Sunteți pe pagina 1din 60

FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PETROLULUI ŞI PETROCHIMIE SPECIALIZAREA: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE

PROIECT

TRATAREA ŞI EPURAREA APELOR REZIDUALE

ÎNDRUMĂTOR

PROIECT:

Conf. Dr. Ing. PANAITESCU CAŞEN

PLOIEŞTI

2014

3

STUDENT:

Stanciu Ionut Catalin

AN IV, I.P.M-F.R T.P.P./I.P.M.

TEMA DE PROIECTARE

A. Să se elaboreze proiectul tehnologic al unei instalații de epurare a apelor uzate municipale

Se dau următoarele date: Q zi,max =645 m 3 /h= 0,179 m 3 /s

B.

Compoziția apelor uzate care sunt introduse în stația de epurare

Solide în suspensie - C iss = 450 mg/l

Compuși organici - CBO 5 = 530 mg/l

CCO-Cr = 660 mg/l

Azot total C iN = 8.6 mg/l

Temperatura apei uzate: 20°C

pH = 6.3

C.

Analize de laborator ale emisarului în care se deversează apele epurate:

Concentrația de oxigen dizolvat din receptor = 6 mg/l

C CCO-Cr = 2 mg/l

Solide în suspensie: (C SS ) r = 50 mg/l

Azot total C Nr = 2.5 mg/l

Temperatura medie a apei = 10°C

D.

Studiile hidrologice ale emisarului indică:

Viteza medie a apei v = 1,5m/s

Debitul emisarului - Q e = 7,8 m 3 /s

Coeficientul de sinuozitate al râului = 1,2

Constanta de oxigenare a apei din emisar - K 2 = 0,17 zi -1

E.

Utilaje ce urmează a fi proiectate:

Treapta mecanică:

Grătar

Deznisipator

Separator grăsimi

Bazin de egalizare

Decantor primar

Treapta mecano-biologică 1:

Bazin cu nămol activ

Decantor secundar

Treapta mecano-biologică 2

Bazin cu nămol activ

Decantor secundar

4

1.

ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A INSTALAŢIILOR UNEI STAŢII DE EPURARE A APELOR UZATE MUNICIPALE

Epurarea apelor uzate urbane şi industriale este o necesitate a societăţii contemporane în permanenţă dezvoltare. Creşterea populaţiei şi industrializarea continuă indispenabilă modernizării societăţii au condus la creşterea consumului de apă, a volumului de ape uzate, a numărului şi complexităţi poluanţilor din aceste ape uzate. Lucrarea urmăreşte proiectarea unei staţii de epurare a apelor uzate, cât mai eficentă din punct de vedere economic şi ecologic, care asigură eliminarea unei categorii de poluanţi denumiţi refractari sau prioritari, care produc efecte economice şi ecologice negative şi care trec neschimbaţi prin treptele de epurare mecano-chimică şi biologică (epurarea avansată).

Poluarea apelor

Poluarea reprezintă un fenomen complex de modificare a proprietăţilor şi caracteristicilor naturale ale apei curate prin introducerea unor substanţe sau forme de energie. Poluarea poate fi caracteristică prin prezenţa oricărei substanţe străine (organice, anorganice, biologice sau radiologice) care tinde să degradeze calitatea apei şi să o facă improprie folosinţelor. În timpul parcursului pe suprafaţa solului sau în sol, apele se impurifică prin dizolvarea sau încărcarea cu suspensii din rocile care alcătuiesc terenul sau din murdăriile depozitate în mod natural sau artificial. Apele de canalizare care se deversează în emisar provin din apele restituite din locuinţe, centre populate, unităţi industriale agrozootehnice etc. şi de pe teritoriile aferenţilor lor. Ele se clasifică în raport cu provenienţa în :

ape uzate menajere publice

ape industriale

Apele uzate menajere se formează în locuinţe prin folosirea apei potabile la prepararea hranei, la spălatul vaselor, al rufelor sau la întreţinerea curentă a clădirilor. În aceste ape de scurgere există substanţe care se formează prin descompunerea substanţelor albumenoide, avuide, aruine, hidrogen sulfurat. Apele uzate publice se formează în băi publice piscine, ape rezultate de la spălatul străzilor a autovehiculelor.

Industria foloseşte cantităţi importante de apă pentru diferite procese tehnologice deversând în emisar ape puternic impurificate. Felul şi gradul de impurificare sunt specifice fiecărei ramuri de activitate industrială dar caracteristica lor comună este prezenţa impurităţilor în concentraţie mare şi aproape totdeauna a unor substanţe dăunătoare atât florei şi faunei acvatice cât şi omului .

5

Poluarea industrială are diverse aspecte legate de procesul tehnologic de producţie astfel încât în emisar pot fi deversate ape uzate încărcate cu diverşi compuşi chimici, ape cu temperaturi mai ridicate decât cea a mediului, ape încărcate cu diverse substanţe organice sau suspensii. Apele uzate în agricultură apar datorită procedeelor moderne de îngrăşare a soluţiilor de combatere a dăunătorilor şi din complexele agrozootehnice. Poluarea cu substanţe chimice folosite în agricultură devine îngrijorătoare pe de o parte datorită suprafeţelor intense pe care se folosesc aceste substanţe iar pe de altă parte datorită marii stabilităţi în timp a acestora. Deversarea în emisar a apelor uzate în care sunt prezente cantităţi mari de substanţe poluante prin natura şi concentraţia lor provoacă apariţia unor efecte negative asupra florei şi faunei cât şi asupra întregii economii aflate în aval de punctul de descărcare cum ar fi:

1. apele uzate de la combinatele de celuloză şi hârtie care conţin multă celuloză şi dacă vin în contact cu sârmele de fier prezente în multe din râurile de la noi dau o coloraţie de cerneală greu de eliminat; aceleaşi ape formează colonii mari de ciuperci care blochează grătarele, înfundă filtrele sau creează depuneri mari în canale şi rezervoare;

2. apele care conţin crom peste 1 mg/l împiedică autodepunerea cursurilor naturale;

3. apele cu praf de cărbune colmatează malurile şi dau o coloraţie neagră-cenuşie, modificând condiţiile de autoepurare ale râurilor;

4. apele deversate de la abatoare, lăptării favorizează puternic dezvoltarea bacteriilor şi a microbilor patogeni. Menţinerea în stare curată a apelor naturale mai ales în regiunile industriale prin purificarea satisfăcătoare a apelor uzate reprezintă modul cel mai bun şi mai economic de a asigura industria cu apa de care are nevoie. Criteriul teoretic este de a restitui circuitului natural apa utilizată cu acelaşi grad de puritate pe care îl avea atunci când a fost captată. In practică se ţine seama de exigenţele unor consumatori specifici locali din zona respectivă iar pe de o parte de proprietatea de autopurificare pe care o au apele naturale.

Epurarea avansată a apelor uzate.

Epurarea mecanică, chimică şi biologică nu realizează eliminarea poluanţilor prioritari, care, chiar şi în concentraţii foarte mici, au efecte negative asupra organismelor vii şi asupra echilibrului ecologic în natură sau care limitează posibilităţile de recirculare/reutilizare a apei în industrie, agricultură. Dintre poluanţii prioritari care sunt reţinuţi prin procedee de epurare avansată se menţionează: compuşii anorganici solubili, compuşii organici nebiodegradabili, solidele în suspensie, coloizii si organismele patogene. Procedeele de epurare avansată se pot aplica fie înaintea etapei de epurare biologică sau după aceasta, în funcţie de matricea apei uzate (concentraţia şi tipul poluanţilor). Etapele procesului de epurare avansată sunt:

-grătare şi site, scopul grătarelor este de a reţine corpurile plutitoare şi suspensiile mari din apele uzate (crengi şi alte bucăţi din material plastic, de lemn, animale moarte, legume, cârpe şi diferite corpuri aduse prin plutire, etc.), pentru a proteja mecanismele şi utilajele din staţia de

6

epurare şi pentrua reduce pericolul de colmatare ale canalelor de legătură dintre obiectele staţiei de epurare; -deznisipatoare, este operaţia unitară prin care se elimină pietriş şi alte materii solide cu dimensiuni ≥ 0,2 mm., care au densitatea mult mai mare decât a apei sau a componenţilor organici din apele uzate; - coagularea-flocularea, sunt metode de tratare a apelor, care facilitează eliminarea particulelor coloidale din apele brute, prin adăugarea de agenţi chimici, aglomerarea particolelor coloidale şi respectiv separarea lor ulterioară prin decantare, flotaţie cu aer dizolvat, filtrare. În afară de eliminarea coloizilor şi reducerea urbidităţii din apele de suprafaţă, prin coagulare se reduc parţial culoarea, gustul, mirosul, respectiv conţinutul de microorganisme; -decantoare primare, sunt bazine deschise în care se separă substanţele insolubile mai mici de 0,2 mm. care se prezintă sub formă de particule floculente, precum şi substanţe uşoare care plutesc la suprafaţa apei; -bazine cu nămol activ, în aceste bazine epurarea apelor uzate au loc în prezenţa unui amestec de nămol activ cu apă uzată, agitat în permanenţă şi aerat; -decantoarele secundare, sunt o parte componentă deosebit de importantă a treptei de epurare biologică şi au scopul de a reţine nămolul, materiile solide în suspensie, separabile prin decantare (membrana biologică sau flocoanele de nămol activ, evacuate o dată cu apa uzată din filtrele biologice, respectiv din bazinele cu nămol activ).

1.1. Considerente privind epurarea apelor uzate

1.1.1 Poluanţi caracteristici

Apele uzate cu cea mai mare încărcătură de poluanti sunt apele uzate menajere şi cele industriale. O parte din poluanţi le sunt comuni:

Principalele categorii de poluanţi care conferă apelor ce îi conţin caracteristici de ape uzate, prin alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale acestora sunt:

1.Reziduri organice provenind din apele uzate menajere,industriale şi complexe de creştere a animalelor.Cele mai încarcate sunt cele din industria alimentară,cea organică de sinteză şi de hârtie. Impactul acestor compuşi constă în reducerea concentraţiei de oxygen dizolvat cu repercursiuni asupra florei, faunei. Prezenţa acestor compuşi este indicată de CBO5. 2.Nutrienţi includ: azotul, fosforul, compuşii cu azot şi fosfor, siliciul şi sulfaţii. Principalele surse de generare le constituie apele uzate menajere şi efluenţii din industria îngrăşămintelor chimice. Azotul şi fosforul stimulează creşterea algelor provocând fenomenul de eutrofizare. 3.Substanţe toxice (poluanţi prioritari) respectiv metale grele, ciauri, compuşi organici cloruraţi , lignina, proveniţi dinn industria chimică, celulozei şi hârtiei, petrochimică. Poluanţii prioritari sunt compuşi organici sau anorganici selectaţi pe baza toxicităţii foarte mari, efectelor cancerigene sau mutagene.Aceşti poluanţi sunt enumiţi şi compuşi toxici (refractari) şi se găsesc în majoritatea cazurilor în apele uzate industriale, fiind însă uneori depistaţi în cantităţi

7

foarte mici în apele alimentare fie datorită unor infiltraţii, fie epurării necorespunzătoare a apelor din amonte. O clasificare a compuşilor organici nebiodegradabili care reprezintă majoritatea poluanţilor organici prioritari s-a realizat pe clase de compuşi astfel:

-compuşi halogenaţi ai hidrocarburilor saturate şi nesaturate; -compuşi aromatici monociclici; -compuşi fenolici; -compuşi policiclici; -eteri siesteri ai acidului ftalic; -compuşi cu azot; -pesticide; -compuşi policloruraţi ai fenil benzenului. Impactul este deosebit asupra cursurilor de apă, asupra oamenilor şi asupra organismelor acvatice. Încetinesc sau stopează procesele de autoepurare sau epurare biologică şi pot da produşi de dezinfecţie. 4.Suspensii inerte ,materii coloidale sau materiale fin divizate rezultate ca urmare a proceselor de spălare din diverse industrii. Prin depunerea solidelor în suspensie se perturbă viaţa acvatică normală (înfundarea branhiilor peştilor) în emisarul în care a fost deversată apa uzată. 5.Alţi compuşi cum ar fi: sărurile sau agenţii reducători (sulfiţi sau săruri feroae) acizi, baze, uleiuri, care apar în efluenţii rezultaţi din diverse industrii.

În cantităţi mici, sărurile nu au efecte negative asupra mediului înconjurător, dar compuşii

reducători, prin consumarea oxigenului dizolvat micşorează capacitatea de autoepurare a emisarului. 6.Apa caldă produsă de mai multe industrii care utilizează apa ca agent de răcire. Deversarea ca atare a apei calde în emisar perturbă desfăşurarea proceselor biologice de autoepurare (temperature maximă admisă 30°C). 7.Contaminarea bacteriologică poate fi produsă de către industriile alimentare, crescătoriile de animale sau canalizarea apelor menajere şi industriale în sistem combinat [Macoveanu M. Şi alţii-

1997].

1.1.2 Impactul poluanţilor asupra mediului

Odată cu creşterea numărului populaţiei şi necesităţii ei se înregistrează o creştere considerabilă a producerii diferitor substanţe şi articole sintetice în compoziţia cărora intră compuşi chimici care în timpul fabricării şi utilizării prezintă un pericol mare pentru sănătatea oamenilor şi mediul ambient.

A sporit considerabil şi utilizarea pesticidelor în agricultură, aplicarea intensivă a acestora

provoacă efecte toxice asupra tuturor fiinţelor vii.

O categorie deosebit de periculoasă a compuşilor menţionaţi o prezintă poluanţii organici

persistenţi (P.O.P) care se utilizează în industrie şi agriculură şi în unele cazuri se generează în cadrul proceselor industriale.

8

În majoritatea bazinelor acvatice, cursurilor de apă, mărilor sunt depistate diferite concentraţii

de pesticide şi alte substanţe organice persistente.

În cazul unor cantităţi mai mari de pesticide apa capătă un miros specific, carac-teristic acestor

tipuri de substanţe. Datorită proceselor de migrare,pesticidele impreună cu apa de ploaie se infiltrează în straturile freatice şi chir în cele arteziene. Sursa cu cel mai mare număr potenţial de poluare este agricultura. Reziduurile netratate de la formele zootehnice sunt împrăştiate pe terenuri şi o parte îşi croiesc drum până la cursul de apă.

1.1.3. Necesitatea epurării apelor uzate

Pentru asigurarea cantitativă şi calitativă a apei necesara tuturor folosinţelor (industrii, irigaţii, oraşe) este necesar, ca pe lângă alte lucrări şi măsuri de gospodărire a apelor, să se asigure utilizarea cu randament maxim a instalaţiilor de epurare existente şi să se dezvolte noi tehnologii de epurare capabile să asigure din apa epurată o nouă sursă de apă pentru alimentarea sistemelor de irigaţii sau pentru industrii. Procesul de epurare constă în îndepărtarea din apele uzate a substanţelor poluante, în scopul protecţiei calităţii apelor şi a mediului înconjurător. Epurarea constitue unul din aspectele poluării apei. Stabilirea comportarii multiplelor substanţe care poluează apele de suprafaţă, precum şi efectelor asupra organismelor vii fac obiectivul epurării apelor. Epurarea apelor uzate se efectuează în construcţii şi instalaţii grupate într-o anumită succesiune tehnologică în cadrul unei staţii de epurare. Mărimea staţiei de epurare va depinde de

cantitatea şi calitatea apelor uzate ale receptorului, de condiţiile tehnice de calitate, care trebuie să le îndeplinească amestecul dintre apa uzată şi a receptorului în aval de punctul de deversare a apelor uzate, astfel încât folosinţele din aval să nu fie afectate.

O caracteristică a staţiilor de epurare o reprezintă „‟materia primă‟‟ care este apa uzată.

Randamentul impus la eliminarea poluanţilor din apă (gradul de epurare) este adesea la ordinul a 80% şi chiar peste 95%, valori superioare celor obişnuite în prelucrărle industriale. Una din metodele de bază aplicate pentru eliminarea poluanţilor organici din apele uzate,epurarea biologică operează cu populaţii de microorganisme,cu evoluţie deosebit de greu de dirijat. Staţiile de epurare se realizează cu costuri de investigaţii mari şi cu cheltuieli de exploatare ridicate, care, numai parţial pot fi recuperate. Se impun studii tehnico-economice aprofundate în vederea găsirii soluţiilor care să contribuie la reducerea diferitelor costuri.În acest scop se are în vedere aplicarea unor măsuri preliminarede prevenire a poluării apelor, respective uşurarea epurării apelor uzate [Dima M.-1998]

9

1.2. Condiţiile de calitate a factorilor de mediu si normativele

1.2.1. Condiţiile de calitate privind evacuarea apelor uzate în apele de suprafaţă

În vederea protecţiei apelor ca factor natural al mediului înconjurător,ca element de bază pentru viaţă şi desfăşurarea activitătilor social economice, evacuarea apelor uzate în apele de suprafaţă se face numai în condiţiile prevăzute de Legea Apelor nr.8/1974. Pentru respectarea acestor condiţii, sunt necasare numeroase studii şi cercetări în vederea stabilirii schemei optime a statiei de epurare. Codiţiile tehnice de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafată, după amestecul lor cu apele uzate brute sau epurate sunt specificate de către Legea “Apelor Române”, în grija cărora se află bazinele hidrografice. Se recomandă ca evacuarea în emisar a apelor uzate ale căror grade de diluţie sunt cuprinse între 50-100 să se realizeze prin guri de vărsare speciale de difuzie în vederea obţinerii de valori limită admise [Dima M.-1981]. Obiectivul acestei Directive este reducerea poluarii cu substante din Lista II în toată Uniunea Europeana şi eliminarea poluarii cu cele mai periculoase substante (prevăzute pe Lista I a Directivei). Directiva aceasta este asimilată acum cu Directiva Cadru privind Apa, dar majoritatea prevederilor, cu exceptia Listei I şi Listei II inlocuite de Lista de substanţe prioritare/prioritar periculoase, rămân în vigoare până în 2013. În legislatia din Romania aferentă acestei directive, respectiv HG nr. 118/2002, termenul de “substanţe din Lista I si Lista II” a fost înlocuit cu termenul “substanţe prioritare/prioritar periculoase din Lista de substanţe prioritare în domeniul politiciii apelor, prezentă şi în Legea Apelor nr. 310/2004 Hotărâre nr. 188/2002 din 28/02/2002-pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate. Actualizat în 2005. Normativ din 28/02/2002- privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2005.

10

Tabelul 1.1. Valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi urbane evacuate în receptori naturali

Nr.crt

Indicatorul de calitate

Valorile limită admisibile

1.

Temperatura (°C)

35,0

2.

pH

6,5-8,5

3.

Materii în suspensie (mg/l)

35,0

4.

Consum biochimic de oxigen la 5 zile (mg O 2 /l)

25,0

5.

Consumul chimic de oxigen (CCO-Cr, mg O 2 /l)

125,0

6.

Azotat amoniacal (mg/l)

2,0

7.

Azotat total (mg/l)

10,0

8.

Azotaţi (mg/l)

25,0

9.

Sulfuri şi hidrogen sulfurat (mg/l)

0,5

10.

Sulfiţi (mg/l)

1,0

11.

Sulfaţi (mg/l)

600,0

12.

Fenoli antrenabili cu vapori de apă (mg/l)

0,3

13.

Substanţe extractibile cu solvenţi organici (mg/l)

20,0

14.

Produse petroliere (mg/l)

5,0

15.

Fosfor total (mg/l)

1,0

16.

Detergenţi sintetici (mg/l)

0,5

17.

Cianuri totale (mg/l)

0,1

18.

Clor rezidual liber (mg/l)

0,2

19.

Cloruri (mg/l)

500,0

20.

Fluoruri (mg/l)

5,0

21.

Reziduu filtrat la 105°C (mg/l)

2000,0

22.

Arsen (mg/l)

0,1

23.

Aluminiu (mg/l)

5,0

24.

Calciu (mg/l)

300,0

25.

Plumb (mg/l)

0,2

26.

Cadmiu (mg/l)

0,2

27.

Crom total (mg/l)

1,0

28.

Crom hexavalent (mg/l)

0,1

29.

Fier total ionic (mg/l)

5,0

30.

Cupru (mg/l)

0,1

31.

Nichel (mg/l)

0,5

32.

Zinc (mg/l)

0,5

33.

Mercur (mg/l)

0,05

34.

Argint (mg/l)

0,1

35.

Molibden (mg/l)

0,1

36.

Seleniu (mg/l)

0,1

37.

Mangan total (mg/l)

1,0

38.

Magneziu (mg/l)

100,0

39.

Cobalt (mg/l)

1,0

11

1.2.2.

Caracteristicile apelor uzate

Cunoaşterea naturii apelor uzate este absolute necesară pentru proiectarea şi operarea sistemelor de colectare. Compoziţia apelor de suprafaţă şi a apelor uzate se determină prin analize de laborator: gravimetrice, volumetrice sau fizico-chimice, conform standardelor în vigoare pentru fiecare ţară. Caracteristicile fizice, chimice, biologice şi bacteriologice reflectă compoziţia şi respective, gradul de poluare al apei uzate.

Caracteristici fizice

1.Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice, care au loc în procesul de epurare. Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-3°C mai ridicată decât temperatura apelor de alimentare cu excepţia cazului de deversări de ape calde tehnologice sau când în reţea se infiltrează ape subterane. Determinarea temperaturii se efectuează numai la locul de recoltare prin introducerea termometrului în apa de cercetat, iar citirea temperaturii se face după 10 minute de la introducerea termometrului fără a-l scoate din apă.

2.Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie, care nu sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie determinare curentă a apelor uzate, deoarece nu există o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor în suspenii. Analizele de laborator se exprimă în grade de turbiditate, 1 grad de turbiditate corespund la 1 mg SiO 2 /dm 3 . Orientativ, apele uzate menajere prezintă valori ale gradului de turbiditate în limitele de 400-500° în scara silicei.

3.Culoarea apelor uzate menajere proaspete este gri deschis, iar culoarea gri-închis indică începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape. Pentru apele uzate care reprezintă alte culori, rezultă că amestecul acestora cu apele uzate industriale care pătrund în reţeaua de canalizare este dominat de acestea din urmă (apele verzi de la industriile de legume, ape galbene de la industriile prelucrătoare de clor, ape roşii de la uzinele de metalurgie,

4.Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape imperceptibil. Intrarea în fermentaţie a materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de putregai, sau alte mirosuri de produse de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot avea mirosuri diferite imprimate de natura şi de provenienţa apelor uzate industriale.

5.Materiile solide totale (MST) care se găsesc în apa uzată pot fi în stare de suspensie (organice şi minerale) şi materii solide dizolvate. Materiile solide în suspensie, la rândul lor,pot fi separabile prin decantare şi materii coloidale. În funcţie de dimensiunile diferitelor particule (gradul de

12

dispersie) şi de greutatea specifică a acestor particule, materiile solide în suspensie se pot depune sub formă de sediment, pot pluti la suprafaţa apei sau pot pluti în masa apei (materii coloidale). Prin termenul general de solide se definesc materiile care rămân ca reziduu după evaporarea apei la 103-105°C şi au în componenţa atât materii solide nefiltrabile prin filter de 1,2µm (solide în suspensie) cât şi materii solide filtrabile (coloizi şi compuşi dizolvaţi)

6.Conductivitatea aduce informaţii asupra cantităţii de săruri dizolvate.

Caracteristici chimice

Se pot grupa în trei categorii principale:

I.Organice:carbohidraţii,grăsimi şi uleiuri, proteine, fenoli, pesticide, poluanţi prioritari, agenţi de suprafaţă, compuşi organici volatili. Substanţele organice din apele uzate menajere provin din dejecţiile umane şi animale, din resturile de alimente,legume şi fructe, precum şi din alte materii organice evacuate în reţeaua de canalizare. Prezenţa substanţelor organice in apă poate reduce oxigenul din apă poate reduce oxigenul din apă până la zero, iar în lipsă de oxigen, substanţele organice se descompun prin procese anaerobe care au loc concomitent cu producerea H 2 S şi a altor gaze rău mirositoare şi toxice. 1.Oxigenul dizolvat este un indicator care arată în mod global gradul de poluare al apelor cu substanţe organice. Cantitatea de oxigen care se poate dizolva în apa curată –aşa numita limit satutaţie –depinde de temperatură şi variază de la 7,63 mg/dm 3 la 30°C la 9,17 mg/dm 3 la 20°C şi la 14,23 mg/dm 3 la 0°C. Solubilitatea oxigenului în apă mai depinde şi de turbulenţa la suprafaţa apei de presiunea atmosferică , mărimea suprafeţei de contact, cantitatea de oxigen din apă sau din atmosferă etc. Oxigenarea apei poate poate avea loc prin dizolvarea oxigenului din aer sau în anumite condiţii speciale,prin degajarea oxigenului în procesul de fotosinteză al vegetaţiei acatice. Cantitatea de oxigen care lipseşte unei ape pentru a atinge limita de saturaţie se numeşte deficit de oxigen şi indică o impurificare anterioară cu substanţe organice, care a condus la consumarea totală sau parţială a oxigenului dizolvat. Conţinutul de oxigen din apa uzată indică gradul de prospeţime al apei brute, precum şi stadiul decsompunerii substanţelor organice în instalaţii biologice şi în apele naturale. Fiind un factor global care pune în evidenţă starea de impurificare organică a apelor uzate, se recomandă ca acest indicator privind oxigenul dizolvat să fie analizat în asociaţie cu consumul biochimic de oxigen, consumul chimic de oxigen şi stabilitatea relativă a apelor uzate. 2.Consumul biochimic de oxigen(CBO) exprimat in mg/dm 3 reprezintă cantitatea de oxigen consumat de către bacterii şi alte microorganisme pentru descompunerea biochimică,în condiţii aerobe,a substanţelor organice biodegradabile la temperatura şi în timpul standard, de obicei la 20°C şi 5 zile. Detreminarea mărimii CBO 5 se face în funcţie de destinaţia analizei probei atât pentru apele uzate căt şi pentru apele epurate mecanic. Rezultă că CBO 5 va indica cantitatea de oxigen necesară

13

pentru oxidarea materiilor oraganice coloidale şi dizolvate, precum şi a celei părţi de materiale organice nedizolvată, care a fost reţinută în decantoare. În apele uzate menajere,precum şi în apele uzate industriale care au o compoziţie apropiată cu cea a apelor uzate menajere, mărimea CBO 5 variază în limitele foarte largi în funcţie de provenienţa lor.

Tabelul 1.2. Compoziţia medie a apelor uzate menajere în g/loc·zi

Materii solide

Totale

Minerale

Organice

CBO5

Totale

250

105

145

54

Dizolvate

160

80

80

12

În suspensie

       

din care

90

25

65

42

Sedimentabile

54

15

69

19

Nesedimentabile

36

10

26

23

Mineralizarea biochimică a substanţelor organice,respective consumul biochimic de oxigen, este un process complex,care în apele bogate în oxigen se produce în doua faze:

a)faza primară (a carbonului), în care oxigenul se consumă pentru oxidarea substanţelor oranice care conţin carbon şi producerea de bioxid de carbon care rămâne în soluţie sau se degajă. Această fază are o durată la apele uzate menajere de aproximativ 20 zile la temperature de 20°C. b)faza secundară (a azotului) în care oxigenul se consumă pentru oxidarea substanţelor organice, care conţin azot, producându-se oxidarea până la stratul de nitriţi şi apoi până la stadiul de nitraţi. Această fază începe după aproximativ 10 zile, la temperature de 20°C şi se desfăşoară pe o perioadă mai îndelungată,de circa 100 de zile. Această fază poartă denumirea de nitrificarea substanţelor organice. 3.Consumul chimic de oxigen(CCO) sau oxidabilitatea apei, care reprezintă cantitatea de oxigen în mg/dm 3 , necesară pentru oxidarea tuturor substanţelor organice sau minerale oxidabile, fără ajutorul bacteriilor. Oxidabilitatea reprezintă cantitatea de oxigen echivalentă cu consumul de oxidat. Pentru apele uzate industriale, care conţin substanţe toxice se distrug microorganismele din apă şi deci nu se poate determina CBO, în schimb nu oferă posibilitatea de a diferenţia materia organică stabilă şi instabilă din apa uzată. Determinarea consumului chimic de oxigen după metoda standard se efectuează prin metoda cu KMnO 4 , iar pentru cele intens poluate, prim metoda cu bicromat de potasiu. Prima metodă evidenţiază cantitatea de substanţe organice şi anorganice oxidabile prin oxidarea acestora cu KMnO 4 în mediu acid şi la cald, iar KMnO 4 rămas în exces se determină cu acid oxalic. La a-II- a metodă, substanţele organice din apa uzată sunt oxidate cu bicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric, la cald în prezenţa sulfatului de argint.

14

4.Carbon organic total(COT) constituie o metodă de determinare a nivelului de poluare organică a apelor uzate, care spre deosebire de determinările prin CBO şi CCO rezultatele sunt mai exacte datorită eliminării variabilelor care intervin în analizele CBO şi CCO. În esenţă, metoda constă în oxidarea materiilor organice cu carbon şi conversia lor în CO 2 şi apă. Gazul generat se captează printr-o soluţie caustică de concentraţie standard şi cu ajutorul unui analizor de carbon se determină concentraţia materiilor organice din apă. Principiul metodei constă în oxidarea completă a unei probe de apă uzată, iar CO 2 rezultat este injectat într-o coloană cu un suport ce formează faza staţionară şi care se încălzeşte la o anumită temperatură.

5.Consumul total de oxygen(CTO) este aplicat în general pentru concentraţii mici de compuşi organici. Testul este realizat prin introducerea unei cantităţi cunoscute de probă într-un dispozitiv de oxidare chimică sau un cuptor cu temperatură înaltă. Înaintea analizei se realizează acidifierea şi aerarea probei pentru a elimina erorile datorate carbonului organic.

6.Tratabilitatea unei ape uzate reprezintă capacitatea acesteia de a-si micşora complexitatea şi numărul compuşilor organici, datorită acţiunii microorganismelor în procesul de epurare biologică. Pot fi considerate tratabile biologic apele uzate care la trecerea prin instalaţiile de epurare biologică permit îndepărtarea compuşilor biodegradabili în proporţie de 80-98% şi a compuşilor organici totali în proporţie de 60-90%.

7.Azotul sub formă de amoniac liber, azotul organic, nitriţii şi nitraţii constituie azotul total din apa uzată brută. Amoniacul liber constituie rezultatul descompunerii bacteriene a materiilor organice. În apele uzate menajere amoniacul poate varia în limitele 15-50 mg/dm 3 . Azotul organic şi amoniacul liber reprezintă indicatori de baze pun în evidenţă gradul de poluare organică azotoasă ale apelor uzate. În general apele uzate menajere au un conţinut ridicat de azot organic şi scăzut de amoniac liber.

II. Anorganice

1.Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa CO 2 liber, a acizilor minerali şi a sărurilor acizilor tari cu bazele slabe. Se exprimă în ml substanţă alcalină normală pentru neutralizarea unui dm 3 de apă.

2.Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa bicarbonaţilor şi carbonaţilor alcalini şi a hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alkaline cu ph 7,2-7,6. Se determină prin neutralizarea unui dm 3 de apă de analizat cu o soluţie de NCl 0,1 N exprimată în ml.

3.pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalină şi constituie o cauză importantă perturbatoare a proceselor biologice din cadrul unei staţii de epurare.

15

4.Potenţialul de oxidoreducere(redox)exprimă logaritmul cu semn schimbat al presiunii hidrogenului gazos în echilibru cu oxigenul molecular din soluţie (scara redox are valori de la 0 la 42). Rh-ul dar în informaţii asupra capacităţii de oxidare sau reducere a pei uzate. Astfel pentru rh<15 proba analizată se află în stare de reducere corespunzătoare fermentării anaerobe,iar ph>25, caracerizează o probă în faza de oxidare aerobă.

5.Conţinutul de săruri: cloruri, sulfuri, sulfaţi este important pentru desfăşurarea proceselor de epurare biologică.

6.Materiale grele existente în apele uzate industriale sunt toxice pentru microorganismele care participă la epurarea biologică a apelor şi la fermentarea anaerobă a nămolurilor.

7.Substanţe radioactive folosite din ce în ce mai mult în medicină precum şi în centralele atomice creează probleme celor care se ocupă cu protecţia calităţii apelor. Aceste substanţe influenţează procesele de epurare.

8.Detergenţii din apele uzate sunt substanţe tensioactive a căror structură moleculară este formată din două grupări. Detergenţii sintetici pot favoriza acţiunea nocivă a unor toxine uşurând absorbţia acestora.

9.Nitriţi şi nitraţi sunt prezenţi în apa uzată în cantităţi mai reduse. Nitriţii din apa uzată provin din oxidarea incomplete a amoniacului, în prezenţa bacteriilor nitrificatoare. Cantităţile maxime de nitriţi din apele uzate menajere nu depăşesc 0,1mg/dm 3 . Nitraţii provin din mineralizarea substanţelor organice poluante de natură proteică ce conţin azot. Cantităţile de nitraţi în apa uzată menajeră variază între 0,1-0,4 mg/dm 3 . 10.Produsele petroliere,grăsimi,uleiuri formează o peliculă plutitoare,care împiedică oxigenarea apei. În apele uzate menajere prezenţa acestor substanţe este nesemnificativă,însă prezenţa acestor substanţe în staţia de epurare este dăunătoare, deoarece pot colmata filtrele biologice şi în procesele de fermentare a nămolurilor.

III. Gazele dizolvate (oxigen,H 2 S,CH 4 )

Caracteristici bacterilogice Au drept scop determinarea numărului,genului şi condiţiile de dezvoltare ale bacteriilor în emisar sau în efluenţii staţiilor de epurare. Apele uzate conţin foarte multe specii bacteriene, care s-au adaptat unor condiţii specifice de poluare. Pentru determinarea gradului de impurificare a apei cu bacterii, se utilizează titrul coli, care pune în evidenţă existenţa bacteriilor din grupa coli-bacterii.

Caracteristici biologice Se referă la determinarea speciilor de organisme şi a densităţilor, oferind informaţii asupra gradului de poluare sau a capacităţii de autoepurare a apelor. Astfel prezenţa sau absenţa unot tipuri

16

de organisme poate oferi indicaţii asupra desfăşurării procesului de epurare biologică sau de fermentare a nămolurilor [Dima M.-1998].

2. TEHNOLOGIA ADOPTATĂ ÎN EPURAREA APELOR UZATE

Variante tehnologice de epurare a apelor uzate

În funcţie de caracteristicile apelor uzate definite de provenienţa acestor ape,la care se adaugă condiţiile de calitate la deversare în receptori impuse de STAS 4706-88, procedeele de epurare pot fi mecanice, mecano-chimice, mecano-biologice, mecano-chimică-biologică, avansat [Dima M.-

1998].

Procesele tehnologice de epurare a apelor uzate realizeaze reducerea sau eliminarea completă a impurităţilor de natură minerală, organică şi bacteriologică astfel încât apele epurate să nu afecteze caracteristicile calitative ale emisarilor în care se evacuează.

Epurarea apelor uzate, indiferent de procedeele utilizate, are ca obiective:

reţinerea substanţelor poluante sau a celor ce pot fi valorificate ulterior având ca efecl final obţinerea apei epurate ce poate fi reintrodusă în circuitul natural sau recirculată în procese tehnologice;

prelucrarea depunerilor (nămolurilor) rezultate din epurarea apelor.

Procedeele tehnologice de epurare realizate în cadrul staţiilor de epurare municipale sau industriale utilizează operaţii unitare (bazate pe fenomene fizice de reţinerea poluanţilor) sau procese unitare(bazate pe procese chimice şi biologice de transformare a poluanţilor în compuşi mai simpli,sau chiar molecule de CO 2 şi H 2 O [Axinte S. şi altii-2003].

Procedeele de epurare mecanică

Asigură reţinerea prin procese fizice, a substanţelor solide (solide de dimensiuni mari, nisip, pietriş, solide în suspensie) din apele uzate. Pentru reţinerea corpurilor solide de dimensiuni mari se folosesc grătare şi site; pentru separarea, prin flotaţie sau gravitaţională, a grăsimilor şi uleiurilor care plutesc în masa apei uzate, se folosesc separatoare de grăsimi, iar sedimentarea materiilor solide în suspensie, are loc în deznisipatoare, decantoare, fose septice. În epurarea mecanică (decantoare) se reţine şi o parte din material organică biodegradabilă, datorită asocierii acesteia cu solidele în suspensie. Dacă în canalizarea orăşenească sunt deversate mari cantităţi de ape uzate industriale, pentru a proteja desfăşurarea normală aproceselor de epurare în treaptă mecanică, se prevede o treaptă preliminară, realizată în bazine de egalizare (uniformizare) a debitelor şi a concentraţiilor.

17

Figura 2.1 . Reprezentarea schematica a unui procedeu de epurare mecanică G/S – grătare/site; DZ

Figura 2.1. Reprezentarea schematica a unui procedeu de epurare mecanică

G/S – grătare/site; DZ deznisipator; D.P. decantor primar;

Procedeele de epurare mecano-biologică

Se bazează pe acţiunea comună a proceselor mecanice, chimice şi biologice şi pot avea loc în condiţii naturale (câmpuri de irigare şi de infiltrare, iazuri biologice, lagune aerate) sau în condiţii artificiale prin filtrare biologică (filtre biologice de mică sau de mare încărcare, filtre biologice scufundate, filter tun, aerofiltre, pentru apele uzate) sau în bazine de aerare cu nămol active (de mică sau de mare încărcare, cu aerare normală sau prelungită, cu distribuţia în trepte a materiei organice). Construcţiile şi instalaţiile în care se realizează procesele biochimice de epurare biologică alcătuiesc treapta secundară a staţiei de epurare, având drept scop final, reţinerea materiilor solide dizolvate şi în special a celor organice (biodegradabile). Nămolul produs în treapta biologică este reţinut prin decantare, în decantoarele secundare. În aceasta treaptă de epurare sunt necesare unele construcţii şi instalaţiile de deservire (instalaţii pentru producerea şi introducerea artificială a aerului,staţii de pompare şi conducte pentru transportul şi distribuţia nămolului activ).

pentru transportul şi distribuţia nămolului activ ). Figura 2.2. Reprezentarea schematica a unui procedeu de

Figura 2.2. Reprezentarea schematica a unui procedeu de epurare mecano-biologică

18

G/S – grătare/site; Dz deznisipator; D.P. decantor primar; B.N.A. – bazin cu nămol activ; D.S. decantor secundar.

Procedeele de epurare avansată

Epurarea mecanică, chimică şi biologică nu realizează eliminarea poluanţilor prioritari , care, chiar şi în concentraţii foarte mici, au efecte negative asupra organismelor vii şi asupra echilibrului ecologic în natură sau care limitează posibilităţile de recirculare/reutilizare a apei în industrie, agricultură. Dintre poluanţii prioritari care sunt reţinuţi prin procedee de epurare avansată se menţionează:

compuşii anorganici solubili, compuşii organici nebiodegradabili, solidele în suspensie, coloizii si organismele patogene. Procedeele de epurare avansată se pot aplica fie înaintea etapei de epurare biologică sau după aceasta, în funcţie de matricea apei uzate (concentraţia şi tipul poluanţilor). În mod normal, ciclul apei a fost întotdeauna utilizat pentru a reprezenta transportul continuu şi transformările suferite de ape în mediu, cuprinzând toate sursele naturale de ape de suprafaţă (râuri, fluvii, mări, oceane) apă subterană, apă din atmosferă. Dupilizarea apei, efluenţii în cantităţi şi grade de poluare diferite pot fi recirculaţi sau reutilizaţi în conformitate cu reprezentarea din Figura 2.3. Recircularea se referă la utilizarea apei provenite din procese industriale, după o epurare corespunzătoare pentru a satisface necesităţile privind consumul de apă în aceleaşi unităţi economice (apa de spălare, apa de proces, apa utilizatnt termic: răcire, încălzire).

apa de proces, apa utilizatnt termic: răcire, încălzire). Figura 2.3. Ciclul si posibilitatile de recirculare/

Figura 2.3. Ciclul si posibilitatile de recirculare/ reutilizare a apei

19

Reutilizarea apei rezultată din staţiile de epurare municipale sau de pe platformele industriale poate avea ca beneficiari agricultura, sistemele de irigaţii, sistemele duale de alimentare a locuinţelor, piscicultura, îmbogăţirea acviferelor). a)în această reprezentare,modalităţile de deversare respective posibilităţile de recirculare/ reutilizare sunt prezentate cu linii punctuate. b)deversarea efluenţilor staţiilor de epurare municipale în emisari; c)reutilizarea efluenţilor staţiilor de epurare municipale în procese industriale; d)recircularea efluenţilor,după epurare,în cadrul proceselor industiale; e)recircularea efluenţilor staţiilor de epurare municipale pentru tratare în vederea obţinerii apei potabile; f)reutilizarea efluenilor staţiilor de epurare municipale pentru irigaţii; g)reutilizarea efluenilor staţiilor de epurare municipale pentru suplimentarea resurselor de apă subteran.

Dintre procedeele de epurare avansată avem:

a)procedee care au la bază procese fizice: filtrarea, flotaţia cu aer, evaporarea, extrcţia lichid- lichid, adsorbţia, procedeele de membrană (microfiltrarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, electrodializa), distilarea. b)procedeele care au la bază procese chimice: oxidarea cu aer umed,oxidarea cu apă în condiţii supercritice, ozonizarea, precipitarea chimică, schimbul ionic, procesele electrochimice; c)procedee care au la bază procese fizico-chimice: îndepărtarea azotului prinstripare cu aer, clorinare, schimb ionic; d)procedee care au la bază procese biologice: îndepărtarea azotului prin procese de nitrificare/ denitrificare sau oxidarea amoniacului prin nitrificarea biologică [Axinte S.,Teodosiu C,.şi alţii-

2003].

3. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE NECESAR

Gradul de epurare (GE) este definit ca procentul de reducere, ca urmare a epurarii, a unei parti din elemente poluante de natura fizica, chimica si biologica din apele uzate astfel incat concentratia ramasa in apa epurata sa reprezinte sau sa se incadreze in valoarea limita admisibila stabilita prin NTPA 001/2005. Dupa tipul apei de suprafata, deosebim trei categorii de ape de suprafata care pot fi supuse procesului de epurare, si anume: ape potabile, ape de agrement si ape industriale. Formula generala pentru calculul gradului de epurare (GE) este:

unde:

GE

c

i

c

f

c

i

100,

(%)

20

c i concentratia initiala a poluantilor din apele uzate pentru care se determina gradul de epurare (mg/l); c f concentratia finala a poluantilor din apele uzate dupa procesul de epurare (mg/l).

Se defineste gradul de dilutie, notat cu d, care se determina cu relatia:

d

unde: Q e debit de emisar (m 3 /s);

Q

e

q

,

q debit de ape uzate considerat a fi debitul maxim zilnic (m 3 /s).

Inlocuind cu valorile cunoscute din tema de proiectare, avem:

Q e = 7,8 m 3 /s;

q=645m 3 /h

q = 0.179 m 3 /s.

d

7,8

0,179

43,58

Avand in vedere faptul ca dilutia nu se realizeaza in bune conditii in punctul de deversare a

apei uzate in emisari decat dupa o anumita lungime a cursului de apa (L amestec ), se va calcula un

coeficient de dilutie real d cu relatia:

'

d

a

Q

e

q

,

unde: a coeficient de dilutie corespunzator sectiunii considerate. Se calculeaza in doua moduri:

a = 0.7 0.9 (cu precizarea ca numai in sectiunea de amestec complet,sectiune ideala,

teoretica, poate avea o valoare egala cu unitatea). Se adopta a = 0.8.

'

d

0,8*7,8

0,179

34,86

Acest coeficient de diluţie poate fi determinat şi cu ajutorul unei formule stabilită de

I.B. Rozdiler:

a

  3 1  e L , Q 3 1  e e 
 
3
1  e
L
,
Q
3
1 
e
e 
L

q

unde: α – coeficient ce caracterizează elementele hidraulice ale emisarului asupra desfăşurării

procesului de autoepurare, respectiv asupra amestecării şi diluţiei şi se calculează cu relaţia lui

Frolov:

21

T , 3 q
T
,
3
q

unde: ξ – coeficient care arată modulul de evacuare al apei epurate în emisar. Poate lua următorele valori:

ξ = 1 – evacuarea se face la mal;

ξ =1,5 – evacuarea se face în talveg (în mijlocul curgerii);

ξ = 3 – evacuarea se face într-o instalaţie de dispersie în emisar. Se adoptă ξ = 1,5 (viteza maximă de curgere); φ – coeficient de sinuozitate al râului. Se calculeză prin raportul între distanţa reală după talveg (L) şi distanţa în linie dreaptă (L‟) între secţiunea de evacuare a apelor şi secţiunea examinată. Din tema de proiectare φ = 1,2. ΔT – coeficient de difuzie turbulentă, care se calculează cu relaţia:

DT

v

H

200

;

[m

2 /s]

v viteza medie de curgere a emisarului(m/s); v = 1.5m/s (din tema de proiectare); H – adâncimea medie a emisarului (m). Se adoptă H = 1.8 m;

1,5 1,8   T   0,0135 200 0,0135  1,5 1,2  
1,5 1,8
T 
 0,0135
200
0,0135

1,5 1,2
3
0,179

;

0,761

L – distanţa reală după talveg de la punctul de vărsare al apelor uzate, în secţiunea transversală examinată (m). În calcul se consideră situată la 1 km amonte de secţiunea de folosinţă, care se consideră a fi de 15 km. L = 15 1= 14 Km = 14000 m;

q debit de ape uzate, (m 3 /s); q = 0,179;

Se determină coeficientul de diluţie:

– 1= 14 Km = 14000 m; q – debit de ape uzate, (m 3 /s);

22

Calculam d’ prin două variante:

Pentru a = 0,8

Calculam d’ p rin două variante: Pentru a = 0,8 Pentru a = 0,99 Se calculeaza

Pentru a = 0,99

d’ p rin două variante: Pentru a = 0,8 Pentru a = 0,99 Se calculeaza lungimea

Se calculeaza lungimea de amestec (L amestec ), lungimea dupa care se considera ca s-a realizat amestecul complet intre apa uzata epurata si apa emisarului. Se calculeaza L amestec cu relatia:

L

am

2.3

a

lg

a

Q

e

q

1 a q

3

(m);

Se compara valorile lui L am cu L; L am L. Se folosesc ambele valori ale lui a. Pentru a = 0.99

Pentru a =0.8

L

am

 

2,3

0,99

L

am

lg

0,99 7,8

0,179  

1

0,99

0,179

3

607,17

m

;

  2,3

0,8

lg

0,8 7,8

0,179  

1

0,8

0,179

3

271,98

m

L = 14000 m; L am < L; 2.1.Calculul gradului de epurare necesar dupa materii in suspensie

Se calculeaza gradul de epurare cu ajutorul relatiei:

GE

c

i

ss

c

f

ss

c ss i

100

(%);

unde:

c

i

ss - cantitatea de materii in suspensie din apa uzata care intra in statia de epurare; din

tema de proiectare

i

c ss

= 450 mg/l;

f

c ss

- cantitatea de materii in suspensie din apa uzata care poate fi evacuata in

emisar (din NTPA 001/2005);

f

c ss

= 35 mg/l.

23

GE

450

35

450

100

92,22%

2.2.Calculul gradului de epurare dupa materia organica exprimat prin CBO 5

Se calculeaza prin trei metode:

Se tine seama pe langa dilutie si amestecare si de capacitatea de autoepurare a apei, ca urmare a oxigenarii/reoxigenarii la suprafata;

Se tine cont numai de dilutie si amestecare;

Se tine cont de prevederile NTPA 001/2005.

a)

Se ia in considerare dilutia, amestecarea si capacitatea de autoepurare a apei. La baza calcularii gradului de epurare, in ceea ce priveste CBO 5 sta ecuatia de bilant :

q

C

CBO a . u . 5

10

K

1

t

a

Q

e

C

r

CBo 5

10

K

2

t

(

q

a

Q

e

)

C

CBO am 5

C CBO a . u . 5

- concentratia de substante organice exprimate prin CBO 5 la gura de varsare in

emisar (mgO/l);

q debit masic zilnic de apa uzata;

10 -K1t termen ce tine cont de procesul de autoepurare a apei unde K 1 - constanta de consum

a O 2 a carei valoare este impusa prin tema de proiectare in zile -1 ; K 1 = 0.1 zi -1 ; t = timpul intre sectiunea de evacuare si cea de calcul (zile); se determina cu relatia:

t

L

v

zile;

L

lungimea de la talveg la punctul de calcul (m); L = 14000 m;

v

viteza de curgere a apei (m/s); v = 1.5 m/s;

a

coeficient de dilutie;

Q e debit de emisar (m 3 /s); Q e = 7,8 m 3 /s;

C

r

CBO 5

- concentratia de substante organice exprimate prin CBO 5 a apei in amonte de

gura de varsare (mg/l);

K 2 constanta de oxigenare a apei emisarului;

C

r

CBO 5

= 2 mg/l;

Emisar cu viteza foarte mica; mica; mare; foarte mare, in functie de temperatura. La 10 0 C se considera emisar cu viteza mica de curgere cu valoarea coeficientului de deversare K 2 = 0.17 zile -1 ;

24

C CBO am 5

- concentratia de substante organice exprimate sub forma de CBO 5 dupa

sectiunea de amestec (mg/l). In general se impune

14000

t

185

9333,333

s

9333,333

86400

0,108

C CBO am 5

zile

;

=7mg/l.

C CBO a . u . 5

a

Q

e

q

C

CBO am 5

a

Q

e

C

r

CBO

5

10

K

2

t

q 10

K t

1

Pentru a = 0.8

(mg/l);

CBO a . u . 5

C

0,8 7,8

0,179

7

0,8 7,8

2 10

0,17 0,108

0,179 10

0,1 0,108

Pentru a=0.99

188,83

CBO a . u . 5

C

0,99 7,8

0,179

7

0,99

7,8

2 10

0,17 0,108

0,179 10

0,1 0,108

228,99

Gradul de epurare se calculeaza cu relatia:

Pentru 0.8

GE

C

i

CBO 5

C

i

CBO 5

C

CBO a . u .

5

C

i

CBO 5

100

= 530 mg/l;

(%)

GE

Pentru 0.99

530

188,83

530

100

GE

530

228,99

530

100

64,37%

56,80%

;

mg/l;

mg/l;

b) Se tine cont de dilutie si amestecare

La baza calcului gradului de epurare in ceea ce priveste materia organica exprimata prin

CBO sta ecuatia de bilant este:

q

C

C

CBO a . u . 5

CBO a . u . 5

a

Q

e

C

r

CBO 5

q

a

Q

e

C

CBO am

5

;

a

Q

e

q

C

CBO am 5

a

Q

e

C

r

CBO

5

q

25

C

CBO a . u . 5

a

Q

e

q

C

CBO am 5

C

r

CBO

5

C

CBO am

5

Pentru a = 0,8

CBO a . u . 5

C

0,8 7,8

0,179

7

GE

530

181,30

530

Pentru a = 0,99

CBO a . u . 5

C

0,99 0,179 7,8

7

2

2

 

7

181,30

100

65,80%

mg

;

/

 

7

222,70

mg

/

l

GE

530

222,70

530

100

57,98%

l

;

c) Se tine cont de valorea impusa pentru CBO 5 prin NTPA 001/2005

Gradul de epurare se calculeaza cu ajutorul relatiei:

GE

C CBO NTPA 5

GE

C

i

CBO 5

C

CBO NTPA 5

C

i

CBO 5

100

(%)

= 25 mg/l (NTPA 001/2005)

530

25

530

100

95,28%

.

2.3.Calculul gradului de epurare dupa O 2 dizolvat

a) Se calculeaza

C CBO am 5

al celor doua tipuri de ape (uzata si emisar) imediat dupa gura de

varsare.

C CBO am 5

= F D max (mg/l);

unde: F factor maxim de dilutie care i-a valori intre 1.5 2.5. Se adopta F = 2;

D max deficit maxim de oxigen in aval de sectiunea de evacuare si care rezulta din diferenta

dintre oxigenul la saturatie si oxigenul care trebuie sa existe in orice moment in apa.

D max = O S O R O R concentratia oxigenului in apa receptoare, concentratie ce ar trebui sa existe permanent

in apa; O R =6 mg/l;

O S concentratia oxigenului dizolvat la saturatie pentru temperatura de 20 0 C; O S = 9.2

mg/l;

D max = 9.2 6 = 3.2 mg/l;

C CBO am 5

= 23.2 = 6.4 mg/l.

26

Se aplica ecuatia de bilant, care permite calcularea concentratiei de materie organica in ceea ce priveste CBO 5 pentru apa epurata deversata in apa receptoare:

Pentru a = 0,8

CBO a . u . 5

C

q

C

a u

.

CBO 5

.

C

a u

.

CBO 5

.

a

Q

q

e

C

aQ

r

CBO 5

e

C

am

CBO 5

Q

q

a

aQ C

e

e

C

r

CBO

5

q

am

CBO

5

0,179

0,8 7,8

6,4

0,8 7,8

2

0,179

159,79

mg

/

l

Pentru a =0,99

CBO a . u . 5

C

0,179

0,99 7,8

6,4

0,99 7,8 2

0,179

196,21

;

mg

/

l

;

b) Se calculeaza valoarea concentratie de materie organica exprimata prin CBO dupa 20 zile :

CBO au

C

20

CBO au 20

C

CBO au 20

C

r

C

CBO

20

C

r

CBO 20

1,46

C

CBO au

5

(mg/l)

1,46 159,79

233,29

mg

/

l

;

1,46 196,21

286,47

mg

/

l

;

1,46

C

CBO r

5

(mg/l)

1,46 2

2,92

mg

/

l

.

c) Se calculeaza deficitul de oxigen din apa de suprafata in amonte de gura de varsare, dupa

ce in prealabil s-a calculat

C CBO am 20

.

C CBO am 20

CBO am 20

C

CBO am 20

C

 

C

CBO au 20

 

Q

 

C

r

q

a

e

CBO

20

 

q

a

Q

e

0,179 233,29 0,179

(mg/l)

0,8 0,8 7,8 7,8 2,92

0,99 0,99 7,8 7,8 2,92

0,179 286,47 0,179

9,3441

mg

/

9,3437

mg

l

/

l

Se calculeaza deficitul de oxigen ca fiind diferenta dintre concentratia oxigenului dizolvat la saturatie si concentratia de oxigen dizolvata, care ar trebui sa existe in apa de supafata:

D O = O S O r

(mg/l)

Unde: O S oxigen la saturatie in functie de tipul emisarului (la temperatura de 10 0 C); O S = 11,3

mg/l;

27

O r cantitatea minima de oxigen din apa emisarului (Ordin 1146/2002); O r = 6 mg/l. D O = 11,3 6 = 5,3 mg/l.

d) Se calculeaza timpul critic la care se realizeaza deficitul maxim de oxigen (dupa gura de varsare din apa emisarului).

t

cr

t

cr

t cr

  

lg

K

2

K

1

1

D

O

K

2

K

1

C

am

CBO 20

K

1

  

K

2

K

1

(zile)

lg

0,17  

0,1

1

5,3

0,17 0.1 

9,3441 0,1

  

0,17  

0,1

1

0,17

0,1

5,3

0,17 0,1  

lg

 

9,3437 0,1

 

 

0,17

0,1

 

1.985 zile

1,985 zile

e) Se calculeaza deficitul critic (D cr ) de oxigen cu relatia:

K C

1

CBO am

20

 

K

2

K

1

10

 

10

D

cr

10

0,11,985

0,11,985

10

K t

1

cr

0,17 1,985

0,17 1,985

K

2

t

cr

D

0,17 1,984

O

10

K

2

t

cr

4.7509

0,17 1,984

4.7508

10

0,1 9,3441

D

cr

0,17

0,1

10

5,3 10

0,1 9,3437

D

cr

0,17

0,1

5,3 10

,

f) Se compara valoarea deficitului critic prin determinarea concentratiei minime de oxigen

in apa emisarului

C Omin = O S D cr ,

O S = 11.3 mg/l (la 10 0 C); C Omin = 11,3 4,7509= 6,5491mg/l > 4 mg/l. C Omin = 11,3 4,7508= 6,5492mg/l > 4 mg/l. 2.4.Determinarea gradului de epurare in ceea ce priveste consumul chimic de oxigen Calcul consumului chimic de oxigen se face cu ajutorul relatiei:

28

GE

C

i

CCOcr

C

CCOcr a . u .

C

i

CCOcr

100

(%)

Unde:

prin CCO-Cr;

C

i

CCOcr

- concentratia initiala a materiei organice la intrarea in statia de epurare, exprimata

C CCOcr a.u.

- concentratia de materie organica exprimata prin CCO-Cr in apa epurata deversata

in emisar, ce corespunde valorii din NTPA 001/2005;

C CCOcr a.u.

= 125 mg/l

GE

660

125

660

100

81,08%

2.5.Determinarea gradului de epurare in ceea ce priveste azotul total

Se calculeaza gradul de epurare (GE) cu formula:

unde:

C

i

N

GE

C

i

N

C

f

N

C

i

N

100

(%)

- cantitatea de N 2 total la intrarea in statia de epurare;

C

C

C

i

N

f

N

f

N

= 11 mg/l;

- cantitatea de N 2 total la iesirea din statia de epurare comform NTPA 001/2005;

= 10 mg/l.

 

11

10

GE

11

100

9,09%

%

4.ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME

Pentru epurarea apelor uzate s-a ales o schemă tehnologică alcătuită din două trepte de epurare: una mecanică şi cea de-a doua treaptă biologică. Procedeele de epurare mecano biologica se bazeaza pe actiunea comuna a proceselor mecanice, chimice si bilogice si pot avea loc in conditii naturale (campuri de irigare si de filtrare, iazuri biologice etc.) sau in conditii artificiale prin filtrare biologica (filtre biologice de mica sau mare incarcare, filtre biologice scufundate, filtre turn, aerofiltre) sau in bazine de aerare cu namol activ de mica sau mare incarcare, cu aerare normla sau prelungita.

29

Constructiile si instalatiile in care se realizeaza procesele biochimice de epurare biologica alcatuiesc treapta secundara a statiei de epurare, avand drept scop final retinerea materiilor solide in solutii si in special a celor organice. Namolul produs in treapta biologica este retinut prin decantare, in decantoare secundare, numite si bazine clarificatoare. In aceasta treapta de epurare sunt necesare, dat fiind complexitatea proceselor, unele constructii si instalatii de deservire (pentru producerea si introducerea artificiala a aerului, statii de pompare si conducte pentru transportul si distributia namolului activ etc.). In conditiile functionarii normale a treptei de epurare primare si secundare, eficienta acestora exprimata prin gradul de epurare realizat in ceea ce priveste materrile organice si a materiilor in suspensie, separabile prin decantare, poate fi apreciat la 75 92%. Epurarea mecano bilogica naturala constituie o solutie obisnuita pentru numeroase statii de mica capacitate, deoarece in acest scop se poate folosi emisar terenul din apropiere sau depresiunea de teren fara apa, in loc sa se construiasca un canal lung pana la receptor. In acest scop, se aplica tehnica de infiltrare subterana (puturi absorbante sau campuri de filtrare) si de irigare subterana. Puturile absorbante (utilizate tot mai rar) constituie o solutie admisibila numai cand terenul este permeabil si nu afecteaza calitatea apei freatice care se gaseste la mare adancime. De obicei aceste epurari necesita pompari; statia de pompare se monteaza inainte sau dupa fosa septica. Dezavantajul principal al acestui procedeu de epurare mecano biologica naturala il constituie necesitatea scoaterii din circuitul agricol al unor suprafete mari de teren care in cazul localitatilor mici sunt greu de obtinut. Epurarea mecano biologica artificiala se realizeaza in filtre biologice si bazine de aerare cu namol activ. Filtrele biologice sunt preferate bazinelor de aerare deoarece sunt mai simplu de realizat si rezista la socuri hidraulice. Se folosesc filtre obisnuite de mica incarcare , filtre biologice cu discuri, filtre bilogice scufundate, transee filtrante etc. in ceea ce priveste bazinele de aerare cu namol activ, utilizarea lor comporta deci gratare, decantoare, bazine de aerare, decantoare scundare, spatii pentru fermentare si platforme de uscare a namolurilor. In general, se prefera bazinele pentru oxidarea totala, bazinele combinate, santurile de oxidare etc.

Pentru alegerea variantei optime, se considera urmatoarele variante pentru care vom calcula concentratiile intermediare pentru solidele in suspensie, CBO 5 , CCO-Cr si N 2 pe fiecare treapta. Se vor compara cu valorile din NTPA 001/2005 pentru verificarea gradului de epurare necesar.

Avem urmatoarele caracteristici initiale ale influentului (apa uzata municipala):

- CBO 5 = 530mg/l; -C SS =450 mg/l;

- CCO Cr = 660 mg/l; -N iN =21 mg/l

- temperatura

- pH

= 20 C

= 7

30

Pentru fiecare utilaj avem eficienta constructiilor de epurare, exprmata in %. Cu ajutorul acestor grade de epurare standard, calculam concentratia la iesire care reprezinta si intrarea in urmatoarea treapta.

Folosim urmatoarea relatie:

c f

i

c

100

GE c

i

100

(mg/l)

4.1. Calculul concentratiilor intermediare, realizate pentru etapele de epurare mecanica, biologica si verificarea realizarii gradului de epurare necesar

I. Epurare mecanica

realizarii gradului de epurare necesar I. Epurare mecanica G/S – grătare/site; Dz – deznisipator; D.P. –

G/S – grătare/site; Dz deznisipator; D.P. decantor primar;

a) Pentru solide in suspensie

Gratare/site: GE = 5%; c i ss = 450mg/l;

c

f

i

c

100

GE c

i

100

450 100

450 5

100

427.5

mg

/

l

Deznisipator: GE = 30%; c i ss = 427.5 mg/l;

c

f

i

c

100

GE c

i

100

427.5 100

427.5 30

100

299.4

mg

/

l

Decantor primar: GE = 30%; c i ss = 299.4 mg/l;

c

f

i

c

100

GE c

i

100

299.4 100

299.4 30

100

209.58

31

mg

/

l

Bazin cu namol active : GE = 60 %, c i ss =209.58 mg/l;

c

f

i

c

100

GE c

i

100

209.58 100

209.58 60

100

83.832

mg

/

l

Comparand cu valoarea din NTPA 001/2005, conform careia c ss = 35 mg/l, se constata ca valoarea obtinuta prin calcul este mai mare decat valoarea din NTPA 001/2005.

b) pentru CBO 5 :

Gratare / site: GE = 0%; c i CBO5 = 530 mg/l;

c

f

i

c

100

GE c

i

100

530 100

530 0

100

530

Deznisipator: GE= 5%;

c

i

CBO

5

530

mg/l;

mg

/

l

c f

i

c

100

GE c

i

530 100

530 5

100 100

508.25

mg

/

l

Decantor primar: GE = 5%;

c

i

CBO

5

508.25

mg/l;

c

f

i

c

100

GE c

i

100

508.25 100

508.25 5

100

482.838

Bazin cu namol activ : GE: 80 %,

c

i 482.838

CBO

5

mg/l;

c f

i

c

100

GE c

i

100

482.838 100

482.838 80

100

96.567

mg

/

mg

l

Comparand cu valoarea din NTPA 001/2005 conform careia valoare obtinuta prin calcul este mai mare.

c) pentru CCO Cr:

c f

Gratare / site: GE = 0%;

c

i

CCO Cr

i

c

100

GE c

i

660 100

660 0

100 100

Deznisipator: GE= 5%;

c

i

CCO Cr

660

660

660

mg/l;

mg

/

l

mg/l

32

/

l

c CBO5

=25 mg/l, se constata ca

c

f

i

c

100

GE c

i

660 100

660 5

100 100

627

mg

/

l

Decantor primar: GE = 10%;

c

i

CCO Cr

= 627 mg/l;

c

f

i

c

100

GE c

i

627 100

627 10

100

100

564.3

c

i

CCO Cr

564.3

mg/l

mg