Sunteți pe pagina 1din 2

Intr-o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanul Ancutei.

Dar asta s-a ntmplat ntr-o


departata vreme, demult, n anul cnd au cazut de Snt Ilie ploi naprasnice si spuneau oamenii
ca ar fi vazut balaur negru n nouri, deasupra puhoaielor Moldovei. Iar niste paseri cum nu s-au
mai pomenit s-au nvolburat pe furtuna, vslind spre rasarit; si mos Leonte, cercetnd n cartea
lui de zodii si talmacind semnele 17417r173r lui Iraclie-mparat, a dovedit cum ca acele paseri
cu penele ca bruma... de razboi ntre mparati si bielsug la vita de vie.
Apoi, ntr-adevar, mparatul-Alb si-a ridicat muscalii lui mpotriva lumii pagne, si, ca sa se
mplineasca zodiile, a daruit Dumnezeu rod n podgoriile din tara-de-Jos de nu mai aveau vierii
unde sa puie mustul. s-au pornit din partile noastre carausii ca s-aduca vin spre munte, s-
atuncea a fost la Hanul Ancutei vremea petrecerilor si a povestilor.
Taberele de cara nu se mai istoveau. Lautarii cntau fara oprire. Cnd cadeau unii, doborti
de truda si de vin, se ridicau altii de prin cotloanele hanului.
s-attea oale au farmat bautorii, de s-au crucit doi ani muierile care se duceau la trg la
Roman. si, la focuri, oameni ncercati si mesteri frigeau hartane de berbeci si de vitei, ori pr-
pleau clean si mreana din Moldova. Iar Ancuta cea tnara, tot ca ma-sa de sprncenata si de
vicleana, umbla ca un spiridus ncolo si-ncoace, rumana la obraji, cu catrinta-n bru si cu
mnicile suflecate: mpartea vin si mncari, rsete si vorbe bune.
Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul acela al Ancutei nu era han, era cetate. Avea niste
ziduri groase de ici pna colo, si niste porti ferecate cum n-am vazut de zilele mele. n cuprinsul
lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinspre partea hotilor...
La vremea de care vorbesc, era nsa pace n tara si ntre oameni buna-voire. Portile stateau
deschise ca la Domnie. si prin ele, n zile line de toamna, puteai vedea valea Moldovei ct batea
ochiul si pclele muntilor pe paduri de brad pna la Ceahlau si Halauca. Iar dupa ce se cufunda
soarele nspre tarmul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau n tainice neguri,
focurile luminau zidurile de piatra, gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite. Contenea cte
un rastimp viersul lautarilor, si porneau povestile...
Statea stlp acolo, n acele zile grase si vesele, un razas strain, care mie mi era drag foarte,
nchina oala catra toate obrazele, asculta cu ochii dusi cntecele lautarilor si se lua la ntrecere
pna si cu mos Leonte la tlcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta... Era un om nalt, carunt,
cu fata uscata si adnc brazdata, n jurul mustatii rusinate si la coada ochilor mititei, pielea era
scrijelata n creturi marunte si nenumarate. Ochiul lui era aprig si neguros, obrazul cu mustata
rusinata parea ca rde cu tristeta.
l chema Ionita comisul. Dumnealui Ionita comisul avea o punga destul de grea n chimir,
sub straiele de siac sur. si venise calare pe un cal vrednic de mirare. Era calul din poveste,
nainte de a mnca tipsia cu jar. Numai pielea si ciolanele! Un cal roib, pintenog de trei
picioare, cu saua nalta pe dnsul, neclintit ntr-un dos de parete, cu manunchiul de ogrinji sub
bot...
Eu aici s trecator... cuvnta, cu oala n mna, dumnealui Ionita comisul; eu ncalic si
pornesc n lumea mea,.. Roibu meu i totdeauna gata, cu saua pe el... Cal ca mine n-are
nimeni... ncalic, mi plesnesc caciula pe-o ureche si ma duc, nici nu-mi pasa...
De dus nsa nu se ducea. Statea cu noi.
- ntr-adevar... i raspunse ntr-un rnd mos Leonte; cal ca al dumitale nu se gaseste sa umbli
noua ani, la toti mparatii pamntului! Numai pielea lui cte parale face! Cnd ma gndesc, m-
apuca groaza...
- Sa stii dumneata, prietine Leonte! striga razasul zbrlindu-si mustata rusinata. Asemenea
cal uscat si tare nu stie de nevoie nici de .truda. La mncare se uita numai c-un ochi si nu se
supara cnd l las neadapat. si saua parca-i crescuta dintr-nsul. Aista-i cal dintr-o vita aleasa. Se
trage dintr-o iapa tot pintenoaga, cu care m-am fudulit eu n tineretele mele si la care s-a uitat
cu mare uimire chiar maria-sa Voda Mihalache Sturza...

S-ar putea să vă placă și