Suport de curs la disciplina profit si pierdere

1. Impozit pe profit

Principiile fiscale si contabile privind gestionarea profitului si a impozitului pe profit
modelul de baza

Sisteme de impozitare
Impozitul pe profit reprezinta un indicator de renumerare a factorului stat. Sunt obligate la plata
impozitului pe profit toate entitatile economice care desfasoara activitati economice si nu sunt
clasificate in alte categoriide impozitare a activitatii, cum sunt microintreprinderile sau
organizatiile nonprofit. Impozitarea activitatii prin intermediul impozitului pe profit se realizeaza
in principal prin trei sisteme, si anume:
a. sistemul de baza prin care cota de impozit pe profit se aplica asupra profitului impozabil
determinat conform Codului Fiscal;
b. sistemul conditionat alternativ care vizeaza un calcul dublu al impozitului pe profit, din
acest calcul alegandu-se valoarea cea mai mare; in aceasta categorie incadrandu-se
anumite entitati economice, cum ar fi cazionourilor, barurile de noapte, pariuri sportive,
etc;
c. impozitarea activitatii economice a organizatiilor nonprofit.

Principii de baza
Determinarea bazei de impozitare se intemeiaza in baza principiului conectarii cheltuielilor la
venituri. Acest principiu impune ca o cheltuiala sa fie recunoscuta in contabilitate si situatiile
financiare numai daca prin consumul de resurse ale intreprinderii se va genera venituri cel putin
egale cu valoarea consumului de resurse. Daca prin activitatile economice nu sunt generate
venituri, in conditiile in care s-au avansat resurse (cheltuieli), valoarea acestora nu este
recunoscuta in calculul profitului impozabil(baza de impozitare pentru impozitul pe profit).

Pentru determinarea bazei impozabile a impozitului pe profit se mai tine seama de principiul
evitarii dublei impuneri, conform careia un venit realizat de catre o entitate economica trebuie
impozitat o singura data. Daca o intreprindere realizeaza venituri care au fost impozitate la sursa,
contabilizarea lor de catre intreprindere se va realiza in categoria celor neimpozabile in procesul
de calcul al impozitului pe profit.

Elementele componente al bazei de impozitare
Baza de impozitare a impozitului pe profit este realizata din douan elemente de baza: cheltuielile
si veniturile. Diferenta dintre acestea ofera indicatorul numit rezultatul contabil sau profitul brut,
daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile. Pentru obtinerea bazei de impozitare a profitului
aceste elemente sunt clasificate la randul lor in mai multe subcategorii. Cheltuielile sunt
clasificate astfel: deductibile, partial deductibile si nedeductibile. Veniturile sunt clasificate la
randul lor astfel: venituri impozabile si venituri neimpozabile.

Cheltuielile deductibile sunt cele pe care le prezinta prin cadrul legal Codul Fiscal, dar si acele
cheltuieli realizate de catre intreprindere in urma carora sunt obtinute venituri la un nivel
superior cheltuielilor ocazionate de catre activitatea curenta a intreprinderii. Cheltuielile partial
deductibile sunt cele enumerate de Codul Fiscal, limita care daca este depasita de catre
intreprindere devine automat nedeductibila fiscal. Cheltuielile nedeductibile trebuie clasificate
astfel:
a. cheltuielile care sunt enumerate strict de catre Codul Fiscal;
b. cheltuielile care depasesc limitele maxime ale cheltuielilor partial deductibile;
c. cheltuielile care au fost ocazionate de catre intreprindere, iar veniturile obtinute in urma
avansarii acestor resurse sunt inferioare nivelului acestora.

Veniturile impozabile sunt considerate toate veniturile ocazionate de activitatea desfasurata de
catre intreprindere. Valoarea acestora trebuie analizata din punct de vedere al modului de
provenienta si al impozitarii la sursa. Daca intreprinderea realizeaza venituri care au fost
impozitate la sursa, ele vor fi considerate neimpozabile la calculul bazei de impozitare a
impozitului pe profit.

Din aceste prevederi, definirea bazei de impozitare a impozitului pe profit se prezinta astfel:
venituri totale minus cheltuieli aferente realizarii veniturilor, din care se scad veniturile
neimpozabile la care se adauga cheltuielile nedeductibile.
Intreprinderile care sunt supuse sistemului dublu de impozitare trebuie sa calculeze baza de
impozitare si impozitul pe profit prin urmatoarele modalitati:
a. varianta intai este cea clasica prin care se aplica cota de impozit pe profit asupra bazei
impozabile;
b. aplicarea unui procent legale asupra valorii veniturilor realizate din activitatile specifice
activitatilor de baza ale acestor intreprinderi.

Din acest dublu calcul al bazei de impozitare si a impozitului pe profit se va contabiliza si plati
valoarea cea mai mare.

Studiu de caz
S.C. X S.A. inregistreaza in cursul exercitiului financiar N cheltuieli totale de 2.500.000 lei
si venituri totale de 4.500.000 lei. Cifra de afaceri a intreprinderii in cadrul exercitiului financiar
curebt este de 4.000.000 lei. In categoria cheltuielilor au fost realizate urmatoarele cheltuieli
particulare:
- cheltuieli cu protocolul 55.000 lei, valoare fara TVA;
- cheltuielile cu amenzile si penalitatile catre autoritatile statului 2.500 lei;
- cheltuieli privind penalitatile contractuale conform contractelor comerciale inchiate
8.000 lei;
- cheltuieli cu sponsorizarile 10.000 lei;
- cheltuieli privind constituirea unei ajustari de valoare privind imobilizarile corporale
4.000 lei;
- cheltuieli privind provizioanele pentru garantii de buna executie acordate clientilor
3.500 lei;
- cheltuieli privind TVA nedeductibila aferente proratei TVA (mai mica de 100%) 500
lei;
- cheltuieli cu scaderea din gestiune a unui stoc de marfa distrus ca urmare a unei
calamitati naturale, stocul de marfa nefiind asigurat 3.600 lei.