Sunteți pe pagina 1din 5

Fotbalul si geopolitica

Marius Vacarelu,
Peste putin timp vom fi conectati la un eveniment deosebit: Mondialul de fotbal din Brazilia. De fapt, este un
moment pe care il asteptam din 2010, deoarece acea editie nu a avut prea mult spectacol, ci doar zgomotul unor
vuvuzele de care nu aveam nevoie, pentru ca puteam deschide oricand o televiziune romaneasca mai cu pretentii
si ascultam acelasi zgomot.
Editia din 2014 ii survine - ca spatiu, primei editii desfasurate dupa Al Doilea Razboi Mondial. Era anul 1950,
Europa nu isi revenise suficient - abia campionatul din 1954 va demonstra ca nivelul batranului continent
crescuse la un nivel rezonabil - iar rolul de sef de orchestra revenise Americii de Sud.
Infrangerea din finala pe care Uruguay-ul a administrat-o brazilienilor a fost interpretat de catre acestia ca o
catastrofa nationala. Au urmat sinucideri, puneri la index a unor jucatori, dar si o dorinta teribila de revansa. A
natiunii, dar si a jucatorilor, umiliti pe propriul teren de o echipa mai mica.
Timpul a trecut, iar anii 1958, 1962, 1970, 1994 si 2002 au adus Braziliei satisfactia deplina, ei fiind castigatorii
cupei Jules Rimet. In timp, s-a confirmat suprematia fotbalistica a nationalei Cariocas, chiar daca pe continentul
sud-american exista o alta putere care tine strans: Argentina lui Kempes, Maradona, Messi etc.
Cele doua tari sud-americane ar face parte - mutatis-mutandis - din Consiliul de Securitate al fotbalului, alaturi
de Germania, Anglia si Spania. Oricum o dam, Italia nu si-ar merita locul, deoarece scandaluri mai multe
privind trucarea meciurilor ca acolo nu au fost nicaieri.
Cele 5 mari sunt puteri eterne ale fotbalului, chiar daca una este mai puternica in principal prin cluburile pe care
le are, castigand titlul mondial in 1966. Faptul ca a creat fotbalul de tip modern ii adauga la prestigiu, iar
calitatea jocurilor din Premier League invedreaza aceasta pozitie.
Dupa cum vedem, lumea fotbalului are reguli mai clare decat
ceea ce politica a produs. Aici este avantajul acestui joc -
creatie divina, ca orice ramura sportiva: fiecare om poate sa il
practice, fiind suficient sa aiba doua picioare valide, indiferent
de varsta - Sir Stanley Matthewsjucand la nivel superior si la
55 de ani.
Fotbalul are rolul de unire a oamenilor
Imi amintesc cum la o conferinta dedicata dreptului public, un
profesor din Danemarca a scos o minge de fotbal si ne-a invitat
sa jucam, spunand ca el are intodeauna o minge in portbagajul
masinii, avand in permanenta 21 de prieteni noi; daca imi
amintesc bine, in tinerete jucase pentru Aarhus. Eu am jucat la
Moscova, intr-o duminica calda, un meci de fotbal organizat ad-
hoc in fata Pietei Rosii, aproape de poarta de intrare in
Alexandrovki Sad, alaturi de straini si tineri rusi pe care nu-i
vazusem niciodata pana atunci. Bucuria pe care atingerea
balonului rotund ne-a dat-o a fost completata si de dorinta altor
spectatori de a intra in joc, ceea ce s-a facut firesc.
Oamenii se unesc in jurul ideii de sport, de competitie, uitand
pentru o clipa de necazuri, de problemele pe care viata le-a adus.
Astfel, stirea primului meci de fotbal din Afganistan dupa 2001 a fost prezenta pe toate sursele de presa,
deoarece simbolistica acestui joc era minunata. La fel, primul meci dupa ocuparea Bagdadului in anul 2003 a
fost stire prezenta pe toate posturile.
De altfel, este recunoscut ca orice stat nou infiintat depune imediat doua cereri de afiliere: prima la
Organizatia Natiunilor Unite, iar cea de a doua, la FIFA, deoarece recunoasterea sportiva este echivalenta cu
cvasi-recunoasterea politica. Aspectul acesta este recunoscut cu mandrie de oficialii fotbalului de la nivelul
structurii de conducere a FIFA si demonstreaza ca logica pacii este indisolubil legata de sport.
Recunoasterea progreselor unei tari
Cu toate acestea, interesul statelor in materie sportiva este imens.
Sportul este locul unde se pot face puncte pe harta geopolitica, dar si pe harta imagologica si financiara.
Conducatorii politici nu neglijeaza importanta gazduirii de competitii sportive majore, dintre care se detaseaza
Jocurile Olimpice si Campionatul Mondial de Fotbal, precum si competitia fotbalistica continentala, care este
expresia mult mai directa a a interesului politic. Astfel, apare destul de surprinzator sa vedem in preliminariile
Campionatului European de fotbal nationala Kazahstanului, o echipa ce are mai putine contacte fotbalistice cu
continentul unde s-a creat sportul-rege.
De aceea, geopolitica influenteaza fotbalul in doar cateva zone: atribuirea de competitii de varf; sponsorizarea
de echipe; transferul anumitor jucatori si antrenori, doar din diferite tari; mandria nationala, precum si
potentarea imaginii unui om politic prin actiunile care au ca obiect fotbalulul.
In primul caz, este suficient sa ne uitam la atribuirea locurilor de desfasurare a campionatelor mondiale din
ultimii 20 de ani: SUA - necesar pentru popularizarea sportului acolo si atragerea atentiei sponsorilor cu bani;
Coreea de Sud si Japonia - cresterea impactului pe care il are deja fotbalul; Africa de Sud, Brazilia, Rusia si
Qatar - in semn de recunoastere a fortei economice a acestora.
Sub aspect continental, Europa a oferit doua exemple clare, in 2012 - competitia finala fiind organizata in
Polonia si Ucraina, cu rol de recunoastere a progreselor facute de estici in mai multe directii de interes, precum
si atribuirea pentru 2020 mai multor tari a unor meciuri, ceea ce va transforma competitia intr-un fel de Liga a
Campionilor la nivel de reprezentative nationale.
Ceea ce nu s-ar fi gandit nimeni in 1980 - ca Bucurestiul sa gazduiasca o finala de cupa europeana a cluburilor -
s-a realizat de curand, ceea ce inseamna o recunoastere a unor progrese facute de societatea romaneasca.
Bani multi si cluburi mercenare
In materia cluburilor, se regaseste mai puternic problema sposorizarii si a alcatuirii de multinationale. Expresia
reala a interesului economic suscitat de sportul-rege, s-a ajuns la crearea unei competitii europene in care
calitatea spectacolului a crescut, chiar daca s-au sacrificat interesele multor echipe nationale. De aceea, si
firmele mari au inteles ca nu pot castiga clienti cu dare de mana in absenta siglelor lor de pe tricourile marilor
cluburi. Mai mult, sunt state care au inteles acest lucru, si isi fac reclama prin parteneriate cu anumite cluburi - a
se vedea intelegerea intre Azerbaidjan si Atletico Madrid.
Sunt bani multi, exista spectacol mult, iar imaginea unei firme creste. Nimeni nu are de pierdut, surprizele pot
aduce si ele bani, iar astazi poti vedea o mai mare diversitate etnica in echipele de fotbal decat au universitatile,
toate programele de cooperare neaducand intr-o tara atatia straini pe cat este posibil sa o realizeze cativa
conducatori de cluburi. Astfel, se pot dilua anumite asperitati - chiar daca in anumite tari jucatorii cu pielea
neagra mai sunt inca insultati de unii suporteri - astfel incat un mercenar cinstit si bun poate aduce puncte nu
doar pentru sine, ci si pentru tara sa.
Nu sunt prea apropiati de romani ucrainenii, dar pe Mircea Lucescu il recunosc si apreciaza; Dan Petrescu este
respectat la Cracovia - aspect constatat personal - mai mult decat la Foggia, unde si-a inceput cariera de jucator
in afara tarii. Exemplele sunt multe, si toate subliniaza aceasta posibilitate de impacare a tarilor, prin fotbal - da,
cluburile sunt mercenare, suporterii sunt pasionali, dar fiecare spectator apreciaza o ,,torpila" de la 30 de metri
in vinclu.
Trebuie sa observam si ca anumite decizii politice sunt anticipate de schimbari pe piata transferurilor, find dintr-
o data preferati jucatori si antrenori dintr-o tara, in dauna altora - este un element sensibil, partial neglijabil, dar
care are un rol. Spre exemplu, ai putea lovi usor o tara - din punct de vedere economic - cand stii ca de acolo iti
vin cativa jucatori buni, care au ajutat echipele din statul tau sa castige competitii continentale<</p>
Fotbalul calmeaza tensiunile geopolitice
In final, sa ne gandim putin la mindria nationala, precum si la rolul conducatorilor politici in aceasta sfera.
Statele se infrunta in aceste situatii, iar anumite victorii sau infrangeri sunt exploatate puternic de propaganda
mai mult sau mai putin oficiala a statului.
A fost o explozie de bucurie in Teheran cand nationala Iranului a invins selectionata SUA la Campionatul
Mondial din 1998, iar noi ne amintim cu incantare victoria din 1999 impotriva Ungariei, pe care o asteptam de
mult.
Sportul ajuta la calmarea unor tensiuni, a orgoliilor liderilor politici, dar si a simplilor cetateni. Este recunoscut
ca in timpul lui Franco, se mai organiza cate un meci Real Madrid - C.F. Barcelona de cate ori tensiunile din
tara se accentuau.
Multi lideri politici au trait de pe urma fotbalului, exemplele fiind
numeroase. Silvio Berlusconi este poate cel mai cunoscut, dar
lista e mai lunga. De regula, cu cat statul este mai putin al
legalitatii si dreptului, cu atat manifestarile de forta ale
liderilor politici ajung si in zona sportului. Se negociaza si se
urmaresc tinte clare, ceea ce duce in timp la situatii curioase:
dispare puterea politica a unui lider, dispare aproape complet si
clubul sustinut de acesta.
Jucarie sau nu, clubul de fotbal este pentru un lider politic un loc
unde i se poate identifica mai bine portretul, iar cetatenii ar fi mai
bine protejati de abuzuri daca ar intelege ce comportament are un lider in aceasta sfera: e abuziv, e plin de
,,oftica" fata de cei care i se opun, este las sau este dedicat in intregime clubului Tara noastra ofera destule
exemple, si le recomand tuturor sa afle mai multe despre comportamentul relativ la sport al liderilor politici
romani.
Complexitatea relatiilor dintre sport si politica este mai ridicata decat o face acest text introductiv.
Important este totusi sa nu uitam ca sportul ne poate face mai buni, iar comportamentul afisat in timpul jocurilor
de amatorii sportului reprezinta o oglinda foarte buna, in vederea respectarii proverbului ,,paza buna trece
primejdia rea".
Daca nu observa cu atentie jucatorii, omul va avea nesansa sa faca sport intr-o societate/tara-inchisoare, unde
bucuria nu mai este libera si spontana, ci la ordinul conducatorului inchisorii, fie el numit presedinte, imparat
sau semizeu.

S-ar putea să vă placă și