor doi autori comuni, tatal si mama.
Surorile si fratii buni, culeg din ambele linii, in timp ce fratii care au acelasi tata cu
defunctul 'consangeni sau consangvini(, culeg numai in linie paterna, iar fratii care au
aceeasi mama cu defunctul 'uterini(, culeg numai in linie materna.
Ascendentii ordinari 'clasa a III-a(, deci bunicii, strabunicii defunctului s.a., in
absenta mostenitorilor din clasele I si II, culeg intreaga mostenire, impartita in parti
egale.
#olateralii ordinari 'clasa I$(, in absenta mostenitorilor din primele trei clase,
culeg intreaga mostenire.
#u respectarea celor mai sus e"puse, pentru situatia in care mostenitorii din
clasele I I$, vin in concurs cu sotul supravietuitor, se va stabili mai intai partea ce se
cuvine sotului, restul fiind impartit intre ceilalti mostenitori.
Se mai cuvine subliniat ca, descendentii si ascendentii sunt mostenitori sezinari,
ceea ce inseamna ca, spre deosebire de ceilalti mostenitori, acestia au de drept posesia
succesiunii, din momentul mortii defunctului.
29
Sotul supravietuitor. Drepturile la succesiune ale acestuia. Sotului
supravietuitor ii este impusa o singura conditie, anume, sa aiba calitatea de sot la data
desc%iderii succesiunii.
Sotul supravietuitor vine in concurs cu toate clasele de mostenitori legali, avand
urmatoarele drepturi succesorale
4cand vine in concurs cu descendentii defunctului, adica cu clasa I de
mostenitori legali, sotul supravietuitor culege J din mostenire, indiferent de numarul
acestora1
4sotul supravietuitor, culege 062 din mostenire, cand vine in concurs cu
ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor si, cu colateralii privilegiati, de
asemenea, indiferent de numarul lor1
4in situatia in care insa, sotul supravietuitor vine in concurs numai cu
ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, de asemenea, in ambele
cazuri cazuri indiferent de numarul lor, aLcesta culege K din mostenire1
4el culege I din mostenire, cand vine in concurs cu clasa a III-a de mostenitori
legali sau cu clasa a I$-a, pentru ambele cazuri, indiferent de numarul lor1
4sotul supravietuitor culege intreaga mostenire in lipsa mostenitorilor din cele
patru clase, ori a renuntarii acestora.
Pentru situatia in care sotul supravietuitor vine la mostenire impreuna cu rudele
defunctului, stabilirea cotei ce ii revine, se face cu intaietate fata de stabilirea cotelor
celor cu care concura.
Sotul supravietuitor mai are un drept special la mostenire asupra mobilelor si
obiectelor apartinand gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta. Acest drept
special revine sotului supravietuitor in cazul in care vine in concurs cu clasele II, III, si
I$ de mostenitori. Deci, sotul supravietuitor culege aceste bunuri peste cota sa
succesorala din celelalte bunuri.
Potrivit art. - din &egea nr. 20,60,--, sotul supravietuitor are, din momentul
desc%iderii mostenirii, un drept de abitatie asupra casei in care a locuit, daca aceasta
face parte din mostenire si el nu are o alta locuinta proprie. Este un drept temporar,
care dureaza pana la e"ecutarea iesirii din indiviziune sau pana la recasatorirea sotului
supravietuitor, dar cel putin un an de la desc%iderea mostenirii.
Drepturile statului asupra mostenirii vacante.
Daca nu e"ista mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in
proprietatea statului. Patrimoniul succesoral trece in proprietatea statului, in total sau in
parte, in cazurile in care fie nu e"ista mostenitori, fie, c%iar daca acestia e"ista, vocatia
lor succesorala concreta nu se intinde asupra intregii mase succesorale. /&ipsa de
mostenitori3, in sensul art. 8.9 #.civ., poate fi nu numai o lipsa totala, dar si una
partiala. Prin /lipsa3 se intelege nu numai absenta fizica a mostenitorilor, ci si absenta
20
lor in sens juridic, determinata de renuntarea lor la mostenire ori de inlaturarea lor de
la mostenire ca urmare a e"%eredarii, nedemnitatii ori revocarii pe cale judecatoreasca
a legatului.
Mostenitea testa#entara.
Potrivit art. 879 #.civ. /Succesiunea se defera sau prin lege sau, dupa vointa
omului, prin testament3.
Persoana care lasa mostenirea este cea care determina persoanele c%emate la
mostenire, precum si intinderea drepturilor si obligatiilor ce se cuvin acestora din
mostenire.
Art. .9) din #odul civil defineste testamentul ca fiind un act eminamente
revocabil, prin care testatorul dispune pentru perioada cand nu va mai fi in viata, de tot
sau o parte din avutul sau.
+estamentul are urmatoarele caractere juridice
-testamentul este un act juridic 'trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate
prevazute pentru orice act juridic civil, precum si conditiile prevazute de lege pentru
liberalitati(1
-testamentul este un act juridic unilateral1
-testamentul este un act juridic personal1
-testamentul este un act juridic solemn1
-testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte1
-testamentul este un act juridic revocabil.
*evocabilitatea este de esenta testamentului, in sensul ca testatorul nu poate
renunta la acest drept, orice clauza de renuntare la dreptul de revocare fiind nula.
In dreptul nostru sunt cunoscute trei categorii de testamente in care autorul isi
poate manifesta ultima sa vointa testamentele inc%eiate in conditii normale, obisnuite,
denumite testamente ordinare1 testamentele inc%eiate in cazuri e"ceptionale, denumite
testamente privilegiate1 forme simplificate de testamente pentru depunerile la #.E.#.
'banca( si testamentul facut in strainatate.
I.estamentele ordinare.
Din categoria testamentelor ordinare fac parte testamentele olograf, autentic, si
mistic 'secret(.
+estamentul olograf este acela care, potrivit art. .7, #. civ., trebuie sa fie scris
in intregime, datat si semnat de mana testatorului. +estamentul olograf dactilografiat
sau tiparit este nul. Prezinta urmatoarele avantaje este forma de testament cea mai
simpla1 poate fi intrebuintata in orice timp si loc1 permite testatorului ca sa isi faca
dispozitiile sale de ultima vointa in deplina libertate1 de a tine aceste dispozitii ascunse
si a le sc%imba dupa bunul sau plac si totodata testatorul se poate sustrage de la
staruintele si controlul celor interesati.
2)
+estamentul olograf prezinta si neajunsuri vointa testatorului poate fi usor
influentata prin sugestie sau captatie1 poate fi usor de falsificat din pricina simplitatii
formelor sale1 intocmirea lui fara asistenta juridica poate avea ca efect o redactare
defectuoasa si ulterior greutati de interpretare1 poate fi usor dosit si distrus.
estamentul autentic.
+estamentul autentic, este testamentul care a fost autentificat de notariatul de
stat cu respectarea dispozitiilor legale.
Prezinta urmatoarele avantaje poate fi folosit de cei care nu pot sau nu stiu sa
citeasca si sa scrie1 folosirea mijloacelor dolosive este mai dificila intrucat notarul
asigura realizarea vointei testatorului in cadrul dispozitiilor testamentare1 conservarea
inscrisului testamentar este bine asigurata, intrucat un e"emplar este pastrat la
notariatul de stat.
Dezavantajele testamentului autentic necesita un timp mai indelungat precum si
c%eltuieli materiale sporite, in comparatie cu testamentul olograf1 nu asigura pastrarea
deplina a secretului dispozitiilor de ultima vointa.
estamentul mistic !tainuit sau secret".
+estamentul mistic sau secret este acel testament semnat de testator, strans si
sigilat si care este prezentat judecatoriei pentru indeplinirea unor formalitati. Este
forma testamentara cea mai putin intrebuintata.
II. estamentele privilegiate.
+estamentele privilegiate, prin caracterul lor e"ceptional, au o aplicare practica
foarte restransa. Avand in vedere ca testatorul s-ar putea afla in imprejurari
e"ceptionale, care l-ar impiedica sa indeplineasca formalitatile cerute de lege pentru
testament, legiuitorul a prevazut pentru fiecare dintre aceste situatii testamente
autentice simplificate denumite testamente privilegiate. Aceste testamente sunt
testamentele militarilor1 testamentul in caz de boala contagioasa si testamentul
maritim.
III. #lte forme testamentare special reglementate de lege.
I.Dispozitiile de ultima vointa cu privire la depunerile la #.E.#. 'banca(.
&egislatia noastra prevede posibilitatea pentru titularii de depuneri la banci, sa
%otarasca, pentru cazul incetarii din viata, soarta depunerilor depuse. Aceasta
dispozitie se poate realiza intr-o forma speciala, numita clauza testamentara, ce
reprezinta un legat cu titlu particular, avand ca obiect sumele de bani, inclusiv
dobanzile, care se vor gasi depuse la banca, la data decesului titularului de libret. In
privinta acestei dispozitii se aplica toate regulile care guverneaza regimul juridic al
legatelor cu titlu particular, mai putin cele referitoare la forma.
22
#lauza testamentara reprezinta un testament si in consecinta se aplica regulile
specifice testamentului, printre care principiul revocabilitatii dispozitiilor testamentare
pana in ultima clipa a vietii testatorului.
II.+estamentul facut in strainatate.
Potrivit art. ..7 #.civ., cetateanul roman aflat in strainatate va putea dispune
prin testament, fie in forma olografa prevazuta de legea romana, fie in forma autentica
statornicita de legea locului unde se intocmeste testamentul.
'i$lio(rafie)
&rancisc Dea9 : Mostenirea le(ala. 'ucuresti. Ed. ACTAMI
&rancisc Dea9 : Mostenirea testa#entara. Trans#iterea si i#!arteala
#ostenirii. 'ucuresti. Ed. PRARCADIA
DREPTURI REALE
PRPRIETATEA
I. Definitia !ro!rietatii.
Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care permite titularului sau,
persoana fizica sau juridica, sa posede, sa foloseasca si sa dispuna liber de un lucru,
care se afla supus in mod e"clusiv si perpetuu in puterea proprie a titularului sau.
#odul civil o defineste astfel DProprietatea este dreptul ce are cineva de a se
bucura si de a dispune de un lucru in mod e"clusiv si absolut, insa in limitele
determinate de lege3. Aceasta definitie a fost criticata deoarece se limiteaza doar la o
enumerare a atributelor acestui drept, enumerare care nu este completa si nu
evidentiaza caracterele e"clusiv si perpetuu al dreptului de proprietate.
2-
II. Caracterele juridice ale dre!tului de !ro!rietate.
Principalele caractere juridice ale dreptului de proprietate sunt
caracterul e=clusiv care rezulta din continutul art. -.9 #.civ., care prevede ca,
DProprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in
mod e"clusiv3. Acest caracter permite titularului sa faca, singur, ce vrea cu bunul
sau, in limitele prevazute de lege si nici unei alte persoane nu-i este permis sa aduca
vreo atingere dreptului de proprietate.
caracterul !er!etuu presupune, ca dreptul de proprietate dureaza atata timp cat
e"ista bunul si ca acesta nu se stinge prin neuz.
Prin caracterul perpetuu nu trebuie inteles ca bunul mobil sau imobil, obiect al
proprietatii, trebuie sa apartina continuu aceluiasi titular. In momentul in care
proprietarul instraineaza un bun, dreptul de proprietate nu se stinge, ci el se
transfera la dobanditor.
Dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. Imprescriptibile e"tinctiv sunt
urmatoarele drepturi reale principale actiunea in revendicare imobiliara, indiferent
de titularul dreptului de proprietate si actiunea negatorie.
dre!tul de !ro!rietate este un dre!t individual. #oproprietatea nu constituie
decat o e"ceptie de la regula, art. <). #.civ. dispune categoric D:imeni nu poate fi
obligat a ramane in indiviziune3.
Dre!tul de !ro!rietate este un dre!t total. deoarece proprietarul dispune de toate
puterile asupra bunului. Aceste puteri pot fi grupate in trei atribute posesia,
folosinta si dispozitia.
III. Atri$utele dre!tului de !ro!rietate.
#ele trei atribute ale dreptului de proprietate sunt posesia 'jus utendi(, folosinta
'jus fruendi( si dispozitia 'jus abutendi(.
0. Posesia consta in prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stapani in
fapt bunul. Proprietarul poate conveni ca stapanirea de fapt sa fie facuta si de o
alta persoana, dar in numele si in interesul lui. Posesia este un atribut important
al proprietatii, orice proprietar trebuie sa aiba posibilitatea materiala de a se
folosi de bunul sau.
). =olosinta constituie acea prerogativa in temeiul careia proprietarul poate
intrebuinta bunul in interesul sau, percepandu-i fructele 'naturale, civile si
industriale(. Art. -.) #.civ. dispune ca DProprietatea unui lucru mobil sau
imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca
accesoriu, cu lucrul, in mod natural sau artificial3. #odul civil nu defineste
notiunea de fructe, limitandu-se la clasificarea lor. Ele sunt produse de bunurile
frugifere si se impart in trei categorii a( naturale 'se produc independent de
vointa omului(1 b( industriale 'presupun interventia omului(1 c( civile 'sunt
consecinta unor acte juridice -c%iriile, dobanzile(. Spre deosebire de fructe,
27
productele nu se obtin periodic si consuma substanta bunului. In cazul
uzufructului, productele apartin nudului proprietar, pe cand fructele sunt culese
de uzufructuar1 la posesie, productele nu vor fi dobandite nici macar de
posesorul de buna credinta. In cazul coproprietatii, fiecare proprietar este
indreptatit la fructe sau producte, proportional cu partea indiviza a fiecaruia.
2. Dispozitia. Prin dispozitie se intelege facultatea proprietarului de a dispune liber
de bunul sau. Proprietarul poate instraina bunul, cu titlu oneros sau gratuit, are
dreptul sa-l abandoneze sau c%iar sa-l distruga. Proprietarul are o deplina
libertate in e"ercitarea dreptului de dispozitie, dar el va putea dispune numai Din
limitele determinate de lege3 -art. -.9 #.civ. Prin e"ercitiul dreptului sau de
proprietate, titularului nu-i este permis sa prejudicieze alte persoane.
IV. &or#ele dre!tului de !ro!rietate.
In prezent e"ista doua forme de proprietate privata si publica art. 028 din
#onstitutia *omaniei. Proprietatea public> este garantat> Ai ocrotit> prin lege Ai
apar?ine statului sau unit>?ilor administrativ-teritoriale. Cog>?iile de interes public
ale subsolului, spa?iul aerian, apele cu poten?ial energetic valorificabil, de interes
na?ional, plajele, marea teritorial>, resursele naturale ale zonei economice Ai ale
platoului continental, precum Ai alte bunuri stabilite de legea organic>, fac obiectul
e"clusiv al propriet>?ii publice. Cunurile proprietate public> sunt inalienabile. Fn
condi?iile legii organice, ele pot fi date @n administrare regiilor autonome ori
institu?iilor publice sau pot fi concesionate ori @nc%iriate1 de asemenea, ele pot fi
date @n folosin?> gratuit> institu?iilor de utilitate public>.
Proprietatea privat> este inviolabil>, @n condi?iile legii organice.
MDALITATILE
DREPTULUI DE PRPRIETATE
Prin modalitate juridica se intelege situatia cand mai multe persoane au un drept
de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri, dar si atunci cand e"ista anumite
situatii de incertitudine vremelnica in care se afla dreptul de proprietate.
Pro!rietatea co#una este acea modalitate a dreptului de proprietate care se
caracterizeaza prin aceea ca dreptul de proprietate apartine concomitent la doua sau
mai multe persoane, care e"ercita in mod egal posesi, folosinta si dispozitia.
In prezent, e"ista doua forme de proprietate comuna proprietatea comuna pe
cote parti si proprietatea in devalmasie.
Dreptul de proprietate comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca
dreptul de proprietate insusi este fractionat in cote parti aritmetice ideale, egale sau
28
inegale, iar obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa. Dreptul de proprietate
apartine la cel putin doi titulari.
Proprietatea in devalmasie se distinge prin aceea ca apartine nefractionat tuturor
titularilor devalmasi si are ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor.
In cazul acestei forme de proprietate comuna, titularii nu au determinata nici macar o
cota parte ideala, matematica din dreptul de proprietate. Proprietatea comuna in
devalmasie poate lua nastere prin efectul legii si prin conventia partilor.
Pro!rietatea anula$ila. este acea modalitate juridica care e"prima starea de
incertitudine vremelnica in care se gaseste acest drept, cand el a fost transferat de la o
persoana la alta printr-un act juridic anulabil. Actul prin care s-a transmis dreptul de
proprietate este lovit de nulitate relativa. En act este anulabil cand a fost inc%eiat prin
vicierea consimtamantului1 cu nerespectarea conditiilor referitoare la capacitate1 cand
absenta consimtamantului este urmare lipsei discernamantului etc.
Pro!rietatea re%olu$ila constituie o modalitate juridica a dreptului de
proprietate care e"prima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci
cand transmiterea dreptului de proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub
conditie rezolutorie. Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este
desfiintat retroactiv. In cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se
consolideaza definitiv. Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din conventia
partilor.
Prin lege, proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri
-situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru nasterea unui copil -art.
.28 #.civ. 1
-situatia aceluia care a vandut cu facultatea de rascumparare -art. 02<0 si urm.
#.civ.
P4E4IA
Posesia este o stare de fapt care consta in stapanirea materiala asupra unui bun,
care permite posesorului sa se comporte ca si cum ar fi adevaratul titular al dreptului
real 'drept de proprietate sau al altui drept real(. :u trebuie sa se confunde posesia cu
detentia, detentorul detine bunul pentru altul, fara a se comporta ca titularul unui drept
real. Posesorul nu beneficiaza nici de un drept real si nici de un drept de creanta,
detentia este o stare de drept. De asemenea, nu trebuie sa se confunde posesia ca stare
de fapt cu posesia ca atribut al dreptului de proprietate.
Posesia ca atribut al dreptului de proprietate
#ele trei atribute ale dreptului de proprietate sunt posesia, folosinta si
dispozitia. Posesia este o componenta esentiala a dreptului de proprietate si a celorlalte
2<
drepturi reale. De regula, titularul dreptului de proprietate are si posesia bunului, dar
sunt si situatii cand el preda posesia altei persoane, el retinandu-si doar dreptul de
dispozitie. Posesia ofera proprietarului posibilitatea sa se foloseasca efectiv de bunul
sau.
#oposesia constituie tot o stare de fapt si consta in stapanirea in comun de catre
mai multe persoane asupra unuia si aceluiasi bun tot sub nume de proprietar.
Pentru a fi dobandita posesiunea, in dreptul nostru succesoral se disting
urmatoarele categorii de succesori
-mostenitorii care au posesiunea de drept a mostenirii, fiind cunoscuti sub
denumirea de mostenitori sezinari1
-mostenitori care nu beneficiaza de sezina, asa incat pentru trimiterea lor in
posesiune este necesara eliberarea unui certificat de mostenitor1
-legatarii sau donatarii de bunuri viitoare care, pentru a intra in posesiune trebuie
sa solicite predarea sau plata legatului sau a liberalitatilor conventionale.
Elementele constitutive ale posesiei sunt corpus si animus.
#orpus constituie elementul material al posesiei. Absenta lui face imposibila
posesia. #orpus constituie o multitudine de acte materiale care sunt e"ercitate direct
asupra bunului. Posesia sub aspectul elementului corpus, poate fi e"ercitata personal de
posesor sau prin intermediul altei persoane.
En posesor mai poate dobandi elementul corpus si prin intermediul unui
mandatar special.
Elementul intentional 'animus(. Acest element psi%ologic consta in vointa
posesorului de a stapani bunul pentru el, sub nume de proprietar sau titular al altui
drept real. Daca un c%irias detine imobilul in interesul sau, la el nu e"ista vointa de a se
manifesta ca un proprietar.
Art. 0.7- #.civ. prevede ca, /Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub
nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul3.
Pierderea posesiei. Posesia poate fi pierduta atunci cand se pierd elementele
sale, corpus si animus 'e" instrainarea bunului, abandonarea lui(. ! alta modalitate
este atunci cand se pierde doar elementul material 'bunul este distrus in intregime, este
pierdut sau este trecut in posesia altei persoane(.
Pierderea elementului animus determina, de asemenea, ca posesia sa inceteze.
Posesia mai poate fi pierduta si in cazul disparitiei bunului din cauze de forta majora.
Efectele posesiei.
Efectele pe care le produce posesia pot fi grupate in patru mari categorii
a( dobandirea proprietatii. +rebuie facuta distinctia intre posesia e"ercitata
asupra bunurilor mobile si cea e"ercitata asupra bunurilor imobile. Prin intermediul
prescriptiei ac%izitive sau uzucapiunii se va dobandi proprietatea sau alte drepturi
2.
reale, ca efect al unei posesii prelungite, in conditiile determinate de lege. In privinta
bunurilor mobile, legiuitorul nu a considerat necesar sa conditioneze dobandirea
proprietatii prin trecerea unei perioade de timp, s-a considerat ca posesia valoreaza titlu
de proprietate -art. ,9, alin. 0 #.civ.
b( prezumtia de proprietate. Art. 0.7- #.civ. dispune /Posesorul este presupus
ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar3. Prezumtia de proprietate actioneaza
atat in cazul bunurilor mobile, cat si a celor imobile. Sarcina probei revine celui care ii
contesta dreptul.
c( dobandirea fructelor. In principiu, fructele se cuvin proprietarului, dar prin
e"ceptie, ele vor fi percepute de posesorul de buna credinta. Cuna credinta inceteaza,
de regula, odata cu c%emarea in judecata a posesorului, data de la care nu mai pot fi
percepute fructele, ea poate inceta si inainte de punerea lui in intarziere, facandu-se
dovada ca posesorul a luat cunostinta de viciul care afecteaza titlul translativ de
proprietate. Posesorul de rea credinta va restitui fructele pe care le-a perceput pe toata
durata folosirii bunului, dar si fructele pe care a neglijat sa le perceapa. Dreptul care i
se recunoaste posesorului de rea credinta este acela de a i se plati c%eltuielile
ocazionate de producerea si recoltarea fructelor, precum si cele necesare si utile facute
asupra bunului.
d( protejarea posesiei prin intermediul actiunilor posesorii 'in complangere si in
reintegrare(. In timp ce proprietatea va putea fi aparata prin actiunile petitorii, posesia
va putea fi ocrotita prin intermediul actiunilor posesorii. Actiunile posesorii imbraca
doua forme actiunea posesorie in complangere si actiunea posesorie in reintegrare.
Actiunile posesorii vor putea fi promovate de posesor atunci cand are loc o tulburare
sau o deposedare, acestea pot fi consecintele unor acte materiale sau acte juridice.
#alitatea de reclamant intr-o actiune posesorie o poate avea proprietarul,
uzufructuarul, uzuarul, superficiarul, titularul dreptului de %abitatie, sau servitute. !
actiune posesorie va putea fi intentata si de un detenter precar 'c%irias, arendas(.
Actiunea posesorie va trebui intentata impotriva autorului tulburarii sau
deposedarii sau impotriva succesorilor cu titlu universal.
0. Actiunea posesorie in complangere urmareste incetarea oricarei tulburari a
posesiei, care impiedica e"ercitiul liber al acesteia. +rebuie sa aiba neaparat loc
o impiedicare a e"ercitarii libere a posesiei. +ulburarea posesiei se poate
concretiza in doua moduri tulburari de fapt 'acele acte materiale care contrazic
posesia( si tulburari de drept 'prin acte juridice(. Pentru a putea utiliza actiunea
posesorie in complangere, trebuie sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii
sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, reclamantul sa dovedeasca
faptul ca, anterior tulburarii sau deposedarii, a posedat imobilul cel putin un an
si posesiunea sa intruneasca conditiile cerute de art. 0.-8 si art. 0.-< #.civ. Este
necesar ca uzucacapinea sa fie utila pentru a se putea uzucapa.
2,
). Actiunea posesorie in reintegrare va fi promovata atunci cand tulburarea sau
deposedarea a avut loc prin acte de violenta. Atunci cand actele de violenta au
produs un prejudiciu posesorului, acesta va putea pretinde plata despagubirilor.
&a actiunea posesorie in reintegrare se reda posesorului folosinta materiala
asupra imobilului si nu se recunoaste dreptul de proprietate asupra bunului. In
cazul acestei actiuni, posesorul trebuie sa faca dovada unei singure conditii sa
nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. Actele de natura a duce la
promovarea actiunii posesorii in reintegrare pot fi impartite in trei categorii acte
de ocupare a unui imobil, acte de obstructie, 'cand proprietarul este impiedicat
sa foloseasca imobilul( si acte de distrugere. Pot intenta aceasta actiune si
persoanele care ocupa imobilul ca simpli tolerati, deoarece legea nu cere ca
posesia sa aiba loc sub nume de proprietar.
DE6MEM'RAMINTELE
DREPTULUI DE PRPRIETATE
=aptul ca atributele dreptului de proprietate asupra aceluiasi bun, mobil sau
imobil, sunt e"ercitate de persoane diferite, se ajunge la o dezmembrare a dreptului de
proprietate.
Dezmembramintele dreptului de proprietate se impart in doua categorii unele
sunt recunoscute unei persoane determinate si dispar odata cu ele, altele sunt create in
beneficiul proprietarului unui lucru, ele e"istand in interesul fondului insusi.
Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt dreptul de uzufruct, dreptul de
uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute, dreptul de superficie.
0. Dre!tul de u%ufruct. Art. 70< #.civ. /Ezufructul este dreptul de a se bucura
cineva de lucrul ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor,
insa cu indatorirea de a le conserva substanta3. Dreptul de uzufruct este acel
drept real principal care confera titularului sau, temporar, posesia si folosinta
asupra bunurilor ce apartin altuia, cu posibilitatea de a e"ercita cele doua
atribute in aceleasi conditii ca si proprietarul, cu obligatia de a le conserva
substanta.
Caracterele juridice ale u%ufructului
a( este un drept real si consta in posesia si folosinta efectiva a bunului1
b( este un drept real temporar, vremelnic. Daca nu a fost stipulat un termen,
uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, inclusiv in situatia cand
uzufructul a fost cedat altei persoane. In cazul in care titularul uzufructului
este o persoana juridica, atunci uzufructul nu poate depasi un timp mai mare
de 29 de ani.
-9
c( este un drept mobiliar sau imobiliar1
d( este un drept incesibil, pentru cauza de moarte1
e( uzufructul comporta doar doua atribute posesia si folosinta.1
f( uzufructul poate fi constituit asupra unui lucru sau asupra unui drept.

Constituirea dre!tului de u%ufruct.
Ezufructul se stabileste prin vointa omului prin contract, testament,
prescriptie e"tinctiva.
Dobandirea uzufructului prin contract se poate realiza prin doua moduri prin
instrainare si prin retentie. Prin acte de instrainare, uzufructul poate fi constituit cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit. In cazul constituirii uzufructului prin acte de instrainare,
proprietarul isi retine dreptul de dispozitie 'nuda proprietate( si instraineaza posesia si
folosinta unei terte persoane.
Dobandirea uzufructului prin testament, poate imbraca doua forme constituirea
directa, prin acte de instrinare, cand testatorul instituie un legatar al uzufructului si
constituirea indirecta, pe cale de retentie, cand testatorul instituie un legatar al nudei
proprietati.
Dobandirea uzufructului prin uzucapiune. Sunt aplicabile regulile referitoare la
dobandirea proprietatii prin uzucapiune. In prezenta justului titlu si a bunei credinte,
uzufructul va putea fi dobandit prin uzucapinea de 09-)9 ani, iar in lipsa celor doua
conditii, prin uzucapiunea de 29 ani.
Dre!turile u%ufructuarului.
Actiunile civile la care va !utea recur(e u%ufructuarul.
Ezufructuarul beneficiaza de o actiune !ersonala impotriva nudului proprietar.
Actiunea personala se intemeiaza pe faptul ca uzufructuarul se bucura de doua drepturi
esentiale dreptul de posesie si dreptul de folosinta. Ezufructuarul mai poate recurge la
o actiune reala impotriva celui care poseda bunul, denumita actiune confesorie de
uzufruct. Ezufructuarul va putea promova o actiune !etitorie. nu numai impotriva
nudului proprietar dar si impotriva dobanditorului ulterior al nudei proprietati.
Ezufructuarul va putea recurge si la o actiune ne(atorie. dar %otararile pronuntate in
contra lui, nu sunt opozabile nudului proprietar. Ezufructuarul se poate folosi si de
actiunile !osesorii. in cazul in care obiectul uzufructului este un imobil.
Dre!tul u%ufructuarului de a cule(e fructele.
Ezufructuarul nu numai ca se poate bucura de fructe, dar va dobandi insasi
proprietatea asupra lor. Sunt ale uzufructuarului fructele naturale si industriale
neculese in momentul constituirii uzufructului. In ce priveste fructele civile, ele se
socotesc dobanzile zi cu zi si apartin uzufructuarului proportional cu durata
uzufructului sau.
-0
Dre!tul de ad#inistrare al u%ufructuarului.
Ezufructuarul va putea face si acte de administrare a bunului. Ezufructuarul
poate inc%iria sau arenda imobilele.
Dre!tul de dis!o%itie al u%ufructuarului.
a( uzufructuarul va putea ceda e"ercitiul dreptului de uzufruct. #reditorii pot
urmari uzufructul pe care il are debitorul asupra bunurilor. Se poate ipoteca uzufructul
asupra imobilelor care se afla in circuitul civil.uzufructul poate fi vandut sau c%iar
gravat de un alt uzufruct.
b( dreptul uzufructuarului de a vinde fructele prinse de radacini.
c( drepturile uzufructuarului de a instraina bunurile consumptibile, care fac
obiectul uzufructului. $or putea fi vandute si bunurile neconsumptibile sau
nefungibile, daca e"ista o intelegere in acest sens intre nudul proprietar si uzufructuar.
$li(atiile u%ufructuarului.
!bligatiile uzufructuarului anterior inceperii folosintei uzufructului
a( obligatia de a face inventarul bunurilor mobile si constatarea starii bunurilor
imobile.
b( obligatia uzufructuarului de a da cautiune. #autiunea este persoana care se
obliga alaturi de debitor sa-l despagubeasca pe nudul proprietar, in caz de
insolvabilitate a uzufructuarului. Darea unei cautiuni nu este obligatorie, nudul
proprietar il poate scuti pe uzufructuar de acesta sarcina.
!bligatiile uzufructuarului in timpul folosintei uzufructului
a( obligatia uzufructuarului de a se folosi de lucru ca un bun proprietar1
b( obligatia de a asigura paza si conservarea lucrului ce face obiectul
uzufructului1
c( obligatia uzufructuarului de a face reparatiile de intretinere1
d( obligatia uzufructuarului de a face plata sarcinilor anuale ale fondului1
e( obligatia uzufructuarului de a respecta modul de folosinta al bunului asa cum
a fost stabilit de proprietar1
f( obligatia uzufructuarului de a suporta c%eltuielile referitoare la folosinta1
g( obligatia uzufructuarului de a plati datoriile defunctului, cand uzufructul a
fost gratuit.
!bligatiile uzufructuarului in momentul incetarii uzufructului
a( !bligatia uzufructuarului de a restitui bunul.
Dre!turile nudului !ro!rietar)
a( nudul proprietar beneficiaza de un drept real asupra bunului, constand in
dreptul de dispozitie. Acesta va putea instraina sau greva bunul care face obiectul
uzufructului.
-)
b( dreptul nudului proprietar de a face acte de administrare asupra bunului, cu
conditia sa nu-l impiedice pe uzufructuar in e"ercitarea dreptului sau.
c( dreptul nudului proprietar de a e"ercita toate actiunile care se refera la nuda
proprietate.
d( dreptul nudului proprietar de a veg%ea ca uzufructuarul sa-si indeplineasca
obligatiile sale.
e( dreptul nudului proprietar de a culege productele, stiut fiind ca fructele revin
uzufructuarului.
$li(atiile nudului !ro!rietar)
a( obligatia nudului proprietar de a-l garanta pe uzufructuar pentru evictiune,
mai ales cand uzufructul este oneros1
b( obligatia nudului proprietar de a se abtine de la orice actiune de natura a
impiedica pe uzufructuar in e"ercitarea drepturilor sale.
4tin(erea u%ufructului)
a( moartea uzufructuarului1
b( e"pirarea termenului pentru care a fost stabilit uzufructul1
c( consolidarea 'situatia cand aceiasi persoana intruneste atat calitatea de nud
proprietar cat si pe cea de uzufructuar(1
d( neuzul sau prescriptia e"tinctiva 'indiferent ca uzufructul are ca obiect bunuri
mobile sau imobile, neuzul timp de 29 de ani face uzufructul sa inceteze(1
e( pieirea bunului care face obiectul uzufructului 'daca pieirea este totala(1
f( stingerea uzufructului prin abuzul de folosinta 'acesta trebuie ceruta in justitie
de catre nudul proprietar(1
g( renuntarea uzufructuarului la uzufruct.
Moduri de incetare a u%ufructului care re%ulta din dre!tul co#un)
a( uzucapiunea in favoarea unui tert1
b( rezolvirea, revocarea sau anularea dreptului celui care a constituit uzufructul1
c( rezolvirea, revocarea sau anularea titlului prin care a fost constituit uzufructul.
Lic"idarea u%ufructului
In momentul stingerii uzufructului, uzufructuarul are obligatia de a restitui
proprietarului bunul in starea in care l-a primit. Ezufructuarul va restitui nu numai
lucrul, dar si accesoriile lui. Daca uzufructuarul ar refuza sa restituie bunul, atunci
nudul proprietar va putea recurge la o actiune in revendicare sau la o actiune personala
in restituire. In principiu restituirea se va face in natura. In cazul bunurilor
consumptibile, se vor restitui bunuri de aceeasi natura, cantitate si calitate.
-2
DREPTUL DE U6 4I DE A'ITATIE
>. Dre!tul de u%.
Dreptul de uz poate fi definit ca fiind acel drept real care permite titularului sau sa
posede si foloseasaca bunul si de a-i culege fructele doar pentru nevoile sale si ale
familiei sale.
+itularul dreptului de uz va culege fructele necesare lui si familiei sale. Daca
bunul produce fructe peste nevoile titularului si familiei sale, ceea ce prisoseste nu
se va reveni titularului. +itularul dreptului de uz nu poate fi decat o persoana fizica si
fiind un drept strict personal, el nu va putea instraina beneficiul dreptului sau.
Drep Dreptul de uz se stabileste prin vointa omului conventie, testament si prescriptie
ac%izitiva.
Drepturile uzuarului
a( dreptul uzuarului de a culege fructele necesare lui si familiei sale. Ezuarul are li libertatea
de a le instraina.
b( dreptul uzuarului de a inc%iria obiectele care fac obiectul uzului.
!bligatiile uzuarului
a( obligatiile uzuarului ca sa dea o cautiune1
b( obligatia uzuarului sa constate starea bunului mobil si sa faca inventarul
bunurilor mobile1
c( obligatia uzuarului de a face c%eltuielile de cultura, reparatiunile de intretinere si si sa
plateasca contributiile.
Stingerea uzului.
Art. 787 #.civ. prevede ca dreptul de uz se stinge ca si uzufructul, in realitate
intre cele doua dezmembraminte ale dreptului de proprietate e"ista deosebiri.
Ezufructul constituit in favoarea unei persoane juridice, nu poate depasi 29 de ani.
Dreptul de uz nu este supus acestui termen.
?. Dre!tul de a$itatie.
Dreptul de abitatie este acel drept real imobiliar care are ca obiect o casa de locuit locuit si
permite titularului sa posede si folosesca locuinta respectiva, proprietatea altei
persoane, in scopul satisfacerii nevoilor sale de locuit si ale familiei sale. Dreptul de
abitatie se deosebeste de uzufruct prin faptul ca este strict personal, nu poate fi
transmis sau gravat.
#onstituirea dreptului de abitatie conventie, testament, prescriptie ac%izitiva si pri prin
efectul legii.
--
!biectul acestui dezmembramant al dreptului de proprietate este limitat numai la loc
locuinte.
Drepturile titularului dreptului de abitatie.
Intinderea acestor drepturi va depinde de conventia partilor.
a( Dreptul titularului de a ocupa locuinta impreuna cu familia sa1
b( Dreptul titularului de a inc%iria partea din caldire care ii prisoseste.
!bligatiile titularului dreptului de abitatie.
a( +itularul dreptului de abitatie trebuie sa foloseasca imobilul ca un bun
proprietar1
b( Daca nu a fost scutit de nudul proprietar, titularul dreptului de abitatie este
obligat sa dea o cautiune1
c( c( &a intrarea in posesia imobilului, titularul dreptului de abitatie va trebui sa
constate starea imobilului supus abitatiei1
d( !bligatia titularului dreptului de abitatie de a suporta sarcinile folosintei
locuintei1
In ce priveste celelalte obligatii, ele sunt comune cu cele ale uzufructuarului.
Stingerea dreptului de abitatie
Dreptul de abitatie se stinge prin aceleasi cauze ca si uzufructul. :u este posibila t
transformarea dreptului de abitatie intr-un ec%ivalent pecuniar.
Dreptul de abitatie legal.
Dreptul de abitatie legal este reglementat de art. - din Decretul nr. 20,60,--, in
favoarea sotului supravietuitor numai asupra casei de locuit, care face parte din masa
succesorala.
Pentru a beneficia de dreptul de abitatie, sotul supravietuitor trebuie sa nu aiba
o locuinta proprie, iar casa de locuit sa fi fost proprietatea personala a sotului decedat, sa sa
faca parte din mostenire.
In cazul in care sotul supravietuitor este singurul mostenitor, dreptul de abitatie
nu se va naste, deoarece va dobandi prin succesiune proprietatea averii succesorale.
DREPTUL DE 4ERVITUTE
Dreptul de servitute este acel drept real, principal, indivizibil si perpetuu, care ia
nastere asupra unui imobil 'denumit fond aservit(, in scopul folosirii unui alt imobil
'denumit fond dominant(, care are un alt proprietar.
-7
#aractere juridice.
a( Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, deoarece se constituie asupra
unui imobil. El este un dezmembramant al dreptului de proprietate.
b( Dreptul de servitute impune e"istenta a doua fonduri vecine, ambele avand
proprietari diferiti. Imobilul in favoarea caruia se constituie servitutea se numeste fond
dominant, iar imobilul pe care este grevata servitutea se numeste fond aservit.
c(Dreptul de servitute greveaza un imobil si nu se datoreste de persoana.
Aceasta determina ca servitutea sa nu inceteze la moartea proprietarului, iar titularul
fondului aservit este tinut numai la o obligatie de a nu face si nu una de a da sau face.
d( Dreptul de servitute este indivizibil, in sensul ca se constituie asupra
intregului imobil aservit si profita intregului fond dominant.
e( Dreptul de servitute este perpetuu, ceea ce inseamna ca servitutea va e"ista
atat timp cat e"ista cele doua imobile si o impune situatia care a generat nasterea
servitutii.
f( Dreptul de servitute este un accesoriu al fondului, ceea ce inseamna ca
servitutea nu are o e"istenta de sine statatoare, ea depinzand de fondul dominant.
Servitutile naturale.
#onform dispozitiilor art. 7<< #.civ. /servitutile naturale sunt cele care izvorasc din
situatia naturala a locului3. Acestea se impart in trei categorii
-servituti referitoare la ape1
-servituti referitoare la granituirea proprietatii1
-servituti referitoare la ingradirea proprietatii.
Servituti legale.
a( servituti de interes public. #odul civil prevede, in art. 7.< #.civ. ca /Servitutile stabilite
pentru utilitatea publica sau comunala, au ca obiect cararea sau poteca pe langa marginea
raurilor navigabile sau flotabile1 constructia sau reparatia drumurilor sau altor lucrari publice
sau comunale3. Servitutile de interes public fac obiectul dreptului administrativ.
b( Servituti de interes privat. Art. 7., #.civ. enumera cele referitoare la zidul sau santul
comun intre vecini, la situatia in care se poate inalta un contra-zid, la servitutea de vedere,
de trecere si picatura stresinii.
'i$lio(rafie )
Dr. Eu(eniu 4afta,Ro#ano : DREPTUL DE PRPRIETATE PRIVATA
4I PU'LICA IN RMANIA ,Editura *ra!"i= ,Iasi<
Ion P. &ili!escu ,DREPT CIVIL ,Dre!tul de !ro!rietate si alte dre!turi
reale ,Editura Proarcadia 'ucuresti.

-8