Ce este o corporaie transnaional?

Delimitri conceptuale
Cei mai puternici i mai dinamici ageni economici de pe glob sunt societile transnaionale, fora acestora fiind
determinat de volumul uria de bunuri i servicii derulat de companiile grupate sub aceast denumire generic.
Fie c sunt denumite corporaii transnaionale, companii multinaionale sau firme internaionale, in sensul cel mai
larg, ele definesc acele firme ce ii desfoar activitatea dincolo de graniele unei ri, considerat ar de origine,
prin uniti de producie, controlate intr-o msur mai mare sau mai mic de compania mam
Cea mai cunoscut definiie dat societii transnaionale este cea dat de John Dunning, considerat de ctre muli
specialiti drept printele transnaionalelor i care considera transnaionala o firm care se angajeaz in
investiii strine directe i care deine i controleaz activiti creatoare de valoare in mai mult de o ar.

Aceast definiie este preluat, de altfel, i de organisme ca OCDE sau UNCTAD. Naiunile Unite consider
societatea transnaional drept acea intreprindere ce deine i controleaz producia in afara rii in care opereaz,
intr-o manier care ii permite s valorifice oportunitile globale pe care le ofer piaa mondial. Din punct de
vedere tehnic, o companie transnaional este o intreprindere ce are ca obiect fundamental obinerea de profit i
care acioneaz pornind de la dou caracteristici fundamentale, i anume: este implicat in suficient de multe
activiti in afara rii de origine, astfel incat s depind din punct de vedere financiar de activitatea din strintate,
iar deciziile manageriale se bazeaz pe elemente ce in de contextul global sau regional in care acioneaz.
O corporaie transnaional este o corporaie public (public company) atunci cand aciunile sale sunt
tranzacionate bucat cu bucat la burs sau prin intermediul caselor de brokeraj, cumprtorii devin acionari i
acetia pot fi atat persoane particulare, cat i alte firme sau instituii, ca bnci, companii de asigurri, sau fonduri
de pensii. O corporaie transnaional este privat (privat company) atunci cand aciunile acesteia nu sunt
tranzacionate public (firme ce aparin unor familii sau grupuri de persoane).
Compania mam (parent company) este compania care controleaz, deine autoritatea asupra filialelor(afilliates),
care pot avea personalitate juridic sau nu (subsidiaries or branches) i care sunt reunite sub acelai acoperi, fie
c aceasta (compania mam) deine toate sau doar o parte din aciunile filialelor.
O companie multinaional are acionari (shareholders sau stockholders) precum i parteneri (stakeholders).
Acetia din urm sunt clieni, angajai, furnizori, distribuitori, agenii guvernamentale etc., practic toate categoriile
de persoane cu care firma vine in contact in derularea afacerilor sale.
Indiferent de denumire, termenul generic pe care il vom folosi in continuare va fi cel de corporaii sau societi
transnaionale.
Atunci cand ne referim la fenomenul corporatist, avem in vedere nu doar cele mai mari companii din lume, care,
intr-adevr, dein o for uria in economia mondial, ci i la aa numitele corporaii de mrime mic i medie. Se
apreciaz c astzi sunt in jur de 64 000 de corporaii transnaionale, care acioneaz prin intermediul a 870000 de
filiale, rspandite pe tot cuprinsul globului. Acestea realizeaz o treime din exporturile mondiale, o zecime din
PIB-ul mondial i asigur peste 50 de milioane de locuri de munc.
1.1.Trsturile corporaiilor transnaionale
Terminologia utilizat pentru a definii corporaiile transnaionale este foarte variat. n literatura de
specialitate se atrage atenia asupra unor diferenieri care exist ntre conceptul de corporaie multinaional i
cel de corporaie transnaional . Astfel corporaia multinaional este considerat ca fiind format i controlat
de capitalul mai multor ri, iar pe cea transnaional, ca o societate naional care se extinde n plan
internaional prin intermediul filialelor sale.
Pentru definirea corporaiilor transnaionale au fost emise o serie de criterii, unii autori printre care i N.
Rainelli, sunt de prere c : o societate transnaional este o ntreprindere care controleaz uniti de producie
localizate n mai multe ri indiferent de talia acestora .
Ali autori adaug o serie de condiii pentru ca ntreprinderea s fie transnaional cum ar fi : ntreprinderea s
fie de mari dimensiuni, (Vernon considera c numrul de ri trebuie s fie minim 6, iar cifra de afaceri de 100
milioane U.S.D. ) .
Unii teoreticieni exclud criteriul produciei considernd c : orice mare societate avnd filiale n mai multe
ri este o societate multinaional ; W. Andreff definete corporaia transnaional ca fiind : orice firm al
crei capital este investit n procesul de acumulare internaional ntr-o activitate productiv, ea nsi
internaional .
Definiia lui Andreff ne oblig s gndim ntr-o manier internaional producia, distribuia, aprovizianarea,
know-how-ul corporaiilor transnaionale.
Corporaiile transnaionale controleaz peste 40% din totalul activelor sectorului privat existente la nivel
mondial i contabilizeaz o treime din bunurile i serviciile produse la nivel mondial.
Mai mult de 90% din firmele mam i au sediul central n rile puternic dezvoltate, mai puin de 1% n
Europa Central i de Vest i aproximativ 8% n rile n curs de dezvoltare. Biroul Internaional al Muncii
estimeaz c firmele transnaionale au aproximativ 100 milioane de angajai, ceea ce reprezint 4% din fora de
munc activ la nivelul statelor dezvoltate i 12% din cea a statelor n curs de dezvoltare.
Dac lum n calcul att salariaii ocupai direct ct i pe cei indirect, n activitile legate de societile
transnaionale, atunci acestea controleaz 150 milioane de locuri de munc la nivelul ntregii economii
mondiale.
De asemenea acestea ocup un loc i au un rol dominant disproporionat de mare ntr-o serie de ri cum ar fi:
Frana, Belgia, Italia, Olanda, Marea Britanie i Japonia.
Suntem martorii unui spectacol inedit: n faa puterii crescnde la scar planetar a firmelor - gigant,
contraputerile tradiionale (sindicate, partide politice, presa liber) par din ce n ce mai neputincioase.
Pentru prima dat, fenomenul esenial al epocii : mondializarea nu mai este condus de state, care i pierd din
ce n ce mai mult din prerogative.
n concluzie, putem spune c astzi, corporaiile transnaionale i nu rile reprezint principalul agent al
comerului mondial. Acestea au ajuns s modifice structura factorilor de producie a multor ri, ca efect al
micrii capitalului fizic i uman, i a tehnologiei, dintr-o parte n alta a lumii.
Companiile transnationale exercita un rol esential[12] in sectoare specifice ale activitatii economice, precum:
sectorul bancar si financiar, in care companiile transnationale isi constituie adevarate monopoluri pe
sistemul bancar mondial, cu investitii directe straine de 200-300 bilioane; stocurile de investitii straine directe
ale acestora au fost estimate ca fiind de aproape 2000 bilioane; primele 100 de banci detin peste 4500 agentii,
sucursale, filiale, dominand piata financiara cu 75-80%;
in comertul international, companiile transnationale isi impun produsele lor inalt-competitive pe toate
pietele nationale; peste 50% din comertul global cu bunuri este controlat de ele, ca si manipularea nivelurilor
de transfer a preturilor in comertul intern al agentiilor, filialelor si sucursalelor aceleiasi companii;
la nivel tehnologic, prin investitii straine directe constituind contributii la cresterea nivelului tehnologic
de dezvoltare a statului-gazda;
pe planul dezvoltarii economice a statului gazda, prin contributia cu resurse financiare, tehnologice, de
management, prin crearea de locuri de munca, prin crearea si dezvoltarea intreprinderilor, sau prin
retehnologizarea si modernizarea intreprinderilor;
in sectorul serviciilor, in special in cel hotelier, bancar, de calatorii, al industriei de transport,
datorita calitatii de sectoare aducatoare de mare profit al acestora;
in problemele legate de mediu, prin reducerea emisiunilor poluante sau prin influentarea adoptarii unor
legislatii mai putin restrictive fata de investitiile poluante;
in introducerea unui management modern in statele gazda, prin pregatirea personalului, prin furnizarea
de experienta, prin schimburi intre companiile transnationale si in cadrul agentiilor, sucursalelor si filialelor
acestora;
in domeniul politic, ca o consecinta a importantei lor pentru productia si exporturile statului gazda si al
statului de origine al societatii-mama;
Conform Raportului UNCTAD, "World Investment Report", pe anul 2007, se apreciaza ca exista in prezent
aproape 80.000 de societati transnationale, aproape 800.000 de filiale la nivel global, din care aproape jumatate
sunt localizate acum in tari in dezvoltare. Acestea din urma realizeaza o treime din exporturile mondiale, o
zecime din PIB-ul mondial, iar ponderile lor sunt in crestere.

1.2. Managementul societilor transnaionale i strategii de cretere
n momentul depirii granielor rilor de origine, societile transnaionale sunt puse n situaia de a se
organiza. Acest proces cuprinde dou etape:
- prima const n organizarea societii - mam ;
- iar a doua n organizarea filialelor nou create.
Pentru a putea aciona la nivel global i a face fa competiiei acerbe i provocrilor concurenei,
societile transnaionale au nevoie de un management performant.
n ceea ce privete societatea - mam, n momentul internaionalizrii apare un departament de export care
funcioneaz n cadrul serviciului de vnzri. Integrarea activitii internaionale n celelalte activiti deja
existente, face ca structura corporaiei s devin mult mai complex.
Ca urmare, apare necesitatea unor specialiti n probleme economice, fiscale, juridice, specifice rilor de
implantare. Pentru dezvoltarea filialelor, societile transnaionale urmresc stabilirea unor relaii amiabile cu
autoritile rilor int.
Managementul societilor transnaionale funcioneaz dup dou principii: centralizarea i descentralizarea.
Tipul etnocentric de organizare const n organizarea centralizat a puterii. Caracterul centralizat este
rezultatul dificultilor pe care le ridic extrateritorialitatea operaiunilor.
Funcionarea societilor transnaionale are loc ntr -un cadru internaional extrem de variat, motiv pentru care
este necesar existena unui centru de decizie care s aib autoritate mult mai mare dect ar fi necesar unei
societi ce funcioneaz ntr un mediu omogen.
Pentru a atenua gradul crescut de incertitudine, societatea - mam folosete tehnica planului imperativ, prin
care stabilete pentru toate unitile componente obiectivele ce trebuiesc atinse.
Centrul coordonator rmne centrul deciziilor. Filialele nu au autonomie decizional n ceea ce privete
veniturile, care se adaug la capitalul societii - mam.
Managementul descentralizat atribuie o mare independen filialelor. Tipul policentric de organizare adopt o
strategie bicefal de organizare, avnd n frunte dou sociei - mam de naionaliti diferite. O variant mai
evoluat a tipului policentric de organizare i conducere a societilor transnaionale este cea geocentric, n
care descentralizarea reprezint obiectivul cel mai important.
Ca urmare a aplicrii unui management geocentric, filialele au dreptul de a aciona ca uniti naionale, de a
adopta hotrri n mod independent.
Principala legtur dintre filiale i societatea - mam este controlul prin proprietate. ntruct multe filiale au
fcut excese, n ultima vreme se manifest o anumit rezerv fa de acest tip de management.

Istoricul societilor transnaionale
Originile corporaiilor transnaionale sunt strans legate de marile descoperiri geografice i de colonizarea lumii de
ctre Anglia i Olanda, urmate mai apoi de Spania, Frana sau Portugalia.
Incepand cu secolul XVI i continuand pan in secolul XIX, firme cum ar fi Compania Indiilor de Est au
desfurat activiti comerciale in Africa, America sau Asia.

Adevrata scanteie care a dat aripi fenomenului corporatist, aa cum il cunoatem noi astzi, a reprezentat-o
dezvoltarea capitalismului i revoluia industrial, care au permis creterea fr precedent pan atunci a
productivitii muncii i, implicit, a produciei. Tehnologia performant a permis dezvoltarea tehnicilor de stocare
a mrfurilor i reducerea duratei transporturilor, ceea ce a dus la reducerea costurilor i impulsionarea activitilor
cu strintatea.
La mijlocul secolului XIX, "Singer" construia o fabric de maini de cusut in Scoia. De-a lungul secolului XIX i
inceputul secolului XX, cutarea asidu de resurse minerale, petrol, precum i presiunea pentru protejarea sau
dezvoltarea pieei au fcut ca multe companii din Statele Unite i Europa Occidental s inceap s desfoare
activiti peste grani. Dou treimi din investiiile acestor companii au fost fcute in Asia, America Latin, Africa
i Orientul Mijlociu. In aceast perioad se formeaz corporaiile transnaionale din domeniul petrochimic i
alimentar. Fuziunile i achiziiile repetate au determinat apariia monopolurilor i oligopolurilor in industrii ca cea
petrochimic sau alimentar. Compania american United Fruit Company controla 90% din importul de banane in
SUA in 1899, iar Royal Dutch Shell deinea 20% din producia ruseasc de petrol, la inceputul primului rzboi
mondial.
In perioada interbelic cererea de resurse naturale a stimulat fuziunile dintre marile firme, activitatea
transnaionalelor americane inflorind, in vreme ce investiiile europene au cunoscut declinul. In aceeai perioad,
in Japonia se formeaz aa numitele zaibatsu (Mitsui i Mitsubishi), ele fiind, in fapt, corporaii gigant ce
lucrau in colaborare cu guvernul japonez, avand poziie de oligopol in sectoarele cheie ale economiei japoneze:
industrie, finane i comer. Firmele transnaionale vestice au continuat extinderea, rile gazd fcand de multe ori
concesii importante acestora. Marile companii ofereau toate serviciile pe care guvernele nu le puteau asigura, cum
ar fi serviciile de educaie, sntate etc. Aceast dependen de capitalul strin prea c este acceptat de gazde,
dar naionalismul i dezvoltarea economic au inceput s ia amploare.
Dac in 1906 erau dou sau trei companii cu active de peste 500 milioane dolari SUA, in 1971 erau 333 de astfel
de corporaii, din care o treime aveau active ce depeau un miliard de dolari, iar 70% din comerul mondial din
afara lagrului comunist era controlat de firmele transnaionale1. De altfel, proliferarea corporaiilor transnaionale
a fost evident in ultimul sfert de veac: de la 7 000 de companii in 1970, la peste 60 000 astzi.

Incepand cu 1970, pentru societile transnaionale se prefigureaz o perioad cand o parte din vraja
internaionalizrii se epuizeaz. Aceasta a fost combinat cu creterea ostilitii guvernelor gazd fa de
investiiile strine, ceea ce a dus la o perioad de dezinvestire. Ostilitatea era indreptat mai ales asupra
companiilor americane, poate datorit succesului repurtat de ctre acestea, dar i datorit nelurii in calcul de ctre
firmele americane a specificului mediului cultural al rilor gazd. Intre 1970-1975 companiile americane i-au
vandut aproape 10% din filiale, iar numrul de noi filiale create au fost in scdere.
In contrast cu evoluia firmelor americane, firmele japoneze au inregistrat succese substaniale in procesul de
internaionalizare i de comercializare a produselor lor pe piaa internaional. De la mijlocul anilor 70 pan la
mijlocul anilor 80, s-a inregistrat un reviriment al investiiilor strine in America. Din 1975 pan in 1983
investiiile americane in afara granielor au crescut cu 83%, in timp ce investiiile strine in America au crescut cu
280%.
Potrivit acestei evoluii, se pot identifica mai muli participani in definirea universului societilor transnaionale.
Astfel, pan in 1955 se poate vorbi de doi participanii, i anume: de firm i universul su imediat : clieni,
furnizori, proprietari. Acest stadiu este caracterizat de o anumit simplitate, ca urmare a consensului existent intre
aceti doi parteneri. Este perioada de dominare absolut a americanilor in domeniul tehnologiei, mainilor,
produselor de larg consum i managementului, cu exporturi americane in cretere continu i apoi, ca urmare a
inspririi barierelor vamale, cu investiii directe.
Japonezii, ca i europenii, se aflau in plin reconstrucie i nu puteau reprezenta concureni de temut. In acelai
timp, companiile americane aveau un foarte bun management, constituind avangarda dezvoltrii tehnologice i
manageriale. Celelalte companii au copiat firmele americane; de altfel, multe din metodele moderne de
management japonez de astzi sunt, de fapt, adaptri ale celor americane din anii 50.
Multe din actualele ri in dezvoltare nu-i cuceriser inc independena, iar legislaia privind investiiile strine
era in faza de formare. Acest lucru s-a tradus intr-o libertate de micare foarte mare din partea marilor firme, care
acionau intr-un spaiu puin ingrdit. Din punct de vedere al personalului, firmele multinaionale preferau personal
specializat (mai ales pentru funciile importante) din ara de origine. In perioada 1955-1970 apare un al treilea
participant important, i anume guvernul rii gazd. rile in dezvoltare ii cuceresc rand pe rand independena
politic i devin din ce in ce mai preocupate de suveranitatea lor, sensibil ameninat de corporaiile gigant. In
acest scop sunt elaborate politici referitoare la investiiile strine directe care s apere interesele statului naional.
Firmele nu mai pot ine cont doar de obiectivele lor sau al constituenilor lor comerciali, trebuie s in cont acum
i de obiectivele de dezvoltare ale guvernelor rilor gazd. Relaiile dintre firme i statele naionale devin tot mai
complexe i tot mai importante in deciziile firmelor.
Pe de alt parte, rile europene i Japonia s-au refcut din punct de vedere economic, iar companiile din aceste ri
devin tot mai puternice. Pentru companiile americane aceast prezen in spaiul economic internaional inseamn
o concuren din ce in ce mai puternic, mai ales pentru faptul c aduc noi viziuni atat in ceea ce privete
managementul, dar i in cea ce privete formarea personalului, tehnologii etc.

In anii 70, i pe fondul puternicei crize petroliere, crete importana guvernelor de origine, al patrulea participant
la universul societilor transnaionale. Dac in celelalte faze relaiile dintre marile firme devenite transnaionale i
guvernele rilor de origine erau cat se poate de convergente, in acest stadiu incep s apar contradiciile, ca
urmare a recunoaterii faptului c internaionalizarea firmelor are efecte negative in ara de origine asupra
omajului, comerului etc. Mediul economic internaional devine tot mai complex, iar companiile transnaionale
incep s evalueze implicaiile activitii lor asupra diferitelor componente ale acestuia, precum i implicaiile
asupra propriilor afaceri. Ca o consecin a complexitii relaiilor ce s-au nscut intre companiile transnaionale,
rile de origine i rile gazd, la nivelul comunitii internaionale au fost iniiate demersuri menite s formeze un
cod de conduit unanim acceptat de ctre prile implicate, cu scopul de a reglementa divergenele tot mai
accentuate dintre cei implicai. Guvernele de origine se implic acum in politica de investiii internaionale,
impulsionand sau restrangand aceste investiii, in conformitate cu interesele sale naionale. De exemplu, o firm
american (participantul 1) poate gsi un partener strin (participantul 2) i poate ajunge la o inelegere
avantajoas cu el, pe care guvernul gazd (participantul 3) o gsete acceptabil i la care guvernul american
(participantul 4) poate avea obiecii. Urmeaz un nou stadiu, i anume acela al participanilor multipli. Acest
stadiu este considerat un stadiu multifactor. Aceasta i datorit faptului c alturi de companiile transnaionale,
constituenii si, guvernele rilor gazd i al rilor de origine au aprut o serie de ali participani, cum ar fi
grupurile religioase, etnice, agenii internaionale i altele care reclam atenie din partea marilor firme.
Fiecare participant in acest stadiu a catigat in experien i i-a imbuntit tehnicile de abordare a mediului
internaional. Companiile transnaionale provin astzi nu doar din rile dezvoltate, ci i din ri in dezvoltare, ceea
ce demonstreaz o dat in plus atat perspectivele pe care le ofer piaa internaional, dar i ameninrile pe care le
ascunde. Acest stadiu incorporeaz diferite grupuri de interese, care au putere politic, iar firmele pot fi afectate in
activitatea lor, dac nu in cont de ele. Poate cel mai recent exemplu in acest sens il constituie grupurile ecologiste,
ale cror interese i for politic au obligat firmele s incorporeze in strategiile lor problemele legate de protecia
mediului ambiant. Caracteristica acestui stadiu este complexitatea deosebit, ca i fragilul echilibru, balana putand
fi adesea schimbat in funcie de evenimentele ce au loc in lume.
Scopul principal al utilizrii acestor instrumente este reducerea riscului ce poate apare
pentru societatea comercial n urmtoarele condiii:
- schimbarea valorii unui activ pe care l deine, produce comercializeaz sau anticipeaz c l va
deine, produce sau comercializa ;
- schimbarea valorii unei datorii pe care o persoan o are sau anticipeaz c o va avea;
- schimbarea valorii unui serviciu pe care o persoan l presteaz sau l cumpr sau anticipeaz
c l va presta sau cumpra.
n esen, hedging-ul const n luarea la burs a unei poziii futures aproximativ egal, dar opus n raport cu o
poziie cash (pe marfa fizic) existent sau anticipat n momentul ncheierii contractului bursier. n cazul futures
pe valute prin hedging se nelege luarea unei poziii de vnztor sau de cumprtor de contracte futures de sens
contrar poziiei ocupate n contractul de import export sau n cadrul unei operaiuni financiare (debitor
creditor).
Un contract futures const n angajamentul prilor de a livra, respectiv prelua, la o dat viitoare, o marf sau o
valoare determinat, la un pre convenit n momentul contractrii dac la scaden poziia operatorului rmne
deschis. Cel care i asum obligaia de a prelua activul (cumprtorul) deschide o poziie lung (long), n timp
ce vnztorul futures are o poziie scurt (short)
Acoperirea riscului valutar prin utilizarea contractelor futures pe valute presupune luarea
unei poziiei pe aceast pia n funcie de poziia avut n contractul de import export i de
momentul ncasrii / plii

Exportatorii care-i ncaseaz n avans exportul se tem de o cretere a cursului de schimb (depreciere a leului) i
iau o poziie de cumprtor pe piaa futures. Dac ncasarea se face la termen, exportatorii se tem de o scdere a
cursului i iau o poziie de vnztor pe aceast pia, spernd s vnd mai scump contractele pe care le vor
cumpra mai ieftin de pe pia ulterior.
Importatorii care au de plat n avans un import se tem de o scdere a cursului (apreciere a leului care face ca n
viitor importul s se ieftineasc n lei) i iau o poziie de vnztor de
contracte futures n timp ce importatorii cu plat la termen se tem de o cretere a cursului (depreciere a leului care
face ca n viitor importurile s se scumpeasc n lei) i iau o poziie de cumprtori de contracte futures. Prin
mecanismul de livrare (compensare) preul la contractele futures evolueaz paralel cu cursul de schimb de pe piaa
valutar (n condiia n care piaa futures este lichid i cursul de schimb nu este viciat administrativ de stat).
Acest paralelism ntre preurile celor dou piee permite luarea unei poziii pe piaa futures corelat cu poziia din
contractul de export import.