Discursurile din Catilina sunt deosebit de frumoase; ele nu abund n retorisme seci, nici nu se

conformeaz unor scheme prea rigide i complicate, ci se conformeaz n chip spontan unei legi
simple i logice: aceea care deriv din armonia ntregii opere, din criteriile istorice i artistice
care o caracterizeaz n general i din cele stilistice n special. Ele se disting i prin varietatea de
stil i de ton, adaptat la circumstanele pe care le zugrvesc: cnd elegante, cnd nervoase, cnd
pasionate, cnd fremtnd de indignare i de mnie, cnd surztoare de buntate i ngduin
Cele dou discursuri ale lui Catilina sunt o veritabil declaraie de ncredere n complicii
si, a cror credin este mai presus de orice ,verificat n numeroase ocazii. Cititorul este
cuprins de emoie i sensibilitate, devine el nsui ncreztor n victoria final. De asemenea
impresioneaz motivul libertii pe care Catilina l vehiculeaz n discursurile sale: condiiile
sunt prielnice pentru revolt, iar Catilina, ca un adevrat conductor de oti, se pune
necondiionat la dispoziia oamenilor si. Sigurana i perfeciunea cu care Sallustius i
construiete discursurile fac ca cel care citete aceste pasaje s uite pentru moment sfritul
luptei de la Pistorium i mprtete sigurana lui Catilina.
Esenial rmne n portretul lui Catilina imaginea unui om care nu se d napoi de la nici o
aciune, nu se teme de nici o primejdie i care nu vrea s tie de ceea ce este imposibil. Prin
sublinierea acestor trsturi, Sallustius face aluzie la unele simptome de tulburare a minii,
aceasta fiind singura stare care ar putea justifica actele lui Catilina.
In timp ce exista posibilitatea ca Cicero sa fi fost sincer in campania sa impotriva lui
Catalina, eu voi argumenta ca opusul posibilitatii este la fel (chiar mult mai) posibil. Faptul ca
Catalina era o tinta usoara; un barbat chipes si viclean predispus la exces si scandaluri sexuale. A
facut parte dintr-o familie care nu a fost reprezentata in consulul* Romei pentru o perioada
indelungata de timp, suferind pierderi politice si personala in trecut. Cauza pentru o preluare
ostila ar fi fost clara, personalitatea lui excentrica facand conceptul credibil pentru publicul
Roman. Cicero cu usurinta ar fi putut profita de extraordinara lui indemanare pentru al ruina pe
Catilina, forever marring his name.
Catilina este de departe caracterul cel mai interesant si dinamic. El nu este perfect, fiind
lasciv si senzual, avand relatii de lunga durata cu multi barbati tineri (un lucru acceptata in acea
perioada, o elaborare a partii lui Saylor in legatura cu zvonurile despre relatiile lui Catilina)
recunoscand in confidenta ca a avut relatii sexuale cu Vestal Virgin; un scandal istoric absolvit
din cauza lipsei de dovezi. El este imposibil de chipes si carismatic, moda sa fiind o
standardizare a celor care vor sa fie ca el, o descriere ce reaminteste obiceiurile moderne prin
care un erou este admirat.

Catilina care decide s moar vitejete, n acord cu condiia i cu rangul su: Catilina, dup
ce vede trupele mprtiate i pe sine rmas cu puini, amintindu-i neamul i vechea sa
demnitate, d nval ctre rndurile cele mai strnse ale dumanilor i acolo, luptnd, este rnit
de moarte. Portretul lui Catilina pe moarte corespunde trsturilor fizice din timpul vieii:
ntr-adevr, Catilina a fost gsit departe de ai si ntre cadavrele dumanilor, abia mai respirnd
i pstrnd n ochi cruzimea sufletului, pe care o avusese viu. Paralela cu portretul de mai sus
este evident, privirea (vultus) fiind elementul de unire.

Pe acest om att de ndrjit, att de ndrzne, att de iste, att de treaz n ticloie, att de
atent n lucrurile de pierzanie, dac nu l-a fi mpins eu de la capcanele de acas spre tlhria de
pe cmpul de lupt
tim deja c n ochii multor persoane de bine, Catilina a rmas pentru mult vreme un om
onorabil.
De fapt chiar tatl tu, Torquatus, pe cnd era consul, a fost susintorul, ca aprtor n procesul
de extorcare de fonduri al lui Catilina, om neonest, dar rugtor, poate ndrzne, dar odat
prieten.


Raspunsul are o oarecare rezonanta spre pozitiv chiar daca nimeni nu stie raspunsul. Se spune ca
ar fi fost implicat intr-o conspiratie ca de exemplu in assasinarea a celor consuli din 66. Sallust si
Ciceor impreuna cu altii au acceptat aceasta ca un pur adevar, dar problema care inervine este
lipsa de evidenta pentru aceast afirmatie
Catilina nu poate fi condamnat numai din auzite. Ar fi putut fi vinovat, dar pentru a fi sigur, dar
este sansa mare ca el sa nu fi fost, in schimb sa fi fost victima unui plan secret de mai devreme
pentru a-l inscena. Cicero era un om convingator; un maestru al cuvintelor si discursurilor si lua
placere in expunerea adresei sale in fata adunarii romane. Un om atat fervent in iubirea sa pentru
prezenta in ochii publicului ar face aproape orice pentr a pastra pozitia sa de invidiat, profitand
de calitatile sale de elimina orice pericol la adresa numelui sau.

Cicero, cel mai mare avocat al lumii romane, a luat-o pe ci greite n politic
nainte de a prsi lumea roman pentru a analiza o alt eroare judiciar celebr (condamnarea
lui Socrate), merit s menionm unele detalii mai puin cunoscute despre Cicero. Considerat a
fi cel mai mare orator i avocat al Imperiului Roman, jurist reputat pentru integritatea sa, Cicero
a afirmat n repetate rnduri c aciunile sale sunt guvernate ntotdeauna de onoare. Totui, dup
apariia unor personaliti precum Cezar n rndul gruprii politice a reformatorilor (populares),
el s-a alturat conservatorilor (optimales).
n ciuda excelentei sale reputaii, Cicero este responsabil de unele nedrepti i erori judiciare.
Un astfel de caz este acela al lui Clodius, cunoscut inamic al lui Cicero. Rivalitatea celor doi a
pornit de la faptul c Clodius, desfrnat notoriu, s-a deghizat n femeie pentru a asista la un ritual
iniiatic al unor femei romane. Fiind descoperit, a urmat un mare scandal i un proces, n cadrul
cruia Cicero a fost acuzatorul. Incoruptibilul avocat l-a spulberat pe Clodius n discursul su,
dar cu toate acestea respectivul a fost pus n libertate. De atunci, cei doi au rmas dumani
declarai pn la moartea lui Clodius, care a fost asasinat de un anume Milon. Motivat de ur,
Cicero s-a oferit s l apere pe ucigaul lui Clodius i a inut un discurs fulminant, dar contrar
oricror principii ale dreptii sau bunului-sim, acoperindu-se de ruine cu acea ocazie.
Tot Cicero a fost responsabil i de aa-numita afacere Catilina. n anul 63, Catilina, candidat din
partea gruprii populares, a pierdut n mod nedrept, de altfel alegerile i a pus la cale o
conspiraie. Cicero, pe atunci consul, l-a interpelat n plin Senat, dar nu s-a mulumit cu aceasta,
ci a pledat pentru promulgarea unei decizii a Senatului care l-a condamnat la moarte, fr
judecat, pe Catilina. Cicero a fost convins la momentul respectiv c gestul su a salvat
Republica.