Sunteți pe pagina 1din 14

Introducere n

dreptul afacerilor

Noiunea dreptului afacerilor
Locul dreptului afacerilor n
sistemul de drept al Republicii
Moldova.
Obiectul dreptului afacerilor

Dreptul afacerilor reprezint un ansamblu de norme juridice
care reglementeaz relaiile sociale patrimoniale i personal
nepatrimoniale ce apar ntre persoane n legtur cu
desfurarea activitii de ntreprinztor, precum i raporturile
care apar n cazul interveniei statului n aceast activitate.
Denumirea drept al afacerilor sugereaz ideea c acest drept
reprezint un ansamblu de norme juridice care reglementeaz
afacerile.
Dreptul afacerilor este un domeniu mai amplu deoarece include
si normele de drept public. Normele dreptului afacerilor sunt
incorporate atat in Codul civil, cat si in alte acte legislative. Ele
pot fi sistematizate in functie de caracterul omogen al relatiilor
pe care le reglementeaza, relatii ce apar in legatura cu
desfasurarea, de catre persoanele fizice si juridice care au
calitatea de intreprinzator, a activitatii economice aducatoare de
profit.

Afecerile, numite in continuare si activitate de intreprinzator, sunt
peratiuni social utile de extragere, creare sau dobandire de bunuri pentru a
fi comercializate, astfel incat suma de bani primita ca plata sa acopere
toate cheltuielile suportate si sa asigure persoanei obtinerea unui profit.
Afaceri sunt toate activitatile de extragere, cultivare si confectionare a
bunurilor materiale, de executare a lucrarilor, de prestare a serviciilor etc.
in categoria afaceri intra si cumpararea de bunuri materiale si de servicii
pentru a fi revandute.
Nu sunt afaceri: activitatea desfasurata in baza de contract de munca,
activitatea persoanelor fizice si a persoanelor juridice necomerciale care
dobandesc bunuri pentru necesitatile proprii, alte activitati care nu aduc
profit autorului.
Afacerile au o baza normativa solida, constituita din cateva sute de acte
care si se refera la diverse domenii ale economiei nationale. Unificarea,
sistematizarea si interpretarea doctrinara, intr-un curs unitar, a dispozitiilor
legale referitore la activitatea de intreprinzator si la persoana care o
desfasoara (intreprinzatorul) este dificila, dar si de o necesitate stringenta
pentru cei care utilizeaza normele de drept. Anume acestui scop serveste
dreptul afacerilor.


Principiile dreptului afacerilor
Principiul libertatii activitatii de intreprinzator isi are fundamentul in
art.9 si 126 din Constitutie, potrivit carora piata, libera initiativa
economica si concurenta loiala suni factorii de baza ai economiei,
precum si faptul ca statul asigura libertatea comertului si activitatii de
intreprinzator. Aceasta libertate presupune posibilitatea subiectului de
a-si alege forma de organizare a activitatii, genul de activitate, de a
stabili pretul la bunurile si serviciile sale iu scopul obtinerii unor
beneficii.
Principiul concurentei loiale , de asemenea, isi are fundamentul in
dispozitiile art.9 si 126 din Constitutie, prin care concurenta este
decretata ca un factor de baza al economiei statului si stabileste ca
statul sc obliga sa asigure protectia concurentei loiale, ceea ce consta in
adoptarea unor masuri de protejare a intreprinzatorilor impotriva
actiunilor ilegale si daunatoare ale concurentilor si impotriva actiunilor
autoritatilor publice.

Principiul inviolabilitatii investitiilor persoanelor fizice si
juridice desi rezulta din alt principiul al dreptului civil, si anume
inviolabilitatea proprietatii private, principiul inviolabilitatii
investitiilor este consacrat in art.126 alin.(2) lit. h) din
Constitutie, deoarece investitii pot fi nu numai lucrurile asupra
carora se instituie un drept de proprietate, ci si drepturile,
tehnologiile, inovatiile, ideile de afaceri si alte valori
incorporale.
Principiul libertatii comertului denumit libertatea de a revinde
pentru a castiga, este premisa esentiala pentru desfasurarea
normala a circulatiei bunurilor, a valorilor si cunostintelor, fiind
consacrat in art. 126, al. 2 din Constitutie ca o obligatie
fundamentala a statului. Acest principiu exprima nevoia de a
inlatura orice obstacol de ordin economic, vamal, fiscal, de
natura sa incomodeze si sa impiedice aceasta circulatie pentru
participantii la comert.
Legile ca izvor al dreptului afacerilor

Reglementarea juridic a activitii economice se realizeaz
prin legi. Dreptul afacerilor are ca obiect de studiu normele
multor legi. Codul civil apare ca legea de baz a dreptului
afacerilor, asigurnd reglementarea unitar a relaiilor
private. El stabilete c subiecte ale raporturilor juridice
civile sunt persoanele fizice i persoanele juridice care
practic activitate de ntreprinztor (art.2), stipuleaz
dreptul persoanei fizice de a desfura activitate de
ntreprinztor fr a constitui persoan juridic (art.26),
reglementeaz statutul juridic al persoanelor juridice cu
scop lucrativ, stabilete fundamentul juridic al bunurilor, al
dreptului de proprietate i al altor drepturi reale asupra
acestora, fr de care este imposibil activitatea de
ntreprinztor.


Obiectul dreptului afacerilor

Din cele menionate rezult c dreptul afacerilor are ca obiect raporturile
reglementate de normele juridice din care aceasta este format.
Obiectul dreptului afacerilor reprezint relaiile care apar n legtur cu
activitatea economic aductoare de profit ntre persoanele fizice i juridice
care au calitatea de ntreprinztor:

- raporturile care apar n legtur cu dobndirea, meninerea i ncetarea
calitii de ntreprinztor, inclusiv relaiile corporative;

- relaiile ce apar n activitatea de ntreprinztor i n obinerea de profit
(ncheierea i executarea diferitelor contracte comerciale, extragerea,
cultivarea i producerea de bunuri, executarea lucrrilor i prestarea
serviciilor etc);

- relaii ce apar ntre autoritile publice i persoanele care au calitatea
de ntreprinztor.

Relaiile aferente dobndirii, meninerii i ncetrii
calitii de ntreprinztor, inclusiv relaiile corporative
(interne):ocup un loc predominant n sistemul dreptului
afacerilor. Aceste relaii se manifest n legtur cu decizia
persoanei de a dobndi calitatea de ntreprinztor
(ntocmirea declaraiei sau a actului de constituire a
persoanei juridice i prezentarea actelor n faa autoritii
publice), relaiile ce apar n interiorul persoanei juridice
cu scop lucrativ ca o organizaie unic n legtur cu
realizarea scopului pentru care a fost constituit:
obinerea i mprirea venitului.
Relaiile dintre ntreprinztor i autoritile publice.

Activitatea de ntreprinztor nu are un mecanism
propriul de autoreglare care i-ar permite s
funcioneze eficient timp nelimitat. Ca exemplu poate
servi avantajul ntreprinztorului de a supraveui n
lupta concurenial i a-i nltura pe alii care activeaz
n domeniu, ceea ce ns se transform n dezavantaj
atunci cnd lupta concurenial se duce cu metode i
mijloace nepermise. Faptul acesta genereaz
necesitatea unor mecanisme prin care statul s
intervin n activitatea de ntreprinztor a persoanelor
private pentru a le limita spaiul de libertate.

Relaii care apar ntre ntreprinztori n legtur cu
desfurarea activitii economice aductoare de
profit: acestea sunt relaii patrimoniale i apar o dat cu
ncheierea i executarea contractelor. Dei
ntreprinztorii pot folosi orice contract civil, legiuitorul
evideniaz expres specificul unor contracte. Astfel,
Codul civil opereaz cu expresii ca: relaii comerciale
(art.693); ncheiere a contractului n ramura comercial
(art.756), intermediere comercial (art.1190- 1198)

Statul reglementeaz activitatea ntreprinztorilor prin
norme juridice imperative, punnd n sarcina lor un ir de
obligaii. Raporturile juridice de drept public dintre autoritile
publice i ntreprinztor snt de urmtoarele categorii:

raporturi ce apar n legtur cu nmatricularea
ntreprinztorului n Registrul de stat i efectuarea de
modificri n acest registru;
raporturi ce apar n legtur cu obinerea de autorizaii
(licene) pentru unele genuri de activitate de ntreprinztor;
raporturi ce apar n legtur cu nclcarea regulilor
concurenei.

Raporturile sociale reglementate de dreptul afacerilor de
asemenea pot fi patrimoniale sau nepatrimoniale.
Raporturile juridice patrimoniale. Sunt patrimoniale acele
raporturi dintre persoane care apar in legatura cu bunurile
corporale sau incorporale (imateriale). Din punctul de vedere
al dreptului afacerilor, au caracter patrimonial toate
raporturile in care intra un intreprinzator in legatura cu
desfasurarea activitatii sale si obtinerea de profit.
Raporturile juridice nepatrimoniale ajuta intreprinzatorul sa
obtina profit, care insa nu apare nemijlocit in urma realizarii
acestora. In procesul de functionare a unei societati
comerciale apare necesitatea de a se convoca adunarea
generala, de a se lua diferite decizii privind deschiderea si
lichidarea filialelor si a reprezentantelor, alegerea organelor
de conducere si de control, a membrilor acestor organe etc.
Astfel de raporturi nu aduc persoanei juridice beneficiu, insa
eficienta activitatii de intreprinzator depinde in mare masura
si de adoptarea unor decizii juste, de solutionarea corecta a
problemelor.

Sfrit
A elaborat
Studentul gr. CIB-113
Marandici Nicolae