Cnd...

de Mihai Eminescu


Cnd luna prin nouri pe lume vegheaz,
Cnd fiece und se-mbrac c-o raz,
Cnd cnt al somnului ginii ntngi
Tu tremuri i plngi.

Cnd luna arunc o pal lumin
Prin merii n floare-nirai n grdin,
La trunchiul unuia pe tine te-atept
Visnd de detept.

Cnd soarele arde i ceru-i vpaie,
Pe-a lacului valuri profunde blaie,
Pe-o barc mpins de valuri ce merg
La tine alerg.

Cnd vntul e-o tain, cnd frunza e mut,
Misterul surde prin lumea tcut,
Culeg pe-a ta frunte sublime visrei
Pe ochi srutri.

Amorul i moaie aripele-i stinse,
Tu-nchizi surznd lungi genele-i plnse,
i fruntea mea pal pe pieptu-i aezi,
Surzi i veghezi.

Nebun copil, ce-amesteci plcerea
Cu lacrimi pe care le nate durerea,
Nebun copil cu-amorul ceresc,
O, ct te iubesc!