PROBLEMA

APEI I N LUME
Alaturi de incalzirea globala si epuizarea resurselor de petrol si gaze naturale, lipsa apei potabile
va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea in noul mileniu,
au anuntat cercetatori din peste 50 de state ale lumii.
Denumit si Secolul vitezei, secolul XX poate fi caracterizat printr-o dezvoltare uimitoare a
tehnologiei si a industriilor, depasirea spatiului terestru si o crestere semnificativa a populatiei la
nivel mondial.
Reversul medaliei nu a intarziat insa sa apara. Daunele imense cauzate mediului au creat
omenirii probleme grave care abia acum incep sa-si arate adevarata fata: incalzirea
globala, topirea ghetarilor, subtierea stratului de ozon, si mai nou, epuizarea resurselor
naturale de apa.
O noua amenintare
Odata cu triplarea populatiei la nivel mondial, consumul resurselor de apa a crescut de nu mai
putin de 6 ori. In acelasi timp, se preconizeaza ca in urmatorii 15 ani, pamantul va avea cu 50%
mai multi locuitori, fapt care, alaturi de urbanizarea si industrializarea accentuata a asezarilor
umane va avea consecinte grave asupra mediului si asupra vietii, anunta organizatiile mondiale.

In prezent, risipa de apa a atins valori nemaintalnite.Una din cinci persoane nu are acces la apa
potabila, insemnand 1,1 miliarde de oameni, doua din sase traiesc in conditii improprii de igiena,
ceea ce s-ar traduce in 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor in fiecare zi macinati de
boli cauzate de apa infestata pe care o consuma. In acelasi timp, nu mai putin de 88% dintre
maladiile intalnite in prezent sunt provocate de lipsa igienei si consumul apei poluate.

Viktor Danilov-Danilyan, profesor in cadrul Academiei de Stiinte din Rusia, care se ocupa in
mod special de aceasta problema, considera ca este usor de prezis perioada in care criza apei va
lovi intreg mapamondul.

Se estimeaza ca aceasta va lovi prima data Africa, Estul Mijlociu, Sudul si Sud Estul Asiei.
Doua dintre cele mai populate tari, China si India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, in
ciuda rezervelor naturale de apa potabila pe care le detin in prezent.
Exista si tari care detin mari cantitati de apa: Brazilia, Rusia, Canada si Australia. Este foarte
probabil ca in curand, acestea sa incheie acorduri cu tarile mai putin norocoase, in ideea de a
imparti aceste rezerve.

Cresterea accelerata a populatiei impune majorarea consumului de apa, ceea ce are ca rezultat
scaderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, in jurul anilor 2020 -
2025, aproximativ jumatate din populatia globului urmand sa fie grav afectata de
aceasta. Poluarearezervelor de apa si nenumaratele incalcari ale normelor ecologice nu fac decat
sa intensifice reducerea rezervelor de apa de pe Pamant.
Neajunsurile tehnologiei
Agricultura este domeniul in care se foloseste cea mai mare cantitate de apa, peste 70% din
consumul mondial. Consiliul Natiunilor Unite estimeaza ca peste numai cativa ani omenirea
va avea nevoie de un volum de apa cu 17% mai mare decat rezervele existente in prezent pentru
a hrani toata populatia globului.
Industriile se inscriu si ele in randul marilor consumatori. O termocentrala care genereaza o
putere de un million de kilowati consuma un metru cub de apa anual, pe cand o centrala nucleara
care genereaza aceeasi putere consuma 1,6 kilometri cubi de apa pe an. Pentru a obtine o tona de
otel sunt necesari 20 metri cubi de apa, o tona de hartie necesita utilizarea a 200 metri cubi de
apa, iar aproximativ 5000 de litri de apa sunt folositi pentru a obtine doar un kilogram de orez.

Tehnologia moderna pompeaza apa cu ajutorul unor sisteme care ajung sa polueze jumatate din
rezerva de apa potabila, aproximativ sute de kilometri cubi de apa pierzandu-se in fiecare an.
Marul discordiei
Lipsa rezervelor de apa si preconizarea disparitiei unora dintre ele in anii urmatori au dus la
accentuarea tensiunilor dintre anumite tari, ale caror teritorii sunt traversate de catre aceeasi sursa
de apa. Mai mult de 260 bazine ale raurilor din intreaga lume sunt impartite de doua sau mai
multe tari. In absenta unor intelegeri sau a unor institutii care sa controleze aceasta situatie, se
nasc des dispute intre conducerile acestor tari, fiecare incercand sa-si impuna propria viziune
asupra controlarii si exploatarii resurselor de apa.

Cele mai cunoscute conflicte sunt cele dintre Siria si Irak, din 1974, privind constructia
unor hidrocentrale pe fluviul Eufrat ; procesul dintre Ungaria si fosta Cehoslovacie, din 1992,
privind drepturile asupra apelor Dunarii, caz care a ajuns la Curtea Internationala de
Justitie precum si tensiunile dintre Coreea de Nord si cea de Sud, sau cele dintre Egipt si
Etiopia.
Salvarea resurselor de apa
Numeroase programe au fost demarate si implementate pentru a conserva si proteja resursele de
apadisponibile. Pentru a reusi, anumite masuri vor fi impuse:

garantarea dreptului la apa
descentralizarea responsabilitatii in ceea ce priveste resursele
dezvoltarea know-how- ului la nivel local
cresterea si imbunatatirea fondurilor destinate proiectelor de protejare
evaluarea si monitorizarea resurselor de apa
Mai devreme sau mai tarziu, oamenii vor invata sa pretuiasca apa. Foarte multi cercetatori sunt
deja implicati in proiecte care urmaresc
aducerea icebergurilor dinspre Antarctica catre Peninsula Arabica. Seicii arabi investesc
dolarii obtinuti de pe urma petrolului in desalinizarea apei marii, care se obtine prin
intermediul unei tehnologii foarte costistoare. Canada deja a inceput sa foloseasca ghetarii din
Groenlanda pentru a obtine apa potabila, in timp ce China si-a indreptat atentia spre rezervele
de gheata din Himalaya.


n ceea ce privete Europa, situaia nu este chiar att de neagr, n sensul c acest continent nu se
confrunt cu o scdere general a apei, iar secetele i inundaiile sunt puin frecvente. ns,
adevrata problem cu care se confrunt continentul nostru este cea a calitii apelor, tiindu-se
faptul c 20% din resursele de ap de la nivelul U.E. sunt poluate. Iat, c vorbim, din nou, de
influena nefast a omului asupra mediului i chiar dac auzim c se vorbete, tot mai des, de
cercul care nu se mai nchide, oamenii n-au neles c natura ne ofer totul, dar se i poate lua
acest tot napoi i se poate ntoarce mpotriva noastr, dac nu tim s o protejm i dac
continum s degradm, inevitabil, mediul.
Astfel, datorit cererii tot mai mari de ap, att din partea populaiei, ct i datorit principalilor
consumatori (industria i agricultura), resursele de ap sunt supraexploatate, ndeosebi cele
subterane, iar n Europa, 50% din zonele umede sunt pe cale de dispariie din aceast cauz.
ns, calitatea apei potabile a devenit o problem prioritar a omenirii i ca dovad a acestui fapt
precizez c anul 2003 a fost proclamat de ctre Adunarea General ONU drept Anul
Internaional al Apei Dulci, atrgndu-se astfel, nc o dat, atenia asupra faptului c deficitul
de ap dulce i va pune amprenta, negativ, asupra omenirii sub toate aspectele (economic,
social, cultural, estetic, moral) i c din totalul resurselor de ap dulce (44.700 kmP3P) se pot
folosi doar 20.000 kmP3P (ruri, lacuri, ape subterane). De aceea, nc de la Summitul Mondial
privind dezvoltarea durabil de la Johanesburg (2002) a fost lansat Iniiativa global n
domeniul apelor (Apa pentru via, sntate, bunstare, dezvoltare economic i siguran)
iIniiativa Acvatic European. Conform acestor iniiative, se preconizeaz c pn n 2015,
numrul populaiei care ar avea acces la o ap potabil de calitate s scad. i atunci, ne
ntrebm din nou Ce-i de fcut?, n condiiile n care populaia urban este din ce n ce mai
mare, necesitile acesteia de asemenea (de exemplu, pentru aprovizionarea cu ap a Los
Angeles-ului sunt necesari 4 mil. mP3P/zi, cantitate care se aduce pe un apeduct de la 500 km
distan), iar industria i agricultura consum aproape 85% din cantitatea de ap la nivel mondial.
Este adevrat c apa este o resurs regenerabil fiind supus unui proces de remprosptare, ca
urmare a unui ciclu natural (astfel pentru Europa, durata unui circuit este de 28 zile, asta
nseamn c ntr-un an procesul de regenerare se produce de 13 ori), dar ce folos dac continum
s consumm cantiti mari de ap n unele zone cererea fiind mai mare dect rezervele existente
i dac deversm din ce n ce mai multe substane poluante n ap. (Zvoianu + colaboratorii,
2002) Iat c resursele de ap sunt vulnerabile la presiunea antropic, dar, nu trebuie s uitm c,
din cele mai vechi timpuri, Oceanul Planetar i lacurile s-au dovedit a fi adevrate depozite, care
conin toate substanele minerale utile, care sunt exploatate n regiunile continentale, chiar dac
costul exploatrii lor depete valoarea acestor resurse. Iat nc un motiv pentru care presiunea
omului asupra resurselor de ap este mare. (Malia + Bcescu, 1980) De exemplu, Oceanul
Planetar a nceput s fie considerat o surs potenial de materii prime minerale dup cel de-al
doilea rzboi mondial, cnd se nregistreaz o veritabil explozie demografic i industrial,
acestea determinnd o cretere a cererii de resurse energetice i minerale (petrol, gaze naturale,
nisipuri cu minerale de titan, fier, aur, diamante, resurse de nodului polimetalici, etc. Totodat,
din apa mrii se extrage sodiu, clor, brom, magneziu). (Malia + Bcescu, 1980)
i asupra lacurilor, presiunea antropic a fost maxim, atta vreme ct apa lor a fost folosit n
scopuri industriale, agricole, pentru alimentarea populaiei, ca mijloc de transport sau
comunicaie. S nu uitm c lacul reprezint i un mediu favorabil dezvoltrii speciilor de pete,
care dintotdeauna au reprezentat o surs de atracie pentru om, azi, pescuitul fiind practicat
intensiv pe mai multe lacuri, ca s nu mai vorbim de amploarea pescuitului de amatori. Lacurile
din zona montan nalt sunt folosite pentru obinerea energiei electrice, dar gzduiesc, pe
margine, i numeroase cabane sau complexe turistice, reprezentnd, astfel, puncte de atracie
pentru om. (Gtescu, Brecan, 2009)
ns, acesta, din pcate, i pune amprenta negativ asupra acestor ecosisteme, distrugndu-le, iar
datorit nclzirii globale i subierii stratului de ozon, specialitii ne atrag atenia c multe specii
de pete, psri sau flora acvatic sunt distruse, iar datorit topirii ghearilor nivelul Oceanului
Planetar crete. i atunci ce-i de fcut? Putem face ceva pentru a rezolva aceast problem a
apei? Cu siguran, se impun a fi luate n calcul urmtoarele soluii: - desalinizarea apei de mare,
procedeu, dei foarte costisitor, folosit, azi, n regiunile deertice i semideertice, care dispun de
resurse financiare nsemnate ca urmare a numeroaselor zcminte de petrol existente n aceste
regiuni, dar i datorit cantitii mari de energie folosit pentru evaporarea apei. De exemplu, n
zona Golfului Persic sunt obinui prin acest procedeu circa 5000 mP3P/zi ap dulce;
- refolosirea apelor uzate dup epurarea lor i redarea calitii;
- cunoaterea i gospodrirea resurselor de ap de suprafa i subterane prin fntni, foraje,
captri;
- declanarea unor ploi artificiale produse prin nsmnarea norilor cu nuclee de condensare,
procedeu pus n aplicare n S.U.A. i Japonia;
- stocarea apei n perioadele n care curge n excedent pe ruri, pentru a putea fi folosit n
perioadele cu deficit. Exist, deja, la nivel mondial peste 5000 de astfel de baraje de acumulare,
acesta reinnd 5000 kmP3P
ap; (Zvoianu, 2002)
- economia apei la nivel individual i grija pentru starea ei de calitate, cu att mai mult cu ct
apa, dei nu aparine nimnui, este folosit de toat lume. Trebuie atras atenia asupra
urmtorului aspect: guvernele, prin subvenionarea consumului de ap al populaiei i factorilor
industriali, ne informeaz fals c resursele de ap sunt abundente i c nu trebuie s lum
msuri pentru economisirea acestora.
ns, am vzut mai sus c acestea sunt distribuite inegal att pe continente, ct i n spaiu i c
datorit creterii, accelerate, a numrului de locuitori i a dezvoltrii , fr precedent, a industriei
i agriculturii, n unele zone cererea de ap este mai mare dect rezervele i c exist riscul ca
oamenii s sufere din cauza lipsei acesteia.
Pentru a prentmpina o astfel de situaie, autoritile israeliene au luat urmtoarele msuri:
- irigarea culturilor se face prin punerea picturilor la nivelul rdcinilor, astfel nct apa s nu se
piard, prin evaporare i aceasta se administreaz atunci cnd plantele au nevoie;
- amenajarea integral a bazinelor hidrografice cu scopul de a le gestiona mai bine resursele de
ap, n scopul dezvoltrii durabile;
transportul ghearilor din Antarctica i ivirea, astfel, a unei noi posibiliti de alimentare cu ap
dulce. Principalele inconveniente ale acestei soluii sunt costurile foarte mari, dar i pierderile
care s-ar nregistra pe drumul parcurs de la surs la consumator. (Zvoianu + colaboratorii, 2002)
Iat, cteva soluii propuse pentru rezolvarea problemei apei, mai ales c aceasta e considerat a
fi sngele pmntuluii o surs care st la baza tuturor ndeletnicirilor omului, dar i la baza
oricrei activiti a acestuia. De aceea, se impune, din ce n ce mai mult, ca exploatarea
resurselor de ap s se fac innd cont de principiile dezvoltrii durabile. Satisfacerea cerinelor
prezentului fr a compromite posibilitile generaiilor viitoare de a-i satisface cerinele,
stabilirea unor limite spaiale (pn unde?) i temporale (pentru ct timp?) ale potenialului
resurselor de ap. Stabilirea utilitilor pe care trebuie s le dobndeasc un ecosistem astfel nct
s fie pstrat echilibrul om-natur.