Sunteți pe pagina 1din 8

REFERAT PEDAGOGI E: SPECIFICUL INVATARII

UMANE: rezolvarea de
problem,memorarea,inteligenta,motivatia si vointa.







Specificul nvatarii umane
Punnd copiii si adultii n situatii similare cu cele n care se afla n labirint, ct si n fata unei probleme
cotidiene, se constata ca omul repeta mult mai putin erorile, apoi ca alta este orientarea sa principala n fata
unei probleme: el nu se straduieste prea mult sa gaseasca singur solutia, ci cauta sa uti 18518u2019s lizeze
unelte si procedee cunoscute deja ca adecvate situatiei respective. De exemplu, un copil de 12 ani, vrnd sa-si
construiasca o coliba, nu face ncercari numeroase, el ncearca sa foloseasca mijloacele disponibile n atelierul
tatalui sau: cuie si ciocan pentru a fixa brnele principale, ori o frnghie groasa. Asadar, copilul nvata sa
foloseasca uneltele, procedeele, cunostintele acumulate de omenire n sutele de secole ale existentei sale. Dar
nsusirea culturii contemporane nu se poate face fara un important progres intelectual, fara formarea unui
bogat si variat repertoriu de capacitati
PROCESUL NVRII SISTEMATICE
Daca stam acolo mai mult timp, n aceeasi piata vedem multe lucruri: n colt e o cofetarie, n dreapta e
farmacia, lnga ea coteste o strada care duce la padure etc. etc.
Faptul de a recunoaste un obiect, o persoana presupune si interventia gndirii. Numai avnd notiunea de
stejar pot recunoaste acest copac. Identificarea presupune o comparatie, observarea de detalii, de pilda
frunzele lobate (intervine analiza) si stabilirea de legaturi cu imaginile altor stejari (sinteza).
Apoi, n perceptie sunt implicate o serie de atitudini. Mai nti intervine o atitudine motorie, pozitia noastra,
postura adoptata cnd percepem ceva. Apare nsa si o stare de pregatire intelectuala (englezii i spun "set")
care asigura o selectie n ceea ce percepem. Un experiment simplu dovedeste ca daca prezentam la tahistoscop
(aparat care expune imagini un timp scurt) planse cu variate figuri geometrice, n diferite culori, cnd cerem
subiectilor sa observe figurile ei vor retine multe forme, dar foarte putine nuante colorate. Invers,
solicitndu-i sa remarce culorile - formele vor ramne oarecum ignorate. Deci orientarea, atitudinea
intelectuala au o mare nsemnatate n perceptie, putnd duce si la erori: prezentam subiectilor de multe ori
(un timp scurt) un cerc de 20 cm urmat de altul de 10 cm. n momentul cnd schimbam cercurile, nfatisnd
succesiv doua cercuri egale (de 15 cm), subiectii vor sustine ca al doilea cerc este mai mic.
n fine, n perceptie intervine si atitudinea noastra afectiva, motivatia, interesele. Atitudinea afectiva este "o
predispozitie de a reactiona pozitiv sau negativ fata de o situatie, o persoana ori fata de o simpla afirmatie".
Observam cu usurinta ceea ce ne convine. Mult mai greu remarcam ceva care ne displace. J. Bruner a dat
unor copii americani o diafragma si le-a cerut sa arate, cu ajutorai ei, care e marimea diferitelor monede
metalice curente. Mai ales cei saraci au indicat mereu marimi mai mari dect cele reale - n cazul banilor cu
valoare mare.
Fiecare observa mai bine ceea ce l intereseaza. Iata, presupuneti ca, ntr-o excursie organizata, autocarul se
opreste n vrful unui deal si calatorii sunt invitati sa priveasca peisajul. Un pictor va percepe coloritul
splendid al padurii din apropiere. Un botanist poate fi frapat de existenta unei specii de arbore care n-ar
trebui sa fie prezenta la aceasta altitudine, pe cnd un inginer silvic se va indigna ca padurea nu e bine pazita,
fiind evidente multe taieri clandestine de copaci.
S-a putut deci constata multiplicitatea factorilor intervenind ntr-o perceptie. Unii dintre ei trebuie neaparat
luati n consideratie cnd vom prezenta elevilor materiale intuitive (desen, planse, aparate, mulaje sau
imagini filmate).

Procesele de rezolvare a problemelor
Rezolvarea problemelor ncepe cu identificarea problemelor. Specificarea i descrierea unei probleme poate fi
un proces mai mult creativ dect analitic, deoarece aceast etap necesit abilitatea de a vedea cum ar putea
lucrurile s arate altfel. De exemplu, Teri Pall, care a inventat telefonul fr fir n 1965, s-a gndit c ar putea
fi posibil s vorbeasc la telefon n timp ce se plimb prin cas. n acest caz a fost nevoie de imaginaie n
egal msur ca i de know-how tehnic.
Procesele cognitive sunt de asemenea importante n rezolvarea problemelor. Anderson i colegii si (1999)
explic cum diferite capaciti de gndire contribuie la rezolvarea unei probleme.
* nelegerea i ajut pe cei care nva s realize o reprezentare vizual a problemei.
* Amintirea ne ajut s facem apel la informaiile i procedurile de care vom avea nevoie.
* Sinteza ne ajut s organizm cunotinele pe care le-am obinut ntr-o structur care va fi util i
eficient.
* Evaluarea este folosit pentru a decide ce metode vor fi folosite i dac aceste metode funcioneaz/ au
funcionat.
* Strategiile metacognitivei ajut pe cei care rezolv probleme s-i stabileasc obiective, s fac planuri,
s schimbe strategiile pe parcurs dac este necesar i s ia decizii privind succesul soluiei.
Tehnologia i rezolvarea problemelor
Utilizarea tehnologiei informatice ca instrument n rezolvarea problemelor s-a extins pe msur ce
calculatoarele au devenit mai sofisticate i mai uor disponibile. O varietate de tipuri de aplicaii i ajut pe
utilizatori s reprezinte problemele n mod grafic. Comunicarea cu ajutorul calculatoarelor le poate oferi
elevilor acces la informaiile de care au nevoie pentru a gsi soluii. Tehnologia poate facilita i contactul
elevilor cu experi care le pot oferi strategii i i pot ncuraja.
Unele jocuri pe calculator le pot da elevilor posibilitatea s exerseze nelegerea unei probleme, gsirea i
organizarea inormaiilor necesare, elaborarea unui plan de aciune, raionamente, testarea ipotezelor i
luarea deciziilor i dezvoltarea contientizrii diferitelor instrumente de rezolvare a problemelor (Wegerif,
2002, p. 28).
Wegerif (2002) descrie convingtor rolul pe care l are tehnologia n rezolvarea problemelor:
nainte de apariia calculatoarelor n istoria omenirii, prea normal pentru muli s descrie gndirea de nivel
superior sau raionalitatea sub form de raionament abstract dup modelul logicii formale sau al matematicii.
Acest tip de gndire era ntr-adevr dificil, cu un potenial de utilitate foarte mare i puini erau cei capabili s o
aplice bine. Calculatoarele gsesc totui uor raionamentele formale. Ceea ce este greu pentru ele s gseasc
sunt acele lucruri pe care cei mai muli oameni le consider ca existnd de la sine, cum ar fi gsirea creativ a
unor noi posibiliti de a avansa n contexte complexe, care se schimb rapid i au un final deschis, n care nu
exist certitudinea corectitudinii. O modalitate n care capacitile de gndire pot fi raportate la evoluiile din
tehnologie e pur i simplu aceea c acele abiliti umane pe care le apreciem cel mai mult i care sunt cel mai
mult recompensate sunt cele pe care calculatoarele nu le pot nc imita.
Predarea capacitii de rezolvare a problemelor
Pentru ca elevii s devin experi n rezolvarea problemelor, trebuie mai nti s ntmpine probleme care i
antreneaz i le dau posibilitatea de a-i dezvolta capacitile de care au nevoie. Prin nvarea bazat pe
proiecte, elevii au parte de experiene directe pentru rezolvarea de probleme.
Tipurile de probleme care i ajut cel mai mult pe elevi sunt acelea care i uimesc. Pentru ca o problem s le
aduc ct mai multe beneficii elevilor, aceasta trebuie s fie suficient de provocatoare pentru a necesita un
anumit control al strategiilor cognitive i metacognitive.
O modalitate prin care profesorii pot mbunti capacitile elevilor de rezolvare a problemelor este aceea de
a-i face pe acetia s se concentreze pe procese mai degrab dect pe rezultate. Ellen Langer arat c atunci
cnd se gndesc la rezultate, elevii devin inhibai n rezolvarea problemelor. O orientare pe proces, gndirea
la Cum pot s fac asta? n loc de Pot s fac asta? i ajut s gndeasc activ la diferite modaliti n care
o problem poate fi rezolvat n loc s se concentreze pe multele posibiliti de eec (Langer, 1989, p. 34).
Un grup de cercettori n domeniul matematicii accentueaz importana refleciei n timpul activitilor de
rezolvare a problemelor. Conteaz cu adevrat ceea ce nvei dup ce ai rezolvat problema, explic acetia
(Wilson, Fernandez, & Hadaway, 1993). Totui, avertizeaz c dezvoltarea dorinei la elevi de a analiza
procesul care a dus la rezolvarea problemei e foarte dificil. Acest lucru e explicabil, parial, prin cultura
specific a orelor de matematic n care scopul rezolvrii unei probleme este tocmai gsirea rspunsului, nu
dezvoltarea capacitilor de rezolvare a problemelor.
Reflecia se poate produce la clas att formal, ct i informal. Alocarea de timp special pentru scrierea i
discutarea proceselor pe care le-au folosit pentru a rezolva probleme i poate ajuta pe elevi s-i rafineze
propriile procese. De asemenea, exist multe cercetri n sprijinul ideii c elevii i dezvolt capacitile de
rezolvare a problemelor lucrnd n grupuri (Wegerif, 2002). Aceste situaii sociale le ofer ocazii normale de
a discuta cum progreseaz lucrul la un proiect.
E tentant s le oferi elevilor metode euristice atunci cnd rezolv probleme. Pentru muli profesori i elevi
deopotriv, un proces caracteristic emisferei cerebrale stngi, prin care se urmeaz o serie de pai atunci
cnd se confrunt cu o provocare, pare un mod logic de a aborda o problem. Profesorii trebuie s in totui
minte c modurile n care elevii nva i gndesc sunt diferite. Exist dovezi considerabile c emisfera
cerebral dreapt joac un rol important n rezolvarea problemelor prin imaginarea alternativelor,
vizualizarea situaiei n ansamblu i atribuirea de valoare soluiilor alternative.
Huitt (1998) sugereaz c, alturi de procesele de gndire critic i de evaluare, care sunt att de importante
n rezolvarea problemelor, exist o a doua categorie de capaciti care tind s fie mai holistice i
asemntoare, mai emoionale i intuitive, mai creative, mai vizuale i mai tactile/chinestezice. El susine c
cei care se descurc cu rezolvarea problemelor sunt i creativi i logici. Ambele moduri de gndire sunt
eseniale pentru succes. De fapt, creativitatea este considerat adesea un tip special de proces de rezolvare a
problemelor.
Puine capaciti sunt la fel de importante pentru elevi ca cele de rezolvare a problemelor. Tinerii care pot
identifica probleme ce pot fi soluionate exploreaz opiuni de soluii, utilizeaz strategii de gndire adecvate
i folosesc ntregul proces metacognitiv, sunt dotai pentru a avea succes la coal, la locul de munc i n
via.


Stim din viata de toate zilele ca cele percepute de noi in trecut,cele citite sau gandite etc. nu dispar dupa
ce faptul s-a consumat.In mod obisnuit,reproducem in minte chipurile oamenilor pe care i-am
cunoscut,infatisarea locurilor prin care am trecut,ganduri,lucruri spuse,auzite sau citite s.a.m.d.Un obiect pe
care l-am mai vazut ,o melodie pe care am mai auzit-o etc. ne apar,cand le percepem din nou,ca ceva
familiar,adica le recunoastem.
In toate aceste cazuri este vorba de procesul psihic denumit memorie.Si memoria este o forma de reflectare
a realitatii.Specific pentru memorie este insa faptul ca reflecta aspecte ale experientei noastre anterioare.
Din exemplele de mai sus rezulta ca putem definii memoria ca fiind procesul psihic ce consta in
intiparirea,pastrarea si reproducerea sau recunoasterea a ceea ce a facut parte din experienta noastra
trecuta.
Memoria nu se manifesta numai in anumite momente ale vieti.Ea se manifesta in permanenta,in intreaga
noastra viata psihica.Lucrurile pe care le percepem au pentru noi un inteles si ne putem servi de ele,pentru
ca experienta anterioara,actualizata de memorie,ne ajutala aceasta.
Gandurile noastre au un sir,o continuitate pentru ca in fiecare clipa tinem minte ce am gandit inainte cu o
secunda,cu un minut,cu o ora.Memoria da continuitate vetii noastre sufletesti.
Datorita memoriei,experienta individului se largeste si se imbogateste necontenit.
Memoria se bazeaza in special pe formarea si actualizarea legaturilor nervoase temporare.Legile formarii si
stingeriii reflexului conditionat explica in mare masura fenomenele de memorare si uitare.
Cercetarile moderne au scos in evidenta existenta unor procese fiziologice elemntare care pot de asemenea
contribui la elucidarea problemelor memoriei.Astfel s-a stabilit ca anumite celule corticale au rolul unor
condensatori de energie nervoasa,care-si continua descarcarea catva timp dupa incetarea stimulului.S-a
putut stabili existenta unor asa-zise circuite reverberante,in care influxul nervos poate circula printr-un lant
inchis,facilitandu-se astfel traseul respectiv.
In general prin structura sa ,creierul este capabil de fenomene de remanenta :anumite fenomene bioelectrice
produse de un stimul care poate continua sau reaparea si dupa disparitia stimulului initial.

Termenul memorie si invatare sunt destul de greu de delimitat,intrucat au multe aspecte comune.Sa incercam in
cele ce urmeaza sa precizam sferele celor doua notiuni.Am vazut mai sus ca memoria este procesul psihic
constand in retinerea,pastrarea,reproducerea unor fapte din experienta noastra anterioara.Sa vedem acum prin
ce se caracterizeaza invatarea :
A) In timp ce memoria este,in special,o modalitate de reflectare,invatarea se defineste in special ca o
activitate prin care ne fixam cunostintele in memorie.
B) Invatarea este o activitate mai complexa decat simpla memorare.Invatarea implica un effort de
intelegere,de sistematizare si organizare a cunostintelor,exercitii de utilizare a acestora in practica
C) Invatarea acopera o arie mai larga de fenomene decat simpla memorare.Astfel ,de exemplu,un elev
rezolvand probleme la matematica,isi perfectioneaza ,prin acestea,priceperea de a rezolva probleme,de
aa-si utiliza cunostintele matematice in mod independent si original etc.Aceasta perfectionare este o
forma de invatare.termenul memorare insa nu exprima cele ce se petrec in cazul dat.Un specialist in
domemeniul culorilor invata sa distinga ,exercitandu-se,nuante foarte fine de culoare.Este o
perfectionare a sensibilitatii sale cromatice careia de asemenea i se aplica bine termenul de invatare.
D) Invatarea este o activitate si se aplica oricarei forme de activitate - inclusiv cea motorie.Spunem de
aceea ca un copil invata sa mearga ,un om invata sa inoate.Invatarea presupune intodeauna memoria
adica reflectarea experientei anterioare dar ea implica atat in fixarea cat si in utilizarea celor retinute
o arie mai larga de fenomene psihice mobilizate si o mai intima si variata integrare in comportamentul
individulu.Spunem despre cineva care invata o limba straina ca a memorat o serie de cuvinte noi dar nu
spunem ca a ,,memorat sa vorbeasca,sa se exprime in aceea limba.In general putem definii invatarea
ca fiind activitatea care duce la achizitii individuale relativ stabile in sfera comportamentala.

Dupa cum rezulta din cele de mai sus,principalele procese ale memoriei sunt : intiparirea ,pastrarea
si actualizarea .Ne vom ocupa pe rand de aceste procese.

a) Memorarea - este primul proces al memoriei,cel in care are loc intiparirea,fixarea experientei
noastre.In procesul memorarii,legaturile nervoase se sistematizeaza si se constitue in stereotipuri
dinamice.Dupa cum ne amintim,intr-un stereotip dinamic e vorba de un sir de acte integrate intr-un
ansamblu cu sens unitar.Cuvintele unei poezii nu se insira,pur si simplu,in memoria nostra,cum de insira
margelele unui sirag.Fiecare cuvant odata rostit il declanseaza pe cel urmator,dar acestea in functie de locul
pe care-l ocupa cuvantul in ansamblu poeziei.
Sa luam un exemplu din Scrisoarea a-3-a,de M.Eminescu :
-Orice gand ai .imparate si oricum vei fi sosit,
Cat suntem inca pe pace eu iti zic Bine-ai venit !

De-o fi una ,de-o fi alta..Ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate,de e pace de-i razboi,
Cuvantul pace apare in doua versuri,in doua momente deosebite ale poeziei.Daca stim poezia pe de
rost,cuvintele se succeda,parca de la sine ;
Fiecare cuvant odata rostit devine excitant pentru cuvantul urmator.Dar iata ca acelasi
cuvant,,pacedeclanseaza in primele versuri cuvintele,,.eu iti zic etc, si in celelalte,ccuvintele :,,..de-i
razboi.Si aceasta automat,fara sa ne incurcam.Ceea ce a declansat cuvantul,,pace se schimba ,deci in
functie de cuvintele care l-au precedat adica de locul pe care-l ocupa in ansamblul poeziei.Asadar,in cursul
memorarii,legaturile temporare formate se organizeaza,se sitematizeaza,constindu-se in stereotipuri
dinamice,astfel incat efectul fiecarui excitant nu depinde numai de el insusi ci si de locul pe care acesta il
ocupa in cadrul sistemului.
b)Pastrarea Odata memorate faptele sunt pastrate un timp mai scurt sau mai indelungat pana cand vor fii
reproduse sau vor servi la un act de recunoastere.Pastrarea este deci al doilea proces al memoriei si este
cuprinsa in intervalul dintre memorarea si actualizarea celor memorate.In timpul pastrarii,cunostintelor
noastre trec printr-un proces de prelucrare si sistematizare.Din punct de vedere fiziologic,trainicia cu care
memoria pastreaza cele retinute exprima stabilitatea legaturilor nervoase temporare formate.
c)Actualizarea este al treilea proces al memoriei,proces in care cele pastrate in memoria noastra un timp
oarecare sunt scoase la iveala si folosite ,valorificate.Actualizarea se poate face prin recunoasterea sau
reproducere.Intalnind un obiect,un fapt cunoscut,in trecut noi il recunoastem,adica ne dam seama ca am
mai avut de-a face cu el in experienta noastra anterioara .Recunoasterea poate fi mai vaga sau mai
precisa.Intalnim uneori oameni care ne apar ca figuri cunoscute.Nu avem insa decat sentimentul acesta de
ceva cunoscut,familiar,fara sa putem sa relatam altceva despre persoana respectiva(cine e,unde am
cunoscut-o etc).Acesta este o recunoastere vaga sau generica.Alteori recunoasterea este mai
precisa.Persoana respectiva este identificata,adica ne amintim si o serie de fapte cu ajutorul carora se
realizeaza o incadrare in timp,in spatiu,in sistemul de relatii sociale.

Inteligena este facultatea de a descoperi proprietile obiectelor i fenomenelor nconjurtoare, ct i a
relaiilor dintre acestea, dublat de posibilitatea de a rezolva probleme noi.
Inteligena unui sistem nu este definit de modul n care este el alctuit, ci prin modul n care se comport.
Termenul de inteligen este prezent din timpuri imemorabile n limbajul natural, consacrat n literatur (se
pare, de Cicero) i caracterizeaz (sub diverse unghiuri) puterea i funcia minii de a stabili legturi i a face
legturi ntre legturi: este ceea ce sugereaz inter-legere, reunind dou sensuri-acela de a discrimina ntre i
a lega (a culege, a pune laolalt). Exprimnd aciuni i atribute ale omului totodat, faber i sapiens,
inteligena n-a putut (nici dup ce a devenit obiect al tiinei) s beneficieze de o definiie clasic, prin
delimitri de gen proxim i diferen specific.
n psihologie, inteligena apare att ca fapt real, ct i ca unul potenial, att ca proces, ct i ca aptitudine
sau capacitate, att form i atribut al organizrii mintale, ct i a celei comportamentale
In 1979, N. V. Findler afirma:
un sistem este considerat c are proprietatea de inteligen, pe baza comportrii sistemului, dac se
poate adapta singur la situaii noi, are capacitatea de a raiona, de a nelege legturile dintre fapte, de a
descoperi nelesuri i de a recunoate adevrul. De asemenea ne ateptm ca un sistem inteligent s
nvee, deci s-i mbunteasc performanele pe baza experienei trecute.
John Mc Carthy i Patrick J. Hayes, n 1969, artau c: " o entitate este inteligent dac are un model adecvat
al lumii , dac este destul de nzestrat pentru a rspunde unei largi varieti de ntrebri pe baza acestui model,
dac poate s-i procure informaiile din lumea exterioar cnd are nevoie i poate s realizeze anumite operaii
n mediul nconjurtor cerute de obiectivele sale i permise de posibilitile sale fizice".
C. Contantinescu folosete urmtoarea definiie (2007): Inteligena reprezint capacitatea de manipulare i
operare a datelor grafice, matematice, logice, lingvistice si abstracte. A nu se confunda Inteligena cu
Inteligena Emoional, care reprezinta capacitatea de a contientiza i ntelege propriile emoii si emoiile
celor din jur i de a le gestiona si folosi cu rezultate pozitive. Inteligena se msoar prin coeficientul de
inteligen (IQ), iar inteligena emoional i competenele ce sunt componente ale acesteia (cum sunt empatia
sau capacitatea de lider) sunt msurate de coeficieni emoionali (EQ).
Dintre toate aptitudinile omului, caracteristica cea mai specific uman este inteligena, dat fiind c
transform omul biologic n homo sapiens. Totui, inteligena nu este un lucru material, ci un concept
abstract, fiind dificil de definit. Putem spune c se analizeaz manifestrile inteligenei, comportamentele
inteligente", dar nu inteligena nsi. Inteligena a fost definit i studiat de fiecare coal psihologic dup
postulatele generale ale concepiei despre om. Psihologia inteligenei este strns legat de conceptul
diferenelor individuale n privina trsturilor" mentale i a dezvoltrii instrumentelor de analiz. De-a
lungul istoriei, conceptul de inteligen s-a schimbat mult.

Motivaia
Psihologia modern recunoate dou tipuri de motivaie:
intrinsec - n care persoana urmrete o activitate (sau chiar mai multe) strict
cognitiv, cnd aciunile ntreprinse sunt pentru tine. Ex. cnd faci o munc cu
plcere.
extrinsec - n care persoana urmrete, prin activitile depuse: prestigiu,
notorietate, faim, bani, statut, poziie, etc...
O motivaie intrinsec, care se manifest la vrsta copilriei, este dorina de a cunoate,
de a ti cauza fenomenelor ce se produc n jur. Oricine i poate aminti ntrebrile, de
multe ori ncomode, puse de copii: de ce plou, de ce bate vntul, de ce zboar psrile,
etc...
De ce aceast motivaie ne dispare, nou adulilor?
Iat o ntrebare destul de ciudat. Un posibil rspuns ar fi procesul de maturizare. Dar
de ce maturizarea s implice canalizarea interesului personal STRICT spre alte
probleme ale vieii? Oamenii aduli nu pot avea, pe lng grijile cotidiene, i
interese/motivaii cognitive?
Motivaia intrinsec, de cunoatere a mediului de via, mi se pare o "motivaie
central", n sensul c, avnd o astfel de motivaie de cunoatere, ea poate genera i alte
motivaii chiar extrinseci. Pentru a-i satisface nite curioziti ai nevoie de bani pentru
a cltori i a te documenta.


Voina este un concept filozofic. Este foarte important n cadrul dezvoltrii personale. Reprezint
capacitatea de a transforma intenia n aciune, chiar dac se ntrevd dificulti n obinerea lucrului dorit.
Este puterea care d impulsul de a porni la drum i concentrarea de fore fizice i psihice pentru a pune
lucrurile n micare. Un exemplu de aplicare a voinei este ncercarea de a lsa fumatul sau a scpa de alte
vicii.
nainte de a beneficia de voin, trebuiesc parcurse cteva etape:
Alegerea obiectivului dorit;
Crearea unui plan de atac;
Executarea planului.
Voina nu poate fi susinut la cote maxime la nesfrit, fiind de obicei temporar. Meninerea voinei
necesit o concentrare deosebit, este foarte obositoare i de aceea foarte greu de meninut, de obicei apar alte
lucruri care vor distrage concentrarea. Pentru a nu pierde concentrarea trebuiesc folosite o serie de metode
pentru a menine viona la cote maxime. Rezultatul este mai bun atunci cnd n loc s fie folosit voina direct
n lupta cu problemele, aceasta este folosit n principal n lupta cu transformarea mediului, a obstacolelor
sociale i a obiceiurilor.