Sunteți pe pagina 1din 10

1

1 LEGATURA CHIMICA SI STRUCTURA MATERIALELOR


INGINERESTI

Proprietatile materialelor depind de natura legaturii chimice dinte atomii
acestora si de modul in care acesti atomi sunt impachetati, adica de structura.
Structura materialelor, la randul ei, depinde de natura legaturilor stabilite intre atomi.

1.1.NOTIUNI DESPRE STRUCTURA ATOMULUI

1.1.1. Modelul planetar al lui Rutherford
Primul model imaginat, asupra structurii atomului, apartine savantului
E.Rutherford. Modelul pe care Rutherford il propune este acela al unui nucleu
central incarcat pozitiv, extrem de mic in raport cu atomul, in care se concentreaza
intreaga masa a acestuia, si un invelis electronic, adica o zona in jurul nucleului in
care exista sarcina negativa ce asigura electroneutralitatea atomului.
Principalele particole elementare ale unui atom sunt:
* protonul este particola elementara nucleara cu masa egala cu 1,67239 .10
-
24
g si sarcina electrica egala cu + 4,80286.10
-10
ues , simbolizat p
1
+1
.

*neutronul este particola elementara nucleara- cu masa egala cu 1,67239
.10
-24
g si sarcina electrica egala cu 0 ues- simbolizat n
1
o
.

*electronul este particola elementara cu masa egala cu 2,8177.10
-28
g si
sarcina electrica egala cu + 4,80286.10
-10
ues , simbolizat e
o
-1
.
Protonii si neutronii sunt principalii constituenti ai nucleului iar electronii se
gasesc intr-un spatiu determinat energetic in jurul nucleului. Numarul protonilor din
nucleu este egal cu numarul de ordine Z si egal cu numarul electronilor (Z=p=e).
Numarul protonilor din nucleu reprezinta elementul fundamental din punct de vedere
calitativ in constitutia unui atom. Un element chimic difera de alt element prin
numarul de protoni.


electron
nucleu=1p

nucleu =2p+2n
2












Aproape intreaga masa a atomului este concentrata in nucleu. Neutronii
mentin echilibrul energetic al nucleului si contribuie la masa atomului : M=p+n
Variatia numarului de neutroni intr-un anumit tip de nucleu nu modifica
calitatea nucleului si deci a atomului ci numai masa sa, dand nastere izotopilor.


Izotopii sunt atomi de acelasi tip dar cu mase atomice diferite, astfel, izotopii
hidrogenului sunt:

hidrogen cu un proton
(1p+0n)
numit hidrogen, H
hidrogen cu un proton si
un neutron (1p+1n )
numit deuteriu, D
hidrogen cu un proton si
doi neutroni (1p+2n)
numit tritiu T
masa atomica 1 masa atomica 2 masa atomica 3

Indiferent de numarul neutronilor, toate cele trei specii sunt din punct
devedere chimic hidrogen, adica au un proton si un electron. Toate elementele
He (2p) + 1p = Li (3p)
H ( 1p) +1p = He(2p)
nucleu= 2p+3n
atomul de litiu
atomul de hidrogen atomul de heliu
3
chimice exista in natura sub forma unui amestec de mai multi izotopi iar masele lor
atomice sunt medii ponderate ale maselor atomice ale izotopilor.
Modelul planetar nu poate explica o serie de fenomene legate in special de
spectrele de emisie ale atomilor. In modelul planetar se admite ca forta de atractie
dintre nucleu si fiecare electron este echilibrata de forta centrifuga care ia nastere in
urma miscarii de rotatie a electronului. Potrivit legilor fizicii clasice, o particola
incarcata electric, care executa o miscare de rotatie, emite energie sub forma de
lumina, a carei lungime de unda variaza cu frecventa de rotatie a electronului. Pe
masura ce electronul pierde energie, el ar trebui sa se apropie de nucleu, iar dupa
consumarea intregii energii, emisia luminoasa trebuie sa inceteze. Practic acest
lucru nu se intampla si aceasta comportare nu poate fi explicata de modelul
planetar.
Rutherford admite ca sarcinile pozitive, adica protonii se gasesc concentrate in
nucleul atomului, iar in jurul lui se rotesc electronii pe diverse orbite circulare.

1.1.2. Modelul lui BOHR
Niels Bohr a adoptat modelul planetar al lui Rutherford si l-a pus in
concordanta cu fenomenele spectrale, emitand doua postulate:
Postulatul I: din infinitatea de orbite posibile, electronul se roteste numai pe
un numar limitat de orbite, pentru care produsul cantitatii de miscare mvr, pentru
o rotatie intreaga, este un multiplu al constantei lui Planck.
2t m v r =n h (1.1.1)
Orbitele care satisfac aceasta conditie se numesc orbite permise sau
stationare. Electronul in miscarea sa pe aceste orbite nu emite si nu absoarbe
energie.
Postulatul II :electronul poate emite sau absorbi energie numai la saltul de
pe o orbita permisa pe alta orbita permisa.
Se absoarbe energie cand electronul sare de pe o orbita inferioara pe una
superioara si se emite energie cand electronul sare de pe o orbita superioara pe una
inferioara. Emisia si absorbtia de energie se fac sub forma unor radiatii
electromagnetice monocromatice de o anumita lungime de unda . Variatia de
4
energie, AE , care insoteste salturile electronilor de pe o orbita permisa pe alta este
proportionala cu frecventa v a radiatiei si cu constanta lui Planck:
AE = E - E
1
= h v (1.1.2)
Rezulta ca energia nu se emite si se absoarbe in mod continuu ci discontinuu sub
forma unor cuante de energie hv. De asemenea, conform teoriei lui Bohr,
electronul poate sta la nesfarsit in starea cu energia cea mai joasa fara sa cada in
nucleu.

1.1.3.Modelul lui Somerfeld
Modelul lui Bohr nu a putut interpreta existenta multipletilor in spectrele de
emisie ale atomilor. Daca un electron se roteste pe o orbita circulara in jurul
nucleului, conform modelului lui Bohr, saltul sau de pe o orbita pe alta ar trebui sa
determine, in spectrele de emisie, o singura linie. Experimental insa se obtin
multipleti (liniile sunt de fapt familii de linii).
Somerfeld a admis ca un nivel energetic principal este format din mai multe
subnivele, iar forma orbitei este eliptica. Generalizand notiunea de orbita,
Somerfeld admite in (1916) ca pe linga traiectoriile circulare, electronul are la
dispozitie pentru rotatie si un numar de orbite eliptice, nucleul aflindu-se intr-unul
dintre focare. Se trece astfel de la un sistem cu un singur grad de libertate, care este
miscarea circulara caracterizata de raza, la unul cu doua grade de libertate care in
coordonate polare sunt raza vectoare si unghiul azimutal.
Asa cum in teoria lui Bohr razele orbitale pot lua numai anumite valori , cuantificate,
in modelul lui Somerfeld raportul dintre a si b poate lua numai anumite valori
cuntificate, astfel:
a
b
n
l
=
+1
(1.1.3.)
unde : n este numarul cuantic principal, care este determinat de semiaxa mare
a orbitei a si caracterizeza energia stratului electronic;
l este numarul cuantic secundar sau azimutal care caracterizeaza
energia substratului electronic .
5
Pentru o anumita valoare a numarului cuantic principal n , numarul cuantic
secundar l poate lua toate valorile intregi intre 0 si n-1.
Adica daca n e [ , ) 1 atunci l o n e [ , ] 1
Exemplu n=3, l=0; l=1; l=2 adica pentru valoarea 3 a numarului cunatic principal,
numarul cuantic secundar va avea trei valori l=0; l=1 si l=2 ceea ce inseamna ca vor
fi un orbital circular si n-1 orbite eliptice de elipticitati diferite.
Cele doua numere cunatice ale modelului Somerfeld determina numai forme
diferite pentru orbitali, nu si diferente energetice intre acestia. Orbitele aceleiasi
familii se numesc orbite degenerate. Pentru a explica aparitia liniilor din structura
fina a spectrelor, Somerfeld admite ca degenerarea energetica se suprima prin
efectul relativist asupra masei electronului, care variaza continuu, intre anumite
limite, in acelasi sens cu variatia vitezei lui pe orbita eliptica. Acest efect provoaca
mici difrente energetice intre orbitele aceleiasi familii si pe baza lor explica
Somerfeld liniile secundare ale spectrelor .
In absenta unui cimp magnetic orbitele pot avea orice orientare in spatiu, dar
in cimpul magnetic generat de miscarea electronilor, conditiile de cuantificare le
impun un anumit numar de orientari, corespunzatoare unor valori discrete pentru
unghiul | pe care il face momentul magnetic al orbitei (perpendicular pe planul
acesteia) cu o axa z in directia campului.
Aceste orientari se exprima prin valorile pe care le ia un al teilea numar
cuantic, numarul cuantic magnetic m care este proiectia momentului magnetic
pe directia cimpului.
Numarul cuantic magnetic m poate lua valori cuprinse intre -l pina la +l
inclusiv zero.
m l l e + [ , , ] 0
sunt deci pentru o valoare unica a numarului cuantic l, 2l+1 valori ale numarului
cuantic m.
Numarul valorilor numarului m este egal cu numarul orbitalilor de aceeasi
energie care formeaza un substrat de electroni. Energiile substraturilor care se
gasesc in acelasi strat electronic au valori apropiate.
Rotatia electronului in jurul propriei axe da si ea nastere unui camp magnetic.
Aceasta rotatie este caracterizata printr-un alt numar cuantic numit numar cuantic
6
de spin (de la verbul to spin) notat s. Daca sensurile cimpurilor magnetice a doi
electroni sunt diferite, acestea se compenseaza si dau nastere unui dublet electronic
cu stabilitate mare ( |+), cei doi electroni se numesc cu spin antiparalel. Numarul
cuantic de spin poate avea numai doua valori
1
2
.
Substratele electronice au fost denumite conventional astfel: substratul
corespunzator numarului cuantic secundar : l=o se numeste s ; l=1 se
numeste p; l=2 se numeste d ; l=3 se numeste f; l=4 se numeste g
s.a.m.d.
Numarul orbitalilor dintr-un strat este egal cu n
2
, iar numarul maxim al
electronilor dintr-un orbital este egal cu 2.
Daca legile miscarii planetelor din sistemul solar au fost verificate pe deplin
experimental, in ceea ce priveste miscarea electronului nu a putut fi efectuata
nici o determinare directa a miscarii, a formei si orientarii orbitalului. Toate legile
ce guverneaza miscarea electronului in atom au fost adoptate exclusiv prin
analogie.
Pe cai diferite L.de Broglie si W Heisenberg au reconsiderat ideile despre
structura atomului, pe de o parte negand caracterul exclusiv corpuscular al
electronului, iar pe de alta parte negind posibilitatea urmaririi electronului pe o
anumita traiectorie.










7
Recapitulare
n l m s
n
l m s
orbital s
l
m s
m s
m s
orbitali p
= = = =
=
= = =
=
= =
= =
= =

1 0 0
1
2
2
0 0
1
2
1
1
1
2
0
1
2
1
1
2
; ; ;
; ;
.." "
;
;
;
.." "
orbitali p p
x
p
y
p
z


n
l m s
l
m s
m s
m s
l
m s
m s
m s
m s
m s
=
= = =
=
= =
= =
= =

=
= =
= =
= =
= =
= =

3
0 0
1
1
0
1
2
2
1
0
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
; ;
;
;
;
;
;
;
;
;



1.1.4.Modelul ondulatoriu stationar al atomului.
In anul 1924 L.de Broglie a emis ideea naturii ondulatorii a electronului, prin
analogie cu caracterul ondulator al fotonului. Astfel, electronului in miscare i se
asociaza o unda a carei lungime de unda , este data de relatia:
8
=
h
mv
(1.1.4)
in care m este masa, iar v este viteza electronului. Natura ondulatorie a
electronului a fost pusa in evidenta in anul1927 de catreC.J.Davidsson si L.H.
Germer, prin difractia unui fascicol de electroni, iar in anul 1927 E.Schrodinger
plecind de la conceptul naturii ondulatorii a electronului calculeaza o functie de
unda care descrie starea electronului in atom.
ORBITALUL este locul geometric, in jurul nucleului, in care
probabilitatea de existenta a electronului este maxima.

REGULI SI PRINCIPII DE OCUPARE A ORBITALILOR CU ELECTRONI
1.Principiul energetic: Electronii vor ocupa locurile de energie minima in
jurul nucleului (in ordine crescatoare a sumei n+l); in situatia in care suma n+l
are aceeasi valoare pentru strate diferite, vor fi ocupate intii locurile din stratul cu
numar cuantic principal n mai mic.
2.Principiul lui Pauli: Pe un orbital pot exista cel mult doi electroni cu spin
antiparalel (opus).
Prin urmare, intr-un substrat pot exista maximum 2 (2l+1) electroni; adica in
substartul orbitalilor s sunt maximum 2 electroni [ 2(2x0+1)] ; in substratul
orbitalilor p sunt maximum 6 electroni [2(2x1+1)] ;in cel al orbitalilor d
maximum 10 electroni [2(2x2+1)].
3.Regula lui Hund: Ocuparea orbitalilor de energie egala se face astfel: se
va ocupa mai intai fiecare orbital cu un singur electron si apoi numarul
electronilor din orbitali se va dubla cu electroni cu spin opus.
Exemplu: orbitalii de tip p : p
x
,p
y
, p
z
ocupati cu 4 electroni: cei 4 electroni se
vor plasa intai in fiecare orbital cite unul si apoi al doilea cu spin opus.





p
x
p
y
p
z
p
x
p
y
p
z

9

Din punct de vedere energetic, stabilitatea orbitalilor este urmatoarea:
*orbitali perfect stabili sunt orbitalii complet liberi sau complet ocupati
cu electroni adica: s
2
; p
6
; d
10
;f
14
.
*orbitali nestabili sunt orbitalii in curs de completare: p
2
; p
5
,d
3
etc.
*orbitali semistabili sunt orbitali semiocupati :s
1
, p
3
, d
5
, f
7
.
EXERCITII
Sa se completeze structura electronica a elementului cu numarul de ordine
Z=24.
1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
6
4s
2
3d
4

suma n+l 1+0 2+0 2+1 3+0 3+1 4+0 3+2
Se impun cateva observatii:
a)substratele 2p si 3s au aceeasi valoare a sumei ce caracterizeaza
energia stratului (n+l) in aceasta situatie se va ocupa intii stratul 2 si apoi 3 in
ordinea crescatoare a numarului cuantic n.
b)substratul 3d are suma n+l mai mare decit substratul 4s; in aceasta
situatie electronii vor ocupa intai substratul 4 s si apoi 3d - se respecta regula
completarii orbitalilor de energie minima.
c)se observa faptul ca in forma scrisa substratul orbitalilor 3d, ocupat
cu 4 electroni, este un substrat in curs de completare, deci este foarte nestabil
din punct de vedere energetic; diferenta intre nivelul energetic al substratului 3d
si 4s este relativ mica, astfel incit un electron de pe substratul 4s va fi promovat
pe substartul 3d care va avea structura 3d
5
adica devine semiocupat,
configuratie mult mai stabila de cit cea in curs de completare ;de aemenea si
substratul 4s devine semiocupat.
Deci configuratia electronica reala a elementului cu z=24 este
1s
2
2s
2
2p
6
3s
2
3p
6
4s
1
3d
5

Tema: Sa se completeze configuratia electronica a elementelor cu numarul de
masa Z=29 si Z=47.
1.1.5.Energie de ionizare si afinitate pentru electroni
10
Energia de ionizare si afinitatea pentru electroni sunt energii implicate in
procesul de formare a ionilor pozitivi si negativi.
Energia de ionizare este energia necesara pentru a indeparta electronul cel
mai slab legat de atom. Ea este o marime pozitiva si reprezinta energia pe care
trebuie sa o primeasca atomul pentru a pierde un electron. Cu cit electronul este mai
indepartat de nucleu, cu atit energia de ionizare este mai mica, adica atomul
cedeaza mai usor electronul.
Afinitatea pentru electroni reprezinta energia cedata de atom atunci cind
un electron este captat pentru a forma un ion negativ, rezulta ca procesul de
formare a ionilor negativi este exoterm.