TEMA 1: APARIIA I EVOLUIA ISTORIC A

DREPTULUI INTERNAIONAL PUBLIC

PLAN:
1. Evoluia istoric a dreptului internaional public
2. Doctrine juridice privind natura i fundamentul dreptului
internaional public
3. Dreptul internaional public i societatea internaional la
etapa actual
1. Evoluia istoric a dreptului internaional public
In literatura de specialitate a dreptului internaional exist preri
contraversate privind istoria apariiei acestui drept. Unii autori
consider c dreptul internaional a aprut dup formarea statelor,
totui considerm c unele elemente ale dreptului internaional au
aprut cu mult inaitea apariiei statelor. Acesta a aprut i s-a
dezvoltat din nevoia formrii unui cadru ordonat pentru relaiile
internaionale. Desigur c rolul primordial in evoluia istoric a
relaiilor internaionale ii revine statelor. In prezent relaiile
internaionale se desfoar in toate domeniile: economic, social,
cultural, militar, ecologic, politic i juridic. Principiile i normele
dreptului internaional au aprut i s-au dezvoltat intr-un proces
istoric indelungat ca urmare a formrii i dezvoltrii statelor i a
relaiilor dintre ele. Coninutul i structura sa au evoluat datorit
primelor relaii internaionale ce au aprut in orientul antic(Egipt,
China, India).
Astfel in sec. VI i.e.n. statele Chinei antice incheiau tratate
referitoare la renunarea de la rzboi i rezolvarea diferendelor
internaionale dintre ele cu ajutorul unui arbitru.
In India in sec. V i.e.n. apar legile lui Manuu care consemneaz
existena unor misiuni diplomatice, iar tratatele erau considerate
sacre incheindu-se cu pronunarea unui jurmant religios. In acea
perioad erau cunoscute anumite reguli de purtare a rzboiului i se
interzicea omorarea prizonierilor.
Un rol important in dezvoltarea dreptului internaional la jucat i
corespondena diplomatic a Egiptului cu alte state cuprins in cele
360 de tblie de lut ars de la Tell-Amarna.
Tot in aceast perioad o serie de reglementri privind dreptul
internaional apar in Grecia i Roma Antic care prevedeau reguli
referitoare la negocieri, la soli, la tratate de pace. Romanii nu
incheiau tratate de pace ci armistiii intervenite pe perioade scurte
sau recurgeau la distrugerea inamicului potrivit unor reguli dure.
Tratatele la romani i la greci trebuiau respectate cu bun credin.
Persoana solilor era inviolabil, iar strinilor li se acord protecie. In
aceast perioad se formeaz ius gentium care reglementa atat
problemele de drept internaional cat i mai ales de drept privat intre
cetenii romani i strini.
In Epoca Medieval dezvoltarea dreptului internaional este
influenat de condiiile i cerinele specifice raporturilor dintre
statele feudale in diferite etape de dezvoltare a acestora. La inceputul
acestei epoci dreptul internaional cunoate o stagnare datorit
framirii statelor ca: imperiul bizantin, statele germane, statele
romaneti. In aceste condiii sub influena ordinelor cavalereti
religioase, apar o serie de noi reguli de purtare a rzboiului. Biserica
catolic impune aa numitele armistiii ale lui Dumnezeu adic
interzicerea rzboiului in anumite zile. Tot in aceast perioad se
dezvolt practica incheierii tratatelor, instituia ambasadorilor.
Un moment important in dezvoltarea dreptului internaional il
reprezint Tratatul de pace de la Westphalia din 1648 care pune
capt rzboiului de 30 de ani. S-a afirmat c acest moment ar fi
punctul de plecare al dreptului internaional european sau modern. In
rile Romane (Transilvania, ara Romaneasc i Moldova) sunt de
menionat reprezentanele diplomatice permanente pe lang Poarta
Otoman. Tot in aceast perioad are loc formarea i dezvoltarea
tiinei dreptului internaional ca tiin juridic de sine stttoare.
Apare coala de la Salamanca cu Francisco de Vitoria i apoi cu
Francisco Suares.
n Epoca Modern este marcat de Revoluia francez
(1789)care afirm inalienabilitatea suveranitii naiunii, dreptul
fiecrei naiuni de a se organiza i de a-i schimba forma de
guvernare. Declaraia de independen a S.U.A.(1776) care pentru
prima dat a afirmat dreptul popoarelor de a-i hotri singure soarta.
Apoi a urmat Congresul de la Viena(1815), Congresul de la Paris
(1856) care a codificat pentru prima dat dreptul mrii, Conveniile
de la Haga (1899)(1907) privind mijloacele panice de soluionare a
diferendelor. In aceast perioad se creeaz primele organizaii
internaionale ca: Uniunea Potal General (1874), Uniunea pentru
protecia proprietii literale i artistice (1884).
Epoca Contemporan se caracterizeaz prin dezvoltarea
comerului internaional i a comunicaiilor pe mare i totodat au
reclamat asigurarea cilor de comunicaie mondial prin care s-au
incheiat convenii potrivit crora canalul Suiez i Panama au fost
neutralizate paralel cu dezvoltarea dreptului internaional. La
inceputul sec. XX se incheie o serie de tratate de pace i apar noi
state independente. Se formeaz Liga Naiunilor ca organizaie
internaional cu caracter general care asigur pacea i respectarea
dreptului internaional. Dup cel de al doilea rzboi mondial se
formeaz O.N.U. i in actul su de baz sunt menionate pe larg
regulile de drept internaional.
2. Doctrine juridice privind natura i fundamentul
dreptului internaional public
Incercrile de a explica natura dreptului internaional public au
preocupat tiina dreptului internaional de la primele sale inceputuri
ducand la formarea unor concepii, teorii in aceast privin. In ceia
ce privete natura, fundamentul dreptului internaional s-au conturat
3 doctrine: pozitivist, normativist i dreptului natural.
Doctrina pozitivist s-a dezvoltat in a doua jumtate a sec. XX
sub influena filozofului Conte i se caracterizeaz prin incercarea de
a identifica fora obligatorie a dreptului internaional cu realitatea
obinuit pe baza datelor experienei juridice imediate. Aceast
doctrin are la baz concepia potrivit creia fora obligatorie a
dreptului decurge din faptul c el este un produs al voinei statului
exprimat individual sau impreun cu alte state.
Doctrina normativist const in considerarea dreptului ca un
sistem de norme in form piramidal in cadrul cruia este suficient s
se determine care dintre normele sale este fundamental avand
insuirea de a atribui for juridic obligatorie intregului sistem.
Aceast doctrin a fost fondat de Kelsn in 1935. In concepia lui
dreptul intern al statelor este subordonat dreptului internaional, iar
validitatea ordinii juridice naionale deriv dintr-o norm pozitiv de
drept intern a crei validitate la randul su decurge din norma
fundamental a dreptului internaional.
Doctrina dreptului natural pornete de la ideea c dreptul ii are
originea in natura uman a fiinei omeneti, adic in baza unui
contract oamenii au creat o autoritate special superioar care este
statul. Un adept al acestei teorii este M. Djuvara fiind fondatorul
filosofii dreptului internaional, acesta considera c fundamentul
dreptului internaional il constituie justiia internaional. Pe lang
aceste teorii au mai existat i altele avand i concepii diferite
referitoare la dreptul internaional ca teoriile sociologice, teoriile
psihologice.
3. Dreptul internaional public i societatea internaional
la etapa actual
Pentru o perioad de timp dreptul internaional reglementa
raporturile dintre state deoarece ele apreau cel mai des pe arena
internaional. Incepand cu sec. XIX sub influena progresului
tehnic, al dezvoltrii cooperrii internaionale dintre state pe arena
internaional incep s apar organizaii internaionale interstatale.
Odat cu destrmarea sistemului colonial in viaa internaional
ii face apariia naiunile care lupt pentru eliberare. O caracteristic
a societii internaionale contemporane o constituie atat creterea
numrului statelor peste 200 cat i sporirea organizaiilor interstatale
i internaionale in sistemul O.N.U. Intre aceste categorii de
participani la aliana internaional exist o serie de asemnri i
deosebiri. Statele, naiunile care lupt pentru eliberare i organizaiile
internaionale interstatale sunt subiecte ale dreptului internaional
public, dar dintre acestea numai statul este subiect principal,
organizaiile internaionale sunt subiecte derivate. Naiunile sunt i
ele subiecte ale dreptului internaional dar statutul lor juridic este
limitat i temporar. Statul ca entitate suveran joac un rol hotrator
in dezvoltarea relaiilor internaionale. De fapt dreptul internaional
public este creat pe baza acordului de voin exprimat prin tratate,
acorduri. Odat cu intensificarea dezvoltrii tehnologice, explorrii
spaiului atmosferic, a zonelor maritime au inceput s se contureze
un interes comun a statelor fa de aceste zone i resursele lor
naturale.
TEMA 2: NOIUNEA I CARACTERISTICILE
DREPTULUI INTERNAIONAL PUBLIC
PLAN:
1. Definiia, obiectul, scopul i rolul dreptului internaional
public. Acordul de voin fundament al dreptului
internaional public
2. Deosebirile dintre dreptul internaional i dreptul intern.
Sanciunile n dreptul internaional. Sistemul dreptului
internaional. Raporturile dintre dreptul internaional i
dreptul intern
3. Izvoarele dreptului internaional public
1. Definiia, obiectul, scopul i rolul dreptului internaional
public. Acordul de voin fundament al dreptului internaional
public
Spre deosebire de dreptul intern care reglementeaz relaiile
sociale in cadrul fiecrui stat, obiectul dreptului internaional public
il formeaz relaiile dintre state. Obiectul dreptului internaional
public contemporan il creeaz i relaiile care se nasc intre stat i alte
subiecte de drept internaional.
Dreptul internaional public este acea ramur a dreptului, acel
ansamblu de principii i norme juridice scrise sau nescrise create de
ctre state, dar i de celelalte subiecte de drept internaional pe baza
acordului lor de voin in scopul reglementrii raporturilor
internaionale. Rolul su principal este de a reglementa raporturile
din cadru societii internaionale, de a asigura funcionarea
armonioas a aceste societi, de a contribui prin mijloacele sale la o
dezvoltare corespunztoare a acesteia, de a preveni i soluiona
aspectele conflictuale care continu s afecteze aceast societate.
Din punct de vedere al coninutului relaiilor dintre state care fac
obiectul dreptului internaional public deosebim raporturi:
a) Comerciale
b) Diplomatice
c) Economice
d) Culturale
e) tiinifice.
2. Deosebirile dintre dreptul internaional i dreptul intern.
Sanciunile n dreptul internaional. Sistemul dreptului
internaional. Raporturile dintre dreptul internaional i dreptul
intern
Dreptul internaional contemporan avand un caracter universal
obiectul su il constituie relaiile dintre toate statele indiferent de
mrimea lor i de regiunea unde se afl.
Se poate vorbi despre rolul regulator al dreptului internaional
care rspunde nevoii de a se reduce anarhia in relaiile internaionale,
prin structurarea ordini juridice internaionale. Dreptul internaional
public se formeaz pe baza acordului de voin a statelor care
compun la un moment dat societatea internaional. Statele in deplin
egalitate in drepturi i pe baza liberului lor consimmant in urma
realizrii acordului de voin dintre ele creeaz norme juridice prin
intermediul tratatelor, cutumelor care mai apoi duc la formarea i
dezvoltarea dreptului internaional public. Caracterul coordonator al
voinei statelor st la baza obligativitii dreptului internaional
public, a aplicrii i respectrii normelor sale. Deci statele nu pot fi
obligate s respecte norme la formarea crora nu i-au dat
consimmantul.
Acordul de voin este rezultatul manifestrii tacite sau exprese a
voinei suverane a statelor exprimate in mod clar. Normele de drept
internaional devin obligatorii numai atunci cand decurg din voina
liber exprimat a acestora, voin care este manifestat in tratate sau
alte izvoare ale dreptului internaional. Voina fiecrui stat este
determinat in coninutul su de condiiile social-politice existente in
interiorul acestora, de aici rezult c prin realizarea acordului de
voin nu se creeaz o voin unic ci fiecare stat ii pstreaz voina
sa suveran. Normele dreptului internaional public nu pot fi create
prin simple manifestri de voin a statelor, ci numai prin consensul
acestora. N. Titulescu susinea c legea internaional are un caracter
de coordonare i nu de subordonare iar raporturile dintre state nu
sunt raporturi de dependen ci de independen.
Deosebim 5 aspecte consensualiste referitoare la acordul de
voin:
1. Dreptul internaional public ca un sistem general este
acceptat de toate statele i ca urmare a acestui fapt este
expresia voinei lor. Potrivit acestei teorii statele nu au
obligaia s respecte regulile dreptului internaional public
pe care nu le-au acceptat.
2. Potrivit acestei teorii se susine c un stat ar putea s-i
retrag consimmantul dat la dreptul internaional i s
prseasc. Ex. statele noi independente aprute in 1960
care nu puteau s fie legate de un sistem de drept la crearea
cruia nu au participat. Dar aceste state au acceptat normele
dreptului internaional privind dreptul la integritate
teritorial i independen politic i alte drepturi
fundamentale recunoscute de dreptul internaional
respingand unele reguli de ordin cutumiar.
3. Aspectul dat este legat de cutum potrivit creia se susine
c crearea unei noi reguli cutumiare sau respingerea unei
norme cutumiare vechi necesit consimmantul statelor. El
poate fi tacit in cazul cutumelor i expres in cazul tratatelor.
4. Potrivit acestei teorii se susine c un stat care nu a
consimit la o regul cutumiar de drept este liber s
resping oricand aplicarea unei astfel de regul. Statele care
nu au consimit la o regul cutumiar de drept se impart:
a)State care au formulat obiecii exprese fa de regul in
general. b)State care nu au manifestat nici acceptare i nici
obiecii.
5. Orice stat ar fi liber s-i exercite dreptul su suveran de a
respinge aplicarea unei reguli de drept cutumiare pentru
motivul c nu este in concordan cu voina actual a acelui
stat, dar nici un stat nu a adoptat aceast poziie pentru c
aceasta ar echivala cu negarea dreptului cutumiar.
Intre normele de drept internaional public i dreptul intern exist
o serie de asemnri i deosebiri.
n continuare vom enumera deosebirile care exist ntre
acestea:
a. Deosebiri privind obiectul de reglementare. Dreptul
internaional are obiect de reglementare relaiile dintre state chiar
dac uneori aceste norme se refer la aspecte privind persoanele,
aceste probleme sunt legate tot de raporturile dintre state
reglementarea lor fcandu-se prin acte juridice de drept internaional.
Obiectul dreptului intern il reprezint reglementarea juridic a
relaiilor sociale dintre persoanele care alctuiesc populaia unui stat.
b. Deosebiri privind subiectele de drept. Subiectele dreptului
internaional sunt in primul rand statele suverane i egale in drepturi,
organizaiile internaionale i micrile de eliberare naional
recunoscute. Statele participante la viaa internaional sunt subiecte
fundamentale in sistemul dreptului internaional. Temeiul politic i
juridic al calitii sale de subiect al dreptului internaional il formeaz
suveranitatea de stat. In ce privete dreptul intern subiectele sunt
persoanele fizice i juridice.
c. Deosebiri privind modul de elaborare a normelor. In cadrul
societii internaionale nu exist o autoritate public superioar sau
un guvern mondial care s fie imputernicit cu funcii de legiferare a
normelor dreptului internaional. Normele dreptului internaional
public sunt create de state i tot ele sunt destinatarele lor. In dreptul
intern statul edictand sau sancionand normele de drept se manifest
ca autoritate politic suprem ce prescrie o anumit conduit
persoanelor ce-i sunt subordonate.
d. Deosebirile dintre dreptul internaional i dreptul intern sunt
relevate i n sfera aplicrii i sancionrii normelor de drept
internaional. Astfel normele dreptului internaional nu sunt aduse la
indeplinire de vreun organism internaional ci de state care
acioneaz in mod individual sau colectiv i prin organizaii
internaionale. In dreptul intern msurile de constrangere pentru
inclcarea normelor sunt aplicate de un aparat centralizat organizat
de stat i avand o autoritate superioar fa de persoanele impotriva
crora sunt indreptate.
n ce privete sanciunile care se aplic pentru asigurarea
respectrii normelor i principiilor dreptului internaional
acestea le putem clasifica:
a)Sanciuni cu folosirea forei armate. Carta O.N.U. instituie un
sistem de sanciuni colective contra pcii i actelor de agresiune.
Constatarea i aplicarea sanciunilor este incredinat Consiliului de
Securitate care are rspunderea principal pentru meninerea pcii i
securitii internaionale. Carta recunoate dreptul statelor la
autoaprare individual sau colectiv impotriva unui atac armat pan
Consiliul de Securitate va lua msurile necesare pentru meninerea
pcii i securitii internaionale. Intrucat un atac armat constituie o
msur ilegal a forei, dreptul la aprare apare ca reacie la un
asemenea act i are caracter de sanciune. Acesta este singurul caz in
care statele au voie s recurg la fora armat ca form de
autoaprare i aceasta in limitele prevzute de carta O.N.U.
b)Sanciuni fr folosirea forei armate. Consiliul de Securitate
poate lua msuri de intrerupere total sau parial a relaiilor
economice, culturale, politice, maritime, aeriene fr folosirea forei
armate. La aceste interdicii se mai adaug i altele in cazul incheierii
unor tratate internaionale ca:
- nulitatea unor tratate incheiate sub imperiul forei sau
ameninrii cu fora ori care inclc normele imperative ale
dreptului internaional;
- incetarea efectelor unui tratat pentru inclcarea grav a
prevederilor sale de cealalt parte;
- excluderea sau suspendarea din organizaiile
internaionale;
- pedepsele penale aplicate celor vinovai de crime contra
pcii i umanitii.
Ex. de msuri luate de state: a)Blocarea de S.U.A. a exportului
bunurilor iraniene in urma lurii ca ostatici a personalului lor
diplomatic a ambasadei din Teheran in 1979. b)Embargoul de cereale
impotriva URSS ca urmare a interveniei armate a acesteia in
Afganistan.
Dreptul internaional nu este lipsit de sanciune i nu este
imperfect iar sanciunea intr in aciune atunci cand interesele
statelor converg spre un interes comun, acest scop ar trebui s
serveasc pcii i securitii internaionale tuturor statelor i
popoarelor i s fie strin de apariia in scena politic a unor interese
strategice de dominai, supremaie ori legate de politica sferelor de
influen ori a unei poziii dominante in economia mondial.
Sistemul dreptului internaional.
In sec. XVII apare teza impririi dreptului internaional pe
ramuri:
a)Dreptul pcii.
b)Dreptul rzboaielor.
Inainte de cel de al II rzboi mondial se procedeaz la
sistematizarea acestui drept dup modelul dreptului intern: D.
Constituional, D. Administrativ, D. Civil i D. Penal. In sfera de
codificare pentru a desemna prile dreptului internaional se recurge
la denumiri ca dreptul mrii, dreptul aerian, dreptul spaial, dreptul
diplomatic, dreptul tratatelor. Prin sistemul dreptului internaional
inelegem totalitate normelor de drept internaional, instituiilor i
rumurilor de drept internaional privite din punct de vedere al unitii
interaciunii i interdependenei lor.
Sistemul dreptului internaional are o anumit structur. Prin
structur inelegem organizarea intern a sistemului, amplasarea i
interaciunea existent intre elementele sale. In dreptul internaional
nu exist o clasificare i o enumerare exhaustiv a instituiilor i
ramurilor sale. Acest sistem de drept se afl intr-o permanent
dezvoltare i perfecionare. Dac unele instituii de drept
internaional au aprut cu sute de ani in urm ex. dreptul tratatelor,
dreptul diplomatic, atunci altele au aprut la inceputul sau la mijlocul
sec. XX ex. dreptul aerian, dreptul cosmic, sau in cea de a 2 jumtate
a sec. XX dreptul mediului, dreptul economic internaional.
Cu toate deosebirile dintre dreptul internaional i dreptul intern
intre ele se stabilesc raporturi de condiionare i influenare reciproc
adic prin acceptarea de ctre un stat a normelor dreptului
internaional, acestea devin obligatorii i urmeaz a fi aplicate pe
intregul su teritoriu i pentru toat populaia. Normele acestui drept
dobandete valoare juridic egal cu cea a normelor de drept intern
fr a fi necesar incorporarea lor in dreptul intern al statelor. Exist
i tratate care pot aduce modificri in legea intern sau s provoace
obligaia statelor de a adopta anumite reglementri interne. Ex.
reglementri internaionale care au avut impact asupra dreptului
intern Convenia de la Haga din 1970 in domeniul capturrii ilicite a
aeronavelor unde rile se oblig de a aplica in acest sens pedepse
severe. Sunt i domenii in care dreptul internaional ine seama de
reglementrile dreptului intern in privina numirii i funciilor
diplomatice.
3. Izvoarele dreptului internaional public
In teoria general a dreptului prin izvor de drept erau desemnate
modalitile specifice de exprimare a coninutului unei norme
juridice. Doctrina mai veche a dreptului internaional fcea distincie
intre izvoarele materiale i izvoarele formale. Dreptul internaional
datorit particularitilor sale nu cunoate existena unei structuri de
organe i a actelor de natur constituional. Doctrina dreptului
internaional recunosc in calitate de izvor ale dreptului internaional
tratatul i cutuma internaional. Totodat acestea nu sunt unicele
izvoare de drept internaional.
Astfel Carta O.N.U. menioneaz crearea condiiilor necesare
meninerii justiiei i a respectrii obligaiilor decurgand din tratatele
i alte izvoare de drept internaional. Deci dreptul internaional nu
ofer o list a mijloacelor prin care se exprim normele sale. De
multe ori la identificarea izvoarelor drepturilor internaional se face
trimitere la textul statutului Curii Internaionale de Justiie care
spune c la soluionarea diferendelor internaionale va aplica:
Conveniile internaionale.
Cutuma internaional.
Principiile generale de drept.
Hotrarile judectoreti.
Tratatul este principalul izvor al dreptului internaional.
Convenia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor
menioneaz c prin tratat inelegem un acord internaional incheiat
in scris intre state i guvernat de dreptul internaional fie c este
consemnat intr-un instrument unic fie in dou sau mai multe
instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa particular.
In convenie se prezum posibilitatea incheierii tratatelor intre
state i alte subiecte ale dreptului internaional sau intre acestea i
alte subiecte ale dreptului internaional de unde rezult c prile la
tratate pot fi i altele decat statele i organizaiile internaionale.
Tratatului internaional i se recunoate calitatea de izvor principal
datorit urmtoarelor circumstane:
a.Forma convenional permite ca drepturile i obligaiile prilor s
fie formulate cu destul precizie fapt ce inlesnete interpretarea i
aplicarea normelor convenionale.
b.Actualmente reglementrii convenionale ii sunt supuse practic
toate domeniile relaiilor internaionale, statele substituind in mod
treptat cutuma prin tratate.
c.Tratatele in cel mai reuit mod contribuie la stabilirea concordanei
i interaciunii dintre normele de drept internaional i dreptul
intern.
Deosebim tratate internaionale bilaterale i multilaterale.
Tratatele multilaterale sunt chemate s reglementeze relaiile ce
prezint interes pentru comunitatea internaional a statelor in
ansamblu. Eficacitatea autentic a acestor tratate const in
consacrarea dreptului de participare la ele a tuturor statelor. Nu toate
tratatele sunt considerate izvoare de drept internaional, ci doar acele
licite adic incheiate fr vicii de consimmant i nu contravin
normelor imperative de drept internaional existente in momentul
incheierii lor i cele care sunt intrate in vigoare.
Cutuma este una dintre cele mai vechi izvoare ale dreptului
internaional ea ocupand mult timp un loc prioritar in raport cu
tratatul. Prin cutum se inelege practica general relativ indelungat
i repetat a statelor, creia acestea ii recunosc o for juridic
obligatorie.
La soluionarea diferendelor Curtea Internaional de Justiie
aplic alturi de convenie i cutum, principiile generale de drept
recunoscute de naiunile civilizate. Curtea Internaional de Justiie
susine c principiile generale de drept deriv din diverse sisteme de
drept intern i transpuse in ordinea internaional. Putem meniona c
principiile generale de drept ii au originea in tradiiile juridice ale
principalelor sisteme de drept existente in lume. Pentru ca un
principiu s fie inclus in dreptul internaional public nu este suficient
ca acesta s fie comun sistemelor juridice interne, mai este necesar ca
el s fie potrivit pentru a funciona in sistemul DIP.
O analiz a jurisprudenei judiciare i arbitrale internaionale ne
permite s constatm c noiunea de principiu general de drept
include atit reguli procesuale, cat i reguli materiale introduse in
dreptul internaional din dreptul intern al statelor. Prima categorie de
reguli cuprinde urmtoarele principii: Respectarea egalitii prilor
i dreptului lor la aprare, prezentarea probelor, utilizarea
presupunerilor i probelor indirecte, autoritatea de lucru judecat. Din
categoria a doua fac parte: Nici o persoan nu poate transmite alteia
mai multe drepturi decat ea are insi, principiul bunei credine.
Hotrarile judectoreti cuprind deciziile pronunate de
judectorul sau arbitrul internaional cu ocazia soluionrii unor
diferende supuse lor. Pornind de la cele menionate prin hotrarile
judectoreti DIP se aplic i nu se creeaz fapt ce ne face s
considerm c jurisprudena nu constituie un izvor al DIP dar un
mijloc auxiliar adic o modalitate complimentar de identificare i de
interpretare a normelor juridice.
In ce privete doctrina celor mai calificai specialiti ai deferitor
naiuni rolul acesteia este incomparabil cu cel al jurisprudenei i
aceasta din cauza absenei unui statut clar al autorilor de DIP in
raport cu subiectele principale ale acestuia - statele. Doctrina de DIP
include atat contribuiile unor specialiti luai aparte cat i lucrrile
unor organizaii internaionale de specialitate. Printre contribuiile
unor specialiti trebuie luate in considerare opiniile separate sau
individuale ale unor judectori. La organizaiile internaionale trebuie
atribuite anumite organe de codificare. Din prevederile statutului
Curii Internaionale de Justiie reiese c scopul su nu este de a
determina izvoarele dreptului internaional, ci dreptul aplicabil, dar
este un punct de plecare in determinarea izvoarelor dreptului
internaional. La aceste izvoare se mai poate de adugat i rezoluiile
organizaiilor internaionale. Dac tratatul i cutuma internaional
sunt considerate izvoare universale a cror for juridic decurge din
dreptul internaional general atunci deciziile normative ale
organizaiilor internaionale sunt izvoare speciale fora lor juridic
fiind determinat de actul constitutiv al organizaiei in cauz.
TEMA 3: SUBIECTELE DREPTULUI INTERNAIONAL
PUBLIC
PLAN:
1.Noiuni generale privind subiectele dreptului
internaionale public
2.Recunoaterea statelor i guvernelor
3.Succesiunea i neutralitatea statelor
4.Organizaiile internaionale i naiunile care lupt pentru
eliberare naional ca subiecte de drept internaional
public
1. Noiuni generale privind subiectele dreptului
internaionale public
Subiectul de drept internaional public este o entitate care
particip la raporturile juridice reglementate nemijlocit de D.I.P.
Trsturile eseniale a subiectului D.I.P. o constituie capacitatea lor
de a fi titulare de drepturi i obligaii cu caracter internaional.
Subiectele originare tipice fundamentale care au capacitate deplin a
D.I.P. sunt statele. Pe lang state ca subiecte primare a D.I.P.
figureaz organizaiile internaionale, care sunt create de stat,
naiunile care lupt pentru eliberare naional i Vaticanul. Dintre
subiectele de D.I.P. statul ii asum totalitatea drepturilor i
obligaiilor cu caracter internaional. Calitatea de subiect al D.I.P. a
statului este rezultatul firesc al suveranitii sale i nu depinde de
recunoaterea lui de alte state. Suveranitatea aparine statelor
indiferent de puterea, mrimea ori gradul lor de dezvoltare. Potrivit
doctrinei D.I.P. statul ca persoan internaional trebuie s
indeplineasc condiiile:
1.O populaie permanent care reprezint totalitatea indivizilor ce
locuiesc pe teritoriul unui sau altui stat la un moment dat in
limitele acestuia potrivit reglementrilor de drept intern ale
statului. Dei numrul populaiei variaz de la un stat la altul
aceasta nu are nici o importan pentru calitatea statelor de subiecte
ale D.I.P.
2.Teritoriul determinat ce constituie baza material, indispensabil a
existenei statului. Teritoriul unui stat cuprinde: spaiul terestru,
spaiul acvatic, spaiul aerian. Dimensiunea teritoriului unui stat
precum i structura sa nu sunt relevate pentru existena acestuia.
3.Puterea public ce se concretizeaz prin existena unui guvern care
asigur conducerea treburilor interne i externe autoritatea efectiv
asupra populaiei i teritoriului.
4.Capacitatea de a intra in relaii cu alte state. Statul fiind unicul
subiect de D.I.P. dotat suveranitate posed capacitatea de a aciona
in conformitate cu normele stabilite de acesta.
Unele din capacitile statului le putem enumera:
a.De a produce acte juridice internaionale;
b.De a reclama repararea daunelor suferite in urma
comiterii unei fapte internaionale ilicite de ctre un stat
ter;
c.De a deveni membru i de a participa in mod plenar la
viaa organizaiilor internaionale;
d.De a avea acces la procedurile contencioase
internaionale;
e.De a stabili relaii diplomatice i consulare cu alte state.
In relaiile cu alte state dup structura lor statele pot fi: state
permanente neutre, federaii, confederaii. Potrivit D.I. contemporan
neutralitatea are urmtoarele caracteristici:
1.Caracterul permanent. Statul care adopt un astfel de statut ii este
interzis s participe la orice conflict armat sau s devin teatrul
unor ostiliti militare.
2.Neutralitatea se aplic entitilor statale i nu unor teritorii.
3.Neutralitatea constituie un statut juridic i nu o simpl stare de
fapt.
Statul permanent neutru are o serie de drepturi i obligaii.
Drepturile acestora sunt:
a)Dreptul la suveranitate i integritate teritorial.
b)Dreptul de a deveni parte la tratate.
c)Dreptul la autoaprare.
Obligaiile statelor sunt:
a)De a nu participa la nici un conflict armat.
b)De a-i pstra starea de neutralitate in timp de rzboi.
c)De a nu participa la aliane militare.
d)De a nu admite folosirea teritoriului su pentru instalarea
de baze militare strine.
e)De a nu deine, produce i experimenta arme nucleare.
f)De a promova relaii de pace prietenie i cooperare.
Federaia este un stat compus din mai muli membri ai federaiei
care dispun de anumite atribuii pe plan local dar nu beneficiaz de
dreptul constituional de a exercita atribuii in domeniul relaiilor
externe i nu sunt subiecte de D.I.P. Doar federaia este singurul
subiect de D.I.P.
Practica constituional contemporan cunoate exemple de
federaii ale cror subiecte au dreptul de a incheia cu consimmantul
guvernului federal acorduri internaionale.(URSS a permis Ucrainei
s participe in relaiile externe)
O alt form de stat este confederaia. Confederaia este o
asociere a dou sau mai multor state participante fiecare pstrandu-i
independena i calitatea de subiect de D.I.P. Practica internaional a
artat c confederaia este form premergtoare crerii federaiilor.
Ex. Confederaia SUA din 1781 care peste 7 ani se transform in stat
federal. Spre deosebire de statul federal confederaia este alctuit
din dou sau mai multe state suverane, ele participand de sine
stttor sau impreun la viaa internaional. In prezent confederaii
nu mai exist.
2. Recunoaterea statelor i guvernelor
In dreptul internaional public recunoaterea poate fi definit ca
un act unilateral prin care un stat sau mai multe state i-au act de
existena unui fapt sau unei situaii juridice nou aprute in
comunitatea internaional de natur s determine raporturi juridice
intre acestea i situaia sau entitatea recunoscut de el. In calitate de
obiecte ale recunoaterii internaionale pot fi statul nou aprut,
guvernul instalat pe cale ne constituional, micrile de eliberare
naional.
Prin recunoaterea unui stat se inelege actul prin care un stat
admite c o entitate statal ter in virtutea elementelor sale
constitutive intrunete condiiile necesare pentru posedarea
personalitii juridice depline in ordinea internaional.
Recunoaterea se poate exprima printr-o not diplomatic, o
declaraie de recunoatere precum i prin mesaje, telegrame de
felicitare emise de eful statului, ministrul afacerilor externe sau de
la guvern. Ea poate fi fcut printr-un tratat bilateral sau multilateral
dup cum poate proveni din partea unui stat sau a unui grup de state
in baza unui tratat multilateral. Dreptul internaional nu consacr
obligaia statelor de a recunoate state noi care apar pe arena
internaional, ci aceasta constituie o facultate sau un drept al statului
a crui exercitare rmane la aprecierea sa. Totodat ne recunoaterea
unui stat poate fi considerat ne amical creand obstacole in cadru
normalizrii relaiilor dintre state. Recunoaterea este un act
declarativ i nu constitutiv in sensul c prin acest act se constat
existena unui stat nou care exist ca efect al crerii sale i nu ca
rezultat al actului de recunoatere. Recunoaterea nu confer
personalitate internaional statului nou recunoscut dar il ajut la
promovarea, dezvoltarea relaiilor de drept internaional de ctre noul
stat. Aadar din momentul recunoaterii statul nou recunoscut
beneficiaz de drepturi i obligaii internaionale.
Principalele drepturi i obligaii sunt:
a. Stabilirea de relaii diplomatice ori consulare.
b. De a intenta aciune judiciar la instanele celuilalt
stat cu privire la bunurile sale aflate pe teritoriul
statului care la recunoscut.
c. Acceptarea legislaiei interne i a hotrarilor
judectoreti ale statului recunoscut.
Participarea unui stat nerecunoscut la conferine internaionale
sau admitere intr-o organizaie nu echivaleaz cu recunoaterea sa
individual sau colectiv din partea altor state. Totodat practica
statelor a consacrat existena mai multor forme de recunoatere
calificate dup urmtoarele criterii:
1)Dup modul de exprimare:
a. Expres(declaraie, telegram)
b. Tacit(admiterea misiunilor diplomatice pe teritoriul
su)
2) Dup ntinderea efectelor:
a. De iure recunoaterea este definitiv i produce
totalitatea efectelor recunoaterii, statele vizate
stabilind relaii diplomatice, incheind tratate politice
economice.
b. De facto este provizorie i revocabil ea produce
efecte limitate.
3)Dup numrul de subiecte:
a. Individual este rezultatul manifestrii de voin
doar a unui singur stat.
b. Colectiv rezultatul unor manifestri de voin
comune i concomitente ale mai multor state.
In practica statelor este unanim acceptat c recunoaterea statelor
implic i recunoaterea guvernelor. In situaia in care un guvern
accede la putere pe alte ci decat cele constituionale sau in cazul
schimbrii formei de guvernmant se pune problema recunoaterii
guvernelor. Recunoaterea unui guvern este definit ca fiind un act
liber al unui stat sau al mai multor state prin care se manifest
intenia de a intreine relaii oficiale cu acesta i implicit de incetare a
unor astfel de raporturi cu vechiul guvern. Recunoaterea guvernelor
are un caracter declarativ adic actul de recunoatere se rezum la
dorina de a intreine raporturi cu noul guvern asupra legitimitii
guvernului respectiv, atitudine care ar putea fi calificat drept
amestec in treburile interne. Practica arat c recunoaterea unui nou
guvern este supus intrunirii mai multor criterii:
a. Activitatea noului guvern s fie sprijinit de
populaie.
b. S corespund voinei acestuia.
c. Capacitatea guvernului de a se achita de obligaiile
sale internaionale.
d. Instaurarea unui regim politic democratic capabil s
garanteze respectarea drepturilor i libertilor
fundamentale ale omului.
e. Absena amestecului in treburile interne ale statului
in procesul de instalare a noului guvern.
Pe lang recunoaterea statelor i guvernelor in dreptul
internaional s-a conturat i idea de recunoatere a micrilor de
eliberare naional care rspunde cerinelor de a asigura popoarelor
coloniale ce se aflau pe punctul de a accede la statutul de stat
independent, o capacitate juridic internaional pe msur s
accelereze procesul in curs. In urma recunoaterii statutului
micrilor de eliberare a inregistrat elemente de consolidare ceia ce
le-a permis stabilirea de relaii oficiale cu statul care o recunoate, lea
oferit posibilitatea de a participa la unele organizaii internaionale
in calitate de observator.
3. Succesiunea i neutralitatea statelor
In dreptul internaional succesiunea reprezint substituirea unui
stat de ctre altul in limitele unui teritoriu determinat i cu privire la
populaia respectiv. In calitate de obiecte ale succesiunii statelor
pot fi: tratatele internaionale, bunurile de stat, datoriile de stat,
arhivele, frontierele, calitatea de membru in organizaii
internaionale.
Problema succesiunii statelor apare in urmtoarele cazuri:
1. Crearea unui stat independent ca rezultat al decolonizrii.
Potrivit Conveniei de la Viena din 1978 un nou stat independent
nu este obligat s menin un tratat sau s devin parte la acesta
numai pentru simplu fapt c la data succesiunii statelor tratatul era in
vigoare in privina teritoriului la care se refer acea succesiune.
Astfel in ceia ce privete tratatele bilaterale statul succesor nu este
inut s devin parte la tratatele incheiate de statul predecesor pe care
le poate denuna. In privina tratatelor multilaterale noul stat
independent urmeaz printr-o notificare s-i stabileasc calitatea de
parte la un tratat multilateral care la data succesiuni statelor era in
vigoare pentru teritoriul in cauz, cu excepia cazurilor in care
rezult din tratat sau se stabilete c aplicarea tratatului de statul nou
ar fi incompatibil cu obiectul i scopul tratatul. Bunurile de stat
mobile i imobile ale statului predecesor trec in proprietatea statului
succesor. Noul stat independent nu motenete datoria de stat a
statului predecesor doar dac nu intervine un acord intre cele dou
state care s prevad astfel. ex. statele de pe continentul african.
2. Succesiunea n caz de dezmembrare sau de separare a
unea sau mai multor pri din teritoriul unui stat.
Atunci cand o parte sau mai multe pri din teritoriul unui stat se
separ pentru a forma unul sau mai multe state i independent de
faptul dac statul predecesor continu s existe sau nu, orice tratat in
vigoare la data succesiunii statelor privitor la ansamblu teritoriului
statului predecesor rmane in vigoare in privina fiecrui stat
succesor astfel format. In privina bunurilor de stat Convenia de la
Viena din 1983 face distincie intre bunurile mobile i imobile. In
timp ce bunurile imobile situate pe teritoriul ce face obiect al
succesiunii trec in intregime la statul succesor, cele mobile doar in
proporii echitabile cu luarea in consideraie anume a contribuiei
teritoriului dat la crearea lor. Ex. Iugoslavia, URSS.
3. Succesiunea n caz de unificare a statelor.
Aceasta are loc atunci cand dou sau mai multe state se unesc
pentru a forma un singur stat - statul succesor. In ceia ce privete
tratatele statelor predecesoare incheiate cu statele tere, ele continu
s rman in vigoare pentru statul succesor cu excepia cazurilor
cand din tratat rezult sau este stabilit c aplicarea acestuia ar fi
incompatibil cu obiectul sau scopul tratatului. Bunurile de stat i
arhivele statelor predecesoare trec la statul succesor, acelai lucru se
intampl cu datoriile de stat. ex. Germania.
4. Succesiunea n cazul transmiterii unei pri din teritoriul
unui stat altui stat.
In acest caz se aplic principiul valabilitii teritoriale a limitelor
tratatelor internaionale. Conform acestuia tratatele internaionale ale
statului predecesor ii inceteaz efectele asupra teritoriului transferat,
iar tratatele internaionale ale statului sub a crui suveranitate a trecut
teritoriul in cauz incep s-i produc efectele sale cu excepia
cazurilor cand aplicarea tratatelor artate in privina teritoriului
transmis ar fi incompatibil cu obiectul i scopul tratatului. Totodat
tratatele incheiate cu statele tere referitor la frontierile teritoriului
transferat ii pstreaz valabilitatea. Fac excepie de la aceast regul
tratatele localizate adic acelea care se refer la o anumit regiune
sau localitatea dintr-un anumit stat. Celelalte obiecte ale succesiunii
statelor a cror soart urmeaz s fie reglementat odat cu
transmiterea unei pri din teritoriul unui stat altui stat fac obiectul
acordului referitor la transmiterea acestui teritoriu. Un caz aparte il
reprezint succesiunea statelor care sau format dup dezmembrarea
fostei URSS. Procesul de dezmembrarea a URSS a dus la apariia pe
teritoriul ocupat candva de aceasta a trei categorii de state. Ca atare
numai una poate fi considerat ca relevand succesiunea clasic.
Federaia Rus este unica succesoare clasic a URSS ea preluand
toate angajamentele internaionale contractante de ctre URSS,
datoriile externe i activele situate in afara uniunii. Printre statele
succesoare o poziie de osebit o ocup Ucraina i Belorusia care
pan la dezmembrarea URSS posedau o personalitate juridic
internaional restrans care sa lrgit odat cu dezmembrarea URSS.
Celelalte state care s-au format dup dezmembrarea URSS particip
la tratatele internaionale in mod variat.
Neutralitatea reprezint o form de manifestare a voinei unor
state de a sta temporar sau permanent in afara desfurrii
rzboaielor dintre alte state. Putem distinge mai multe forme de
neutralitate:
1. Neutralitatea imparial a fost reglementat de Declaraia de
la Paris din 1856 apoi de Conveniile de la Haga din 1899 i
1907. Conform acestor documente statul neutru in timp de
rzboi se oblig s adopte o poziie egal fa de beligerani ne
favorizand pe nici unul dintre ei. Statul neutru este supus
urmtoarelor cerine:
Abinerea care il oblig s nu participe la ostiliti;
Prevenirea adic impiedicarea desfurrii oricror
operaiuni militare pe teritoriul su;
Imparialitatea adic tratarea in mod egal a prilor in
conflict;
2. Neutralitatea difereniat reprezint ne participarea unui stat
la un conflict armat cat i atitudinea diferit adoptat fa de
victim i agresor intr-un rzboi de agresiune. Atitudinea dat
se manifest prin acordarea de asisten unuia sau unora dintre
beligerani care au statut de victim a unei agresiuni militare
dar fr participarea la operaiunile militare.
3. Neutralitatea eventual reprezint atitudinea de neutralitate a
unuia sau mai multor state fa de un anumit rzboi. Ex.
atitudinea Japoniei i a Turciei fa de conflictul dintre Israel
i statele arabe din 1967.
4. Neutralitatea permanent-statut internaional special al unui
stat caracterizat prin:
a.Ne participarea la aliane militare, politice care au
drept scop pregtirea rzboiului;
b.Ne admiterea folosirii propriului teritoriu pentru
pregtiri militare, inclusiv amplasarea de baze militare
strine, depozite;
c.Interdicia de a deine, produce i experimenta arme
nucleare;
d.Provocarea unei politici de colaborare activ cu toate
statele;
Printre statele cu statut de neutralitate permanent se numr i
Republica Moldova care conform art. 11 al Constituiei i-a
proclamat neutralitatea sa permanent. In acelai articol este
menionat c Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe
militar ale altor state pe teritoriul su, dar aceste prevederi ale
Constituiei nu sunt respectate de statele tere.
4. Organizaiile internaionale i naiunile care
lupt pentru eliberare naional ca subiecte
de drept internaional public
Organizaiile internaionale reprezint forme instituionalizate de
cooperare a statelor. Scopul infiinrii lor este de a coordona
colaborarea statelor in diverse domenii ale relaiilor internaionale.
Actualmente personalitatea juridic internaional este recunoscut
tuturor organizaiilor internaionale interstatale. In dispoziiile
statelor lor se vorbete de capacitatea lor juridic. Organizaiile
internaionale dispun de urmtoarele capaciti:
a.Dreptul de a incheia contracte inclusiv de munc cu
funcionarii si.
b.Dreptul de a dispune de bunuri mobile i imobile.
c.Dreptul de a aprea in justiie.
Organizaiile internaionale sunt subiecte de drept internaional
derivate intru cat ele sunt produsul acordului de voin al statelor
care le-au constituit i subiecte limitate deoarece ele ii desfoar
activitatea i ii exercit competenele numai in limitele prevederilor
statutului lor. Statutele i conveniile arat c organizaiile
internaionale se bucur pe teritoriul statelor membre de capacitate
juridic pentru indeplinirea funciilor i realizarea scopurilor.
Totodat din jurisprudena Curii Internaionale de Justiie decurge c
organizaia internaional este un organ de colaborare a statelor i nu
o putere suprastatal.
Dreptul internaional contemporan garanteaz personalitate
juridic internaional naiunilor care lupt pentru eliberare i
formarea statului lor independent. Calitatea de subiect de drept
internaional se dobandete din momentul in care naiunea care lupt
pentru eliberare i-a creat anumite organe proprii. Naiunile care
lupt pentru eliberare naional li se aplic principiul neinterveniei
in treburile lor, dreptul la autoaprare, iar forelor lor armate li se
aplic regulile de drept internaional umanitar. A se sublinia c o
micare de eliberare poate accede la statutul de participant la
raporturile juridice internaionale numai ca urmare a recunoaterii ei
din partea statelor i organizaiilor internaionale. Micrile de

eliberare naional o dat recunoscute obin un statut juridic special
adic calitatea de subiect de D.I.P. limitat ce le permite s
beneficieze de urmtoarele drepturi:
a.De a desfura aciuni fie panice fie armate pentru emanciparea
lor naional.
b.De a intreine relaii oficiale cu alte subiecte de D.I.P. in special cu
acele state i organizaii care le-au recunoscut. Intreinerea
relaiilor oficiale cu O.N.U. se manifest prin faptul c in cadrul
acesteia micrilor de eliberare naional li se acord statutul de
observator. In alte organizaii dac actele lor constitutive prevd
acest lucru micrilor de eliberare li se poate acorda statutul de
membri asociai. Ex. U.N.E.S.C.O, O.M.S. In unele organizaii
aceste micri pot fi admise in calitate de membri cu drepturi
depline in aceste organizaii.
c.De a participa la lucrrile unor conferine sau reuniuni
internaionale organizate de state sau organizaiile care le-au
recunoscut.
d.De a participa la incheierea tratatelor cu alte subiecte de D.I.P.
e.De a primi asisten material, financiar i diplomatic din partea
statelor sau organizaiilor. Ca urmare a constituirii majoritii
popoarelor coloniale in state independente, calitatea de subiecte de
D.I.P. a micrilor de eliberare naional este in descretere ceia ce
probabil va duce cu timpul la dispariia lor definitiv.
TEMA 4: PRINCIPIILE JURIDICE GENERALE ALE
DREPTULUI INTERNAIONAL PUBLIC
PLAN:
1. Noiune de principii generale ale dreptului internaional
public
2. Coninutul juridic al principiilor generale ale dreptului
internaional public:
a) Principiul ne recurgerii la for sau la ameninarea cu
fora.
b) Principiul soluionrii prin mijloace panice a
diferendelor internaionale.
c) Principiul egalitii suverane a statelor.
d) Principiul neamestecului n treburile interne ale
statelor
e) Principiul integritii teritoriale a statelor i
inviolabilitii frontierelor.
1. Noiune de principii generale ale dreptului internaional
public.
Principiile fundamentale ale dreptului internaional public sunt
reguli de conduit de maxim generalitate universal valabile i
juridic obligatorii pentru subiectele DIP care au luat natere prin
acordul de voin a acestora in special al statelor. Principiile DIP au
o serie de trsturi caracteristice care le deosebesc de celelalte
principii ale dreptului. In primul rand principiile reprezint normele
cele mai importante de DIP servind baz pentru intregul sistem de
drept. in al doilea rand se caracterizeaz prin coninutul lor general.
Ele se aplic tuturor domeniilor de cooperare interstatal. In al treilea
rand principiile dup sfera lor de aplicare au un caracter universal. In
al patrulea rand are un caracter juridic ele fiind obligatorii pentru
toate statele. In al cincilea rand principiile fac parte din categoria
normelor care au o for juridic suprem in raport cu celelalte
norme i principii ale dreptului care trebuie s fie in conformitate cu
primele. In ce privete modul de apariiei a principiilor dreptului
internaional este diferit. Unele dintre ele au aprut pe cale cutumiar
ca mai apoi s fie reafirmate i dezvoltate pe cale convenional prin
tratate internaionale. Este de subliniat c intre principiile
fundamentale exist o interdependen i o interptrundere ele
condiionandu-se reciproc. Din cauza c toate principiile
fundamentale de drept internaional au aceiai valoare juridic intre
ele nu poate fi fcut o ierarhizare formal. Principiile fundamentale
se afl intr-o permanent dezvoltare coninutul lor imbogindu-se in
mod continuu. Dinamica principiilor se manifest in primul rand prin
incheierea de noi tratate i crearea de noi norme cutumiare menite s
concretizeze i s completeze normele existente prin consacrarea
unor noi principii capabile s guverneze problemele ce apar in faa
civilizaiei umane. In ce privete consacrarea unor principii noi are
loc formarea unor astfel de principii de determinare general i
total, colaborrii in protecia mediului.
2. Coninutul juridic al principiilor generale ale dreptului
internaional public
Principiul nerecurgerii la for sau la ameninarea cu fora n
relaiile internaionale. Acest principiu a aprut in perioada dintre
cele dou rzboaie mondiale. Un moment de referin in consacrarea
existene principiului nerecurgerii la for sau la ameninarea cu fora
il constituie Pactul Ligii Naiunii care a limitat dreptul statelor de a
porni rzboi. Pactul mai prevede i aplicarea sanciunilor fa de
statul vinovat de inclcarea acestei restricii. Primul act internaional
cu caracter multilateral care cuprinde interdicia rzboiului de
agresiune a fost Pactul general de renunare la rzboi ca instrument al
politicii naionale a statului denumit Pactul Briand-Kellogg incheiat
la Paris in 1928. principiul nerecurgerii la for sau la ameninarea cu
fora a fost consacrat i in Carta ONU care spune: Toi membrii
organizaiei se vor abine in relaiile lor internaionale de a recurge la
ameninarea cu fora sau la folosirea ei fie impotriva integritii
teritoriale ori independenei politice a vreunui stat fie in orice alt
mod incompatibil cu scopurile Naiunilor Unite.
Conform actelor sus menionate se interzice:
1. Orice aciuni ce reprezint o ameninare cu fora sau aplicarea
direct sau indirect a forei impotriva altui stat.
2. Aplicarea forei sau ameninarea cu fora in scopul inclcrii
frontierelor internaionale ale altui stat sau in scopul
soluionrii diferendelor internaionale.
3. Represaliile cu aplicarea forei armate.
4. Organizarea sau sprijinirea organizrii pe teritoriul unui stat a
forelor neregulate sau a altor bande armate.
5. Organizarea, instigarea acordarea de asisten sau participarea
la aciunile de rzboi civil sau teroriste pe teritoriul altui stat.
6. Ocuparea militar a teritoriului altui stat prin aplicarea forei
cu inclcarea prevederilor Cartei ONU.
7. Achiziiile teritoriale strine obinute ca rezultat al ameninrii
cu fora sau aplicrii ei.
8. Aciunile forate ce au drept scop privarea popoarelor de
dreptul la autodeterminare.
Noiunea de ameninare cu fora presupune intimidarea cu
folosirea forei armate, intreruperea legturilor de comunicaii,
comerciale sau concentrarea de trupe la frontierele unui stat,
demonstraii de for sau manevre militare in vecintatea frontierelor
unui stat. Acest principiu presupune interzicerea propagandei de
rzboi. In cazul acestui principiu dreptul internaional admite 3
excepii cand se poate recurge la for in relaiile internaionale:
In caz de auto aprare cand devine victima unui act de
agresiune din partea altui stat.
In situaia popoarelor care lupt pentru independen.
In cazul aplicrii msurilor de constrangere stabilite de
Consiliul de Securitate a ONU.
Principiul soluionrii prin mijloace panice a diferendelor
internaionale decurge din diferite reglementri. Acest principiu
presupune obligaia ce impune statele de a rezolva diferendele i
conflictele ce se pot ivi intre ele inclusiv prin mijloace panice. In
acelai timp Carta ONU las statelor libertatea de a alege mijloacele
panice la soluionarea unui diferend concret. Coninutul principiului
soluionrii panice a diferendelor internaionale este prevzut i in
Declaraia Adunrii Generale a ONU din 1982 in care printre altele
se prevede:
Toate statele sunt obligate s acioneze cu bun
credin in relaiile dintre ele pentru a evita ivirea de
diferende;
Toate statele au obligaia de a rezolva diferendele prin
mijloace panice alese in mod liber de ele;
Statele care sunt pri la acorduri sau organisme
regional sunt obligate s intreprind toate eforturile
pentru soluionarea panic prin intermediul acestor
acorduri;
Principiul egalitii suverane a statelor presupune respectarea
suveranitii tuturor statelor i egalitii lor in cadrul relaiilor
internaionale. Acest principiu se caracterizeaz prin:
Statele sunt obligate s respecte egalitatea suveran i
specificul fiecruia dintre ele precum i toate drepturile
inerente suveranitii;
Fiecare stat este in s-i aleag i s-i dezvolte in mod liber
sistemul su politic, social, economic i cultural;
Fiecare stat are indatorirea de a respeca personalitatea altor
state;
Toate statele au drepturi i obligaii egale;
Toate statele sunt inute s respecte dreptul fiecruia dintre ele
la determinarea i exercitarea dup propria apreciere a relaiilor
sale cu alte state.
Fiecare stat este in drept s participe la organizaii i tratate
internaionale;
Integritatea teritorial i independena politic a statului sunt
inalienabile;
Fiecare stat are obligaia de a respecta pe deplin i cu bun
credin obligaiile sale internaionale;
Suveranitatea este indivizibil, exclusiv i inalienabil. Din cele
menionate rezult c acest principiu are dou pri componente:
respectarea suveranitii i respectarea egalitii in drepturi a statelor.
Principiul neamestecului n treburile interne ale altui stat
reprezint unul din pilonii de baz ai dreptului internaional. Carta
ONU stipuleaz c nici o dispoziie din prezenta Cart nu va autoriz
Naiunile Unite s intervin in chestiuni care aparin esenial
competenei interna a statelor i nici nu va obliga pe membrii si s
supun asemenea chestiuni spre rezolvare in baza prevederilor Cartei
ONU. Pincipiul mai include:
Interzicerea interveniei armate sau altor forme de amestec
sau ameninare indreptate impotriva personalitii altui stat;
Interzicerea aplicrii sau incurajrii folosirii msurilor de
ordin economic, politic sau de orce alt natur cu scopul de a
constrange un alt stat;
Interzicerea aplicrii forei pentru a priva popoarele de
dreptul lor la identitatea naoinal;
Interzicerea organizrii, sprijinirii, instigrii, finanrii sau
tolerrii activitilor armate teroriste;
Interzicerea interveniei in luptele interne din alt stat;
Dreptul oricrui stat de a-i alege sistemul su politic,
economic, social i cultural;
Principiul integritii teritoriale a statelor este un principiu
potrivit cruia membrii organizaiei sunt obligai s se abin de la
ameninarea cu fora sau de la utilizarea acesteia impotriva
integritii teritoriale a oricrui stat. In acest scop nu poate fi utilizat
nici o form de presiune, inclusiv cea militar, politic sau
economic. Teritoriul unui stat nu poate face obiectul achiziiei din
partea altui stat ca urmare a recurgerii la for sau la ameninarea cu
fora. Integritatea teritorial formeaz obiectul tuturor documentelor
asociailor regionale ale statelor. Respectatea principiului integritii
teritoriale nu impiedic statele pe baz de acord i in virtutea
reciprocitii s admit folosirea propriului lor teritoriu in anumite
scopuri limitate cum este tranzitul feroviar, rutier, aerian sau s
procedeze la modificrile teritoriale cu acordul populaiei exprimat
pe calea plebiscitului.
Principiul inviolabilitii frontierelor vine s completeze
principiul integritii teritoriale. Respectarea frontierelor existente est
o condiie indispensabil de conveuire panic a statelor. Pe lang
aceste principii dreptul internaional mai specific i altele: principiul
egalitii in drepturi a popoarelor i dreptul lor de a dispune de ele
insele, principiul cooperrii internaionale, principiul indeplinirii cu
bun credin a obligaiilor internaionale, principiul respectrii
drepturilor i libertilor fundamentale ale omului.
TEMA 5: POPULAIA N DREPTUL INTERNAIONAL
PUBLIC
PLAN:
1. Noiuni generale privind populaia n dreptul internaional
public
2. Instituia ceteniei n dreptul internaional public. Modurile
de dobndire i de pierdere a ceteniei. Dubla cetenie i
apatridia
3. Regimul juridic al strinilor
4. Problema refugiailor i persoanelor strmutate
1. Noiuni generale privind populaia n dreptul
internaional public
Prin populaie se inelege totalitatea indivizilor ce locuiesc pe
teritoriul unui stat sau altui stat la un momemt dat i care sunt supui
jurisdiciei acestuia. Populaia unui stat cuprinde totalitatea
cetenilor, strinilor, persoanelor fr cetenie ori cu dubl
cetenie, refugiaii, persoanele strmutate care locuiesc pe teritoriul
statului respectiv i se supun jurisdiciei sale. Deci din aceast
definiie reiese c populaia unui stat este compus din urmtoarele
caregorii de persoane:
1.Cetenii statului respectiv;
2.Cetenii strini;
3.Persoanele fr cetenie;
In cadrul exercitrii competene sale suverane fiecare stat
stabilete situaia juridic a populaiei sale reglementand statutul
juridic, drepturile i obligaiile tuturor caregoriilor de persoane care
formeaz populaia sa. De la aceast regul fac excepii persoanele
care avand un statut diplomatic se bucur de anumite imuniti.
Statele incheind anumite acorduri internaionale in domeniul
drepturilor omului urmresc determinatea cadrului i formelor
cooperrii lor in acest domeniu. Referitor la problemele drepturilor
omului exist diverse opinii unele susin c sunt aspecte privind
protecia i promovarea i in de competena intern a statelor, in
timp ce altele fac parte din ordinea internaional. Noiunea de
promovare cuprinde activiti referitoare la cooperarea statelor in
domeniul drepturilor omului, adic adoptarea unor documente
referitoare la drepturile omului i rapoartele periodice prezentate de
state ca o modalitate eficient pentru schimbul de informaie i
experien in domeniu. Noiunea de protecie a drepturilor omului se
desfoar la nivel naional unde un rol deosebit il au anumite
instituii juridice, iar aspectul internaional apare atunci cand prin
inclcari grave i sistematice sunt puse in pericol valori majore ale
umanitii precum: pacea, securitatea internaional precum i in
situaia cand se comit crime impotriva umanitii.
Pe lang problema drepturilor omului un concept important este i
cel alresponsabilitii unui stat pentru soarta coetnicilor si.dreptul
popoarelor care aparin minoritilor naionale sunt i ele inscrise in
sfera drepturilor omului. In virtutea principilor nondiscriminrii i
egalitii minoritilor acestora nu li se acord drepturi sau obligaii
speciale sau colective.
2. Instituia ceteniei n dreptul internaional public.
Modurile de dobndire i de pierdere a ceteniei. Dubla
cetenie i apatridia
Cetenia reprezint legtura politic i juridic permanent dintre
o persoan fizic i un stat, legtur care genereaz drepturi i
obligaii reciproce intre stat i persoan. Problemele referitoare la
cetenie intr in competena intern a statelor, cci statul prin legea
sa intern determin legtura de cetenie, modurile de dobandire i
de pierdere a acesteia precum i consecinele care decurg din acestea.
Cazurile in care cetenia are relevan in sfera dreptului
ninternaional sunt:
Protecia diplomatic;
Cazurile de dubl cetenie;
Apatridia;
Modalitile de dobandire a cetenieipot fi:generale i speciale.
Modalitile generale sunt:
1.Dobndirea cetenie prin natere. Prin natere cetenia
se poate dobandi urmind unul din criteriile: dreptul sngelui cand
noul nscut dbindete cetenia prinilor indiferent de locului de
natere i dreptul solului cind noul nscut va dobindi cetenia
statului pe teritoriul cruia se nate indiferent de cetenia prinilor.
Dreptul singelui il aplicastfel de state: Italia, Belgia, Frana,
Japonia, Republica Moldova. Dreptul solului il aplic aa state:
Argentina,Paraguai. Adoptarea Carte ONU i a altor documente
privind drepturile omului referitoare la inlturarea descriminrii fa
de femei au consacrat principiul liberului consimmint al femeii
cstorite cu un brbat strin de a lua cetenia pe care o dorete.
2.Dobndirea ceteniei prin naturalizare se realizeaz
numai la cererea persoanei interesate i in urma unui act al autoritii
statului care o acord. Naturalizarea se infptuiete cu indeplinirea
unor condiii stabilite de lege:
Domicilierea de diferit durat pe teritoriul statului care
acord cetenie(5,7,8,10 ani);
Cunoaterea i respectarea prevederilorConstituiei;
Cunoatere limbii de stat;
Prezena surselor legale de existen;
Dobindirea cetenie prin naturalizare este facilitat deseori prin
faptul c persoana interesat i-a fcut anumite servicii statului a crui
cetenie o solicit.
3.Druirea ceteniei se realizeaz la iniiativa autoritilor
competente ale statului i nu la cererea persoanei interesate.
Dobindirea ceteniei in ordinea druirii are loc de obicei pentru
merite deosebite fa de acest stat. La etapa actual asemenea cazuri
sunt extrem de rare.
Modalitile speciale de dobndire a ceteniei sunt:
Dobindirea in grup a ceteniei sau naturalizarea
colectiv(strmutarea de populaie);
Obinerea sau alegerea ceteniei;
Reintegrarea sau redobindirea cetiniei;
Problema pierderii ceteniei tot ine de competena naional a
statelor ins unele dispoziii referitoare la subiectul in cauz sunt
prevzute de tratatele bilaterale.
Exist dou forme de pierdere a ceteniei:
1. Renunarea reprezint o form de pierdere a ceteniei in
baza deciziei autoritilor competente ale statului, adoptat la
cererea persoanei interesate.
2. Retragerea ceteniei cuprinde un element de sanciune ea se
realizeaz la iniiativa autoritilor statului i de regul in
privina persoanelor care au comis fapte grave impotriva
statului.
Dubla cetenie este situaia juridic a unie persoane fizice care
posed concomitent cetenia a dou sau mai multor state. In cazul
dublei cetenii apar unele neclariti i probleme fiind c persoana
ce are dubl cetenie ii asum drepturi i obligaii in ambele state.
Spre exemplu in satisfacerea serviciului militar in ambele state.
Complicaii mai pot aprea i in legtur cu protecia diplomatic pe
care statele sunt in drept s o exercite asupra cetenilor lor. In
asemenea situaii s-a instituit regula ceteniei efective adic
cetenia acelui stat cu care persoana cu dubl cetenie are o
legtur stabil durabil. In aa cazuri se incheie tratate
internaionale. La Conferina de la Haga pentru codificarea dreptului
internaional din 1930 au fost adoptate unele acte referitor la
problemele duble cetenii in legislaia naional a statelor poate fi
intilnit dispoziia in conformitate cu care persoanie ce domiciliaz
in mod permanent pe teritoriul unuia din statele a cror cetenie o
deine nu ii este recunoscut cetenia celuilalt stat. Potrivit rezoluiei
Institutului de Drept Internaional apatridul este individul care nu
este cosiderat de nici un stat ca avind naionalitatea sa. Apatrizii au
drepturi reduse in raport cu cetenii statului pe teritoriul cruia se
afl i chiar cu strinii. De regul ei sunt limitai in beneficierea de
drepturi civile i politice, nu se bucur de protecia diplomatic a
vreunui stat i pot fi victime ale anumitor descriminri, expulzri
abuzive. In cadru ONU a fost elaborate i adoptate Convenia cu
privire la statutul apatrizilor din 1954 i Convenia cu privire la
reducerea cazurilor de apatridie din 1961.Printre dispoziiile
principale ale acesteia din urm putem meniona:
Statele pri contactante vor acorda cetenia lor
persoanelor nscute pe teritoriul lor care in lipsa
acesteia vor fi apatrizi;
In caz de modificare a statutului personal, pierderea
ceteniei s fie codiionat de faptul c persoana
vizat s posede sau s obin cetenia unui alt stat;
Statul nu poate lipsi o persoan de cetenia lui dac
prin aceasta ea devine apatrid.
3. Regimul juridic al strinilor
Prin strin este desemnat persoana care se afl pe teritoriul unui
stat fr a avea cetenia acestui, ci a altui stat. Totalitatea drepturilor
i obligaiilor pe care strinul le are pe teritoriul unui stat in tmeiul
legislaiei acestuia i ale conveniilor internaionale la care el este
parte formeaz regimul juridic al strinilor. Strinilor li se aplic
urmtoarele regimuri juridice:
1. Regimul naional in temeiul cruia strinilor li se acord intr-o
mare msur aceleai drepturi sociale, economice, culturale,
civile i ca i propriilor ceteni.
2. Regimul special prin care statul acord strinilor anumite
drepturi prevzute de legislaia sau de convenii (limitarea
strinilor de desfurare a unor genuri de activiti).
3. Regimul clauze naiuni celei mai favorizate-strinii dintr-un
stat vor beneficia de tratamentul cel mai favorabil acordat de
acel stat strinilor din alte state pe baz convenional.
4. Regimul capitulaiilor potrivit cruia pe timpuri statele
europene cretine prin intermediul unor tratate internaionale
inegale, incheiate cu ri de alt credin ca Turcia, Egipt,
China, Siria, Liban, obineau pentru cetenii lor aflai pe
teritoriul unor asemenea state anumite privelegii cum ar fi
nesupunerea jurisdiciei acestuia sau beneficierea de un cerc
mai larg de drepturi i liberti in raport cu cetenii proprii.
Indiferent de regimul de care se bucur strinul pe teritoriul
statului de reedin au obligaia de a respecta legile, reglementrile
statului in care se gsesc, obligaia de a nu intreprinde nici o
activitate ilegal impotriva acestui stat. Intrarea strinilor pe teritoriul
unui stat are loc in baza actelor cerut de legea intern pentru
terecerea frontierei de stat.
Regimul juridic al strinilor implic i dou probleme referitoare
la:
Expulzarea este o msur care se i-a in baza unui act prin care
un stat constringe unul sau mai muli strini care se afl pe
teritoriul su s-l prseasc in cel mai scurt timp i in general
se expulzeaz numai strinii. Msura expulzrii se i-a in scopul
ocrotirii juridice a statului sau din considerente de ordin
politic, economic. Statul care adopt msura expulzrii unor
strini nu este obligat s dea statului care ii aparin explicaii.
Instituia expulzrii este reglementat de legislaia fiecrui stat
i ea nu este o msur penal ci o msur de siguran.
Extrdarea este un act de asisten juridic in materie penal
interstatal care urmrete transferul unui individ urmrit sau
condamnat penal din domeniul suveranitii juridice a unui stat
in domeniul celuilalt stat. Acest act se bazeaz pe colaborareay
internaional in ce privete asistena juridic intre state.
Extrdarea are loc la cererea statului interesat ca persoana
extrdat s fie cercetat, judecat sau s se execute pedeapsa
la care a fost codamnat. Extrdarea fiind un atribut suveran al
statului poate fi refuzat sau admis.
Principalele condiii de fond ale exrdrii sunt:
- fapta pentru care se cere extrdarea s fi fost
prevzut c infraciune in legislaiile ambelor state;
- persoana extrdat s nu fie extrdat pentru alt
infraciune decit cea pentru care a fost cerut;
- persoana s nu fie supus altei pedepse decit cea in
cauz.
4. Problema refugiailor i persoanelor strmutate
Problema refugiailor este o problem actual datorit existenei
tot mai frecvente acelor cauze care duc la acordarea statutului de
refugiat. Privitor la aceast problem au fost adoptate o serie de acte
internaionale in cadrul reuniunilor i conferinelor internaionale
organizate de forurile internaionale. Totodat la nivel naional
statele ratific aceste prevederi i adopt careva acte normative in
aceast direcie. Potrivit reglementrilor internaionale prin refugiat
se inelege persoana care i-a prsit ara de origine in virtutea:
a. unei temeri justificate de a fi persecutat pe motive de ras,
religie, naionalitate, apartenen la un anumit grup social
sau opinie politic i nu poate sau din cauza acestei temeri
nu dorete s revin in ara sa;
b. agresiunii externe, ocupaii, dominaiei strine sau a unor
evenimente care au tulburat in mod esenial ordinea public
din ara sa sau dintr-o anumit parte a acesteia;
c. unor dezastre naturale (cutremure, calamiti naturale) care
au dus la subminarea bazelor materiale ale existenei lor.
In acest context prin persecuie se poate inelege o ameninare a
vieii sau a libertii pe motive de ras, religie, naionalitate, opinie
politic sau apartenen la un anumit grup social. Caracterul
subiectiv al temerii de persecuie o evaluare a opiniilor i
sentimentelor persoanei interesate.
Prin discriminare se consider acele diferene in tratamentul
aplicat diferitor grupuri. Un caz in care msurile discriminatorii ar
conduce la consecine de natur a aduce prejudicii substaniale
persoanei interesate de exemplu restricii grave al dreptului de a-i
catiga existena, de a-i practica religia sau de a avea acces la
faciliti educaionale, disponibile in mod normal pentru toi.
Referitor la discriminrile rasiale va fi atunci cand este afectat
demnitatea uman in aa msur incat se incalc cele mai elementare
i inalienabile drepturi ale omului. Persecuia din motive de religie
poate lua diferite forme spre exemplu interzicerea apartenenei la o
comunitate religioas, de a practica un cult in public sau in
particular, de a da sau a primi educaie religioas, sau aplicarea de
msuri grave de discriminare fa de persoane deoarece ii practic
religia.
Prin naionalitate se inelege nu numai cetenia dar se refer la
apartenena la un anumit grup etnic sau lingvistic. Coexistena in
cadru frontierelor unui stat a dou sau mai multor grupuri naionale
poate crea situaii de conflict i totodat situaii de persecuie sau de
pericol de persecuie. A avea opinii politice diferite de cele ale
guvernului nu inseamn in sine un motiv pentru a cere statutul de
refugiat ci solicitantul trebuie s demonstreze c se teme de
persecuie datorit acestor opinii. Aceasta presupune c solicitantul
are opinii ne tolerate de autoriti, opinii ce sunt critici la adresa
politicii sau metodelor utilizate. Solicitantul care afirm c se teme
de persecuie din cauza opiniei politice trebuie s demonstreze c
autoritile din ara sa de origine ii cunoteau opiniile inainte de a
prsi ara. Acolo unde o persoan este urmrit sau pedepsit pentru
o infraciune cu caracter politic, trebuie s se fac distincie intre
faptul dac urmrirea penal este o urmare a opiniei politice sau a
unor acte ce sunt motivate politic. Dac urmrirea penal se refer la
un act prejudiciabil comis de motive politice i dac pedeapsa
prevzut este conform normelor de drept ale rii respective, teama
de astfel de urmrire nu-i va conferi solicitantului calitatea de
refugiat. Pentru a determina infractorul politic poate fi considerat
refugiat trebuie avut in vedere: personalitatea, opinia sa politic,
motivaia i natura actului comis, natura urmririi penale i motivele
acesteia.
Statutul de refugiat confer beneficiarului drepturile prevzute de
legislaie pentru cetenii strini i pentru apatrizi precum i
drepturile speciale:
a.De a rmane pe teritoriul Republicii Moldova i de a obine
documentele corespunztoare pentru confirmarea identitii i
pentru trecerea frontierei.
b.De a alege locul de reedin i de a circula liber in condiiile
stabilite de legislaia in vigoare pentru strini.
c.De a fi angajat de persoanele fizice sau juridice, de a exercita
profesii libere, de a efectua acte de comer i alte acte juridice.
d.De a solicita i de a beneficia de celelalte drepturi materiale ce
decurg din activitile desfurate, precum i de asigurrile
sociale in condiiile legii.
e.De a urma invmantul primar in condiiile stabilite de lege
pentru cetenii Republicii Moldova precum i celelalte forme
de invmant in condiiile stabilite de lege pentru cetenii
strini.
f. De a beneficia de un tratament identic cu cel acordat
cetenilor Republicii Moldova in ceia ce privete libertatea de
a practica propria religie i de a da educaie religioas copiilor.
g.De a beneficia de minimum garantat de asisten medical
gratuit, in condiiile stabilite de lege pentru cetenii strini.
Totodat refugiatul ce se afl pe teritoriul Republicii Moldova are
i anumite obligaii:
a.S cunoasc i s respecte Constituia Republicii Moldova,
prevederile legii cu privire la statutul refugiailor.
b.S aib un compartiment corect i civilizat, s respecte regulile
stabilite de autoriti i s rspund la solicitrile acestora.
c.S nu provoace stri de conflict sau incidente cu populaia, s
le evite, s nu comit contravenii i infraciuni.
d.S ramburseze sumele primite in calitate de ajutor dac a
realizat venituri ce ii permit acest lucru. Sumele rambursate se
fac venit la bugetul de stat.
Refugiaii beneficiaz de aceleai drepturi acordate strinilor.
Statutul de refugiat nu poate fi acordat strinului care:
a comis o crim impotriva pcii, impotriva umanitii sau o
crim de rzboi;
a comis cu intenie pe teritoriul Republicii Moldova inainte
sau dup solicitarea azilului, o infraciune pentru care Codul
Penal prevede o pedeaps cu inchisoarea pe un termen de
peste trei ani ori a comis in afara rii o crim grav de drept
comun;
a comis acte contrar scopurilor i principiilor ONU;
prin comportamentul su ori prin apartenena sa la o anumit
organizaie sau grupare, prezint o ameninare pentru
securitatea naional sau ordinea public;
are mai multe cetenii i fr un motiv real bine intemeiat
nu a solicitat protecia uneia dintre rile al cror cetean
este.
Procedura de acordare a statului de refugiat in Republica
Moldova este stabilit de legea cu privire la statutul refugiailor.
Persoana ce dorete s i se acorde statutul de refugiat depune o
cerere imediat ce s-a prezentat la punctul de control al trupelor de
grniceri, a intrat pe teritoriu Republicii Moldova sau in ara de
origine a solicitantului cu drept de edere in Republica Moldova i au
survenit evenimentele care il determin s cear protecie.
Odat ce strinul a depus cererea de acordare a statutului de
refugiat el dobandete dreptul de a solicita azil. Dispune de acest
drept pan in momentul in care este emis o decizie prin care este
recunoscut refugiat sau i se respinge cererea. Solicitanii de azil pot fi
plasai in centre de recepie, triere i cazare. Lor li se intocmesc
dosare personale ce conin fotografii, identitatea lor, amprente
digitale i sunt supui examenului medical.
Documentele solicitantului de azil se expediaz impreun cu
cererea sa i procesul verbal Direciei Principale pentru Refugiai.
Cererea este depus in limba de stat sau in una din limbile rilor
membre ale O.N.U. Pan la acordarea acestui statut persoana este
intervievat, poate fi intervievat in prezena unui avocat sau un
reprezentant al unei organizaii nonguvernamentale.
Solicitantul trebuie s prezinte probe concrete care ar justifica
temeiurile de persecutare.
Persoana pierde statutul de refugiat cand:
a. A redobandit in mod voluntar cetenia pierdut sau a
dobandit o nou cetenie i se bucur de protecia rii al
crei cetean a devenit.
b. A redobandit in mod voluntar protecia rii sale de origine.
c. Poate beneficia de protecia rii al crei cetean este,
deoarece motivele pentru care i s-a acordat statutul de
refugiat au incetat s existe.
d. Nu are nici o cetenie i se poate reintoarce in ara in care
ii avea domiciliu legal i obinuit deoarece motivele pentru
care i s-a acordat statutul de refugiat au incetat s existe.
e. A obinut cetenia Republicii Moldova.
f. i-a restabilit domiciliul legal i obinuit in mod voluntar in
ara pe care a prsito in virtutea temerilor specificate.
Convenia din 1951 stabilete in primul rand obligaia refugiailor
de a se conforma legilor, regulamentelor i msurilor pentru
meninerea ordinii publice din statul pe teritoriul cruia s-au refugiat.
In ceea ce privete drepturile, refugiaii beneficiaz de acelai
tratament acordat, in general, strinilor.
- Din analiza dispoziiilor Conveniei din 1951 cu privire la
statutul refugiailor, rezult c statele pri urmeaz s acorde
acestora un statut incadrat, in linii generale, de urmtorii
parametri:
- statutul personal al refugiatului va fi carmuit de legea statului
unde ii are domiciliul, sau dac nu are domiciliu, legea
statului unde ii are reedina;
- egalitate intre refugiai i strini, in ceea ce privete dobandirea
de bunuri mobile i imobile;
- protecia dreptului de autor, a proprietii industriale, a
inveniilor, desenelor, modelelor, mrcilor de fabric etc.,
acordat in mod egal, prin raport cu cetenii statului de
reedin;
- accesul la instanele judectoreti pe teritoriul tuturor statelorpri
la Convenie, beneficiind de acelai tratament ca orice
cetean, inclusiv asisten juridic i scutirea de cautio
Judicatum solvi. Cauiunea Judicatum solvi reprezint suma de
bani pe care strinul, in calitate de reclamani intr-un proces,
erau obligai, in conformitate cu legile unor state, s o depun
ca o garanie pentru cazul in care aciunea le-ar fi fost respins
i ei ar fi fost obligai la cheltuieli de judecat i alte daune.
Cauiunea Judicatum solvi se intemeia pe idea c dreptul de a
introduce o aciune in Justiie era garantat numai propriilor
ceteni nu i strinilor in ultimul timp, mai ales prin tratatele
de asisten Juridic, statele renun la aceast cauiune,
aplicand strinilor, in ceea ce privete accesul la instanele
Judectoreti, un tratament egal cu cel aplicat propriilor
ceteni.
- un statut egal cu cetenii statului pe teritoriul cruia se afl
refugiaii i in ce privete exercitarea unor profesiuni
remunerate, dreptul la o locuin, la invmantul primar,
aplicarea legislaiei muncii i asigurrilor sociale ca i diverse
msuri administrative.
Unul dintre cele mai importante drepturi de care se pot bucura
refugiaii, in inelesul dat acestei noiuni de Convenia din 1951, se
refer la ne returnarea acestora. In doctrin, principiul ne returnrii
este astzi considerat de unii autori ca avand valoarea unei norme
cutumiare, constituind astfel o obligaie general, opozabil tuturor
statelor.
In urma unor evenimente ca lovituri de stat, rzboaie civile ori
conflicte interstatale, tensiuni sau conflicte interetnice etc., un numr
tot mai mare de persoane sunt "impinse" dincolo de frontierele
naionale. Dintre acestea, din punctul de vedere al proteciei, numai
un numr limitat poate beneficia de statutul instituit prin Convenia i
Protocolul privind refugiaii: cei persecutai pe motive de ras,
religie, naionalitate sau convingeri politice. In cazurile unui influx
larg de refugiai, statele nu se arat ins dispuse s aplice principiul
nereturnrii, pe o baz permanent. In aceast situaie, pentru
refugiaii care nu cad sub incidena regimului de protecie al
Conveniei din 1951, practica de pan acum a statelor relev dou
orientri care incearc s imbine, in mod flexibil, criteriul proteciei
pe considerente umanitare i comandamentele politice ori economice
sau ingrdirile legislative ale diverselor state. Este vorba despre
admiterea refugiailor pe o baz temporar i cooperarea dintre
state in suportarea poverii influxului masiv de refugiai. De altfel, din
moment ce un segment important al masei refugiailor il reprezint
persoanele care i-au prsit ara ca urmare a unor conflicte armate,
care, logic, nu pot dura la infinit, este de presupus c, odat cu
incheierea conflictelor respective, aceste persoane se vor intoarce in
ara de origine.
Admiterea refugiailor pe o baz temporar inseamn acordarea
unui statut de refugiat temporar, care poate fi apreciat ca o formul
intermediar intre celelalte dou soluii extreme: ne returnarea i
acordarea de azil ori ne admiterea la grani i repatrierea sau
reaezarea intr-o alt ar. Conceput astfel, refugiul cu caracter
temporar a fost avut in vedere i de Comitetul Executiv al inaltului
Comisar al Naiunilor Unite pentru Refugiai, care, in Concluziile
sale privind protecia internaional a refugiailor din 1977,
precizeaz c in cazul afluxului de persoane la scar larg, cele care
solicit azil trebuie s primeasc, in orice caz, cel puin refugiul cu
caracter temporar.
TEMA 6: TERITORIUL N DREPTUL INTERNAIONAL
PUBLIC
PLAN:
1. Noiuni generale privind teritoriului de stat
2. Frontierele de stat i regimul de frontier. Problema
modificrilor teritoriale
3. Regimul juridic de navigaie pe fluviilor i canalele maritime
internaionale
4. Zone demilitarizate i neutralizate. Zone denuclearizate
5. Regimul juridic al zonelor polare
1. Noiuni generale privind teritoriului de stat
Teritoriul din punct de vedere al regimului juridic se imparte in :
1.Teritoriul statelor care se afl sub suveranitatea lor
2.Teritoriul cu regim internaional nesupuse suveranitii
statelor
3.Teritoriul cu regim juridic combinat.
Teritoriul de stat reprezint spaiul geografic in al crui limite
statul ii exercit suveranitatea deplin i exclusiv i este alctuit
din suprafee terestre, acvatice i aeriene. Teritoriul de stat reprezint
una din premisele materiale naturale de existen a statului ca subiect
principal al dreptului internaional.
Teritorii cu regimuri internaionale nesupuse suveranitii statelor
includ: zona internaional a spaiilor submarine, spaiul
extraatmosferic i corpurile cereti, marea liber. La baza acestui
regim st conceptul de res communis omnium ceia ce inseamn
patrimoniul comun al intregii omeniri. Aceste spaii sunt deschise
folosirii de ctre toate statele i popoarele in condiii de egalitate i in
scopuri panice.
Teritorii cu regimuri juridice combinate sunt acele spaii asupra
crora acioneaz in acelai timp normele dreptului internaional i
normele dreptului intern. Aceste teritorii cuprind:
a.Zona contigu reprezint faia adiacent mrii teritoriale care se
intinde in largul mrii pan la distana de 24 mile marine
msurate de la liniile de baz ale mrii teritoriale.
b.Zona economic exclusiv este faia adiacent mrii teritoriale
care se intinde in largul mrii pe o distan de pan la 200 mile
marine de la liniile de baz de la care se msoar limea mrii
teritoriale.
c.Platoul continental reprezint prelungirea natural rmului care
coboar in pant uoar sub apele mrii pan la marginea
continental unde adancimea este de 150-200 m dincolo de care
incepe panta continental i marile adancimi.
Din punct de vedere juridic platoul continental reprezint fundul
mrilor i oceanelor, subsolul acestuia dincolo de limita exterioar a
mrii teritoriale, in larg pan la o distan de 200 mile marine
msurate de la linia de baz de la care se msoar limea mrii
teritoriale.
Teritoriul de stat este alctuit din spaiul geografic ce cuprinde
suprafeele terestre, acvatice i aeriene asupra cruia statul ii
exercit suveranitatea sa deplin i exclusiv. Teritoriul unui stat
constituie una din premisele materiale care condiioneaz existena
statului. In determinarea naturii juridice a teritoriului in dreptul
internaional este important s se porneasc de la argumentele:
a. Spaiul exercitrii puterii suverane a statului
b. Spaiul exercitrii puterii suverane a poporului
c. Obiectul suveranitii asupra resurselor i bogiilor naturale.
Spaiul terestru cuprinde partea de uscat i poate fi format dintro
singur intindere terestr sau din mai multe insule desprite de ape
maritime care formeaz un stat arhipelag.
Spaiul acvatic al statului se compune din apele interioare i
marea teritorial. Apele interioare cuprind raurile, fluviile, canalele,
lacurile i mrile care se afl in intregime pe teritoriul aceluiai stat.
In afar de cele situate in intregime pe teritoriul unui stat exist i
cursuri de ap care formeaz frontiera de stat dintre dou sau mai
multe state i cursuri care traverseaz teritoriile a dou sau mai multe
state.
Apele golfurilor i bilor sunt considerate ape interioare ale unui
stat pan la linia de demarcaie tras la intrarea sau in interiorul bii
acolo unde distana dintre rmurile opuse nu depete 24 de mile
marine. Apele portului sunt considerate ape interioare pan la linia
care unete instalaiile permanente fcand parte integrant din
sistemul portuar i care inainteaz cel mai mult in larg. Statutul
navelor i echipajelor lor in porturilor strine se stabilete prin legile
i regulamentele statului riveran. Acest statut difer dup cum nava
este militar, comercial sau de stat.
Navele militare sunt cele care fac parte din forele armate ale
unui stat i poart semnele exterioare distincte ale acestui stat i se
afl sub comanda unui ofier de marin i ale cror echipaje sunt
supuse regulilor disciplinei militare a acestui stat. Navele militare
aflate intr-un port strin se bucur de imunitate de jurisdicie penal
i civil. Ele nu pot fi percheziionate, sechestrate sau confiscate de
statul riveran.
Navele comerciale sunt cele care aparin unui stat fie unor
persoane fizice sau juridice care efectueaz transporturi de mrfuri
sau de pasageri ori exploateaz resursele maritime. Navele
comerciale aflate intr-un port strin sunt supuse unei duble
jurisdicie: a statului de pavilion i a statului riveran.
Navele de stat destinate unor scopuri, ne comerciale sunt navele
de cercetare tiinific, de pot, de control sanitar, vamal, pentru
salvarea naufragiailor. In caz de for major accesul in porturi este
admis tuturor categoriilor de nave fr autorizaie prealabil.
Marea teritorial este partea apele mrii sau oceanului de-a
lungul rmului unui stat cuprins intre linia de baz i linia
exterioar a ei i care se afl sub suveranitatea statului riveran. In
limitele mrii sale teritoriale statul riveran exercit toate atribuiile
care decurg din deplina sa suveranitate cu privire la dreptul de
pescuit, de exploatare a tuturor resurselor naturale existente,
reglementarea navigaiei, aplicarea msurilor de garantare a
securitii teritoriului sau dreptul de control vamal i sanitar de
cercetare tiinific i de protecie a mediului inconjurtor.
Spaiul aerian al statului este constituit din coloana de aer situat
deasupra solului i a spaiului acvatic al statului fiind delimitat
orizontal prin frontierele terestre, fluviale sau maritime, vertical pan
la limita interioar a spaiului extraatmosferic. Conferina
internaional de la Chicago din 1944 in cadrul creia s-a adoptat
Convenia referitoare la aviaia internaional recunoate statelor
suveranitatea complet i exclusiv asupra spaiului aerian deasupra
teritoriului su.
2. Frontierele de stat i regimul de frontier. Problema
modificrilor teritoriale
Frontiera de stat este linia ce desparte pe uscat i pe ap teritoriul
de stat de teritoriul statelor vecine iar in plan vertical delimiteaz
spaiul aerian i subsolul de spaiul aerian i subsolul statelor vecine.
Teritoriul de stat este delimitat prin frontiere in interiorul cruia
statul ii exercit deplina sa suveranitate. Frontierele statului sunt
inviolabile. Respectul reciproc al frontierelor i obligaia statelor de a
rezolva pe cale panic litigiile privind frontierele constituie un
element esenial al principiului integritii teritoriale consacrat in
dreptul internaional.
Putem clasifica frontierele de stat dup mai multe criterii:
1. Dup natura lor:
a.Naturale care se stabilesc inandu-se seama de anumite
particulariti geografice muni, vi, rauri, litoralul mrilor.
b.Geometrice care sunt linii mai mult sau mai puin drepte care
despart teritoriile statelor.
c.Astronomice la stabilirea crora sunt folosite paralele sau
meridiane.
2. Dup elementele componente ale teritoriului avem:
a.Terestre care dispar uscatul dintre dou sau mai multe state.
b.Fluviale separ in dou pri apele unui fluviu situat intre
teritoriile a dou state.
c.Maritime reprezint liniile exterioare ale mrii teritoriale
stabilite de state prin acte unilaterale sau pe baz convenional
cu statele vecine.
d.Aeriene separ spaiile aeriene ale statelor prin linii
perpendiculare care pornesc de la frontierele terestre sau
acvatice in sus pan la limita interioar a spaiului cosmic. In
plan juridic frontierele se stabilesc prin acorduri incheiate intre
statele vecine. Fixarea frontierelor se face prin dou operaiuni
distincte:delimitarea i demarcarea.
Delimitarea este o operaiune politic i juridic care const in
identificarea direciei principale i descrierea amnunit in cuprinsul
tratatului incheiat in scopul stabilirii frontierei, a traseului acestuia.
Demarcarea este operaiunea propriu-zis de stabilire pe teren a
celor convenite in textul tratatului. Regimul juridic al frontierei de
stat a Republicii Moldova este stabilit prin Legea privind frontiera de
stat a Republicii Moldova care reglementeaz:
a.Modul de trasare i de marcare a frontierei de stat.
b.Zona de frontier.
c.Paza frontierei de stat.
d.Condiiile in care se face trecerea peste frontier a persoanelor,
mijloacelor de transport, mrfurilor i a altor bunuri.
e.Condiiile in care se pot practica anumite activiti pescuit,
recoltarea produselor lemiculoase.
f. Imputernicirile organelor puterii de stat i administraiei de stat
in domeniul pazei de stat.
Modificrile teritoriale ale statelor este admis de dreptul
internaional contemporan in baza respectrii principiului dreptului
popoarelor de a dispune de ele i numai prin mijloace panice. In
trecut modificrile teritoriale erau concepute in contextul expansiunii
i al cuceririlor dominante in raporturile internaionale sau erau
bazate pe transpunerea in dreptul internaional a unor instituii de
drept ce facilitau transmiterea de teritorii prin vanzarea - cumprarea,
donaii, arend. Orice modificare teritorial in raporturile dintre state
se desfoar cu acordul liber exprimat al statelor i in interesul
poporului. In trecut au existat situaii de ocupaie originar ca fiind o
modalitate prin care teritorii din America, Africa, Asia erau alipite la
imperiile coloniale. Alt mod de modificare a teritoriului este cesiunea
de teritoriu ce reprezint trecerea unui teritoriu din suveranitatea unui
stat in suveranitatea altui stat. Modalitatea de exprimare i consultare
a populaiei ce locuiete pe teritoriul care va fi transmis se face prin
dou forme:
a)Printr-o hotrare a organului legislativ suprem
b)Prin consultarea direct a populaiei.
3. Regimul juridic de navigaie pe fluviilor i canalele
maritime internaionale
Fluviilor internaionale sunt apele curgtoare care traverseaz sau
separ teritoriile a dou state sau mai multe state i sunt navigabile
pan la vrsarea lor in mare sau ocean. Fluviile prezint interes
pentru comunicaiile dintre state cat i pentru folosirea apelor lor in
scopuri industriale, pentru agricultur i in domeniul energetic. Pan
in prezent nu au fost create reglementri internaionale generale care
s stabileasc principii i norme aplicabile navigaiei i folosirii
tuturor fluviilor internaionale. Congresul de la Viena din 1815 a
fondat pentru prima dat principiile generale ale regimului de
navigaie pe fluviile internaionale europene. Congresul de la Berlin
din 1885 a instituit libertatea de navigaie pe fluviile Congo i Niger.
Din reglementrile adoptate in convenie decurg regulile:
Fiecare stat este suveran asupra poriunii din aceste fluvii care se
afl pe teritoriul su.
In privina navigaiei se aplic principiul liberei navigaiei.
In virtutea suveranitii numai statele riverane prin acordul lor
reglementeaz navigaia pe fluvii.
In timp de pace navele comerciale ale tuturor rilor-in
conformitate cu reglementrile internaionale-se bucur de deplin
libertate de navigaie pe fluvii.
Statele riverane au obligaia de a menine fluviul in stare de
navigaie, au dreptul de a percepe taxe in cuantumul necesar
efecturii lucrrilor de intreinere i amenajare, de control sanitar i
vamal.
Pentru fluviile internaionale se formeaz comisii internaionale
alctuite din reprezentanii statelor riverane.
Dup cel de al II rzboi mondial au aprut noi concepii i teorii
cu privire la utilizarea fluviilor internaionale. Una din aceste teorii
este utilizarea echitabil care a fost dezvoltat de Asociaia de
Drept Internaional in Regulile de la Helsinki din 1966. Conform
acestor reguli statele riverane au dreptul de navigaie pe tot fluviul i
pot acorda acest drept i navelor statelor neriverane. Regulile poart
un caracter convenional i nu sunt obligatorii pentru state dar
prevederile acestora reprezint o tendin de dezvoltare a dreptului
internaional fluvial.
Regimul navigaie pe Dunre a prezentat in toate timpurile o
insemntate deosebit pentru statele riverane in scopul participrii
acestora la comerul i cooperarea internaional. La congresul de la
Viena din 1815 Dunrea a fost recunoscut drept fluviu internaional
ins prin victoria Rusiei aspra Turciei, Rusia preia controlul asupra
Dunrii. Prin tratatul de la Paris din 1856 s-a instituit principiul
libertii de navigaie i Comisia European a Dunrii. La inceput
comisia avea sarcini tehnice mai apoi elabora reguli de navigaie,
stabilea taxe. O etap nou in stabilirea regimului Dunrii a fost
marcat de Conferina de la Paris 1921.Regimul actual al navigaiei
pe Dunre este reglementat prin Convenia de la Belgrad din 1948.
Navigaia pe Dunre este liber pentru cetenii, navele
comerciale i mrfurile tuturor statelor in condiii de egalitate.
Navele militare pot naviga pe Dunre numai in poriunea teritoriului
statului iar in afara acestuia la inelegerea prilor. Stabilirea regulilor
de navigaie pe Dunre, supravegherea fluvial, sanitar i
poliieneasc precum i efectuarea lucrrilor hidrotehnice meninerii
fluviului in stare de navigaie intr in competena statelor riverane.
In vederea coordonrii activitii privind navigaia pe Dunre
precum i alte activiti convenia de la Belgrad a prevzut infiinarea
a dou tipuri de organe:
1.Comisia Dunrii-organ cu competen general
2.Administraiile fluviale speciale-cu competen limitat in anumite
sectoare de pe fluviu. Atribuiile Comisiei Dunrii sunt de
coordonare i recomandare, consultare. Utilizarea apelor Dunrii in
alte scopuri decat navigaia este reglementat prin acorduri
incheiate intre statele riverane. Ex. Porile de Fier intre Iugoslavia -
Romania incheiat in 1976.
In 1985 la Bucureti a fost adoptat Declaraia statelor dunrene
in materie de gospodrire i protecie apelor fluviului contra polurii.
Aceast declaraie are drept scop prevenirea polurii i folosirea
raional a apelor fluviului. In 1994 la Sofia a fost semnat
Convenia privind cooperarea pot fi imprite pentru protecia i
utilizarea durabil a fluviului Dunrea. Aceast convenie prevede
gospodrirea durabil i echitabil a apelor fluviului, msuri de
reducere a polurii, protecia mediului acvatic, utilizarea durabil
pentru alimentarea cu ap potabil industrial i pentru irigaii.
4. Zone demilitarizate i neutralizate. Zone denuclearizate
Canalele maritime sunt ci artificiale constituite in scopul de a
spori posibilitatea de comunicare intre zonele maritime oceanice.
Canalele situate pe teritoriul unui singur stat au acelai regim ca i
ansamblu teritoriului. Din punct de vedere al importanei i
amplasrii canalurilor pot fi imprite ca fiind de importan
naional sau internaional. Canalul devine internaional cand este
constituit pentru a fi deschis libertii de navigaie tuturor statelor
fr discriminare unilateral a statului riveran. Un asemenea regim
internaional il au:Canalul Suiez, Canalul Panama, Canalul Kiel.
Canalul Suiez este cel mai important canal care face legtura
dintre Marea Mediteran, Marea Roie i Oceanul Indian. Acest
canal a fost construit in sec XIX pe teritoriul Egiptului, are o lungime
de 160 km este deschis atat in timp de pace cat i in timp de rzboi
navelor comerciale i de rzboi indiferent de pavilion. In caz de
rzboi beligeranii sunt obligai s nu angajeze ostiliti pe canal sau
s impiedice libera circulaie a navelor. Regimul su juridic a fost
stabilit prin Convenia din 1888 de la Constantinopol prin aceast
convenie Egiptul s-a angajat s respecte prevederile ei, s fixeze
taxe echivalente celor prevzute in convenie i s efectueze lucrri
de intreinere exploatare, perfecionare i administrare a canalului.
Canalul Panama este navigabil pe o distan de 80 km ce leag
Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific. El a fost construit la sfaritul
sec XIX. Regimul su juridic este stabilit prin convenii bilaterale
incheiate intre Anglia i SUA i Panama. In 1901 Marea Britanie se
vede silit s cedeze SUA dreptul exclusiv de a asigura controlul
canalului. In privina canalului s-a stabilit un regim juridic care
permitea libera navigaie a navelor militare i civile ale tuturor
statelor, neutralizarea canalului dar nu i demilitarizarea acestuia.
SUA menine in zon baze militare in acest context se evideniaz
lupta poporului panamez pentru restituirea ctre statul Panama a
teritoriului concesionat de SUA. Cat privete conducerea i
administrarea canalului acesta este asigurat de un sistem mixt
panamez-american care a durat pan in 1999 ca mai apoi s-i
aparin Panamei.
Canalul Kiel are o lungime de 98 km a fcut parte pan in 1918
din apele interioare ale Germaniei. El face legtura dintre Marea
Nordului cu Marea Baltic. Regimul juridic al acestui canal este
reglementat de tratatul de la Versaille 1918 care stabilete regimul
liberei navigaii pe acest canal. Negocierile care au avut loc intre
Germania i Anglia, Frana i Italia s-au soldat cu un eec, cazul este
adus in faa Curii Permanente de Justiie a Ligii Naiunii. Curtea a
decis canalul Kiel a incetat s fie o cale navigabil interioar a
Germaniei i in consecin el a devenit un curs de ap internaional
deschis vaselor militare i civile aparinand tuturor statelor. In 1936
Germania a denunat tratatul de la Versaille i a interzis accesul liber
al vaselor de rzboi strine pe canal care i-a recptat statutul de ap
interioar german. Dup 1945 dobandete regim internaional.
Dreptul aerian s-a dezvoltat dup 1900 cand a aprut necesitatea
reglementrii navigaiei aeriene. Sub aspect juridic in dimensiunea
orizontal distingem spaiu supus suveranitii naionale a statului
deasupra cruia se afl i restul spaiului care se afl deasupra
zonelor maritime arctica i Antarctica. In dimensiunea vertical
spaiul aerian supus suveranitii naionale nu a fost pan in prezent
delimitat pe baz de tratat internaional fa de spaiul
extraatmosferic nesupus suveranitii nici unui stat, dar se consider
c limita dintre ele s-ar situa la 100-110km deasupra nivelului mrii.
Dup primul rzboi mondial a triumfat definitiv principiul
suveranitii statului asupra spaiului aerian reprezentand coloana de
aer cuprins in limitele frontierelor sale, pan la limita interioar a
spaiului cosmic. Acest principiu a fost instituit prin convenia de la
Paris din 1919 i Convenia de la Chicago din 1944 referitoare la
aviaia civil internaional. Suveranitatea fiecrui stat asupra
spaiului aerian nu exclude ci presupune colaborarea bi sau
multilateral in vederea reglementrii navigaiei i transporturilor
civile aeriene. In aceast privin Convenia de la Chicago face
distincie intre:
1)Servicii aeriene internaionale regulate.
2)Servicii aeriene internaionale neregulate.
Aeronavele care sunt angajate in astfel de servicii neregulate au
dreptul de a ptrunde fr o autorizaie prealabil pe teritoriul
oricrui stat contractant de al traversa in tranzit sau de a cere o
aterizare. In vederea realizrii cooperrii internaionale in problema
navigaiei civile aeriene au fost semnate acorduri multilaterale:
a)Acordul cu privire la tranzitul serviciului aerian.
b)Acordul cu privire la transportul aerian internaional.
Rspunderea pentru prejudiciile cauzate pasagerilor mrfurilor in
transportul aerian este reglementat de Convenia de la Varovia din
1929.
5. Regimul juridic al zonelor polare
Practica internaional a statelor cunoate numeroase tratate
internaionale prin care ele au stabilit anumite statute speciale pentru
anumite zone teritoriale. Regimurile juridice internaionale ale
acestor zone au caracter diferit: de demilitarizare, de denuclearizare
i de neutralitate. Regimul de demilitarizare reprezint statutul
juridic internaional aplicabil unei zone statut convenit de ctre state
in baza unui acord sau tratat prin care se instituie drepturi i obligaii
de natur a interzice total sau parial existena armamentelor,
instalaiilor militare precum i staionarea unor trupe militare a
oricrui stat. Sub aspect teritorial demilitarizarea poate cuprinde o
parte din teritoriul de obicei in zonele de frontier sau se poate
extinde la zone mai mari ale teritoriului ori chiar tot teritoriul de stat.
Din punct de vedere al coninutului demilitarizarea poate fi de dou
feluri:
1.Total deplin atunci cand se prevd obligaii i msuri de
distrugere a tuturor fortificaiilor, tipurilor de armament i
inlturarea forelor armate cu excepia celor de pstrare a ordinii
publice.
2.Limitat parial este atunci cand se permite meninerea unor
fortificaii sau fore armate reduse.
Demilitarizarea este cunoscut inc din sec.XVII-XVIII. Ex. Prin
Convenia de la Paris din 1856 Rusia a fost obligat s demilitarizeze
malurile Mrii Negre. Prin acordul de la Posdam 1945 s-a hotrat
totala demilitarizare a Germaniei. Statutul de demilitarizare cuprinde
de regul i obligaia de neutralitate ceia ce inseamn c zona
respectiv niciodat nu va fi transformat intr-o zon de rzboi.
Regimul de neutralizare reprezint statutul juridic internaional
aplicabil unei zone, statut convenit intre state in baza unui acord sau
tratat de natur a interzice desfurarea de operaiuni militare pe
teritoriul acelui stat sau al transforma intr-o baz militar sau teatru
de rzboi. Neutralitatea poate fi permanent atat pe timp de pace cat
i de rzboi i temporar numai in timpul unui conflict armat.
Neutralitatea permanent este aplicat in special unor ci maritime
internaionale cum ar fi canalele maritime i stramtorile cu regim
juridic internaionale. Neutralitatea temporar este dispus prin
prevederile Conveniei de la Geneva referitoare la protecia
persoanelor civile in timp de rzboi. Zonele demilitarizate i
neutralizate ale acestor zone s-au cristalizat in dreptul internaional i
in practica statelor cu scopul de a preveni declanarea unui rzboi
sau extinderea operaiunilor militare pe un teritoriul determinat.
Denuclearizarea este o instituie relativ nou a dreptului
internaional ce caracterizeaz tendina statelor de eliminare a
armelor nucleare precum i de a evita sau restrange posibilitatea
folosirii armamentului nuclear in anumite regiuni. Regimul juridic al
acestor zone este aplicabil unor spaii mai intinse care cuprind fie
teritoriul unui stat fie continente intregi. In temeiul acestui regim
statele respective au obligaia de a nu folosi i experimenta arme
nucleare in zona respectiv i de a nu ataca sau amenina cu
asemenea arme teritorii intregi.
Regimul juridic este prevzut prin tratatele internaionale precum
i reglementri de ordin intern. Ex. Tratatul de la Washington din
1967 care interzicea experimentele pe lun. In practica statelor
regimul de zon denuclearizat a fost instituit pe dou ci:
- includerea unui asemenea regim in cuprinsul unor tratate
care stabilesc regimul general al unor teritorii
- incheierea unor tratate speciale de interzicere a amplasrii
armelor nucleare.
Statele care fac parte din zona denuclearizat vor trebui s-i
asume urmtoarele obligaii: s nu experimenteze, s nu dezvolte, s
nu produc arme nucleare fie direct fie indirect, s nu acioneze, s
nu posede, s nu primeasc sub orice form arme nucleare, s
previn, s interzic instalarea, amplasarea, stocarea armelor
nucleare aflate sub controlul statelor din afara zonei, s previn, s
interzic tranzitarea armelor nucleare prin zon.
Statele incluse in zona denuclearizat au dreptul de a folosi
energia nuclear in scopuri panice in condiii de securitate. In
practica internaional s-au formulat anumite principii cu privire la
crearea zonelor denuclearizate:
1) Iniiativa crerii unei zone libere de arme nucleare trebuie s
emane de la statele din regiunea interesat, iar participarea s se
fac pe baz voluntar.
2) Angajamentele referitoare la zonele denuclearizate trebuie s se
asigure c acestea vor rmane efectiv libere de arme nucleare.
3) Obligaia privind stabilirea zonei poate fi asumat de grupuri mai
mari de state sau de grupuri mai restrinse. Statele posesoare de
arme nucleare trebuie s se angajeze s nu foloseasc, s amenine
cu folosirea armelor nucleare a statelor.
Arctica este teritoriul Polului Nord cu o suprafa total de 27
mln km format din 2/3suprafa acvatic i 1/3 suprafa terestr.
Pentru delimitarea zonelor polare a fost propus linia geografic i
astronomic a cercurilor polare, a ghearilor i dispariiei vegetaiei.
Arctica prezint interes atat din punct de vedere tiinific cat i din
punct de vedere strategic intrucat este bogat in resurse naturale.
Arcticii pentru delimitarea zonelor polare i s-a aplicat teoria
sectoarelor sau zonelor de atracie. Aceast teorie a fost dezvoltat
inc din 1918 de juristul rus V. Lakhtin. Potrivit acestei teorii statele
riverane Oceanului Ingheat de Nord sunt suverane asupra tuturor
pmanturilor cuprinse intr-un triunghi ce are ca baz coasta, ca varf
Polul Nord i ca laturi meridianele care trec prin extremitile de vest
i de est ale coastei. Astfel aceste teorii le-ar reveni SUA, Rusiei,
Canadei, Danemarcei I Norvegiei. Imprirea arcticii conform
acestei teorii nu este unanim acceptat de ctre statele riverane.
Astfel in 1996 la reuniunea statelor (Danemarca, Islanda, Canada,
Norvegia, Rusia, SUA, Finlanda i Suedia) au semnat la Otawa
Declaraia despre formarea unui consiliu arctic, o nou organizaie
regional care are scopul de a realiza colaborarea i a coordona
activitile statelor in regiunea dat de a efectua controlul i a
coordona programele ecologice i a rspandi informaii despre
antarctica.
Antarctida este o regiune polar de sud cu o suprafa de 14 mln
km situat intre Africa de Sud, America de Sud, Australia i Noua
Zeeland. Odat descoperit Antartida i zcmintele sale in subsolul
su interesul fa de ea a crescut, multe dintre statele lumii au
incercat s acapareze aceste teritorii. In 1959 prin tratatul de la
Washington s-a stabilit regimul juridic internaional al Antartidei.
Prin acest tratat s-a instituit o zon cu statut de total demilitarizare,
neutralizare i denuclearizare. Tratatul stipuleaz folosirea Antartidei
exclusiv in scopuri panice i prevede c: Sunt interzise orice msuri
cu caracter militar, cum ar fi crearea de baze militare i de fortificaii,
efectuarea de manevre militare precum i experimentarea oricror
tipuri de arme.
Tratatul prevede libertatea cercetrilor tiinifice i colaborarea
statelor in acest domeniu. In ceia ce privete colaborarea statelor
tratatul stipuleaz schimbul de informaii, de personal tiinific intre
expediiile statelor precum i intre staiile create de ele in Antartida i
de rezultatele tiinifice.
Prevederile tratatului nu se pronun asupra preteniilor de
suveranitate teritorial in Antartida. Atata timp cat tratatul este in
vigoare nici un stat nu are dreptul de a inainta noi pretenii asupra
Antartidei. In scopul de a respecta tratatul s-a creat un nou sistem de
control i inspecie reciproc care se realizeaz prin observatorii
desemnai de reprezentanii statelor pri la tratat. In ceia ce privete
protecia mediului i regimului resurselor minerale in iunie 1988 a
fost adoptat Convenia privind reglementarea activitilor asupra
resurselor minerale din Antartida. Obiectul conveniei este
interzicerea acelor activiti care ar cauza daune mediului sau
ecosistemelor Antartidei sau ar afecta climatul la nivel global sau
regional. In octombrie 1991 statele pri la tratatul cu privire la
Antartida au semnat la Madrid Protocolul asupra proteciei mediului
in aceast zon protocol care interzice prospectarea i mineritul pe o
perioad de 50 de ani in Antartida. Problema Antartidei este pus pe
ordinea de zi a Adunrii Generale a ONU.
TEMA 7: PRINCIPIILE JURIDICE GENERALE ALE
SPAIULUI EXTRAATMOSFERIC
PLAN:
1. Noiuni generale privind spaiul extraatmosferic.
2. Principiile spaiului extraatmosferic:
Principiul liberei explorri i utilizrii spaiului de ctre
toate statele n condiii de egalitate.
Principiul ne apropierii a vreunei pri a spaiului
extraterestru.
Principiul folosirii i utilizrii spaiului extraterestru n
scopuri panice i n interesul ntregii omeniri.
3. Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor
spaiale:
Statutul juridic al astronauilor.
nmatricularea obiectelor lansate n spaiu cosmic.
Rspunderea internaional pentru daunele cauzate de
obiectele lansate n spaiu.
Principiul privind teledetecia prin satelit.
1. Noiuni generale privind spaiul extraatmosferic
Anul 1957 este socotit ca an de referin a inceputului explorrii
spaiului cosmic prin lansarea primului satelit la 4 octombrie.
Aceasta a marcat necesitatea elaborrii unor principii i norme pentru
a reglementa regimul juridic al spaiului cosmic i al activitilor
spaiale. Ins de la inceputul erei spaiale s-a stabilit c statele nu pot
dispune de o libertate absolut neingrdit de aciune in spaiul
cosmic i c aceasta nu poate fi supus suveranitii naionale.
In 1958 Adunarea General a ONU creeaz un comitet special
pentru utilizarea panic a spaiului extraatmosferic. Pan in 1963 o
serie de rezoluii ale Adunrii Generale a ONU au dus la formarea
principiilor generale i speciale ale spaiului extraatmosferic. Astfel
apare dreptul internaional spaial care are ca obiect de reglementare
regimul juridic asupra spaiului extraterestru, asupra lunii i altor
corpuri cereti i relaiile dintre state in vederea explorrii i utilizrii
spaiului extraatmosferic.
In 1967 a fost adoptat tratatul cu privire la principiile ce trebuie
respectate in materie de exploatare i utilizare a spaiului
extraatmosferic. Se prevede c luna i celelalte corpuri cereti nu pot
face obiectul apropierii naionale prin proclamarea de suveranitate,
nici prin utilizarea sau ocupaie ori alt mijloc. Explorarea i utilizarea
trebuie s fie fcute in beneficiul i interesul tuturor statelor. Accesul
la toate corpurile cereti este liber, iar libertatea de cercetare
tiinific, cooperarea internaional trebuie s fie inlesnite i
incurajate.
In 1968 se incheie Acordul cu privire la salvarea astronauilor i
la intoarcerea lor i obiectelor lansate in spaiu. Sunt incluse
prevederi referitoare la accidentele, situaii periculoase i aterizri
forate, acordarea de asisten personalului i msuri pentru
intoarcerea astronauilor in statul cruia ii aparin. In 1971 se incheie
Convenia privind rspunderea internaional pentru daunele cauzate
de obiectele spaiale, iar mai apoi in 1975 a fost adoptat Convenia
privind inmatricularea obiectelor lansate in spaiu.
2. Principiile spaiului extraatmosferic
Principiul utilizrii n scopuri panice a spaiului inclusiv luna i
alte corpuri cereti a fost consacrat in art. 3 al tratatului spaial unde
se prevede c prile vor desfura activitile de explorare i
folosirea spaiului extraatmosferic, luna i celelalte corpuri cereti in
conformitate cu dreptul internaional inclusiv Carta ONU in interesul
meninerii pcii internaionale. Statele se oblig de a nu pune pe
orbita circumterestr nici un obiect purttor de arme nucleare sau alte
arme de distrugere in mas i de a nu instala astfel de arme pe
corpuri cereti, iar luna i celelalte corpuri vor fi utilizate in scopuri
panice i pe acestea se interzice amenajarea de baze i instalaii
militare i executarea de manevre militare. Teritoriul spaial este
supus unui regim de denuclearizare i demilitarizare. Explorare,
utilizarea i cercetarea tiinific a spaiului i a corpurilor cereti
sunt libere pentru toate statele lumii in condiii de egalitate i aceste
activiti trebuie efectuate spre binele tuturor statelor. Luna i
celelalte corpuri cereti sunt considerate ca patrimoniu comun al
omenirii care in momentul cand explorarea va fi posibil vor fi
supuse unui regim internaional.
Acest principiu rezid in esen in accesul egal indiferent de
gradul de dezvoltare economic, tiinific, mrime sau poziie
geografic al tuturor statelor la activitile spaiale. In acest sens
statele pot s amplaseze vehicolele lor pe lun i celelalte corpuri
cereti i s le lanseze de aici pe orbita circumterestr. Ele pot plasa
personalul lor, instalaii, echipamente spaiale in orice punct al
suprafeei i sub suprafeei lunii i celorlalte corpuri cereti. Spaiul
extraatmosferic inclusiv luna i celelalte corpuri nu pot face obiectul
de apropiere naional prin proclamarea suveranitii asupra acestora
nici prin folosirea, ocuparea i nici prin alte mijloace de ctre un stat
sau un grup de state a suprafeelor i subsolul corpurilor cereti. Ele
nu pot forma obiectul suveranitii statelor i respectiv proprietatea
acestora, a organizaiilor internaionale guvernamentale sau ne
guvernamentale a organizaiilor naionale i a persoanelor fizice.
Instalarea unor echipamente, instalaii pe suprafaa corpurilor cereti
nu echivaleaz cu constituire dreptului de proprietate. Potrivit acestui
principiu se interzice transferul, vanzarea cumprarea sau orice alt
tranzacie cu titlu oneros sau gratuit intre state, organizaii
internaionale a unor poriuni din solul i subsolul corpurilor cereti.
3. Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor
spaiale
Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor spaiale
prevede c statele sunt obligate s se cluzeasc dup principiul
cooperrii i asistenei reciproce inand seama de interesele
corespunztoare ale celorlalte state. Toate statele trebuie s
coopereze in domeniul cercetrii tiinifice in spaiul extraatmosferic.
Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor spaiale
aparin statului de lansare in al crui regim este inregistrat obiectul
spaial, cat timp acesta se afl in spaiu, pe corpurile cereti sau revin
pe pmant. Dac lansarea a fost fcut de dou sau mai multe state
jurisdicia ii revine statului de inmatriculare sau aceluia care a fost
desemnat prin acord. Potrivit tratatului spaial astronauii trebuie
considerai ca trimii ai omenirii in spaiul cosmic, iar statele sunt
obligate s le acorde toat asistena posibil in caz de accident, in caz
de pericol sau aterizare forat. In cazul unei astfel de aterizri
intoarcerea astronauilor ctre statul lor va trebui efectuat de indat
i in deplin securitate. La randul lor astronauii care se gsesc in
exerciiul activitii lor in spaiu cosmic sau pe corpurile cereti vor
acorda intreaga asisten posibil astronauilor altor state. Toate
aceste prevederi sunt reglementate de tratatul spaial din 1967.
Din principiul jurisdiciei i controlul statului de lansare rezult i
principiul rspunderii unde statele sunt responsabile pe plan
internaional pentru daunele cauzate unui alt stat sau persoanelor
fizice i juridice de obiectele spaiale lansate de ele sau de prile lor
componente indiferent dac aceste daune se produc pe pmant, in
aer, sau in spaiul cosmic. Potrivit reglementrilor internaionale este
necesar inmatricularea tuturor obiectelor lansate in spaiu pentru
operaiunile de securitate i reglementarea tarifului pentru
soluionarea problemei daunelor cauzate de acestea unui stat sau
organizaie internaional i evitarea intr-o oarecare msur a
curselor inarmrii precum i informarea celorlalte state in privina
existenei unor satelii folosii pentru teledetecia transmisiunii de
televiziune, de date meteorologice, pentru servicii de salvare pe mare
i a altor activiti comerciale. In conformitate cu Convenia din
1975 privind inmatricularea obiectelor lansate in spaiu statul de
lansare are obligaia de a inregistra intr-un registru naional special
orice obiect spaial lansat in spaiu i obligaia de a comunica
secretarului general al ONU informaiile necesare pentru
identificarea acestuia i a activitilor pe care le desfoar.
Teledetecia este o metod prin care se poate determina natura i
starea resurselor naturale, elementelor naturale ale mediului
inconjurtor al pmantului prin observaii i msurri fcute de pe
obiectele spaiale. Comitetul speciale al ONU pentru utilizarea
panic a spaiului atmosferic a creat in 1971 un grup de lucru
special privind teledetecia prin obiecte spaiale. Teledeteciile se
efectueaz prin sateliii unui stat cu o tehnologie avansat asupra
teritoriilor altor state care nu au posibilitatea s o efectueze i const
in stabilirea bogiilor subsolului altor state. In aa caz statul supus
teledeteciei va avea acces la informaia analizat privind teritoriul de
sub jurisdicia sa, informaie aflat in posesii egale. Cunoatem o
serie de organizaii in materia dreptului spaial: ONU, Uniunea
Internaional privind teledetecia, Institutul Internaional de drept
spaial precum i o serie de organizaii ne guvernamentale.
TEMA 8: DREPTUL MRII
PLAN:
1. Formarea principiilor i conceptelor dreptului mrii
2. Natura juridic a mrii teritoriale. Dreptul de trecere
inofensiv
3. Zone maritime asupra crora statele au drepturi suverane
4. Zone maritime nesupuse suveranitii statelor
1. Formarea principiilor i conceptelor dreptului mrii
Mrile i oceanele constituie aproximativ 70 %din suprafaa
planetei. Aceasta preocup in prezent toate statele i popoarele atat
pentru cerinele navigaiei cat i pentru valoroasele resurse piscicole,
minerale energetice. Dezvoltarea activitilor maritime i a
raporturilor dintre state in acest sens au dus la apariia i formarea
principiilor i conceptelor dreptului mrii.
In sec. XII-XVII Suedia, Danemarca, Spania, Portugalia i alte
state europene promovau i practicau ideea dreptului de proprietate
asupra unor teritorii intinse ale mrilor la care acestea erau state
riverane.
In sec. XVI Frana, Olanda, aveau deplin libertate de navigaie,
comer i pescuit. Referitor la dreptul de proprietate asupra mrii au
fost propuse dou concepii. Prima concepie formulat de Groius in
1609 care afirma c mrile i oceanele trebuie s fie deschise tuturor
statelor pentru navigaie, comer i pescuit. A doua concepie este
formulat de Selden in 1635 care susine dreptul de insuire i de
monopol al Marii Britanie asupra unor zone maritime intinse.
In sec. XVIII-XIX in practica raporturilor dintre state se
evideniaz conceptul de mare teritorial i mare liber. Drept
criteriu de delimitare a limii mrii teritoriale era stabilit: btaia
tunului, linia orizontului, sau criteriul celor trei mile marine de la
rm. Mai tarziu dup Conferina de la Haga se recunoate conceptul
de zon contigu in care statul riveran are dreptul s exercite anumite
drepturi speciale (vamale, fiscale, control sanitar,). In 1958 are loc
prima conferin asupra dreptului mrii sub egida ONU: sunt
adoptate patru convenii: asupra mrii teritoriale, a mrii libere, a
platoului continental i a pescuitului, conservrii resurselor
biologice.
In 1968 Adunarea General a ONU a creat un organism special
numit Comitetul de utilizare panic a subsolului mrilor i
oceanelor dincolo de limita jurisdiciei naionale. Codificarea
dreptului mrii s-a fcut pe deplin odat cu adoptarea textului final al
Conveniei privind dreptul mrii din1982. prin aceast convenie s-a
constituit i consolidat bazele dreptului mrii.
2. Natura juridic a mrii teritoriale. Dreptul de trecere
inofensiv
Marea teritorial se delimiteaz de apele maritime interioare de
linia sa de baz, iar in larg se intinde pan la o limit care s nu
depeasc 12 mile marine(o mil egal cu 1600-1800m). Marea
teritorial este parte integrant din teritoriu de stat fiind supus
impreun cu resursele sale suveranitii naionale a statului riveran,
iar regimul su juridic este stabilit prin legislaia intern a statului
riveran inandu-se seama de prevederile dreptului internaional.
Asupra mrii teritoriale statul riveran exercit toate drepturile ce
decurg din suveranitatea sa in ceia ce privete apele, solul i
subsolul, coloana de aer, drepturi ce constau in pescuit, navigaie i
control, protecia mediului avand i obligaii corespunztoare.
Pescuitul i exploatarea resurselor naturale revine in exclusivitate
statului riveran. Activitile de mai sus pot fi efectuate de alte state
numai in urma incheierii unor acorduri care prevd expres condiiile
de pescuit i exploatare a resurselor naturale de alte state.
Desfurarea unor asemenea activiti fr consimmantul statului
riveran este supus sancionrii statul riveran este de a reglementa in
conformitate cu dreptul internaional efectuarea de ctre navele
comerciale ale unor state a dreptului de trecere inofensiv.
Tratatele internaionale prevd interzicerea trecerii prin marea
teritorial a unui stat a oricror nave care au la bord armament
nuclear sau alte arme de distrugere in mas sau care transport astfel
de arme. Dreptul de control i de supraveghere vamal urmrete
prevenirea contrabandei i aplicarea de sanciuni pentru astfel de
infraciuni. Statele pot crea pe teritoriul lor porturi i zone libere in
interiorul crora sunt acordate faciliti vamale i fiscale pentru
activiti de comer exterior, tranzit, depozitare, control sanitar care
au ca scop asigurarea sntii populaiei.
Reglementarea navigaiei in marea teritorial de statul riveran are
ca scop asigurarea securitii traficului, protecia cablurilor i a
conductelor petroliere. Inc din sec. XVIII s-a format o serie de
criterii pentru delimitarea mrii teritoriale fa de marea liber. Nici
una din conferinele de la Haga i Geneva nu au stabilit o limit
exact intre marea teritorial i marea liber. De obicei statele
singure delimiteaz aceste zone maritime prin legi. La Conferina
ONU din 1982 privind dreptul mrii s-a stabilit dreptul fiecrui stat
riveran de a stabili limea mrii sale teritoriale de 12 mile marine de
la liniile de baz determinate in conformitate cu convenia. Linia
interioar de la care se msoar limea mrii teritoriale difer in
raport cu configuraia rmului. Dac rmul este lin fr crestturi
aceast limit este format din linia de baz normal dea lungul
rmului, iar cand rmul reprezint crestturi adanci in uscat sau a
unor insule dea lungul coastei limita interioar este constituit din
liniile de baz drepte care unesc punctele cele mai indeprtate in larg
legate ins efectiv de uscat i urmeaz configuraia rmului. Se
ridic probleme deosebite referitor la delimitarea zonelor maritime in
cazul existenei unor golfuri, insule pentru statele arhipelagice.
Dreptul de trecere inofensiv este recunoscut tuturor statelor.
Trecerea trebuie s fie neintrerupt i rapid. Oprirea sau ancorarea
sunt interzise exceptandu-se cazurile impuse de nevoile navigaiei
sau ca urmare a unui caz de for major sau avarie, pentru salvarea
persoanelor sau pentru ajutarea navelor i aeronavelor aflate in
primejdie. Trecerea este inofensiv atata timp cat nu aduce atingere
pcii, ordinii publice sau securitii statului riveran. Se consider c
trecerea este inofensiv dac nava strin desfoar in marea
teritorial una din activitile:
Amenin cu fora sau folosete fora impotriva
suveranitii, integritii teritoriale sau independenei
politice a statului riveran;
Efectueaz activiti i manevre cu arme de orice fel;
Culege informaii care pot s prejudicieze aprarea i
securitatea statului riveran;
Desfoar propagand care prejudiciaz interesele
aprrii sau ale securitii;
Svarete acte de poluare grav, efectueaz cercetri
sau pescuiete;
Intrarea navelor cu propulsie nuclear in marea teritorial este
supus in unele state unei aprobri prealabile, aceste nave precum i
cele care transport substane radioactive sau alte substane
periculoase sunt obligate ca atunci cand se afl in trecere inofensiv
s i-a msuri speciale de securitate i de precauie. Submarinele in
trecere inofensiv prin marea teritorial a statului riveran au obligaia
s navigheze la suprafaa apei.
3. Zone maritime asupra crora statele au drepturi suverane
Ca instituie a dreptului internaional al mrii platoul continental a
fost consacrat pentru prima dat in Convenia din 1958 a ONU i
apoi dezvoltat in Convenia din 1982. Din punct de vedere geologic
platoul continental reprezint prelungirea rmului statului riveran
intr-o pant uor inclinat, iar in unele cazuri abrupt sub apele
mrilor i oceanelor pan la marginea continental unde acestea au
adancimi de 150-200 m dincolo de care incepe panta continental i
marile adancimi.
Sub aspect juridic platoul continental reprezint fundul mrilor i
oceanelor i subsolul acestora dincolo de limita exterioar a mrii
teritoriale in larg pan la o distan de 200 de mile msurare de la
linia de baz de la care se msoar limea mrii teritoriale. Asupra
platoului continental statul are i exercit nu suveranitatea, ci
drepturi suverane cci platoul continental nu face parte din teritoriul
naional, ci reprezint o prelungire a acestuia.
Drepturi suverane ale statelor riverane asupra platoului au ca
obiectiv explorarea i exploatarea resurselor naturale ale acestuia in
deosebi a petrolului i gazelor naturale. In acest caz statul are dreptul
de a construi staii i instalaii fixe i are dreptul de a stabili o zon
de securitate de 500 m in jurul instalaiilor avand totodat obligaia
de a nu incurca navigaiei i cilor de comunicaii. Asupra platoului
continental au drepturi suverane doar statele riverane, cele neriverane
au dreptul doar de a instala cabluri i conducte submarine. Probleme
apar cand exist unele insule in apropierea litoralului, fac parte din
teritoriul de stat, iar delimitarea se face de la linia de baz trasat dea
lungul litoralului. Convenia din 1982 stabilete c insulele i stancile
mici nu sunt locuibile i nu au o via economic proprie spre
deosebire de acestea insulele populate au un platou continental caz in
care pot exista dificulti cand unele insule sunt pe coast unui stat
dar aparin altui stat.
Zona contigu reprezint faia de mare adiacent mrii teritoriale
care se intinde spre largul mrii pan la o distan de 24 mile marine
msurate de la liniile de baz ale mrii teritoriale. In aceast zon
statul riveran exercit jurisdicia i controlul avand o serie de drepturi
speciale: control vamal, sanitar, al trecerii frontierei de stat. El are
dreptul de preveni i reprima in zon infraciunile comise pe
teritoriul su ori in marea sa teritorial exercitand dreptul de
urmrire. In vederea protejrii resurselor piscicole i a altor interese
economice. O serie de state riverane in perioada 1970-1980 au
stabilit zone speciale: exclusive de pescuit, de jurisdicie sau chiar de
mare teritorial pan la 200 mile sau intre 15-100 mile. In plan
normativ zona economic exclusiv a fost consacrat pentru prima
dat de convenia din 1982. Zona economic exclusiv se intinde pe
o distan de 200 mile de la liniile de baz care se msoar limea
mrii teritoriale. Natura juridic a aceste zone se definete prin
drepturile suverane exclusive statului riveran de exploatare, cercetare
tiinific, conservarea resurselor naturale biologice precum i
protecia mediului marin. Zona este supus jurisdiciei statului i
drepturilor sale suverane economice dar reprezint i aspecte de mare
liber. Deci este supus unui regim juridic mixt. Statul riveran are
dreptul de a construi, autoriza, reglementa construirea, exploatarea i
utilizarea de insule artificiale. Statul riveran poate permite prin
incheierea unor acorduri statelor neriverane desfurarea unor
activiti de pescuit. Statul riveran are dreptul de a reglementa prin
legi interne stabilirea unor msuri administrative de sancionare a
oricror inclcri ale regimului juridic din zona economic exclusiv.
4. Zone maritime nesupuse suveranitii statelor
Convenia din 1982 definete marea liber ca o parte a mrii care
nu aparine mrii teritoriale sau apelor interioare ale unui stat. Nici
un stat nu poate s pretind in mod legitim supunerea unei pri
oarecare din marea liber suveranitii sale. Statele riverane i
neriverane pot exercita in marea liber urmtoarele liberti:
navigaia, pescuitul, punerea de cablu i conducte petroliere sau
submarine.
Convenia din 1982 stabilete c regimul de mare liber se aplic
mrilor i oceanelor situate in afara zonei economice exclusive a
mrii teritoriale, apelor interioare a statelor. Regimul juridic al mrii
libere este guvernat de principiul libertii mrii potrivit cruia
aceasta este deschis tuturor statelor. Convenia mai prevede
libertatea de pescuit in condiii care s asigure conservarea resurselor
biologice. Marea liber se va utiliza in scopuri panice i se interzice
blocarea porturilor de ctre forele armate ale altui stat.
Conform tratatului din 1968 privind interzicerea experimentelor
nucleare in atmosfer, cosmos, sub ap in marea liber i in spaiul
aerian deasupra acestuia sunt interzise orice fel de experimente
nucleare, iar tratatul din 1971 interzice amplasarea armelor nucleare
pe fundul mrilor i oceanelor i in subsolul lor. Totui marea liber
este militarizat deoarece nu se permite amplasarea dar desfurarea
de manevre militare, deplasarea i circulaia navelor este permis.
Aciunile privind rspunderea penal sau disciplinar a personalului
navelor in cazul oricrui incident de navigaie in marea liber sunt de
competen exclusiv a autoritilor administrative i judiciare ale
statului de pavilion sau a crui cetean este persoana. In exercitarea
libertii de navigaie pe marea liber statelor le revine serie de
obligaii de a preveni i pedepsi transportul de sclavi pe nave, de a
coopera pentru reprimarea pirateriei in marea liber.
Conform Conveniei din 1982 fundul mrilor i oceanelor,
subsolul acestora situat dincolo de limita interioar a platoului
continental constituie ceia ce convenia numete patrimoniul comun
al intregii omeniri. Exploatarea i explorarea zonei i resurselor sale
se face cu participarea i in beneficiul tuturor statelor i popoarelor.
Aceste zone i resursele lor nu pot fi supuse suveranitii naionale.
In zon pot fi fcute activiti de cercetare tiinific, exploatare i
explorare a gazelor naturale de ctre state. Autoritatea Internaional
organizaia prin intermediul creia statele organizeaz, realizeaz i
controleaz activitile din zon in interesul intregii omeniri.
Autoritatea internaional are la baz principiul egalitii suverane a
tuturor statelor membre avand ca organe principale:
Adunarea constituit din statele membre;
Consiliul format din 36 de membri alei. In cadru
consiliului activeaz dou comisii: comisia juridic i
tehnic, comisia de planificare economic;
Secretariatul;
In vederea soluionrii diferendelor legate de punerea in aplicare a
conveniei s-a instituit tribunalul internaional al dreptului mrii.
Convenia din1982 stabilete un regim juridic general privitor la
stramtorile importante pentru navigaia mondial cu excepia celor de
interes regional care nu sunt supuse regimului internaional. Prin
stramtori se inelege legtura unei poriuni a mrii libere sau a zonei
economice exclusive cu o alt parte a mrii libere ori cu o zon liber
exclusiv. Totodat se recunoate navelor i aeronavelor dreptul de
pasaj i de trecere. Libertatea de navigaie se realizeaz printr-un
tranzit rapid, navele strine sunt obligate s se abin de la orice
activiti care reclam autorizaia prealabil a statelor riverane sau
sunt interzise de acestea. Deci statele riverane au obligaia s asigure
dreptul de pasaj in tranzit in condiii de securitate prin stramtorile
care leag marea teritorial a unui stat cu o parte a mrii libere sau a
zonei economice exclusive a unui alt stat. Condiii speciale de
navigaie sunt stabilite prin tratate pentru stramtorile: Gibraltar in
baza Conveniei din 1904 dintre Frana i Anglia, Magelan prin
Convenia din 1981 dintre Argentina i Chille. Prin convenia de la
Cuciu-Cainargi s-au stabilit reglementri referitoare la regimul
juridic de liber navigaie pentru navele tuturor statelor in timp de
pace i de rzboi a stramtorilor Bosfor i Dardanele. In prezent
regimul juridic al acestor stramtori este stabilit prin convenia de la
Montreo din 1936 care prevede principiul libertii de trecere a
navelor comerciale pe timp de pace i pe timp de rzboi dac Turcia
nu este beligerant. Turcia are dreptul de control sanitar asupra
navelor i de a percepe taxe. In timp de rzboi dac Turcia este
beligerant este interzis trecerea navelor comerciale ale statului
inamic Turciei, iar pentru cele neutre trecerea este liber cu condiia
de a nu ajuta inamicul.
Protecia mediului marin se realizeaz in baz legilor interne i a
conveniilor internaionale pentru zonele de sub jurisdicia naional.
Astfel prin convenia de la Londra din 1954 privind combaterea
polurii mrii cu hidrocarburi continuand cu conveniile de la
Bruxsell din 1959, 1971 privind rspunderea i intervenia in caz de
accident s-au stabilit reguli i principii pe baza reglementrilor
interioare. Prin convenia privind dreptul mrii s-au stabilit prevederi
vizand toate formele i tipurile de poluare pentru toate zonele mrilor
i oceanelor i conservarea mediului marin, supravegherea i
controlul respectrii prevederilor conveniei.
TEMA 9: DREPTUL TRATATELOR
PLAN:
1. Definiia, elementele eseniale i accesorii ale tratatelor.
Denumirea i clasificarea tratatelor
2. Procedura de ncheiere i intrarea n vigoare a tratatelor
3. nregistrarea i aplicarea tratatelor
4. I nterpretarea tratatelor
1. Definiia, elementele eseniale i accesorii ale tratatelor.
Denumirea i clasificarea tratatelor
Tratatul este actul juridic care exprim acordul de voin intre
dou sau mai multe state sau alte subiecte in scopul de a crea, a
modifica, a stinge drepturi i obligaii in raporturile dintre ele.
Dreptul tratatelor constituie totalitatea normelor care il
reglementeaz: incheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea,
modificarea, nulitatea i cazurile de incetare a tratatelor. Dreptul
tratatelor este parte component a D.I.P. Convenia de la Viena din
1969 privind dreptul tratatelor prevede c tratatul este acord incheiat
in scris intre state i guvernat de dreptul internaional, fie c este
consemnat intr-un instrument unic sau in dou sau mai multe
instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa. El se poate incheia
ins i intre state i alte subiecte de D.I.P. i intre acestea din urm.
Scopul incheierii sale este de a produce efecte juridice.
Elementele eseniale ale tratatului sunt:
Prile tratatului-trebuie s fie subiecte de drept internaional. Nu
sunt considerate tratate actele incheiate intre state i persoane
fizice sau juridice strine.
Voina prilor trebuie s fie liber exprimat, fr vicii de
consimmant.
Obiectul tratatului-care trebuie s fie licit i posibil.
Tratatul s produc efecte juridice, stabilirea unor norme de
conduit obligatorii sau crearea, modificarea, stingerea unor
drepturi ori obligaii intre pri.
Guvernarea tratatului de ctre normele de D.I.P.
Elementele accesorii ale tratatului sunt:
a.Termenul-un eveniment viitor i sigur de care depinde intrarea in
vigoare sau ieirea din vigoare a unui tratat.
b.Condiia-un eveniment viitor i nesigur de care depinde inceperea
sau incetarea executrii obligaiilor.
In conformitate cu Convenia de la Viena din 1969 denumirea
generic de tratat se utilizeaz pentru a desemna totalitatea actelor
juridice din aceast categorie indiferent de denumirile particulare pe
care acestea le pot primi intr-un caz sau altul. Practica convenional
enumr o varietate de denumiri ale tratatelor ca:
Tratatul este folosit pentru desemnarea unei inelegeri solemne
precum sunt tratatele de pace, de alian, de neutralitate.
Convenia este inelegerea pin care se reglementeaz relaiile
dintr-un domeniu special al relaiilor internaionale. Ex. Convenia
de la Viena din 1969, 1982.
ncompatibiAcordul este o inelegere intervenit mai ales in domeniul
economic, comercial, financiar, cultural.
Pactul este o inelegere intervenit in domenii concrete ale
relaiilor politice dintre state i cu caracter solemn. Ex. Pactul
Briand-Kellogg.
Protocolul poate fi un act accesoriu la un tratat preexistent incheiat
pentru al modifica, prelungi, interpreta dar i o inelegere de sine
stttoare.
Declaraia este document multilateral prin care se fixeaz reguli
de conduit, modaliti de aciune sau punct de vedere comune ce
urmeaz a deveni reguli de conduit, principii.
Carta este acordul prin care se constituie o organizaie
internaional.
Statutul este acordul de constituire a unei organizaii.
Tratatele pot fi clasificate dup mai multe criterii distincte:
1. Din punct de vedere al coninutului lor material:
a.Tratate legi al cror obiect const in a stabili o regul de
drept obiectiv valabil.
b.Tratate contracte vizeaz realizarea unor operaiuni
juridice constand in prestaii reciproce intre prile
contractante, fiecare dintre ele urmand totodat obiective
diferite.
2. Dup numrul prilor:
a.Tratate bilaterale incheiate intre dou subiecte.
b.Tratate multilaterale la care particip mai mult de dou
subiecte.
3. Dup obiectul pe care l reglementeaz:
a. Tratate politice.
b. Tratate economice.
c. Tratate speciale. Ex. acorduri in transport, in
comunicaii, juridice, ocrotirii sntii.
4. Din punct de vedere al procedurii de ncheiere:
a. Tratate formale.
b. Tratate simplificate.
5. Dup durat:
a. Tratate cu termen pe 5,10,20 de ani.
b. Tratate fr termen. Ex. tratate de pace, tratate de
dezarmare.
6. n dependen de nivelul ncheierii:
a. Tratate interstatale.
b. Tratate interguvernamentale.
c. Tratate interdepartamentale.
2. Procedura de ncheiere i intrarea n vigoare a tratatelor
Incheierea tratatelor reprezint ansamblu de activiti desfurate,
proceduri care trebuie indeplinite i reguli care trebuie observate
pentru ca tratatul s se formeze, s devin obligatoriu pentru pri, s
intre in vigoare. Autoritile competente s incheie tratate sunt
prevzute de constituia i legislaia fiecrui stat, respectiv in actele
constitutive ale organizaiilor internaionale. In general puterea
executiv preedintele, prim-ministru, ministru afacerilor externe, au
competena pentru negocierea i semnarea iar parlamentele pentru
exprimarea consimmantului de a deveni parte la tratat prin
ratificare sau aderare.
Incheierea unui tratat presupune mai multe etape ca:
a. Elaborarea textului tratatului.
b. Exprimarea consimmantului prilor contractante
de a fi legate prin tratat.
Elaborarea textului tratatului presupune unele sub faze ca:
a) Negocierea se desfoar intre reprezentanii statelor special
abilitai in acest sens, fie prin funciile pe care le indeplinesc in stat,
fie prin imputernicirile conferite de deplinele puteri ce le-au fost
eliberate. In cursul acesteia negociatorii indeplinesc o serie de
proceduri, acte care duc la formarea textului tratatului. Scopul
negocierii este realizarea acordului de voin asupra textului
tratatului i adoptrii lui. In cazul tratatelor bilaterale iniiativa
negocierilor revine statului sau ambelor state. In cazul tratatelor
multilaterale conferina reprezentanilor statelor este convocat pe
baza unui acord preliminar dintre statele interesate care conine
prevederi referitoare la locul, data, ordinea de zi, a conferinei. In
cazul elaborrii tratatelor bilaterale fiecare parte ii prezint proiectul
su, iar in cazul negocierilor ambele proiecte se pun de acord. Pentru
participarea la negocieri persoanele respective trebuie s dispun de
depline puteri un document emis de autoritatea competent a unui
stat prin care sunt desemnate una sau mai multe persoane
imputernicite s reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau
semnarea unui tratat. Verificarea deplinelor puteri se face inainte de
inceperea negocierilor. Dup ce s-a czut asupra textului se trece la
adoptarea acestuia. In cazul tratatelor bilaterale pe baz unanimitate
iar in cazul tratatelor multilaterale cu o majoritate de 2/3 din numrul
statelor prezente.
Dup adoptarea textului se parcurge autentificarea sa prin:
a.Parafarea care const in inscrierea iniialelor numelui
imputerniciilor statelor pe textul negociat.
b.Semnarea ad referendum a textului cu confirmarea ulterioar
din partea executivului sau altei autoriti abilitate a statului.
c.Semnarea definitiv este o modalitate de autentificare atunci
cand tratatul urmeaz s fie ratificat sau aprobat.
d.Semnarea actului final al unei conferine in care este
consemnat textul tratatului.
e.Adoptarea unei rezoluii speciale a organizaiei
internaionale.
Din momentul in care textul tratatului a devenit autentic i
definitiv statele semnatare urmeaz s-i exprime consimmantul de
a deveni pri prin mijloacele juridice ca:semnarea, schimbul
instrumentelor care constituie un tratat, ratificarea, aprobarea,
acceptarea i aderarea.
Semnarea are dou funcii autentificarea textului i exprimarea
consimmantului de a deveni parte la tratat.
Schimbul instrumentelor care constituie un tratat la fel este o
modalitate de exprimare a consimmantului statelor atunci cand:
1)Instrumentele prevd c schimbul lor va avea acest efect.
2)Este stabilit pe o alt cale c aceste state conveniser ca
schimbul de instrumente s aib acest efect.
Ratificarea constituie actul juridic prin care un stat ii exprim
consimmantul prin intermediul autoritilor sale competente de a fi
legat printr-un tratat internaional semnat de reprezentanii si.
Ratificarea poate fi fcut sub forma unor acte de drept intern (legi,
hotrari, decrete).
Convenia de la Viena din 1969 prevede cazurile cand un stat ii
exprim consimmantul de a ratifica un tratat:
a. Cand tratatul prevede c acest consimmant se
exprim prin ratificare.
b. Cand este stabilit c statele participante la negocieri
conveniser asupra cerinei ratificrii.
c. Cand reprezentantul acestui stat a semnat tratatul sub
rezerva ratificrii.
d. Cand intenia statului de a semna tratatul sub rezerva
ratificrii rezult din deplinele puteri ale
reprezentantului su ori a fost exprimat in cursul
negocierilor.
Drept documente ce confirm efectuarea ratificrii servesc
instrumentele de ratificare. Acestea de regul cuprind trei pri:
a. Introductiv in care se indic autoritatea statului care
a ratificat tratatului.
b. Dispozitiv unde este reprodus textul tratatului cu
enumerarea eventual a rezervelor ei.
c. Partea final care conine angajamentul statului de a
respecta i aplica cu bun credin tratatul.
Aprobarea reprezint o modalitate de exprimare a
consimmantului statului de a fi parte la acelea tratate care nu
necesit s fie ratificate dar care prevd aprobarea lor. Potrivit
reglementrilor interne ale fiecrui stat sunt supuse aprobrii sau
acceptrii de ctre guvern tratatele care nu implic angajamentele
politice majore sau nu se refer la domenii eseniale ale exercitrii
suveranitii de stat.
Aderarea este un act unilateral de drept intern al unui stat prin
care el ii exprim consimmantul de a deveni parte la un tratat pe
care nu l-a semnat. Aderarea se refer numai la tratatele
multilaterale. Actul de aderare poate imbrca forma instrumentelor
de aderare, instrumentelor de ratificare sau notificare. Momentul din
care tratatul internaional devine obligatoriu pentru prile
contractante poart denumirea de intrare in vigoare. Tratatele care nu
necesit ratificare sau aprobarea lor intr in vigoare:
a)La momentul semnrii.
b)La scurgerea unui anumit termen dup semnare.
c)La data indicat in tratat.
Ordinea intrrii in vigoare a tratatelor ce urmeaz s fie supuse
ratificrii este determinat de caracterul lor. Tratatele bilaterale intr
in vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare sau la
scurgerea unui anumit termen de la data efecturii schimbului
instrumentelor de ratificare. Tratatele multilaterale intr in vigoare:
a)La data acumulrii la depozitar a unui numr de instrumente
de ratificare.
b)La scurgerea unui timp de la data acumulrii la depozitar a
unui numr de instrumente de ratificare.
c)La data transmiterii unui numr de instrumente la depozitar cu
indicarea concret a statelor ale cror instrumente de ratificare
necesit s fie depuse in mod obligatoriu. Dup intrarea lor in
vigoare tratatele sunt trimise la secretariatul general al O.N.U. spre
inregistrare sau clasare sau publicare. Publicarea i inregistrarea
oficial a tratatelor are loc i la nivel naional.
Structura unui tratat este:
1.Preambul in care se indic prile contractante ale tratatului,
motivele care au determinat incheierea lui, scopul i obiectul.
2.Partea dispozitiv in care sunt cuprinse articolele i care constituie
coninutul de baz al prevederilor sale. Articolele unor tratate
poart uneori scurte denumiri.
3.Partea final care precizeaz data i locul semnrii, limba sau
limbile in care au fost redactat textul, modalitile de intrare in
vigoare, durata i valabilitatea tratatului. O rspandire tot mai larg
in practic o capt anexele. Ele apar astfel ca o parte distinct a
textului tratatului. Prin utilizarea acestora se urmrete
completarea, detalizarea i interpretarea coninutului tratatului.
3. nregistrarea i aplicarea tratatelor
Tratatele care nu sunt afectate de nulitate trebuie aplicate cu bun
credin. Inclcarea unui tratat d natere la rspunderea
internaional a statului care a comis o astfel de inclcare. In scopul
prevenirii unor astfel de situaii de-a lungul istoriei au fost stabilite in
textul acestora modaliti de executare a lor.
Ex.
1)Jurmantul religios
2)Luarea de ostatici
3)Ipoteca
4)Gajul financiar asupra venitului.
In prezent garantarea executrii tratatelor se face prin proceduri
specifice in cadrul organizaiilor internaionale. Executarea tratatelor
presupune dobandirea forei juridice i in planul dreptului intern.
Executarea obligaiilor prevzute de tratate presupune luarea
msurilor necesare in sensul aplicrii lor de ctre autoritile
administrative sau judectoreti. Problema care se pune este dac
tratatele produc direct efect in dreptul intern sau sunt necesare
anumite acte pentru introducerea lor in dreptul intern. Exist in acest
sens diverse soluii care depind de prevederile constituionale ale
fiecrui stat:promulgarea, urmat de publicare sau emiterea de legi
speciale pentru declararea tratatului ca lege intern. Statele nu pot
invoca legislaia intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat,
indiferent de modalitile de introducere in ordinea juridic intern.
Regula general de aplicare a tratatelor este pe tot teritoriul statelor
pri. Sunt situaii in care statele pot decide c un tratat nu se aplic
unei pri din teritoriul: a)Clauza federal b)Clauza colonial. Unele
tratate stabilesc regimuri juridice pentru spaii sau zone geografice
aflate dincolo de limitele suveranitii statelor pri. In ceia ce
privete aplicarea in timp a tratatelor regula general este
neretroactivitatea tratatelor dac din cuprinsul lor nu reiese o intenie
diferit. O alt discuie se impune in cazul tratatelor succesive:
1.Regula potrivit creia dac se incheie un nou tratat asupra aceleiai
materii intre aceleai pri noul tratat se va aplica dac:
a. Din dispoziiile sale rezult intenia prilor de a
inlocui vechiul tratat.
b. Dispoziiile noului tratat sunt incompatibile
2.Tratatele mai importante prevd c in caz de conflict cor prevala
dispoziiile lor
3.Articolul 30 din convenie stabilete alte dou reguli:
a. Cand un tratat precizeaz c este subordonat unui
tratat anterior sau posterior sau c nu trebuie
considerat ca fiind incompatibil cu cellalt,
dispoziiile acestuia din urm se vor aplica cu
precdere.
b. Cand toate prile la tratatul anterior sunt pri i la
tratatul posterior tratatul anterior nu se aplic decat
in msura in care dispoziiile sale sunt compatibile
cu cele ale tratatului posterior.
4.Cand prile la tratatul posterior nu includ toate prile la tratatul
anterior se aplic regula dup care cand toate prile la tratatul
anterior sunt pri la tratatul posterior, tratatul anterior se aplic
numai in msura in care prevederile sale sunt compatibile cu cele
ale tratatului posterior. Intre statele pri la ambele tratate i un stat
parte la un tratat se aplic tratatul la care ambele sunt pri.
5.Dispoziiile particulare ale tratatelor bilaterale se aplic cu
precdere fa de dispoziiile tratatelor generale indiferent dac
primele sunt anterioare sau posterioare celorlalte.
In legtur cu raportul dintre legea intern i tratat in deosebi in
caz de conflict intre acestea se pun o serie de probleme in dependen
de fiecare sistem al statelor:
a. In sistemul englez se d prioritate legilor i precedentelor
judiciare interne.
b.In Germania, Austria tratatele sunt asociate cu legile interne iar
in caz de conflict se d prioritate celei mai recente
c.Constituia francez, olandez dau prioritate tratatului.
d.Constituia Republica Moldova acord valoare egal tratatului
i legii interne cu excepia drepturilor omului.
Articolul 4 al constituiei precizeaz: Dispoziiile constituionale
privind drepturile i libertile omului se interpreteaz i se aplic in
concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului cu
pactele i cu tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului la care Republica Moldova este parte prioritate o au
reglementrile internaionale.
4. Interpretarea tratatelor
Interpretarea unui tratat reprezint operaiunea intelectual prin
care se determin sensul unui cuvant sau al unei expresii, se lmuresc
exprimrile ambigue sau obscure ale unei dispoziii. Interpretarea
tratatelor are ca scop aplicarea lor corect i respectarea acestora in
spiritul i litera lor. In dreptul internaional interpretarea tratatelor
ridic probleme cu privire la organele competente s o indeplineasc
i la valoarea interpretrii efectuat de organele respective. Literatura
i legislaia internaional prevede modurile i regulile de interpretare
a tratatelor internaionale.
Modurile de interpretare a tratatelor sunt:
1)Interpretarea internaional.
2)Interpretarea intern.
In dependen de autoritatea competent s interpreteze un tratat
potrivit primului mod poate fi:
a. Interpretarea fcut prile contractante ale tratatului
poart denumirea de interpretare autentic. Ea poate
fi expres care se face prin clauze interpretative
inscrise in cuprinsul tratatului i interpretare tacit
adic ceia care decurge din practica concordant a
statelor in aplicarea prevederilor unui tratat
internaional.
b. Interpretarea jurisdicional care este efectuat de
tribunalele arbitrare sau instanele de judecat
internaionale.
c. Interpretarea fcut de ctre organizaiile
internaionale.
Interpretarea intern a tratatelor poate consta dintr-o interpretare
guvernamental intern fcut de autoritile publice
guvernamentale, de regul competente in domeniul relaiilor externe
sau dintr-o interpretare jurisdicional intern efectuat de ctre
instanele de judecat ale statelor pri. Interpretarea intern nu se
impune decat organelor statului in cauz i nu altor state pri la
tratat.
Regulile de interpretare a tratatelor internaionale potrivit
Conveniei de la Viena:
1.Regula bunei credine const in aceia c interpretarea s aib
in vedere ceia ce prile au avut de gand s spun in realitate i
pornindu-se de la elementele interseci ale tratatului i aplicand
metodele de interpretare atunci cand textele nu au un ineles clar
cuvintele folosite vor fi interpretate in sens uzual.
2.Regula de interpretare prin context potrivit creia s fi avut
in vedere fraza in care figureaz termenul respectiv, alineatul in care
se gsete termenul in cauz o anumit parte a textului tratatului sau
chiar textul tratatului in intregul su.
3.Regula sensului obinuit al termenilor tratatului ceia ce
inseamn c la interpretare trebuie reinut semnificaia uzual a
cuvintelor afar de cazurile cand acestea sunt utilizate intr-un sens
special.
4.Regula interpretrii n lumina obiectului i scopului su.
Aceasta presupune raportarea interpretrii la sensurile i scopurile pe
care prile le-au avut in vedere la incheierea tratatului in cauz.
5.Regula sensului clar care inseamn c nu trebuie interpretate
dispoziiile unui tratat care au sens clar.
6.Regula efectului util. Ea cere ca interpretarea oricrui termen
sau a oricrei dispoziii a tratatului s se fac astfel incat s produc
un efect util asupra aplicrii tratatului dar nu s l fac nul.
7.Regula ne admiterii termenilor tratatului n sens absurd.
Convenia de la Viena din 1969 prevede i unele mijloace
complimentare de interpretare: lucrrile pregtitoare i imprejurrile
in care a fost incheiat tratatul.
TEMA 10: EFECTELE, MODIFICAREA I NCETAREA
TRATATELOR. REZERVELE TRATATELOR
PLAN:
1. Rezervele la un tratat i efectele lor
2. Efectele tratatelor fa de statele tere
3. Condiiile de valabilitate i de nulitate a tratatelor
4. Modurile de modificare i ncetare a tratatelor
1. Rezervele la un tratat i efectele lor
Potrivit Conveniei de la Viena rezerva este o declaraie
unilateral, oricare ar fi coninutul sau denumirea sa, fcut de un
stat atunci cand semneaz, ratific, accept sau aprob un tratat ori
ader la acesta prin care urmrete s exclud sau s modifice efectul
juridic al unor dispoziii din tratat cu privire la aplicarea lor fa de
statul respectiv. Rezervele sunt folosite atunci cand un stat care este
de acord cu marea majoritatea prevederilor tratatului nu este
satisfcut de una sau mai multe clauze i refuz pe aceast cale s fie
legat de acele clauze. Rezervele se pot formula numai in cazul
tratatelor multilaterale. Condiiile in care se pot face rezerve au variat
in timp. In dreptul internaional clasic rezervele nu erau admise dac
afectau integritatea regulilor de fond ale tratatelor i numai dac erau
acceptate de toate celelalte pri ale tratatului. Conform Conveniei
de la Viena ultima regul se aplic numai pentru tratatele cu un
numr redus de state.
Condiiile stabilite conform Conveniei de la Viena sunt:
1)Condiiile de form:
a.S fie exprimate in scris i comunicate statelor contractante
i altor state care au dreptul s devin pri la tratat.
b.Pot fi formulate la momentul semnrii, ratificrii, aprobrii,
acceptrii, aderrii. Rezervele formulate la semnare trebuie
reconfirmate la exprimarea consimmantului de a fi legat
prin tratat.
c.Problema acceptrii sau respingerii rezervelor. Dac un tratat
multilateral general permite in mod expres formularea de
rezerve nu este nevoie de acceptarea ei de ctre celelalte
state dac tratatul nu prevede necesitatea acceptrii. Ne
formularea de obiecii timp de 12 luni de la comunicarea
rezervei echivaleaz cu o acceptare. Acceptarea i
respingerea nu necesit reconfirmarea, dar retragerea
obieciei trebuie fcut in scris.
2)Condiiile de fond:
a. S nu fie interzis expres de tratat.
b. S nu se refere la anumite dispoziii de la care
tratatul interzice expres efectuarea de rezerve.
c. S nu fie incompatibile cu obiectul i scopul
tratatului.
n urma formulrii de rezerve ntre statul rezervatar i
celelalte state pri se por stabili mai multe grupuri de raporturi
juridice n funcie de atitudinea acestora din urm:
1.Cele intre statul rezervatar i statele pri care au acceptat
rezervele. Aceste raporturi sunt guvernate de tratat, dispoziiile
articolelor aspra crora s-au fcut rezerve fiind aplicabile aa
cum acestea au fost modificate de sensul rezervelor.
2.Cele intre statul rezervatar i statele pri care au formulat
obiecii. Acestea din urm pot:
a. S refuze ca restul dispoziiilor tratatului, neafectate
de rezerve s se aplice intre acestea i statul
rezervatar.
b. S refuze aplicarea in totalitate a tratatului intre ele
i statul rezervatar.
O rezerv autorizat in mod expres de un tratat nu are nevoie s
fie acceptat ulterior de celelalte state contractante cu excepia
cazurilor cand tratatul prevede aceasta. Statele pot formula nu numai
rezerve la un tratat internaional dar i declaraii interpretative fa de
unele din prevederile acestuia. Spre deosebire de rezerve care
urmresc modificarea unor raporturi juridice create prin tratat,
declaraiile interpretative se limiteaz s precizeze numai anumite
poziii de principiu ale statelor in cauz fa de tratatul multilateral
sau fa de unele clauze ale acestuia.
2. Efectele tratatelor fa de statele tere
Regula general ne spune c tratatele produc efecte fa de pri
nu i pentru teri. Teri sunt statele care nu sunt legate prin tratat.
articolul 34 al Conveniei de la Viena prevede c un tratat nu creeaz
nici obligaii, nici drepturi pentru un stat ter fr consimmantul
su. Prin expresia efecte fa de teri se ineleg numai drepturi i
obligaii ce pot rezulta dintr-un tratat anume fa de teri adic
avantaje sau dezavantaje. Regula c tratatele produc efecte numai
fa de ter cunoscut ca regula efectului relativ decurge din
principiul egalitii suverane a statelor care admite c un grup de
state incheind tratate ar putea s impun obligaii sau drepturi pentru
alte state i ar duce la inlturarea suveranitii i egalitii in drepturi
ale statelor.
Condiiile prin care statele pot dobndi drepturi n temeiul
unor tratate la care nu sunt pri sunt:
a. Dac prile la un tratat ineleg s confere un drept
fie statului ter sau unui grup de state cruia acesta
aparine fie tuturor statelor.
b. Dac statul ter consimte. Conform articolului 36
consimmantul este prezumat in lipsa unei indicaii
contrare deci poate fi tacit.
Condiiile prin care pentru state pot rezulta obligaii din
tratate la care nu sunt pri sunt:
a.Prile la tratat s fi ineles s creeze o asemenea obligaie prin
dispoziiile tratatului.
b.Statul ter s accepte in mod expres i in scris. S-a apreciat c prin
realizarea acestor condiii se creeaz de fapt un acord colateral
intre statele pri i teri. In doctrin se mai susine c anumite
tratate care creeaz regimuri juridice obiective fac excepie de la
regimul relativ:
- prin care se stabilesc regimuri teritoriale
- prin care se creeaz un anumit regim pentru ci de
comunicaii internaionale
- tratate multilaterale prin care se infiineaz organizaii
internaionale
- prin care se fixeaz statute de neutralitate
Potrivit regulii generale care decurge din principiul suveranitii
exclude categoric impunerea in sarcina unor state tere a unor
obligaii fr consimmantul lor, totui se invoc posibilitatea
existenei unor tratate care s stabileasc obligaii pentru statele tere
fr consimmantul lor. Ex. acordul de la Postam din 1945, cel de la
Londra prevede pentru statele tere obligaia de a pedepsi criminalii
de rzboi. Convenii privind genocidul stabilesc obligaii valabile
pentru intreaga comunitate internaional.
3. Condiiile de valabilitate i de nulitate a tratatelor
Un tratat pentru a fi valabil trebuie s fie licit atat din punct de
vedere a regulilor sale de incheiere cat i din punct de vedere al
coninutului, obiectului i scopului su. Aceasta presupune ca
tratatul:
S fie incheiat in modul cuvenit de ctre subiectele de drept
internaional.
S reprezinte rezultatul unei inelegeri autentice dintre pri
ceia ce inseamn c acordul de voin al prilor s nu fie
afectat prin vicii de consimmant.
S nu contravin in intregime sau in parte principiilor
fundamentale i normelor imperative ale dreptului
internaional.
In dependen de gradul de ilegalitate a tratatului internaional
cunoatem dou tipuri de nulitate: relativ i absolut.
Sunt sancionate cu nulitate relativ viciile de consimmant
rezultand din:
1. Violarea vdit a unei norme de importan fundamental a
dreptului intern privitoare la competena de a incheia tratate.
2. Eroarea.
3. Dolul care const in conduita frauduloas a unei pri
contractante prin care se urmrete determinarea altei pri
contractante s-i dea consimmantul pentru incheierea
tratatului.
4. Coruperea reprezentantului unui stat participant la negocierea
incheierii tratatului pentru a accepta incheierea lui in anumite
condiii.
Prin nulitate absolut se sancioneaz viciile de consimmant
rezultand din:
1.Constrangerea exercitat asupra reprezentantului unui stat prin acte
sau ameninri indreptate impotriva libertii sau integritii fizice
a acestuia, reputaiei sale. Tratatul incheiat in aceste condiii este
lipsit de orice efect juridic.
2.Constrangerea exercitat asupra unui stat participant la incheierea
unui tratat internaional prin ameninare sau folosirea forei. De
nulitate absolut sunt lovite i tratatele care contravin normelor
imperative ale dreptului internaional atat cele in vigoare in
momentul incheierii lor cat i cele aprute mai tarziu pe parcursul
aplicrii acestora. Nulitatea absolut poate fi invocat de orice stat
parte la tratat nu neaprat de statul victim precum i din oficiu de
ctre o instan internaional.
Dispoziiile unui tratat nul nu au for juridic. Dac tratatul este
lovit de nulitate in virtutea contradiciei sale cu o norm imperativ
de drept internaional prile lui sunt obligate s elimine in msura
posibilitilor consecinele oricrui act indeplinit pe baza unuia
asemenea tratat.
4. Modurile de modificare i ncetare a tratatelor
De regul tratatele conin clauze exprese privind procedura de
modificare pe calea unor amendamente care se adopt in unanimitate
sau cu o majoritate de 2/3. In practic modificarea tratatelor poart
denumirea de amendare sau revizuire. Amendarea se face cand
modificarea este de mic importan sau parial. Revizuirea se face
cand modificarea este substanial i extins la pri mari ale
tratatului. Aceast deosebire tehnic nu are relevan din punct de
vedere juridic. Modificarea se face numai prin acordul prilor. De
regul modificrile parcurg pentru a intra in vigoare aceleai etape
prevzute pentru incheierea tratatelor. In cazul tratatelor bilaterale
este necesar acordul ambelor pri pentru modificare.
In cazul tratatelor multilaterale exist mai multe posibiliti:
Modificarea nu poate interveni decat prin acordul tuturor
statelor pri.
Modificarea poate interveni cu acordul majoritii statelor
pri. In acest caz tratatul poate s prevad: - opozabilitatea
modificrilor pentru toate statele pri indiferent dac nu au
votat pentru modificare; - opozabilitatea modificrilor numai
pentru statele care au votat pentru aceasta ceia ce creeaz
regimuri juridice diferite.
Regimurile juridice diferite sunt:
1. Intre prile care au acceptat modificrile se aplic prevederile
tratatului modificat.
2. Intre prile care au respins modificrile se va aplica tratatul
iniial.
3. Intre prima i a doua categorie se aplic tot tratatul iniial. O
problem se ridic legat de modificarea Cartei ONU mai ales in
cadru eforturilor de reform a organizaiei.
Prin incetarea unui tratat internaional se inelege c acesta i-a
pierdut fora sa juridic in raporturile dintre participanii si, el ne
mai producand in continuare drepturi i obligaii pentru pri.
Tratatele ii pot inceta efectele lor prin mai multe modaliti:
1. Denunarea. In acest caz se face distincie intre tratatele
bilaterale care in cazul denunrii pune capt tratatului, iar in
cazul tratatelor multilaterale denunarea capt caracterul
retragerii i nu pune capt tratatului in cauz. Potrivit art. 56 al
Conveniei de la Viena un tratat cate conine dispoziii cu
privire la stingerea i denunarea sa sau la retragerea din el nu
poate fi obiectul unei denunri sau retrageri. De la aceast
regul sunt dou excepii: - atunci cand poate fi stabilit
intenia prilor de a admite posibilitatea denunrii sau
retragerii. atunci dreptul de denunare sau retragere poate fi
dedus din natura tratatului. Organul competent pentru a
denuna un tratat este prevzut de dispoziiile constituionale
ale fiecrei pri in mod firesc el fiind acela cruia ii aparine
competena de a angaja statul pe plan internaional.
2. Abrogarea este un caz stingere a tratatelor internaionale care
solicit voina unanim a prilor.
3. Anularea este o modalitate de renunare unilateral a unui stat
de la tratatul incheiat de acesta. Anularea unui tratat poate
avea loc in cazurile strict determinate cum ar fi:
- Violarea substanial a tratatului de ctre una dintre
prile sale;
- Apariia unei norme imperative de drept internaional cu
care tratatul nu este in concordan;
- Schimbarea fundamental a imprejurrilor in care a fost
incheiate tratatul;
1.Dispoziia uneia dintre prile contractante ale tratatului ca
subiect de drept internaional.
2.Executarea complet a prevederilor tratatului.
3.Expirarea termenului de valabilitate a tratatului.
4.Survenirea unei condiii rezolutorii expres prevzute in cuprinsul
tratatului.
5.Reducerea numrului de participani la tratatul multilateral sub
numrul necesar pentru intrarea in vigoare a acestuia. O situaie
intermediar in raport cu incetarea definitiv a tratatului o
constituie suspendarea adic incetarea provizorie a aplicrii
tratatului sub influena diferitelor imprejurri. Suspendarea este
admis dac tratatul o prevede expres i prile contractante sunt de
acord cu ea.
TEMA 11: REZOLVAREA DIFERENDELOR
INTERNAIONALE PE CALE PANIC
PLAN:
1. Noiunea de diferend internaional
2. Modalitile i mijloacele de rezolvare panic a diferendelor
internaionale
3. Reglementarea panic a diferendelor n cadrul organizaiilor
internaionale
4. Mijloacele bazate pe constrngere
1. Noiunea de diferend internaional
Principiul soluionrii panice a diferendelor internaionale i
procedurile de drept internaional au cunoscut o lunga evoluie
istorica. In coninutul acestui principiu se reunesc aspecte juridice, de
morala i de politica internaionala. Primele incercri de
reglementare a soluionrii prin mijloace panice a diferendelor
internaionale au avut loc in cadrul Conveniilor de la Haga, din 1899
i 1907. Statutul Societii Naiunilor (1919), stabilea pentru statele
membre obligaia de a incerca sa soluioneze prin mijloace panice
diferendele dintre ele, fr a exclude ins posibilitatea recurgerii la
rzboi. Soluionarea diferendelor internaionale pe cale panica
constituie un principiu al dreptului internaional public din anul
1928, cand a fost semnat Pactul Briand-Kellogg. Pe lang
condamnarea rzboiului i renunarea la folosirea rzboiului ca
instrument al politicii naionale, Pactul consemneaz i angajamentul
statelor de a soluiona conflictele internaionale numai prin mijloace
panice. In dispoziiile Pactului nu este specificata nici o procedura
de constrangere colectiva aplicabila in cazul inclcrii sale. Carta
O.N.U ( 1945 ) consacra principiul soluionrii diferendelor
internaionale prin mijloace panice, ca o obligaie internaionala a
statelor i un principiu fundamental al dreptului internaional public.
La nivel regional, principiul a fost consacrat in Convenia
europeana pentru soluionarea panica a diferendelor (1957)
adoptata in cadrul Consiliului Europei. In sens larg, noiunea de
diferend cuprinde contestaiile, litigiile, divergentele sau conflictele
dintre doua subiecte de drept internaional. Diferendele internaionale
pot s aib o natura juridic sau politic.
Diferendele juridice sunt cele in care se opun pretenii de drept
intre state i care au ca obiect interpretarea unui tratat, o problema de
drept internaional, existena unui fapt care, daca ar fi stabilit, ar
constitui inclcarea unei obligaii internaionale precum i stabilirea
naturii sau intinderii reparaiei datorat pentru inclcarea unei
obligaii internaionale.
Diferendele politice sunt diferendele in care preteniile
contradictorii ale parilor nu pot fi formulate juridic. O regula
importanta a dreptului internaional contemporan este regula
caracterului facultativ al mijloacelor panice, conform creia, statele
ii aleg in mod liber i pe baza acordului dintre ele, mijlocul panic la
care sa recurg pentru soluionarea unui diferend aprut intre ele.
2. Modalitile i mijloacele de rezolvare panic a
diferendelor internaionale
Mijloacele panice de drept internaional pot fi clasificate in doua
categorii: mijloace politico-diplomatice i mijloace jurisdicionale. O
categorie aparte o constituie mijloacele panice bazate pe
constrangere. Mijloacele panice de drept internaional - diplomatice
i politice - sunt reglementate prin convenii internaionale universale
sau regionale. In general, soluiile adoptate ca urmare a folosirii
acestor mijloace panice au un caracter de recomandare fata de
prile diferendului, cu excepia hotrarilor adoptate de Consiliul de
Securitate al O.N.U.
Din mijloace politico-diplomatice categorie fac parte:
negocierea, bunele oficii, medierea, ancheta internaionala i
concilierea internaionala.
a) Negocierile directe sunt mijlocul diplomatic cel mai important
de soluionare a diferendelor internaionale. Reprezint un demers
necesar oricrei tentative de a reglementa un diferend. Tratativele
diplomatice directe reprezint unul dintre cele mai utilizate mijloace
de soluionare pentru c acestea se afl la indemana fiecrui stat, sunt
cele mai puin costisitoare i in desfurarea lor vin in contact una cu
alta in mod direct. Negocierile sunt considerate ca fiind o modalitate
bine definit din punct de vedere procedural. Ele se pot desfura
prin contacte i tratative intre reprezentanii prilor ca i prin
schimbul de documente scrise. Negocierile diplomatice directe intre
statele aflate intr-un diferend sunt purtate de catre ministerele

afacerilor externe ale statelor, de ctre efii guvernelor sau, in unele
cazuri, chiar de ctre efii statelor. In cazul organizaiilor
internaionale, negocierile se poarta de ctre cei mai inali funcionari
ai acestora (secretari generali, directori sau preedini). Unul din
avantajele negocierilor este acela c ele se pot relua la nivele diferite
de reprezentare. In situaia negocierilor prile sunt situate pe poziii
de egalitate in discuii. Durata negocierilor variaz in funcie de
imprejurrile concrete ele pot dura cateva zile sau mai muli ani. In
cazul cand negocierile nu vor da rezultate prile pot recurge la
arbitraj.
b) Bunele oficii reprezint demersul intreprins pe lang statelepari
la un litigiu, de ctre un ter stat sau organizaie internaional
din proprie iniiativa sau la cererea parilor, cu scopul de a
convinge statele litigante s il rezolve pe calea negocierilor
diplomatice. Obiectul bunelor oficii il constituie prevenirea apariiei
unui diferend dintre state sau soluionarea unui diferend produs deja.
In cazul bunelor oficii, rolul terului inceteaz in momentul inceperii
negocierilor directe intre prile aflate in diferend. Terul nu participa
la negocieri i nici nu face propuneri referitoare la modul de
soluionare a diferendului, ci doar faciliteaz inceperea tratativelor.
Pentru a se angaja in activitatea de bune oficii terul are nevoie de
acceptarea prilor.
c) Medierea presupune, de asemenea, intervenia unui ter, care
poate fi un stat, o organizaie internaionala sau o persoana fizica.
Terul, de aceasta data, participa la negocieri i face propuneri
referitoare la felul in care se poate soluiona conflictul. Propunerile
terului nu sunt ins obligatorii pentru prile aflate in diferend. Din
punct de vedere procedural medierea internaional se caracterizeaz
prin deplina sa adaptabilitate la imprejurrile concrete ale unui
diferend i prin absena unor forme sau etape care trebuie parcurse.
In practic aciunile de mediere se pot interptrunde cu negocierile
directe intre prile la un diferend, uneori revenirea la negocieri fiind
rezultatul interveniei unui mediator. Prile la un diferend sunt libere
s refuze soluia propus de mediator.
d) Ancheta internaionala se poate utiliza in cazul diferendelor
internaionale generate de aprecieri diferite asupra unor situaii de
fapt. Prile aflate in diferend pot sa constituie o comisie
internaionala de ancheta, pe baza acordului dintre ele, in care se
precizeaz faptele pe care Comisia trebuie sa le elucideze, modul de
alctuire al acesteia si intinderea imputernicirilor membrilor si.
Comisia nu se pronuna asupra rspunderii parilor in diferend.
Deliberrile Comisiei internaionale de ancheta au loc cu uile
inchise si rman confideniale. Comisia ii incheie lucrrile printr-un
raport, care se limiteaz doar la stabilirea faptelor si nu are caracterul
obligatoriu al unei sentine judectoreti.
e) Concilierea internaional consta din examinarea unui
diferend de ctre un organ permanent sau instituit ad-hoc dup
apariia diferendului, cu scopul soluionarii aspectelor litigioase
dintre prile in diferend care sa conduc la impcarea lor. Comisia
internaionala de conciliere cerceteaz nu numai faptele care au
generat diferendul respectiv, dar face i recomandri asupra modului
de soluionare a lui. Recomandrile sau avizele Comisiei de
conciliere nu sunt obligatorii pentru prile aflate in diferend.
Mijloacele jurisdicionale de soluionare a diferendelor:
Arbitrajul internaional
Arbitrajul internaional este judecata pe plan internaional a unui
diferend de ctre o instana ad-hoc, constituita de prile in diferend.
Arbitrajul a fost reglementat pentru prima oara in Convenia de la
Haga din 1907, privind aplanarea conflictelor internaionale, care
prevede obligaia prilor de a se supune cu buna - credina hotrarii
arbitrale. Sentinele arbitrale au efect obligatoriu doar pentru prile
diferendului i sunt limitate la cauza in care au fost pronunate.
Recurgerea la arbitraj este facultativa, fiind condiionata de acordul
prilor intr-un diferend. Acordul prilor poate s imbrace
urmtoarele forme:
a. Compromisul, care reprezint un tratat internaional prin care
prile consimt s supun diferendul dintre ele unei instane
arbitrale, constituit fie dintr-un arbitru unic, fie dintr-un
organ colegial ad-hoc, fie dintr-un tribunal permanent.
b. Clauza compromisorie, care este o clauza (generala sau
speciala) inclus intr-un tratat incheiat de pri prin care
acestea ineleg s supun eventualele diferende dintre ele
unei instane arbitrale.
In competena unei instane arbitrale intra soluionarea
diferendelor de ordin juridic i politic dintre state sau alte subiecte
ale dreptului internaional public. Tribunalul arbitral decide asupra
competentei sale, pe baza compromisului arbitral i a altor tratate in
legtura cu cauza, precum i prin aplicarea principiilor de drept. In
soluionarea cauzei, tribunalul aplica regulile determinate prin
compromisul prilor. Sentina pronunata este motivat, are caracter
obligatoriu i definitiv. Se admit, in mod excepional, anumite ci de
recurs:
Recursul in interpretare, daca intre prile diferendului a aprut
un dezacord asupra sensului hotrarii;
Recursul in corectare, daca tribunalul a svarit o eroare de
drept sau de fapt sau a manifestat exces de putere;
Recursul in revizuire, daca se descoper un fapt nou, cu
caracter esenial care nu a fost cunoscut la data pronunrii
sentinei.
Curtea Internaionala de Justiie
C.I.J. a fost instituit prin Carta O.N.U. i reprezint nu numai
organul judiciar al organizaiei, ci i al intregii comunitai
internaionale. Jurisdicia sa a inlocuit pe cea a Curii Internaionale
Permanente de Justiie, dizolvata o data cu Societatea Naiunilor.
Membrii O.N.U. sunt, din oficiu, pri la Statutul C.I.J. Statele
nemembre O.N.U. pot deveni pri la Statutul Curii in condiii
determinate de Adunarea Generala a O.N.U., la recomandarea
Consiliului de Securitate. Statutul prevede posibilitatea sesizrii
Curii de ctre orice stat al comunitaii internaionale, chiar daca nu
este membru O.N.U sau parte la Statut, in condiiile stabilite de
Consiliul de Securitate. Jurisdicia C.I.J. are caracter permanent i
este facultativ, fiind determinat de consimmantul statelor pri
la litigiul cu care a fost sesizat.
Curtea este compus din judectori permaneni, judectori ad-hoc
i camere. Curtea are ca membrii permaneni 15 judectori, care
funcioneaz cu titlu individual, fiind alei de ctre Consiliul de
Securitate i Adunarea Generala O.N.U., pe o perioad de 9 ani, cu
posibilitatea reinnoirii mandatului. Compunerea corpului de
magistrai permaneni reflect structura Consiliului de Securitate al
O.N.U., sub aspectul statelor care sunt reprezentate la nivelul Curii.
Calitatea de judector al Curii este incompatibil cu exercitarea altor
funcii judiciare intr-o cauz anterioar. Magistraii Curii
beneficiaz de privilegiile i imunitile necesare desfurrii
activitii lor. Judectorii ad-hoc sunt special numii de catre un stat
pentru soluionarea unui anumit diferend, in cazul in care nici unul
dintre cei 15 judectori ai Curii nu are calitatea de cetean al su.
Mandatul lor este limitat la cauza pentru care au fost desemnai.
Camerele Curii sunt constituite din 3 sau mai muli judectori,
numii in vederea examinrii unor cauze determinate sau care se pot
soluiona in cadrul unei proceduri sumare, in litigii de mai mic
importan.
Competena Curii poate fi analizat sub dou aspecte: al
subiectelor de drept internaional care apar in faa sa competena
personal i al litigiilor care i se supun competena material.
a) Conform Statutului, numai statele pot sa fie pri in cauzele
supuse Curii. Interesele persoanelor fizice i juridice sunt
reprezentate de state prin intermediul proteciei diplomatice.
Organizaiile internaionale nu pot s apar ca pari intr-un litigiu,
dar pot sa fie autorizate de Adunarea Generala a O.N.U. s solicite
Curii avize consultative sau s ofere informaii in legtur cu
problemele puse in discuie.
b) In Statutul Curii se prevd dou categorii de cauze care intr
in sfera competenei sale materiale: cauzele pe care i le supun prile,
precum i toate chestiunile reglementate in mod special in Carta
O.N.U. sau in tratatele i conveniile in vigoare. Curtea poate s
examineze doar diferende de ordin juridic dintre state, care au ca
obiect: interpretarea unui tratat; orice problema de drept
internaional; existena unui fapt care, dac ar fi stabilit, ar constitui o
inclcare a unei obligaii internaionale; natura i intinderea reparaiei
datorate pentru inclcarea unei obligaii internaionale.
Exercitarea jurisdiciei Curii este condiionat de acceptarea ei de
catre statele pri. Statele pot s-i exprime consimmantul fie
anterior unui diferend, fie ulterior producerii lui.
a) Acceptarea anterioara a jurisdiciei Curii se poate face printr-o
declaraie unilaterala (clauza facultativa) care se depune Secretarului
General al O.N.U. i cuprinde obligaia asumat de stat de a accepta
jurisdicia Curii pentru orice diferend care s-ar produce in cadrul
raporturilor cu alt stat. De asemenea, acceptarea anticipat a
jurisdiciei Curii poate s rezulte din tratatele dintre state, care
reglementeaz soluionarea panic a diferendelor, sau poate s fie
prevzut intr-o clauz compromisorie, inclusa in cuprinsul unui
tratat incheiat intre state.
b) Acceptarea jurisdiciei Curii ulterior producerii unui diferend
se realizeaz printr-un acord special intre state, denumit compromis,
in care prile stabilesc obiectul diferendului supus Curii.
C.I.J. aplic in soluionarea litigiilor dreptul internaional in
vigoare (tratatele, cutuma, principiile generale de drept, precedentul
judiciar, doctrina) sau principiile echitaii, dac exist acordul
prilor.
Statutul Curii prevede procedura de soluionare a litigiilor,
respectand principiul contradictorialitii i al publicitii
dezbaterilor. Procedura cuprinde o faz scris (depunerea de
memorii) i o faz oral (audierea prilor, dezbateri).
In prima etap a procedurii prile pot s ridice excepia de ne
competen a Curii in soluionarea cauzei, obiecii la care Curtea
trebuie s rspund inaintea judecii pe fond. Curtea poate s
dispun - pe cale de ordonan - msuri conservatorii cu titlu
provizoriu, la cererea prilor sau din oficiu, daca exist pericolul
producerii unui prejudiciu iremediabil in cauz. Ne prezentarea uneia
dintre pri la procedura in faa Curii nu impiedic continuarea
examinrii cauzei.
Curtea adopt hotrarile cu votul majoritii judectorilor
prezeni. In caz de paritate, votul Preedintelui Curii prevaleaz.
Hotrarea Curii se motiveaz, iar dac exist opinii separate (cele
care difer de hotrarea Curii) sau individuale ( cele care coincid cu
hotrarea Curii dar se bazeaz pe argumente proprii) ale unor
judectori, acestea se anexeaz hotrarii. Hotrarile sunt definitive i
obligatorii pentru prile din litigiu, dar numai pentru cauza pe care o
soluioneaz. Hotrarile Curii beneficiaz de autoritatea lucrului
judecat. Carta O.N.U. d posibilitatea sesizrii Consiliului de
Securitate al O.N.U. de ctre un stat, dac cealalt parte a litigiului
nu execut obligaiile ce-i revin in temeiul unei hotrari a Curii.
Statutul Curii prevede, de asemenea, dreptul unei pri de a solicita
interpretarea hotrarii pronunate, in cazul in care se contest
inelesul sau intinderea dispoziiilor hotrarii. Se admite i
posibilitatea revizuirii unei hotrari, dac ulterior pronunrii s-a
descoperit un fapt nou, de natur a influena in mod decisiv procesul
decizional i care nu a fost cunoscut de catre Curte sau de parte la
acea dat. Termenul in care poate fi solicitat revizuirea este de 6
luni de la data descoperirii faptului necunoscut i nu mai tarziu de 10
ani de la pronunarea hotrarii.
Curtea este competent s emit avize consultative la solicitarea
Adunrii Generale i a Consiliului de Securitate al O.N.U, in legtur
cu orice problem juridic. Cu autorizarea Adunrii Generale mai pot
solicita avize i alte organe ale ONU, precum i instituiile
specializate. Rmane la latitudinea Curii s accepte sau nu emiterea
unui aviz consultativ. Statele nu pot solicita avize consultative, dar
pot s prezinte expuneri proprii, dup ce le-a fost notificat de ctre
grefierul Curii existena unei cereri de aviz. Procedura este mai
simpl decat cea contencioas, dar este in mare msur asimilat
acesteia. Avizele consultative nu au caracter obligatoriu, decat dac
organismul care le-a solicitat a acceptat in prealabil aceasta.
3. Reglementarea panic a diferendelor n cadrul
organizaiilor internaionale
Organizaiile internaionale, in special cele aprute dup cel de-al
doilea rzboi mondial, au un rol important in aciunea de soluionare
panic a diferendelor ivite intre statele membre. Organizaiile
internaionale, in special O.N.U, sunt competente s acioneze in
mod direct pentru soluionarea diferendelor internaionale, fie la
cererea parilor diferendului, fie din propria lor iniiativ. Carta
O.N.U instituie un sistem de rezolvare panic a diferendelor
internaionale care prezint o anumita gravitate i a cror prelungire
in timp pune in pericol pacea i securitatea internaionala. Dintre
organele principale ale O.N.U sunt competente s acioneze pentru
soluionarea panic a diferendelor internaionale: Consiliul de
Securitate, Adunarea Generala i, in anumite condiii, Secretariatul
General al organizaiei.
Consiliul de Securitate al O.N.U poate aciona pentru soluionarea
unui diferend internaional care amenina pacea i securitatea
internaional, din proprie iniiativ sau la cererea oricrui stat
membru al organizaiei. Consiliul de Securitate este principalul organ
al O.N.U. rspunztor pentru meninerea pcii i securitii
internaionale. Carta O.N.U. prevede obligaia parilor intr-un
diferend ca, in situaia in care nu reuesc s il soluioneze, s il
supun Consiliului de Securitate, care, fie le recomand s recurg la
un anumit mijloc panic de soluionare, fie propune o soluie de fond
in vederea soluionrii diferendului. Consiliul de Securitate are
dreptul, potrivit Cartei O.N.U., s adopte decizii (rezoluii) privind
msurile aplicabile statului vinovat. Aceste msuri pot s nu implice
folosirea forei (intreruperea total sau parial a relaiilor economice
ale statelor membre cu statul vinovat, ruperea relaiilor diplomatice
cu statul vinovat etc.) sau, in cazurile excepionale, pot fi aplicate
msuri de constrangere, bazate pe for.
Adunarea Generala a O.N.U. este competent doar s pun in
discuie i s fac recomandri cu privire la soluionarea unui
diferend internaional i numai cu privire la procedurile de aplanare
panic a diferendului.
Secretariatul General al O.N.U. este competent s atrag atenia
Consiliului de Securitate asupra oricrei probleme legat de apariia
unui diferend. De asemenea, el poate indeplini misiuni de bune
oficii sau de mediatiune.
4. Mijloacele bazate pe constrngere
In cazul in care un stat comite aciuni neamicale fa de un alt stat
sau incalc normele dreptului internaional, lezand in acest mod
drepturile sau interesele altui stat, statul lezat, daca nu reuete sa
rezolve diferendul prin mijloace diplomatice, poate sa recurg la
folosirea unor mijloacele panice bazate pe constrangere. Aceste
mijloace nu trebuie sa implice folosirea forei sau ameninarea cu
fora, pentru a nu incalc principiul fundamental al dreptului
internaional principiul neagresiunii. Dreptul internaional admite
recurgerea la retorsiune, represalii sau ruperea relaiilor diplomatice,
ca mijloace panice bazate pe constrangere.
Retorsiunea. Consta in masurile de rspuns ale unui stat fata de
actele inamicale, contrare curtoaziei internaionale ale altui stat
indreptate impotriva lui. Actul de retorsiune, ca si actele la care se
rspunde, nu sunt acte ilegale. Actele inamicale, care determina
retorsiunea, pot fi acte legislative, administrative sau judectoreti.
Represaliile. Consta intr-un act sau mai multe acte ale unui stat,
contrare dreptului internaional, prin care acesta rspunde la actele
ilegale ale altui stat indreptate impotriva lui. Prin aplicarea
represaliilor se urmrete determinarea statului vinovat sa inceteze
actele ilegale si sa repare daunele provocate de ele. Represaliile pot fi
aplicate numai ca rspuns la aciuni ilegale ale unui stat fata de alt
stat si doar daca, inainte de a recurge la ele statul lezat a cerut
statului vinovat sa repare daunele provocate prin aciunile ilegale si
nu o obinut vreun rezultat, si doar cu respectarea principiului
proporionalitii intre actele ilicite si daunele provocate prin acestea
si represaliile care se aplica. Exemple de represalii sunt: sechestrarea
bunurilor aparinand cetenilor statului vinovat, intreruperea
relaiilor potale, a comunicaiilor cu statul vinovat etc.
Formele speciale ale represaliilor sunt embargoul si boicotul.
Embargoul reprezint aciunea unui stat de a interzice
importurile, exporturile sau ieirea navelor comerciale ale altui
stat din porturile sale sau din marea sa teritoriala, pan cand
statul vinovat nu inceteaz aciunile sale ilegale si nu il
despgubete pentru daunele provocate. Tot o msura de
embargo o reprezint si reinerea bunurilor, de orice fel,
aparinand statului vinovat.
Boicotul consta in masurile de constrangere executate de un
stat sau de o organizaie internaionala impotriva altui stat, care
s-a fcut vinovat de inclcarea dreptului internaional
(intreruperea relaiilor economice, tiinifice, culturale si de
alta natura).
Ruperea relaiilor diplomatice este actul unilateral al unui stat,
prin care acesta ii recheam misiunea diplomatica dintr-un
stat si cere statului respectiv sa ii recheme misiunea
diplomatica de pe teritoriul sau. Prin acest act, statul pune
capt relaiilor oficiale cu statul vizat prin aciunea sa.
TEMA 12: PROTECIA MEDIULUI NCONJURTOR N
DREPTUL INTERNAIONAL PUBLIC
PLAN:
1.Consideraii generale. Concepte i principii privind protecia
mediului nconjurtor
2.Obligaii cu caracter general ale statelor n domeniul proteciei
mediului
3.Obligaii cu caracter specific n domeniu proteciei mediului.
Rspunderea i compensarea
1. Consideraii generale. Concepte i principii privind
protecia mediului nconjurtor
Protecia mediului inconjurtor pentru factorii din mediu care se
afl sub suveranitatea naional in baza legii interne, iar pentru
factorii din mediu aflai in afara jurisdiciei naionale protecia are
loc in conformitate cu tratatele internaionale in vigoare in cadru
cooperrii intre state. Faptul c poluarea nu cunoate hotare a impus
accentuarea necesitii de cooperare a statelor aa cum mediul
inconjurtor constituie patrimoniul comun al omenirii. Necesitatea de
cooperare este determinat de inmulirea i diversificarea tipurilor de
poluare, a surselor poluante i a gradului periculos a unor poluani. In
plan internaional necesitatea cooperrii i a dezvoltrii dreptului
internaional in acest domeniu a fost subliniat in lucrrile
conferinei O.N.U. asupra mediului uman din 1972 de la Stoclkholm.
Conferina s-a constituit ca un prim semnal de alarm pentru politica
naional a statelor in ceia ce privete mediul inconjurtor.
Conferina O.N.U. din 1992 de la Rio de Janeiro se inscrie ca un
eveniment major la care a participat peste 160 de state din categoria:
rilor industrializate, rile in curs de dezvoltare, rile aflate in
perioada de tranziie. In cadru acestei conferine a fost adoptate dou
categorii de documente:
Instrumente juridice: convenia asupra diversitii biologice,
convenia asupra schimbrilor climatice.
Documente programatice: declaraia de la Rio asupra mediului
inconjurtor, principiile cu privire la fondul forestier.
Anumite concepte i principii au aprut in jurisprudena
internaional i in doctrin cu peste trie decenii inaintea declaraiei
din 1972. Acestea se refereau la mediu, privit ca o component a
teritoriului de stat. Poluarea a fost combtut in cadru unor tratate. In
general se invoc principiul latin folosete ceia ce ii aparine in aa
fel incat s nu produc daune altuia. In 1978 Comisia de Drept
Internaional incepe lucrrile de codificare in domeniu. Lucrrile sau
concretizat in proiectul de articole privind Rspunderea
internaional pentru consecinele prejudiciabile decurgand din
activiti care nu sunt interzise de dreptul internaional. Pan in
prezent dreptul internaional nu conine un principiu de drept
convenional sau cutumiar in materie. In plan instituional se creeaz
Programul Naiunilor Unite pentru Mediu Inconjurtor, Uniunea
Internaional pentru Conservarea Naturii, Agenia pentru Protecia
Mediului a Comunitilor Europene.
2. Obligaii cu caracter general ale statelor n domeniul
proteciei mediului
Una din obligaiile cu caracter general se refer la angajamentul
statelor de a preveni i reduce pericolul, riscul care implic un grad
sporit de periculozitate precum i angajamentul de a preveni i
reduce poluarea. In aceast direcie statele au incheiat tratate
bilaterale i multilaterale. Dreptul internaional al mediului continu
s se dezvolte in plan multilateral pe baz sectorial, iar in plan
bilateral s-au incheiat convenii cu caracter general. De exemplu:
Convenia de la Basel privind controlul transportului peste
frontier a deeurilor periculoase i a eliminrii acestora din
1989.
Convenia privind studiul de impact asupra mediului in
context transfrontalier din 1991.
Convenia asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor
industriale din 1992.
Convenia asupra securitii nucleare.
Aceste convenii au ca obiect:
1.Obligaii de colaborare cu caracter general i de permanen cu
privire la schimbul de informaii, evaluarea situaiei i consultarea
prealabil asupra msurilor ce trebuie luate.
2.Protecia cursurilor de ap.
3.Protecia unor ecosisteme.
4.Protecia unor resurse naturale ale mediului.
5.Protecia mediului marin.
In aceast ordine de idei a fost adoptat Convenia privind
protecia Mrii Negre de la Bucureti din 1992. Aceast convenie in
primul rand d explicaii a unor termeni utilizai. Potrivit acesteia
poluarea mediului marin inseamn introducerea de ctre om direct
sau indirect de substane sau energie in mediul marin care au sau
poate avea ca rezultate asemenea efecte duntoare cum sunt
vtmarea resurselor vii i a vieii marine, pericole pentru om,
obstacole pentru activiti marine, inclusiv pescuit i alte folosine
legitime ale mrii, degradarea calitii de folosin a apei mrii i
deteriorarea condiiilor de agrement.
3. Obligaii cu caracter specific n domeniu proteciei
mediului. Rspunderea i compensarea
In baza protocolului din 1988 al Conveniei privind poluarea
transfrontalier prile se angajeaz s reduc cu 30 % emisiile de
bioxid de sulf. Imediat dup tragicul accident de la Cernobil Agenia
Internaional pentru Energia Atomic a adoptat la 26 septembrie
1986 dou convenii referitoare la notificarea rapid a unui accident
nuclear i respectiv la asistena in caz de astfel de accident.
Convenia de la Basel prevede obligaii concrete privind
interzicerea transportului deeurilor periculoase in afara rii fr
autorizaie, modalitile de etichetare a acestor deeuri,
reglementeaz documentele speciale de transport, condiiile in care
se poate face autorizarea, obligaiile specifice privind transmiterea
informaiilor in cazul producerii unui accident.
Convenia privind comerul internaional cu specii slbatice de
faun i flor de la Washington prevede obligaii concrete privind
comerul cu specii slbatice, msuri ce trebuie luate de pri pentru
punerea in aplicare a dispoziiilor conveniei, msuri privind
posibilitatea de informare a publicului asupra rapoartelor anuale i
asupra celor bianuale privind msurile legislative i administrative
luate pentru aplicarea conveniei. Pan in prezent principiile
rspunderii i compensrii nu i-au gsit o reglementare adecvat in
conveniile internaionale cu toate c in baza declaraiei de la
Stockolm.