Note si referinte

La mijlocul sec. II, Biserica nu cunostea decat o scurta perioada de post, inaintea comemorarii anuale a
Pastilor, dar chiar si acest post era respectat in mod diferit, in zone diferite. Un secol mai tarziu, cel putin in
cateva regiuni, este evident ca postul pre-pascal se extinsese la o saptamana intreaga.
Invatatura celor 1 !postoli zice" # de aceea vei posti in zilele Pastilor din a doua zi a saptamanii
(adica luni) si te vei hrani numai cu paine, cu sare si apa pana in a cincea zi (adica joi) Insa vineri si
sambata post deplin si nu vei gusta nimic#.
$!poi, exista, din pacate, un gol de informatii de trei sferturi de veac% inainte de cea mai timpurie
informatie privind postul de &' de zile.#
(and, unde si cum, s-a dezvoltat postul pre-pascal de la la ) zile in Paresimi *&' de zile+,
-xista raspunsuri.
1. Potrivit unora, postul Pastilor, in forma din zilele noastre, este rezultatul $fuziunii#dintre postul
prepascal mentionat mai sus si un alt post, independent, la inceput, de perioada pascala si care comemora postul
.angaietorului in pustie, dupa Botez. !cest post nu era legat de Pasti, ci era pus in legatura cu -pifania, iar
practicarea lui incepea cu / ianuarie. 0uziunea dintre cele doua s-a petrecut prin influenta institutiei
catehumenilor si a practicii pregatirii lor pentru 1otez inainte de Pasti.
. !ltii spun ca Paresimile sunt rezultatul unei extinderi progresive a postului pre-pascal cu o1arsia in
legatura cu institutia catehumenatului.
In sec. I2 si 2, postul pre-pascal, numit Patruzecimea *3uadragesima, 4essaracosti+, devine clar o regula
universal acceptata. 5ar, nu mai departe de sec.2, o mare varietate de practici este atestata de istoricii 1isericesti
6ocrate si 6ozomen.
La Ierusalim, conform faimosului jurnal de calatorie al pelerinei -geria */, 1+, Postul Pastilor includea
6aptamana .are, dar nu si zilele de sam1ata si duminica7 astfel, Postul Pastilor era constituit din opt saptamani,
fiecare incluzand 8 zile de post, ceea ce da exact &' de zile de post aspru. (u alte cuvinte, termenul de &' de
zile era inteles ca &' de zile de post. !ceeasi practica este atestata de -pifanie *(ipru+ si de 6f. Ioan 9ristostom,
in :;/, pentru !tiohia. La (onstantinopol, cele &' de zile includeau sam1etele si duminicile, dar excludeau nu
numai 6aptamana .are, ci si 6am1ata lui Lazar si 5uminica 6talpalilor. 6aptamana Branzei, care, in 4ipicul
Bizantin, precede cele &' de zile, formeaza un fel de a ; saptamana de post partial.
(u privire la continutul liturgic al Postului Pastilor, un factor decisiv a fost reforma liturgica -sec.I<-
realizata de .anastirea 6tudion din (onstantinopol, mai ales prin personalitatea 6f. 4eodor 6tuditul.
La acea vreme, 1otezul adultilor si institutia catehumenatului aproape disparusera din viata Bisericii si
caracterul catehetic pre-1aptismal al Postului Pastilor a fost inlocuit prin caracterul $penitential#de curatire.
6e poate afirma ca, in sec 2, cu mici exceptii de detaliu, Postul .are do1andise forma sa actuala.
Cap I: Pregatirea pentru post
1. Dorinta ( Duminica lui Zaheu)
-ste o trasatura caracteristica a traditiei liturgice ortodoxe ca fiecare mare sar1atoare sau perioada = de
Pasti, (raciun, Postul .are etc. - sa fie anuntata si pregatita in avans, datorita profundei cunoasteri psihologice
pe care o are Biserica asupra naturii umane. Biserica ne stie neputinta de a ne schim1a rapid, de a trece 1rusc de
la o treapta duhovniceasca sau intelectuala la alta. (u mult inainte ca nevointele Postului sa inceapa, Biserica ne
face atenti la seriozitatea lor. Inainte de a putea practica Postul, ni se da sensul lui.
Primul anunt al Postului .are este facut in duminica in care pericopa evanghelica este despre >aheu
*Luca 1?, 1-1'+.4ema acestei prime vestiri a Postului este dorinta. @mul isi urmeaza propria dorinta. @ dorinta
puternica depaseste limitele naturale ale omului7 cand isi doreste cu pasiune ceva, el face lucruri de care, in
mod Anormal#, nu este capa1il. 6ingura intre1are este daca noi dorim lucruri 1une. In cuvintele
existentialistului ateu Bean-Paul 6artre - omul este o Ainutila pasiune#.
>aheu a dorit Alucrul cel 1un#7 a dorit sa-L vada si sa se apropie de 9. -ste primul sim1ol al pocaintei.
>aheu este Amic# =meschin, pacatos si limitat-, dar dorinta lui depaseste toate acestea. -l forteaza atentia lui 9.
Prima invitatie facuta noua este de a dori, de a cunoaste setea si foamea de !1solut care exista in noi.
(and deviem de la acest !1solut, instrainandu-ne de el, dorintele noastre ne transforma in Ainutila pasiune# de
care vor1ea 6artre. 5aca-L dorim suficient de profund, de puternic pe 9ristos, !ceasta ne va raspunde.
2. Smerenia
5uminica urmatoare este numita 5uminica 2amesului si a 0ariseului.
-ste dezvoltat urmatorul mare aspect al pocaintei" smerenia.
Pericopa evanghelica *Luca 1;, 1'-1&+ infatiseaza un om care este mereu multumit de sine insusi si care
crede ca se supune tuturor cerintelor religioase. -ste sigur de sine si satisfacut de persoana lui. In realitate, el a
falsificat sensul religiei, pe care l-a redus la o1servatiile externe si isi masoara cucernicia prin suma de 1ani cu
care contri1uie la 4emplu. In timp ce vamesul se smereste si smerenia sa il indreptateste inaintea lui 5zeu.
(ultura in care traim ne insufla, in mod constient, sensul mandriei. -ste construita pe prezumptia ca omul poate
realiza orice prin sine insusi. 6merenia este vazuta ca un semn al sla1iciunii. Dumnezeu Insusi este smerit.
Pentru oricine Il cunoaste pe 5umnezeu si Il contempla in creatia 6a si in actele 6ale mantuitoare, este evident
ca smerenia este intr-adevar o calitate divina. In mentalitatea noastra omeneasca, avem tendinta de a pune in
opozitie Aslava# cu Asmerenia#. 5zeu este smerit pentru ca -l este desavarsit. !cesta este adevarul despre
.aria, .aica 5omnului, a carei smerenie a facut din ea 1ucuria intregii creatii si cea mai mare revelatie a
frumusetii pe pamant. !cesta este adevarul despre toti sfintii si despre orice fiinta omeneasca din timpul rarelor
ei momente de apropiere de 5umnezeu.
(um poate cineva sa devina smerit, Prin contemplarea lui 9ristos. 6merenia se invata prin
contemplarea lui 9ristos, care a zis" Invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima.
0ara 9., adevarata smerenie este imposi1ila. Pocainta este o intoarcere catre adevarata randuiala a lucrurilor.
5e aceea, este inradacinata in smerenie, iar smerenia este fructul si sfarsitul pocaintei.
. Intoarcerea !in e"il ( Duminica #iului $isipitor).
In duminica a : de dinaintea Postului, ascultam para1ola 0iului Cisipitor *Luca18, 11-:+. Para1ola ne
infatiseaza timpul pocaintei ca pe intoarcerea omului din exil. 0iul risipitor a plecat intr-o tara indepartata, unde
a cheltuit tot ceea ce a avut. Un om care nu a avut niciodata aceasta experienta, fie ea si foarte scurta, care nu a
simtit niciodata ca este exilat de 5umnezeu si de adevarata viata, niciodata nu va intelege perfect ce inseamna
crestinismul. 6i cel care se simte perfect Aacasa# in aceasta lume si in viata ei, niciodata nu va intelege ce
inseamna pocainta.
Pocainta este adesea identificata simplu cu o rece si Ao1iectiva# enumerare a pacatelor si greselilor, cu
actul de Ainvinovare# *invinovatie,+ in fata unei acuzatii juridice. .arturisirea si iertarea sunt si ele vazute ca
fiind de natura juridica. -ste omis insa ceva esential, fara de care nici marturisirea, nici iertarea nu au vreun
sens real sau vreo putere. !cest Aceva#este tocmai sentimentul de instrainare de Dumnezeu, de la 1ucuria si
comuniunea cu -l, de la viata cea adevarata. Pacatul pacatelor" devierea dragostei mele de la 5umnezeu,
preferand Atara indepartata# in locul minunatei (ase a 4atalui. Costul Bisericii este tocmai cel de a-mi reaminti
ce am parasit, ce am pierdut. (um imi amintesc, descopar in mine dorinta si puterea de a ma intoarce la 4atal
milostiv. @ particularitate liturgica a acestei 5uminici" La Utrenia din aceasta duminica cantam tristul si
nostalgicul Psalm 1:/D !cesta este psalmul exilului. ! fost cantat de iudei, in captivitatea 1a1ilonica si a
devenit pentru totdeauna cantecul omului care realizeaza instainarea lui de 5umnezeu si care, realizand aceasta,
devine om din nou. !cest psalm va mai fi cantat de doua ori" in ultimele duminici inainte de Post.
-l infatiseaza Postul insusi ca un pelerinaj, iar pocainta, ca pe o intoarcere.
%. Infricosata &u!ecata ( Duminica 'asatului sec !e carne)
5uminica Lasatului sec de carne. Biserica incepe acum sa ne Aadapteze# la marele efort pe care-l
asteapta din partea noastra peste / zile. In mod treptat, ne atrage atentia catre acest efort = cunoscand
fragilitatea noastra, prevazand sla1iciunile noastre. In ajunul acestei zile Biserica ne cheama la o comemorare
generala a tuturor celor care Aau adormit in nadejdea invierii si a vietii vesnice#. !ceasta este cu adevarat ziua
cea mare de rugaciune a Bisericii pentru mem1rii ei raposati. 4re1uie amintit sa privim crestinismul ca pe o
religie a iu1irii. 9ristos nu a lasat ucenicilor 6ai o doctrina de mantuire individuala, ci o noua porunca, sa se
iu1easca unul pe celalalt si a adaugat" Intru aceasta se vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea
dragoste unul catre altul. Eoua viata oferita de 9ristos si transmisa noua prin Biserica este, mai intai de toate, o
viata a reconcilierii, restaurarea iu1irii distruse prin pacat. Cugaciunea pentru cei raposati este o expresie
esentiala a Bisericii ca iu1ire.
2
(erem lui 5umnezeu sa pomeneasca pe toti cei pe care ii iu1im. In rugaciunea pentru ei, ii intalnim in 9ristos,
(are este dragoste si pe (are, pentru ca este dragoste, depaseste moartea, cea din urma victorie a despartirii si a
urii. Pentru 9ristos nu este diferenta intre cei vii si cei morti, pentru ca toti traiesc in -l. .area Priveghere
pentru cei raposati, din 6am1ata lasatului sec de carne, slujeste ca model pentru toate celelalte pomeniri ale
mortilor si este repetata in a , a : si a & saptamana din post.
4ot iu1irea constituie tema 5uminicii Lasatului sec de carne. Pericopa evanghelica a acestei zile este
para1ola Infricosatei Budecati *.atei 8, :1-&)+. (are va fi criteriul judecatii 6ale, cand 9ristos va veni sa ne
judece, Caspunsul pe care-l da para1ola este dragostea concreta pentru persoana umana, pentru orice persoana
umana pe care 5umnezeu ma face sa o intalnesc in viata mea.
!stazi din ce in ce mai multi crestini tind sa identifice dragostea crestina cu preocuparile politice,
economice si sociale7 cu alte cuvinte, ei muta centrul de greutate de la persoana unica si de la destinul ei unic,
la entitati anonime, cum ar fi Aclasa# sau Arasa#. -ste clar ca, in drumurile vietii lor, in responsa1ilitatile lor
cetatenesti, profesionale, crestinii sunt chemati sa faca tot ce pot si stiu mai 1ine pentru o societate dreapta,
egala si in general mai umana.
5ragostea crestina este Aposi1ilitatea imposi1ila# de a-L vedea pe 9ristos in cel de langa mine.
Eu exista dragoste Aimpersonala#, deoarece dragostea este descoperirea minunata a Apersoanei# in Aom#.
-ste descoperirea a aceea ce este Aatragator#, a ceea ce este de la 5umnezeu in fiecare om.
5ragostea crestina este cateodata opusul Aactivismului social# cu care se identifica adesea crestinismul astazi.
Pentru un activist social( o)iectul !ragostei nu este *persoana*( ci omul. !ctivistul social nu are nici un
interes pentru persoana pe care o sacrifica usor pentru Ainteresul comun#. (hiar si in aceasta lume in care Azace
rautatea#, singura victorie de durata si transformatoare este cea izvorata din dragoste. !-i aminti omului aceasta
dragoste si vocatie personala, a umple aceasta lume pacatoasa cu dragoste, aceasta este adevarata misiune a
Bisericii.
Pilda Budecatii de !poi trateaza pro1lema dragostei crestine. Eu toti suntem chemati sa muncim pentru
#umanitate#, insa fiecare dintre noi a primit darul si harul dragostei lui 9ristos. 5e asemenea, mai stim ca toti
oamenii sunt intemnitati, 1olnavi, insetati si flamanzi de aceasta dragoste personala pe care au negat-o.
.ai stim ca tocmai in conditiile stramte si limitate ale existentei noastre personale, fiecare dintre noi a primit
responsa1ilitatea unei mici parti din Imparatia lui 5umnezeu, prin acest dar al dragostei lui 9ristos.
!stfel, chiar daca noi am acceptat sau nu aceasta responsa1ilitate, chiar daca am iu1it sau nu, vom fi judecati.
Pentru ca intrucat unuia dintre acestia prea mici frati ai Mei ati facut, Mie Miati facut...
+. Iertarea (Duminica 'asatului sec !e )ran,a)
(ea din urma zi dinainte de Post. Biserica pomeneste pe toti 1ar1atii si femeile care au fost Aluminati de
post#. 6fintii, modele pe care tre1uie sa le urmam, sunt calauze in arta dificila a postirii si a pocaintei.
In sfarsit, urmeaza ultima zi, numita de o1icei 5uminica iertarii, care poarta insa si un alt nume liturgic
ce tre1uie amintit" 5uminica izgonirii lui !dam din Cai. Incepand de acum, noi stim ca omul a fost creat pentru
Cai, pentru a-L cunoaste pe 5umnezeu si a fi in comuniune cu -l. Pacatul omului l-a lipsit de aceasta viata
1inecuvantata si, astfel, .antuitorul lumii, deschide usa Caiului pentru oricine Il urmeaza, iar Biserica, prin
descoperirea frumusetii lui 5umnezeu, ne face viata un pelerinaj catre indepartatul tinut al Caiului. !stfel, la
inceputul postului noi suntem ca si !dam.
Postul este eli1erarea din ro1ia pacatului, din inchisoarea Aacestei lumi#. 6i pericopa evanghelica a
acestei ultime duminici *.t ), 1&-1+ ne pune in fata conditiile acestei eli1erari"
- Postul = refuzul de a accepta dorintele si impulsurile firii noastre cazute ca fiind normale, efortul de a ne
eli1era pe noi insine de stapanirea carnii si a materiei asupra duhului. Pentru ca postul nostru sa fie eficace,
tre1uie sa nu fie ipocrit, sa nu fie o Alauda#. Eu tre1uie sa ne aratam oamenilor ca postim, ci !atalui nostru,
care vede in ascuns"
- Iertarea - $ca de veti ierta oamenilor gresalele lor, si !atal vostru #el #eresc va va ierta gresalele voastre$.
4riumful pacatului, principalul semn al stapanirii lui asupra lumii, este dez1inarea, opozitia, separarea, ura.
5e aceea, prima spartura in aceasta fortareata a pacatului este iertarea. Iertarea este cu adevarat Ao penetrare a
Imparatiei lui 5umnezeu in aceasta lume pacatoasa si cazuta#.
3
5e fapt, Postul incepe la 2ecernia aceastei duminici. Prochimenul cel .are al acestei zile anunta
inceputul Postului. 5e 8 ori repetam Prochimenul. 6i, pentru prima data, este rostita rugaciunea din Post a
6f.-frem 6irul, insotita de metanii. La sfarsitul sluj1ei, toti credinciosii se apropie de preot si unii altora isi cer,
reciproc, iertare. 2a tre1ui sa peregrinam &' de zile prin pustiul Postului. 5ar la capat straluceste deja lumina
Pastilor, lumina Imparatiei lui 5umnezeu.
C.P II: $ugaciunea Postului
1. /0ristetea luminoasa*
!tat de mare este gradul instrainarii noastre de duhul cel adevarat al Bisericii, ca ne este aproape
imposi1il sa intelegem ca in Post exista Aaltceva#=fara de care aceste prescriptii pierd foarte mult din sensul lor.
!cest Aaltceva# poate fi cel mai 1ine descris ca o Aatmosfera#, ca un Aclimat# in care intram, mai intai de toate,
ca o stare a mintii, a sufletului si a duhului7 atmosfera aceasta domina, timp de / saptamani, intreaga noastra
viata. 6copul Postului nu este cel de a ne impune cateva randuieli formale, ci de a Ainmuia# inima noastra in asa
masura, incat sa se poata deschide catre realitatile duhovnicesti, sa faca experienta tainicei Ainsetari si
flamanziri# dupa comuniunea cu 5umnezeu. Pentru o vreme indelungata stam in aceasta monotonie, in aceasta
tainica tristete. 5intr-o data parca incepem sa realizam ca aceasta lungime si aceasta monotonie sunt necesare,
daca vrem sa traim tainica si la inceput insesiza1ila lucrare a sluj1ei in noi. 4oate acele lucruri ce pareau atat de
importante pentru noi, deoarece ne umpleau mintea, aceasta stare de ingrijorare care a devenit, practiv, a doua
noastra natura, se imprastie, si incepem sa ne simtim li1eri, usori si veseli.
-ste o 1ucurie profunda , care nu vine dintr-un motiv unic si personal, ci din 1ogatia sufletului nostru.
@ lume facuta din lumina, pacea si 1ucuria unei inexprima1ile increderi. Intelegem ca este pur si simplu
imposi1il sa trecem din starea normala a mintii noastre, plina aproape pana la refuz de agitatie, gra1a si griji, la
o stare noua, fara a ne linisti mai intai, fara a recastiga in noi insine o masura a echili1rului interior. 5e aceea,
cei care gandesc sluj1ele 1isericesti in termenii o1ligatiilor, cei care se intrea1a intotdeauna de minimul necesar
*A(at de des tre1uie sa merg la 1iserica,#,F (at de des tre1uie sa ma rog,F+ nu vor intelege niciodata adevaratul
caracter al rugaciunii, care tre1uie sa ne poarte in alta lume = cea a prezentei lui 5umnezeuD
In cartile noastre de liturgica, Postul Pastilor face adesea referire la !liluia, in timp ce in !pus, intr-o
vreme relativ scurta, timpurie, !liluia era interzis la sluj1ele din timpul postului si era rezervat perioadei
pascale. !ceasta discrepanta este interesanta deoarece se poate datora, fara indoiala, faptului ca acest cuvant
liturgic important, mostenit de Biserica, din rugaciunile cultului iudaic, are o incarcatura de mare 1ucurie,
intotdeauna fiind o expresie a acesteia. 5intr-un punct de vedere formal, !liluia a devenit sinonim cu Postul
Pastilor. (eea ce la inceput a aparut ca monotonie, acum este descoperit ca pace7 ceea ce suna ca tristete, acum
este trait ca primele miscari ale sufletului catre recastigarea profundei sale pierderi.
2. $ugaciunea !in post a Sfantului 1frem Sirul
Cugaciune scurta, poate fi numita rugaciunea Postului .are"
Doamne si %tapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe,
al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mil da mie&
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruiestel mie, slugii !ale&
'sa, Doamne, Imparate, daruiestemi ca sami vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu,
ca binecuvantat esti in vecii vecilor& 'min&
Cugaciunea aceasta este rostita de ori la sfarsitul fiecarei sluj1e de Post, de luni pana vineri.
La prima rostire, dupa fiecare cerere urmeaza o metanie. !poi, facem 1 inchinaciuni, zicand" ADumnezeule,
miluiestema pe mine, pacatosulD#. 4oata rugaciunea este apoi repetata, cu o singura metanie finala.
5e ce oare aceasta rugaciune scurta si simpla ocupa o pozitie atat de importanta in sluj1ele de Post,
Pentru ca enumera intr-un mod propriu toate elementele negative si pozitive ale pocaintei si constituie,
sa spunem asa, o Acheie# a nevointelor noastre din timpul Postului. !ceste nevointe tintesc mai intai eli1erarea
noastra de cateva 1oli duhovnicesti fundamentale care ne modeleaza viata si ne fac imposi1il chiar inceputul
reintoarcerii noastre spre 5umnezeu. Boala de 1aza este trandavia, lenea si pasivitatea a intregii noastre
existente. -ste radacina tuturor pacatelor, pentru ca striveste energia duhovniceasca chiar de la sursa ei.
4
Codul trandaviei este grija de multe. -ste acea stare de deznadejde pe care toti Parintii duhovnicesti o considera
cel mai mare pericol pentru suflet. 5eznadejdea este imposi1ilitatea omului de a vedea ceva 1un sau pozitiv.
-ste sinuciderea sufletului, pentru ca atunci cand omul este in stapanirea ei, este a1solut incapa1il sa vada
lumina si sa o doreasca. Iu1irea de stapanireD (at ar parea de straniu, tocmai trandavia si deznadejdea sunt cele
care ne umplu viata de iu1irea de stapanire. 5aca viata mea nu este orientata catre 5umnezeu, nu tinteste
valorile vesnice, in mod inevita1il va deveni egoism si egocentrism, iar aceasta inseamna ca toate celelalte
fiinte devin mijloace de satisfacere a dorintelor mele egoiste. 5aca 5umnezeu nu este 5omnul si 6tapanul
vietii mele, atunci eu imi devin domn si stapan = centrul a1solut al propriei mele lumi.
In cele din urma, grairea in desert. Eumai omul a fost impodo1it cu darul de a vor1i. 0iind insa darul cel
mai maret, este totodata si pericolul cel mai mare. !vand o putere pozitiva, fundamentala, are, tocmai de aceea,
si o cutremuratoare putere negativa. (u adevarat, omul zideste = pozitiv si negativ. !cestea & sunt, asadar,
Aelementele# negative ale pocaintei.
!poi rugaciunea trece la aspectele pozitive ale pocaintei, care, de asemenea, sunt in numar de &.
Curatia! - este inteleasa ca virtutea opusa trandaviei. 4raducerea exacta si deplina a termenului tre1uie
sa fie intreaga intelepciune. 5aca, in mod o1isnuit, prin curatie intelegem virtutea opusa desfraului, aceasta se
datoreaza faptului ca starea firii noastre cazute nu este nicaieri mai puternic manifestata ca in pofta sexuala.
Primul si minunatul fruct al acestei plinatati sau al curatiei este smerenia. Intreaga intelepciune sau
intreaga cugetare vine din grecescul sophros(ne, care adesea este tradus prin curatire.
Eumai smerenia este capa1ila de adevar, sa perceapa maretia, 1unatatea si dragostea lui 5umnezeu in orice.
Dumnezeu celor smeriti le da har, iar celor mandri le sta impotriva.
(uratia si smerenia sunt, in mod natural, urmate de rabdare. (u cat inaintam mai mult catre 5umnezeu,
cu atat devenim mai ra1datori si reflectam mai mult acel aspect nemarginit fata de toate fiintele, care este
calitatea proprie lui 5umnezeu.
(ununa si rodul tuturor virtutilor, ale tuturor cresterilor si nevointelor duhovnicesti este dragostea, darul
care este finalitatea oricarei pregatiri sau osteneli duhovnicesti. 4oate acestea sunt rezumate si adunate in
cererea-concluzie a Cugaciunii 6f. -frem 6irul, in care cerem Asami vad greselile mele si sa nu osandesc pe
fratele meu#. Pentru ca, in ultima instanta, mai exista un pericol" man!ria. .andria este sursa raului si orice
rau este mandrie. 6crierile duhovnicesti sunt pline de avertismente impotriva su1tilelor forme de pseudo-pietate
care, su1 valul smereniei si al autocriticii, poate conduce catre o mandrie demonica. (and Ane vedem greselile
noastre# si Anu judecam pe fratii nostri#, cand, cu alte cuvinte, curatia, smerenia, ra1darea si dragostea fac un
tot din noi, atunci si numai atunci ultimul dusman = mandria = va fi distrus in noi.
In lungul si dificilul efort al vindecarii duhovnicesti, Biserica nu separa sufletul de trup. (atastrofa
pacatului sta tocmai in 1iruinta carnii=animalul, irationalul, pofta din noi- asupra duhului si a dumnezeiescului.
4rupul este plin de slava, trupul este sfant, asa de sfant, ca 5umnezeu Insusi A S-a intrupat # .
. Sfanta Scriptura
Cug. Bis. este intotdeauna 1i1lica=adica exprimata in lim1ajul, imaginile si sim1olurile 6f. 6cripturi.
!u trecut mii de ani de cand au fost compusi Psalmii. 6i totusi, cand omul simte nevoia sa-si exprime
pocainta, gaseste cea mai adecvata expresie in Psalmii de pocainta, incepand cu AMiluiestema , DumnezeuleD#.
In timpul Postului .are, dimensiunea 1i1lica a rugaciunii este mai dezvoltata. 6e poate spune ca cele &' zile
ale Postului sunt, oarecum, intoarcerea Bisericii in starea spirituala a 24 - timpul de dinainte de 9ristos, timpul
pocaintei si al asteptarii. (hiar daca noi apartinem timpului de dupa 9ristos, in mod constant cadem din viata
cea noua, primita de la -l si aceasta inseamna din nou cadere in timpul vechi.
24 nu este doar (artea Profetilor care s-a implinit, ci si cartea omului si a intregii creatiiApe drumul lor#
catre Imparatia lui 5umnezeu. Biserica vede in Psalmi nu doar cea mai 1una, cea mai adecvata, perfecta
expresie a rugaciunii, a pocaintei, adoratiei si laudei din partea omului, ci o icoana ver1ala a lui 9ristos si a
Bisericii 6ale.
Psalmii au constituit de la inceput fundamentul rugaciunii Bisericii. 6unt un material permanent al
tuturor sluj1elor zilnice" Ps de seara *1':+, la 2ecernie, cei sase Psalmi *:, :;, ):, ;;, 1':, 1&:+ si Laudele *Ps
1&;, 1&?, 18'+, la Utrenie, grupuri de cate : Ps la (easuri etc. 5in Psaltire sunt alese prochimenele, versuri
pentru !liluia etc.
5
In sfarsit, Psaltirea intreaga, impartita in ' de parti sau catisme, este cantata, in totalitatea ei, in fiecare
saptamana, la 2ecernie si Utrenie. Psaltirea este citita nu numai o data, ci de ori in fiecare saptamana a
Postului, si parti din ea sunt incluse in (easurile al : si al ). (itirea continua din 0acerea, Isaia si Prover1e.
0iecare dintre cele : carti corespunde unuia dintre cele : aspecte de 1aza ale 24" 1+ istoria lucrarii lui
5umnezeu in creatie, + profetiile si :+ invataturile etice sau morale.
- (artea 0acerii ofera cadrul credintei Bisericii. -a contine istoria creatiei, a caderii si apoi a promisiunii si a
inceputului mantuirii, prin Legamantul lui 5umnezeu cu poporul 6au ales. (artea 0acerii descopera intelesul
istoriei ca pe o istorie a mantuirii ce conduce catre si se implineste in 9ristos.
- Isaia este cel mai mare intre toti profetii si citirea din cartea lui in timpul Postului .are are menirea de a
revela inca o data marea taina a mantuirii prin patimirile si jertfa lui 9ristos.
- (artea Prover1elor este modelul invataturilor morale ale 24, al legii si intelepciunii morale = fara acceptarea
carora omul nu poate intelege instrainarea lui de 5umnezeu si, de aceea, este incapa1il chiar sa auda
-vanghelia iertarii prin dragoste si har.
Pericopele din aceste : carti sunt citite zilnic in timpul Postului, de luni pana vineri" )acerea si
Proverbele la 2ecernie, iar Isaia la (easul al )-lea. Bi1lia nu este o colectie de Apropozitii dogmatice#, ci vocea
vie a lui 5umnezeu, adresandu-ni-se iara si iara in inepuiza1ilele 1ogatii ale Intelepciunii si 5ragostei Lui.
Eu este tragedie mai mare in Biserica noastra decat ignoranta aproape totala a mem1rilor ei fata de 6f6criptura.
%. 0rio!ul
Postul .are are propria lui carte liturgica = 4riodul. !cesta cuprinde imne si texte 1i1lice pentru fiecare
zi a Postului, incepand cu 5uminica 2amesului si a 0ariseului si sfarsind cu 2ecernia .arii si 6fintei 6am1ete.
Imnele 4riodului au fost compuse, in cea mai mare parte, dupa disparitia catahumenatului. 5e aceea, accentul
lor nu cade pe Botez, ci pe pocainta. !devarata inspiratie si provocare ale Postului sunt insa astazi pierdute si
nu este o alta cale de recuperare a lor decat printr-o incercare de ascultare a imnelor din 4riod.
-ste semnificativ cat de des ne atentioneaza aceste imne impotriva unui Aformal# si ipocrit inteles al postirii.
5e-a lungul intregului Post, opozitia dintre smerenia 2amesului si mandria si laudarosenia 0ariseului
este accentuata in toate imnele, in timp ce fatarnicia este denuntata. !sadar, ce este atunci postul adevarat,
4riodul raspunde" este, intai de toate, o curatire interioara. -ste intoarcerea la dragoste, o lupta impotriva
Avietii distruse#, impotriva urii, a nedreptatii, a invidiei.
(ata lume nu accepta ideea ca Postul .are este perioada in care ceva, care poate fi 1un in sine, este
interzis, de parca lui 5umnezeu I-ar face placere sa ne torturezeD Pentru autorii imnelor din timpul Postului,
oricum, Postul reprezinta tocmai contrariul7 este intoarcerea la viata Anormala#, la acea Astare de post# pe care
!dam si -va au distrus-o, introducand astfel suferinta si moartea in lume. 5e aceea, Postul e salutat ca o
primavara duhovniceasca, ca un timp al 1ucuriei si al luminii.
Eumai cei ce Ase 1ucura in 5omnul# si pentru care 9ristos si Imparatia 6a constituie suprema dorinta si
1ucurie a existentei lor pot sa accepte 1ucurosi lupta impotriva raului si a pacatului si sa participe la victoria
finala. 5in acest motiv, dintre toate categoriile sfintilor, numai martirii sunt invocati si laudati in imne speciale
in fiecare zi din Post. Pentru ca martirii sunt, in mod deose1it, cei care L-au preferat pe 9ristos oricarui lucru
din aceasta lume, inclusiv propriei lor vieti. -i sunt martirii Imparatiei lui 5umnezeu, pentru ca numai cei care
au vazut-o si au gustat-o sunt capa1ili de aceasta renuntare.
5e-a lungul celor &' de zile, (rucea si Invierea lui 9ristos, 1ucuria stralucitoare a Pastilor constituie
supremii Atermeni de referinta# ai intregii imnografii a Postului, o permanenta aducere-aminte .

C.P .' III '1.: 'iturghia Darurilor mai inainte Sfintite
1. Cele !oua sensuri ale Sfintei Impartasanii
5intre toate regulile ce apartin Postului .are, una este de o importanta cruciala si, fiind specifica
Postului, in multe sensuri este o cheie a traditiei liturgice. -ste vor1a de regula care interzice savarsirea 6fintei
Liturghii in zilele din timpul saptamanii, in vremea Postului .are. 6u1 nici o forma 6fanta Liturghie nu poate
fi savarsita in timpul Postului, de luni pana vineri, cu o singura exceptie = sar1atoarea Buneivestiri, daca
aceasta cade intr-una din aceste zile. .iercurea si vinerea este fixata o sluj1a de seara speciala, in vederea
impartasirii7 se numeste Liturghia 5arurilor mai inainte 6fintite.
6
In termeni foarte generali, avem aici expresia si aplicarea unui principiu liturgic fundamental"
incompati1ilitatea -uharistiei cu Postul. Pentru a intelege sensul acestui principiu tre1uie sa se inceapa cu
-uharistia, si nu cu Postul. In traditia ortodoxa, cu totul diferita de teologia si practica euharistica a
(atolicismului apusean, -uharistia si-a pastrat caracterul sar1atoresc si plin de 1ucurie. -ste cu adevarat
venirea si prezenta lui 9ristos in -uharistie, care constituie, pentru Biserica, Amarturia# Invierii 6ale.
6i asa de mare este aceasta 1ucurie, incat pentru Biserica Primara ziua consacrata -uharistiei nu a fost
una dintre zilele o1isnuite, ci >iua 5omnului. Prin prezenta lui 9ristos cel Inviat, (are 6-a inaltat la cer si sade
de-a dreapta 4atalui, -uharistia este, deci, participare la Imparatia care este A1ucurie si pace in 56#.
Impartasania este Ahrana vietii#, Apainea cea cereasca#, iar apropierea de 6fanta .asa este cu adevarat
inaltarea la cer. -uharistia este, astfel, sar1atoarea Bisericii. 6e intelege, asadar, de ce -uharistia este
incompati1ila cu postul, pentru ca postul este expresia principala a Bisericii aflata in stare de pelerinaj, ca fiind
doar pe cale catre Imparatia cerurilor. Iar fiii Imparatiei = a spus 9ristos = nu pot sa posteasca, atata vreme cat
.irele este cu ei * .atei ?, 18+.
!tunci de ce, ar putea cineva sa intre1e, se da, totusi, 6fanta Impartasanie in timpul zilelor de post, la
Liturghia 5arurilor mai inainte de 6fintite, Eu cumva aceasta contrazice principiul enuntat mai sus, Pentru a
raspunde la aceasta intre1are, tre1uie sa luam in considerare al doilea aspect al sensului ortodox al
impartasanei, sensul ei ca izvor si forta de sustinere a efortului nostru duhovnicesc.
!vem nevoie de ajutor si sprijin, putere si mangaiere, pentru ca APrintul acestei lumi# inca nu a
capitulat7 dimpotriva, cunoscandu-si infrangerea pe care i-a adus-o 9ristos, isi pregateste o ultima si violenta
lupta impotriva lui 5umnezeu, pentru a indeparta de la -l pe cat mai multi posi1il. 9ristos Insusi vo1este
despre Acalea cea stramta# si despre faptul ca putini sunt cei capa1ili sa o urmeze. (el mai important ajutor al
nostru este tocmai 4rupul si 6angele lui 9ristos, aceasta #hrana fundamentala#.
0aptul de a posti constituie intensificarea acestei lupte. 5e aceea, in mod special, avem nevoie de
ajutorul si de puterea acestui 0oc 5umnezeiesc7 tocmai din acest motiv exista impartasirea speciala, in Post, cu
5arurile mai inainte 6fintite, adica 5arurile sfintite in cadrul -uharistiei din duminica precedenta si pastrate in
altar, penru a fi oferite miercuri si vineri seara.
Eu se oficiaza 6fanta -uharistie in zilele de post, deoarece cele1rarea ei este o continua inaintare in
1ucurie. (a 4aina si sar1atoare a Imparatiei, ca praznic al Bisericii, este incompara1ila cu postul si nu se
savarseste in timpul postului7 ca 9ar si putere a Imparatiei care lucreaza in lume, ca izvor al principalei noastre
hrane si arma in lupta noastra duhovniceasca, -uharistia este centrul Postului.
2. Cele !oua sensuri ale Postului
6e ridica urmatoarea pro1lema" daca -uharistia nu este compati1ila cu Postul, de ce atunci se mai
savarseste in sam1etele si in duminicile din Post, fara a Astrica# Postul, 6e pare ca aici canoanele Bisericii se
contrazic unele pe celelalte. In timp ce unele dintre ele interzic a se posti duminica, altele interzic intreruperea
postului timp de &' de zile. !ceasta contradictie este numai aparenta, pentru ca cele doua reguli ce par a se
anula reciproc se refera la doua sensuri diferite ale notiunii de post.
-xista cai sau moduri de a posti, am1ele cu radacini in 6criptura si in 4raditie si care corespund la
necesitati sau stari distincte ale omului. Prima poate fi numita post total, pentru ca inseamna a1stinenta totala
de la mancare si 1autura. (ea de a doua se poate defini ca post asceza, pentru ca ea consta mai ales in
a1stinenta de la anumite mancaruri si intr-o reducere su1stantiala a dietei alimentare. Postul total, prin insasi
natura lui, este de scurta durata, de o1icei limitat la o zi sau chiar la o parte dintr-o zi. Inca de la inceputul
crestinismului, postul a fost inteles ca o stare de pregatire si asteptare. 0oamea fizica aici corespunde asteptarii
spirituale a implinirii, Ainceputului# intregii existente umane in atingerea 1ucuriei. 5e aceea, in traditia liturgica
a Bisericii gasim acest post total ca pe cea din urma si impreuna-pregatire pentru o mare sar1atoare, pentru un
eveniment duhovnicesc decisiv. Il gasim, de exemplu, in ajunul (raciunului si al Botezului 5omnului. Cedusa
la un inteles fizic si, in mod vulgar, Afiziologic#, vazuta doar ca o disciplina, aceasta regula, desigur, isi pierde
sensul. Eu este de mirare ca Comano-(atolicismul care, in urma cu mult timp, a inlocuit intelesul spiritual al
postului cu unul juridic si disciplinar *de ex., puterea de a acorda Adispensa# de la post, ca si cum 5umnezeu ar
avea nevoie de post, si nu omul+, in zilele noastre a a1olit postul Aeuharistic#.
7
In adevaratul sau inteles, postul total este expresia principala a acestui ritm de pregatire si implinire,
prin care Biserica traieste, pentru ca reprezinta, deopotriva, asteptarea lui 9ristos in aceasta lume si aducerea
acestei lumi in Alumea ce va sa vina#.
(u totul deose1ite sunt conotatiile spirituale ale celui de al doilea mod de postire, pe care noi l-am
definit ca ascetic. !ici, scopul postului este de a eli1era pe om de ilegala tiranie a trupului, de acea capitulare a
sufletului in fata trupului si a poftelor sale care constituie un tragic rezultat al pacatului si al caderii omului.
Eumai printr-un lent si plin de ra1dare efort descopera omul ca el Anu numai cu paine va putea trai# =
restaureaza in sine insusi suprematia sufletului. 0actorul timp este esential, pentru ca este nevoie de timp pentru
a dezradacina si a vindeca 1oala aceasta generala si universala, prin care omul isi considera starea Anormala#.
!rta ascetismului a fost regasita si desavarsita in traditia monastica si atunci a fost acceptata de intreaga
Biserica. -a constituie aplicarea in viata omului a cuvintelor lui 9ristos, (are spune ca puterile demonice ce-l
stapanesc pe om nu pot fi 1iruite decat prin Apost si rugaciune#. Isi are radacinile in exemplul lui 9ristos Insusi,
(are a postit timp de &' de zile.
Biserica a pregatit in mod special & perioade pentru acest post ascetic" perioadele de dinainte de Pasti si
de Easterea 5omnului, de dinainte de sar1atoarea 6f. !postoli si de cea a !dormirii .aicii 5omnului.
(anonul care interzice postul duminica inseamna, literal, ca in aceasta zi postul este Aintrerupt#mai intai
de toate prin -uharistia insasi. !ceasta inseamna ca duminica, ziua 5omnului, transcende postul, asa cum se
transcende si timpul. (u alte cuvinte, inseamna ca duminica, >iua Imparatiei, nu apartine acestui timp, al carui
inteles ca pelerinaj sau calatorie este exprimat tocmai prin Post7 si astfel, duminica ramane nu ziua postului, ci a
1ucuriei spirituale. Insa, chiar intrerupand postul total, -uharistia nu intrerupe postul ascetic care prin insasi
natura sa cere continuitate in efort. 4re1uie sa fie 1ine inteles ca nu exista contradictii intre insistenta Bisericii
ca noi sa mentinem a1stinenta de la anumite mancaruri in duminicile postului si la interzicerea postirii in zilele
in care se oficiaza -uharistia. -ste, de asemenea, clar ca numai urmandu-le pe amandoua pastrand simultan,
timp de &' de zile, ritul euharistic al pregatirii si implinirii, si efortul sustinut de salvare a sufletului, putem cu
adevarat atinge scopurile duhovnicesti ale Postului.
. Impartasirea !e seara
-sentiala caracteristica a Liturghiei 5arurilor mai inainte 6fintite este aceea ca este o slujba de seara.
Eoi stim deja ca in @rtodoxie, -uharistia este intotdeauna precedata de o perioada de post total. !cest
principiu general explica faptul ca -uharistia, diferita de toate celelalte sluj1e, nu are o ora fixa a sa, pentru ca
timpul oficierii ei depinde, mai intai de toate, de natura zilei in care tre1uie sa fie oficiata. !stfel, intr-o
sar1atoare mare, !ipicul prescrie o -uharistie foarte devreme, deoarece Privegherea indeplineste functia de post
sau pregatire. Intr-o sar1atoare mai mica, fara Priveghere, -uharistia se muta la o ora mai tarzie, astfel ca = cel
putin teoretic = intr-o zi din cursul saptamanii ar tre1uie sa se tina la pranz. In sfarsit, in zilele in care este
prescris un post total pentru intreaga durata a zilei, 6f. Impartasanie = intreruperea Postului = este primita seara.
-uharistia, fiind intotdeauna sfarsitul pregatirii, indeplinirea asteptarii, are timpul sau de oficiere, sau *airos,
corelat postului. !cesta are sa fie forma unei Privegheri de toate noaptea, fie se tine individual. 6i de cand in
timpul Postului miercurile si vinerile sunt zile de ajunare, 6luj1a Impartasirii, care este plenitudinea Postului,
devine o sluj1a de seara. !celasi principiu se aplica si pentru ajunul (raciunului si al Bo1otezei, de asemenea
zile de ajunare, si in care, din acest motiv, -uharistia se oficiaza dupa 2ecernie. -uharistia este intotdeauna
sfarsitul pregatirii si implinirea asteptarii7 iar zilele de a1stinenta si de post total, reprezentand cea mai intensa
expresie a Bisericii ca pregatire, sunt Aincoronate# cu impartasirea de seara.
.iercurea si vinerea, in timpul Postului, Biserica recomanda a1stinenta totala de la mancare pana la
apusul soarelui. 5e aceea, aceste zile sunt alese ca fiind potrivite impartasirii in timpul Postului. @rice cuvant
spun, orice fapta savarsesc, orice gand imi trece prin minte devin importante, unice, ireversi1ile si fie se afla in
Aacord# cu asteptarea mea de 9ristos, fie in opozitie cu acesta.
9ristos a venit7 Imparatia insa tre1uie sa soseascaD In Aaceasta lume# noi putem doar anticipa slava si
1ucuria Imparatiei. !ceasta anticipare ne este data ca sa putem dori si iu1i si mai mult Imparatia, pentru o mai
desavarsita comuniune cu 5umnezeu in Aziua cea neinserata# ce va sa vina. !steptam seara acestei lumi, care
ne va face partasi la 1ucuria stralucirii sfintei slave a lui 5umnezeu.
8
%. $an!uiala slu&)ei
In Biserica Primara, pe vremea in care crestinii erau foarte putini la numar si 1ine Aincercati#, a existat
practica distri1uirii 5arurilor 6fintite credinciosilor, la sfarsitul -uharistiei duminicale, pentru impartasirea lor
individuala, zilnica, acasa. !ceasta practica s-a intrerupt cand numarul mem1rilor din Biserica a crescut, odata
cu transformarea crestinismului intr-o religie de masa, cand, inevita1il, a scazut intensitatea spirituala.
In @ccident, aceasta a condus la aparitia -uharistiei zilnice. Usa a fost deschisa pentru asa-numitele
messe Aparticulare#, care au alterat din ce in ce mai mult toate celelalte elemente ale rugaciunii. (ele1rarea ei
este intotdeauna o sar1atoare. !stfel, odata cu incetarea impartasirii zilnice acasa, aceasta nu a fost inlocuita, in
Casarit, cu cele1rarea zilnica a -uharistiei, ci a nascut o noua forma de Impartasire cu 5arurile pastrate din
duminica sau Asar1atoarea# la care au fost cele1rate. -ste foarte pro1a1il ca la inceput aceasta sluj1a a Amai
inainte 6fintitelor# sa nu fi fost limitata la Postul .are si sa fie fost comuna tuturor posturilor din Biserica. 5ar
cand numarul sar1atorilor a crescut si a facut ca oficierea -uharistiei sa fie mult mai frecventa, Liturghia
5arurilor mai inainte 6fintite a devenit o caracteristica liturgica a Postului .are.
6luj1a incepe cu 2ecernia .are, desi 1inecuvantarea de inceput este Aeuharistica# = +inecuvantata este
Imparatia !atalui si a )iului si a %f.Duf... si pune intreaga sluj1a in perspectiva Imparatiei, care este
perspectiva duhovniceasca a Postului. Psalmul de seara *Ps 1':+ = +inecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul..
este intonat ca de o1icei, urmat de -ctenia mare si de (atisma a 1;-a din Psaltire. In timp ce se intoneaza acesti
psalmi, preotul ia Painea sfintita pastrata din duminica precedenta si o pune pe disc. !poi, ducand discul de la
!ltar la Proscomidiar, toarna vin in potir si acopera 5arurile, ca de o1icei inainte de Liturghie Afara a zice
ceva#, pentru ca toate rugaciunile euharistice au fost rostite la Liturghia de duminica.
5upa 2ohodul mic si imnul de seara ALumina lina...# se citesc pericope sta1ilite din 24, din cartile
)acerea si Proverbe. 24 conduce catre 9ristos, asa cum Postul conduce la luminarea Botezului.
5upa cea de a citire din 24, regulile prescriu cantarea a 8 versete din Psalmul de seara *1&'+. !stazi,
ele formeaza o frumoasa introducere penitentiala pentru cea de a parte a sluj1ei = Liturghia 5arurilor mai
inainte 6fintite propriu-zisa. !ceasta a parte incepe cu Liturghia (atehumenilor, adica o serie speciala de
rugaciuni si cereri pentru cei care se pregatesc pentru Botez. La mijlocul Postului .are = miercurea din
saptamana a & = sunt adaugate rugaciuni si cereri pentru luminare = Acei chemati catre luminare#.
(atehumenii fiind lasati sa plece, ALiturghia (redinciosilor# este introdusa prin rugaciuni.
In prima, cerem curatirea sufletului, trupului si a simturilor noastre. ! rugaciune ne pregateste pentru intrarea
5arurilor 6finte. !poi soseste si cel mai solemn moment al intregii sluj1e" ducerea 6fintelor 5aruri la altar.
!mintind pe 9ristos, ea aminteste pe toti cei ale caror vieti -l le-a asumat, pentru refacerea si salvarea lor.
La Liturghia 5arurilor mai inainte 6fintite nu este punere inainte, nici jertfa, nici -uharistie, nici sfintire,
ci taina prezentei lui 9ristos in Biserica este revelata si manifestata.
-ste important sa notam aici ca traditia liturgica ortodoxa, deose1ita in aceasta forma de practica latina,
nu cuprinde adorarea 5arurilor -uharistice in afara impartasirii. Insa pastrarea 5arurilor ca rezerva, folosite
pentru impartasirea celor 1olnavi si in alte situatii urgente, este o traditie evidenta, care n-a fost pusa niciodata
la indoiala de Biserica @rtodoxa. Pentru ca scopul Bisericii si al 4ainelor sale nu este acela de a Asacraliza#
portiuni sau elemente din materie. (i scopul ei este de a face viata omului comuniune cu 5umnezeu. 5arurile
-uharistice sunt mijlocul acestei comuniuni, hrana vietii celei noi, dar ele nu sunt un scop in sine. Pentru ca
Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci bucurie si pace in Dzeu. Biserica @rtodoxa evita, in
mod consecvent, orice forma de venerare a tainei in afara 6fintei Impartasanii, deoarece singura adevarata
venerare este cea prin care, facandu-ne partasi ai 4rupului si 6angelui lui 9ristos, Alucram in aceasta lume asa
cum -l a facut#D (at despre protestanti, in teama lor de orice conotatie Amagica#, ei tind sa Aspiritualizeze#
taina in asa masura, incat neaga prezenta 4rupului si a 6angelui lui 9ristos in afara actului impartasirii. !ici,
din 6fintele 5aruri, restaureaza adevaratul echili1ru. 5arurile sunt oferite pentru impartasire, insa realitatea
impartasirii se 1azeaza pe realitatea 5arurilor. 6fintele 5aruri sunt asezate pe 6fanta .asa, apoi, pregatindu-ne
pentru 6fanta Impartasanie, ne rugam. Urmeaza Cugaciunea 5omneasca, care intotdeauna constituie cel din
urma act al pregatirii noastre pentru impartasire. !poi, 6fanta Impartasanie incepe in timp ce comunitatea canta
imnul impartasirii "#Gustati si vedeti ce 1un este 5omnulD# In sfarsit, terminand sluj1a, suntem invitati sa
Aiesim cu pace#.
9
C.P .' I2-'1.: Calea Postului
1. Inceputul: Canonul cel 3are
La inceputul Postului, ca inaugurare a acestuia, ca un Aacordaj# al intregii Amelodii#, descoperim
.arele #anon de pocainta al %f. 'ndrei #riteanul. Impartit in & parti, este citit in serile primelor & zile din Post.
-l poate fi cel mai 1ine descris ca o plangere de pocainta ce ne transmite proportiile si adancimea pacatului
cutremurand sufletul cu tristete, cainta si nadejde. 6f !ndrei a tesut marile teme 1i1lice = !dam si -va, Cai si
cadere, Eoe si potopul, 5avid si Pamantul fagaduintei si, in cele din urma, 9ristos si Biserica = cu marturisirea
pacatelor si pocainta. -venimentele istorice sfinte sunt infatisate ca evenimentele vietii mele, actiunile lui
5umnezeu din trecut, ca actiuni care ma vizeaza pe mine si mantuirea mea, tragedia pacatului si a inselaciunii
ca tragedia mea personala. 2iata mea imi este aratata ca parte a marii si atotcuprinzatoarei lupte intre
5umnezeu si puterile intunericului care se raz1oiesc impotriva Lui.
!stfel, timp de & seri, cele ? scari ale (anonului imi spun mereu istoria duhovniceasca a lumii, care este
de asemenea si istoria mea. @rice suflet omenesc trece, oricum ar fi, prin aceeasi drama, este pus in fata
acelorasi dileme fundamentale, descopera aceeasi ultima realitate. (ultura in care traim azi si care formeaza
viziunea lumii noastre exclude, de fapt, conceptul de pacat. Pentru ca, daca pacat este, mai intai de toate,
caderea omului de la o incredi1il de inalta altitudine, respingerea de catre om a Ainaintei sale chemari#, ce pot
insemna toate acestea intr-o cultura care ignora si neaga acea Ainalta altitudine#, = o cultura care, chiar atunci
cand nu Il neaga pe 5umnezeu in mod fatis, este, de fapt, materialista pana in cele mai adanci structuri ale sale,
care gandeste viata omului numai in termenii 1unurilor materiale.
6copul #anonului Mare, de a descoperi pacatul si de a ne conduce catre pocainta7 sa descopere pacatul
nu prin definitii si enumerari, ci printr-o profunda meditatie asupra istoriei 1i1lice, care este chiar istoria
pacatului, a pocaintei si a iertarii. Ceface in noi cadrul duhovnicesc in care pocainta devine din nou posi1ila.
Pentru a fi ascultat cum tre1uie, #anonul Mare implica, desigur, cunoasterea 6cripturii si a1ilitatea de a
ne implica in intelesul meditatiilor. 5aca astazi sunt asa de multi cei care-l gasesc plictisitor si irelevant, aceasta
este din cauza credintei lor, care nu se mai hraneste din izvoarele 6fintei 6cripturi, care, pentru Parintii
Bisericii, a constituit izvorul credintei. 4re1uie sa invatam din nou cum sa intram in lumea revelata de 6criptura
si cum sa traim in ea, si nu exista nici o alta cale mai 1una catre acea lume decat calea liturgica a Bisericii.
!stfel, calea postului incepe cu o intoarcere catre Apunctul de plecare F- lumea creatiei, caderea si 6alvarea.
2.Sam)etele Postului
6f. Parinti au comparat adesea Postul Pastilor cu cei &' de ani de calatorie a poporului ales prin pustiu.
5esi destinatia Postului este Pastile, tara fagaduita a Imparatiei lui 5umnezeu, Postul are la sfarsitul
fiecarei saptamani un Apopas# special = o anticipare a acelei destinatii. 6unt doua zile Aeuharistice# = sam1ata
si duminica -, care au o semnificatie speciala in calatoria duhovniceasca a Postului .are.
6am1ata nu este o zi de post, ci una de sar1atoare, pentru ca Insusi 5umnezeu a instituit-o ca o
sar1atoare" %i a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintito, pentru ca intrinsa %a odihnit de toate
lucrurile %ale. AEumararea# duminicii, pentru Parinti si intreaga 4raditie primara, ca prima sau a opta zi,
accentueaza diferenta si opozitia ei fata de sam1ata, care ramane pentru totdeauna ziua a saptea, ziua
1inecuvantata si sfintita de 5umnezeu. -ste ziua in care creatia este cunoscuta ca A1una foarte#.
6a1atul, ziua creatiei, ziua Aacestei lumi# devine = in 9ristos = ziua asteptarii, ziua Adinaintea# >ilei
5omnului. 4ransformarea 6a1atului a avut loc in .area si 6fanta 6am1ata in care 9ristos, Aplinindu-6i toata
lucrarea 6a#, 6-a odihnit in mormant. In ziua urmatoare, Aprima dupa 6a1at# 2iata a stralucit din mormatul
datator de viata, femeilor mironosite li s-a spus"#Bucurati-vaD#, iar ziua creatiei celei noi a inceput.
4oate acestea explica locul unic al sam1etei = ziua a saptea = in traditia liturgica" caracterul ei du1lu, ca
zi de sar1atoare si ca zi a mortii. -ste o sar1atoare, pentru ca este in aceasta lume si in ea 9ristos a depasit
moartea si a inaugurat Imparatia 6a. -ste o zi a mortii, pentru ca in moartea lui 9ristos a murit lumea, iar
mantuirea, implinirea si transformarea ei sunt dincolo de mormant, in Avremea ce va sa vina#. 4oate sam1etele
anului liturgic isi au radacinile sensului in doua sam1ete decisive.
In timpul Postului, sam1etele acestea raporteaza truda postului la desavarsirea viitoare. Pe de o parte,
sam1ata, in Post, este o zi Aeuharistica#, marcata prin oficierea 6fintei Liturghii a 6f. Ioan Gura de !ur, iar
-uharistia inseamna intotdeauna sar1atoare. 4otusi, caracterul specific al acestei sar1atori este ca se raporteaza
10
la post ca si la calatorie, ra1dare si efort si, astfel, devine un Apopas# a carui tinta este sa ne faca sa reflectam la
supremul scop al acestei calatorii. Pericopele !postolilor din sam1etele Postului, alese din -p.catre -vrei, in
care tipologia istoriei mantuirii, peregrinarii, fagaduintei si credinta in cele ce au sa vina ocupa un loc central.
In prima sam1ata, auzim maretul prolog al -pistolei *-vrei 1, 1-1+
In sam1ata a doua = -vrei :, 1-1)
6am1ata a treia = -vrei 1', :-:;
6am1ata a patra = -vrei ), ?-1
6am1ata a cincea = -vrei ?, &-;
!ceasta este ultima pericopa inaintea sam1etei lui Lazar, cand, de la vremea asteptarii, incepem Atrecerea# in
timpul implinirii. Pericopele evanghelice din sam1etele postului sunt alese din -vanghelia dupa 6fantul .arcu.
(heia acestui inteles este data in prima sam1ata" 9ristos depaseste regulile ipocrite ale 6a1atului iudaic,
proclamand" %ambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru %ambata. 'stfel ca )iul .mului este Domn si
al %ambetei (Marcu /, /0/1)
In cea de a doua sam1ata, il auzim pe lepros" A 5e voiesti, poti sa ma curatesti#.
In cea de a treia sam1ata 9ristos a Amancat cu vamesii si cu pacatosii#.
In cea de a patra A4oate le-a facut 1ine, pe surzi ii face sa auda si pe muti sa vor1eascaD#.
In sam1ata a cincea are loc marturisirea decisiva a lui Petru" A...4u esti 9ristosD#. !ceasta este primirea de catre
om a tainei lui 9ristos, a tainei creatiei celei noi. (u exceptia primei sam1ete, care, in mod traditional, este
inchinata 6fantului 4eodor 4iron, si cu exceptia celei de a cincea = cea a !catistului Buneivestiri -, celelalte trei
sam1ete sunt zilele de comemorare generala a celor care Ain nadejdea invierii si a vietii vesnice# au adormit in
5omnul. !ceasta comemorare, asa cum am afirmat deja, pregateste si anunta 6am1ata invierii lui Lazar si
.area si 6fanta 6am1ata a 6aptamanii Patimilor.
In aceasta lume suntem condamnati mortii, asa cum lumea insasi este. In 9., moartea a fost distrusa din interior.
. Duminicile Postului
0iecare duminica din Post are teme, intelesuri. Pe de o parte, fiecare dintre ele apartine unei
succesiuni in care sunt redate ritmul si Adialectele# duhovnicesti ale Postului. Pe de alta parte, in decursul
dezvoltarii istorice a Bisericii, aproape fiecare duminica a Postului a capatat o a doua tema.
!stfel, in prima duminica, Biserica cele1reza +iruinta .rtodo2iei comemorarea victoriei asupra
iconoclasmului si restaurarea venerarii icoanelor in (onstantinopol, in ;&:.
In duminica a doua din Post, a 6fantului Grigorie Palama, condamnarea dusmanilor sai si apararea invataturilor
sale de catre Biserica, in sec. <I2, au fost aclamate ca un al doilea triumf al @rtodoxiei.
.ai Aintegrate# in Post sunt comemorarile %f. Ioan %cararul, in duminica a patra, si a %f. Maria -gipteanca,
in duminica a cincea. In amandoua, Biserica vede pe cei mai mari purtatori si sustinatori ai ascetismului
crestin. (omemorarea lor, in decursul celei de a doua parti a Postului, are in mod clar rolul de a incuraja si
inspira pe crestinul luptator in efortul sau duhovnicesc din timpul Postului.
(at despre prima si cea mai importanta tema a duminicilor din Post, ea este, de asemenea, revelata mai
intai in lecturile 1i1lice. !ceste lecturi sunt parte integranta a catahezelor crestine primare7 ele explica si
insumeaza pregatirea catehumenului pentru 4aina pascala a Botezului.
Pentru catehumen, aceasta noua viata este numai anuntata si promisa si el o accepta prin credinta.
!ceasta este tema primei duminici =-vrei 11, &-), :-&'7 1, +. !ceasta inseamna" voi, catehumenii,
care credeti in 9ristos, care doriti sa primiti Botezul, care va pregatiti pentru Pasti = veti vedea inaugurarea
acestei noi perioade, implinirea tuturor promisiunilor, manifestarea Imparatiei lui 5umnezeu. Insa veti vedea
acestea numai daca credeti si va pocaiti, daca va schim1ati conceptia, daca aveti dorinta, daca acceptati
nevointa. !ceasta ni se reaminteste in pericopa celei de a doua duminici *-vrei 1,1'7,:+.
In pericopa evanghelica a celei de a doua duminici *.arcu , 1-1+, imaginea acestei nevointe si a
acestei dorinte este sla1anogul care a fost adus la 9ristos prin acoperisul casei.
In cea de a treia duminica = 5uminica 6fintei (ruci = isi face aparitia tema (rucii * .arcu ;, :&7 ?, 1+.
5in aceasta duminica incepand, pericopele din -pistola catre -vrei prind sa ne descopere sensul jertfei lui 9r.
In timp ce pericopele evanghelice din -vanghelia dupa 6fantul !postol .arcu anunta patima cea de 1unavoie a
lui 9ristos *.arcu ?, 1/-:1+ = duminica a patra si Invierea 6a = duminica a cincea.
11
%. In&umatatirea Postului 3are 4 Sfanta Cruce
5uminica a : din Post este numita Inchinarea %f.#ruci. (rucea este adusa, intr-o procesiune solemna, in
mijlocul 1isericii si ramane acolo toata saptamana. 4ema (rucii nu apare in termeni de suferinta, ci in termeni
de victorie si 1ucurie. 4ema cantarilor (anonului de 5uminica este luata din sluj1a pascala = >iua Invierii.
6ensul tuturor acestora este clar. Pe de o parte, efortul fizic si duhovnicesc, daca este serios si
consistent, incepe sa se faca simtit, povara lui devine din ce in ce mai apasatoare, o1oseala noastra mai
evidenta. !vem nevoie de ajutor si de incurajare. Pe de alta parte, suportand aceasta o1oseala, escaladand
muntele pana la acest punct, incepem sa vedem sfarsitul pelerinajului nostru si razele Pastilor crescand in
intensitate. Postul .are este propria noastra rastignire, experienta noastra, limitata. Eu ne putem lua crucea si
sa-I urmam lui 9ristos daca nu avem (rucea 6a, pe care a luat-o asupra-6i spre a ne mantui. (rucea Lui este
cea care ne mantuieste, nu a noastra.
5upa cum cei care calatoresc pe o cale aspra si lunga, zdro1iti de o1oseala, daca intalnesc in cale un
copac um1ros, se odihnesc putin, asezandu-se su1 el, si oarecum refacuti termina si restul drumului, tot asa si
acum, in timpul Postului, a fost sadita de 6fintii Parinti la mijlocul acestei cai o1ositoare (rucea cea aducatoare
de viata, spre a ne odihni si a ne face pe noi cei osteniti, spriteni si usori pentru restul ostenelii.
!lta explicatie ar fi" 5upa cum la venirea unui imparat sunt purtate inainte steagurile lui si sceptrul, iar in urma
vine si el, plin de veselie si de 1ucurie pentru 1iruinta avuta, tot asa si 5omnul nostru Iisus 9ristos,vrand sa
arate 1iruinta asupra mortii si ca are sa vina cu slava in >iua Invierii, a trimis inainte sceptrul Lui.
La utrenia din Boia saptamanii a cincea, auzim inca o data #anonul Mare al %fantului 'ndrei #riteanul.
5aca, la inceputul Postului, acest (anon a fost ca o usa care ne-a condus catre pocainta, acum, la sfarsitul
Postului, rasuna ca un Arezumat# al pocaintei si ca o implinire a acesteia.
5aca la inceput a1ia l-am ascultat, acum, cu aceasta speranta, cuvintele lui au devenit cuvintele noastre,
plangerea noastra, speranta si pocainta noastra si, de asemenea, o evaluare a stradaniei noastre din timpul
Postului. 4onalitatea sluj1elor divine din Post se schim1a. 5aca de-a lungul intregii primei parti a Postului
efortul nostru a tintit propria noastra curatire, acum realizam faptul ca aceasta curatire nu a fost un scop in sine,
ci ca ea tre1uie sa ne conduca spre contemplarea, intelegerea si improprierea tainei (rucii si a Invierii.
+. Pe !rumul catre 5etania si Ierusalim
6aptamana a sasea si ultima din post este numita 6aptamana 6talparilor. In timpul celor ) zile care
preced 6am1ata lui Lazar si 5uminica 0loriilor sluj1ele Bisericii ne fac sa-L urmam pe 9ristos, dupa cum -l
vesteste moartea prietenului 6au, iar apoi incepe calatoria spre Betania si Ierusalim.
(entrul atentiei este Lazar = 1oala lui, moartea lui, durerea rudelor sale si reactia lui 9ristos in fata
tuturor acestora. !stfel, intreaga saptamana este petrecuta cu contemplarea duhovniceasca a intalnirii dintre
9ristos si moarte = mai intai in persoana prietenului 6au, Lazar, si apoi in .oartea lui 9ristos Insusi.
In teologia Liturgica in ultimul timp nu se mai face distinctia exacta intre cult si liturghia H lucrarea lui
5umnezeu in mijlocul poporului. 4ermenul cult a intrat, prin influenta teologiei scolastice, apusene zeilor *in
templele pagane+, de aceea multi liturghisti exigenti folosesc mai degra1a termenul liiturghia.
La sfarsitul fiecare sluj1e, ne referim la sfintii Aa caror pomenire savarsim#, insa, dincolo de toate
pomenirile, Biserica este aducereaaminte de 3ristos. .emoria ne descopera faptul ca Atimpul si moartea
domnesc pe pamant#. .emoria naturalI este, intai de toate, o Aprezenta a a1sentei#, asa ca, in masura in care
cel pe care-l pomenim este prezent, in aceeasi masura suferinta a1sentei lui este mai acuta.
Praznuirea in Biserica astazi a unei fapte istorice devine un eveniment, o aducere-amintem o 1ucurie.
!vem noi nevoie de acele 8 zile lungi cand este asa de simplu sa marturisim, Asa incredintam invierea cea de
o1ste#, !devarata incredintare vine din praznuire, mai exact din acele 8 zile in care noi marturisim inceputul
cumplitei lupte intre viata si moarte si incepem nu atat sa intelegem, cat sa marturisim ca 9ristos calca cu
moartea pe moarte.
In termeni liturgici, 6am1ata lui Lazar si 5uminica 0loriilor sunt Ainceputul (rucii#. 5ar ultima
saptamana a Postului .are, care este o continua inainte-praznuire a acestor zile, este suprema revelatie a
sensului Postului. (eea ce este cu adevarat a1sent din experienta postului este acel efort fizic si duhovnicesc
indreptat catre participarea noastra la acel astazi al Invierii lui 9ristos, nu o morala a1stracta, nu o im1unatatire
orala, nu un mai mare control asupra patimilor, nici chiar o desavarsire personala, ci participarea la supremul si
12
atotcuprinzatorul astazi al lui 9istos. 6piritualitatea crestina care nu are acest tel este in pericol de a deveni
pseudo-crestina, pentru ca intr-o ultima analiza ea este motivata de Aindivid#si nu de 9ristos. Pericolul este
acela ca, odata curatita camara sufletului, eli1erata de demonul care o locuia, ramane goala si demonul se
intoarce *Luca 11, )+. -ste foarte important sa se resta1ileasca sensul si ritmul Postului ca verita1ila pregatire
pentru marele astazi al Invierii. Postul are doua parti. Inainte de 5uminica (rucii, Biserica ne invita sa ne
concentram asupra noastra insine, sa luptam impotriva trupului si a patimilor, a raului si a tuturor celorlalte
pacate. (hiar facand acestea, suntem permanent invitati sa privim spre viitor, sa masuram si sa motivam efortul
nostru prin Aceva mai 1un# pregatit noua. !stfel, din 5uminica (rucii, taina suferintei lui 9ristos, a (rucii si a
mortii 6ale devine centrul 6luj1elor din Post. 5evine Aurcusul spre Ierusalim#.
Cap. 2: Postul 3are in viata noastra
1. $4ratandu-l cu seriozitate...#
Pe vremea in care toate aceste sluj1e, imne, canoane si prescriptii au fost compuse si sta1ilite, ritumul
vietii era determinat de Biserica. !cum traim intr-o societate dezvoltata, ur1ana si tehnologica, pluralista dpdv
al credintelor religioase, secularizata in viziunea sa despre lume si in care noi, ortodocsii, constituim o
minoritate nesemnificativa. Postul mare nu mai este asa de $vizi1il# cum era in Cusia sau Grecia.
(um putem tine Postul .are, dincolo de a introduce una sau doua schim1ari sim1olice in viata noastra,
Pentru marea majoritate a credinciosilor, paticiparea zilnica la sluj1ele Postului este in afara oricarei discutii.
Liturghia din duminicile Postului nu reflecta Postul su1 aspect exterior, si astfel cu greu cineva ar putea avea o
$traire# a tipului de rugaciune din Post. 6i de cand Postul nu mai este reflectat in cultura de care apartinem, nu
e de mirare ca astazi al nostru are mai ales un inteles negativ, ca o peroada in care anumite lucruri *carnea,
grasimile, dansul si amuzamentul+ sunt interzise. In termeni $pozitivi#, Postul .are este inteles ca timpul in
care tre1uie sa indeplinim $o1ligatia# anuala de a ne spovedi si impartasi.
-ste evident ca s-a dezvoltat mai curand o profunda discrepanta intre duhul J $teoria# Postului *pe 1aza
sluj1elor Postului+ si intelesul sau o1isnuit, care adesea este sustinut de numai de laici, ci si de cler. Intotdeauna
este mai usor sa reduci ceva duhovnicesc la ceva formal, decat sa cauti duhovnicescul in spatele formalului.
5esi Postul .are este inca $tinut#, a pierdut mult din impactul sau in viata noastra, a incetat sa mai fie
acea 1aie a pocaintei si renasterii care tre1uia sa fie, dupa invatatura liturgica si duhovniceasca a Bisericii.
Putem noi sa-l redescoperim sa-l facem din nou putere duhovniceasca in realitatea zilnica a existentei
noastre, 5epinde de dorinta noastra de a trata Postul Mare cu seriozitate. @ricat de noi J diferite ar fi
dificultatile si o1stacolele ridicate in lumea moderna, nici una nu este un o1stacol absolut, nu face Postul .are
$imposi1il#. (auza reala a pierderii progresive a impactului Postului .are in viata noastra este profund, am
redus *constient J inconstient+ religia la o teorie si un sim1olism superficial, care este tocmai calea de a evita si
a $explica gresit# seriozitatea cerintelor religiei in viata nostra" responsa1ilitate si efort. !ceasta reducere este
specifica @rtodoxiei, crestinii din @ccident *catolici J protestanti+ au preferat sa schim1e religia insasi, sa o
$adapteze# la noile conditii, sa o faca $practica#. Biserica C-( a redus mai intai postul la un nimimum de
infranare, dupa care a renuntat cu totul la el, o tradare si minimalizare a traditiei crestine7 aceasta este spre
indreptatirea si slava @rtodoxiei, care nu s-a $adaptat# si nu s-a compromis cu standardele scazute care nu fac
crestinismul mai $usor#. !m descoperit o cale de reconciliere intre cerintele supreme ale Bisericii si
sla1iciunile noastre omenesti, $fara a ne pierde reputatia#, ci cu pricini in plus de automultumire si constiinta
curata. .etoda consta in implinirea in mod sim1olic a acestor cerinte, iar sim1olismul teoretic domina astazi
intreaga noastra viata religioasa. 5e ex., vom continua sa numim $Priveghere de toata noaptea# o sluj1a de o
ora, explicand ca este aceeasi pe care o faceau calugarii din Lavra 6f. 6ava in sec. I<. Ee multumim cu
sim1olul postului, atat de mult este explicat postul dpdv sim1olic in 1isericile noastre, ca o1iceiuri si traditii i
nteresante, pline de culoare si amuzante, ca ceva care ne leaga nu atat de 5umnezeu si de o viata noua in -l, ci
de trecutul si o1iceiurile intaintasilor nostri, dincolo de acest folclor religios, seriozitatea a1soluta a religiei. Eu
exista nimic gresit in aceste o1iceiuri in sine, cand au aparut, erau mijloacele de expresie ale unei societati care
trata cu seriozitate religia7 nu erau sim1oluri, ci viata insasi. Pericolul duhovnices este ca unii ar putea intelege
religia insasi ca pe un sistem de sim1oluri si o1iceiuri, mai degra1a decat ca pe o schim1are catre renastere si
nevointa duhovniceasca.
13
' trata Postul Mare cu seriozitate inseamna ca il vom considera ca o provocare spirituala care
presupune un raspuns, o decizie, un plan, un efort continuu. (alea cea mai 1una si usoara este sa urmam
calauzirea Bisericii prin meditarea la cele 8 teme evanghelice din duminicile pregatitoare Postului"
cea a dorintei *>aheu+
a smereniei *2amesul si 0ariseul+
a intoarcerii din exil *0iul Cisipitor+
a Budecatii *Budecata de !poi+
a iertarii *5uminica Iertarii+.
!ceste pericope evanghelice nu doar tre1uie ascultate in Bisierica, tre1uie $luate acasa#, pentru a medita asupra
lor in termenii vietii mele, in situatia mea familiala, o1ligatiile mele profesionale, precuparea mea pentru
1unurile materiale, relatia mea cu fiintele umane concrete cu care traiesc.
5e asemenea, e un timp 1un pentru citirea unor carti care sa ne im1ogateasca cunostintele despre religie, de a
ne curati mintea de ceea ce o um1le de o1icei. -ste incredi1il cat de incarcate ne sunt mintile cu tot felul de
griji, interese, preocupari si impresii si ce control redus avem asupra acestora.
Pro1lema centrala este = sa privim Postul asa cum era intru inceput, ca pe ceva care se apropie de noi
sau poate chiar trimis noua de Insusi 5umnezeu, ca o sansa de schim1are, spre renastere, spre intensificare, pe
care tre1uie sa o luam in serios, ca pe o sansa viitoare, astfel incat, in 5uminica Iertarii, cand plecam de acasa
pt a merge la 2ecernie, sa fim gata sa ne insusim cuvintele Prochimenului cel .are" $%a nu intorci fata !a de la
sluga !a, cand ma necasesc degrab ma auzi..$
. Participarea la sluj1ele Postului
(hiar daca nu putem participa la intreg ciclul rugaciunilor 4riodului, putem insa participa la o parte din
ele, nu exista scuze de a nu face din Post, timpul pentru o 1ogata implicare si participare la sluj1ele Bisericii.
Prioritati"
2ecernia 5uminicii Iertarii nu este oficiata deloc in multe 1iserici, ori nu i se acorda suficienta grija si
atentie, pentru a face din ea un eveniment duhovnicesc, nimic nu poate revela mai 1ine sensul Postului
ca estenta pocaintei, a impacarii, ca im1arcare in unire intr-o calatorie comuna.
Prima saptamana a Postului = un efort de a participa cel putin o data sau de doua ori la (anonul cel
.are al 6f. !ndrei.
Participarea intr-o seara la cel putin o Liturghie a 5arurilor mai inainte 6fintite, cu experienta
duhovniceasca pe care o implica, a ajunarii, a transformarii cel putin a unei zile in reala asteptare a
Budecatii si 1ucuriei. 5aca facem numai ceea ce este usor de $indeplinit# in conditiile vietii noastre,
adevarata notiune a efortului duhovnicesc devine a1solut lipsita de sens.
:. $... numai cu post si rugaciune#
Eu exista post fara postire.4re1uie mai intai sa incercam sa intelegem invatatura Bisericii despre post si
apoi sa ne intre1am pe noi insine cum putem aplica aceasta invatatura in viata noastra.
Postul ne este revelat in interdependenta dintre evenimente in 6f. 6criptura"
la inceputul 24 - $incalcarea postului# de catre !dam in Cai, a mancat din pomul oprit, ni se descopera
pacatul originar
la inceputul E4 = 9ristos, Eoul !dam, Isi incepe misiunea postind. !dam a fost ispitit si a cazut in
ispita7 9ristos a fost ispitit si a 1iruit ispita. Cezultatele caderii lui !dam sunt alungarea din Cai si
moartea. Coadele 1iruintei lui 9ristos sunt distrugerea mortii si intoarcerea noastra in Cai.
!stfel, postul nu e doar o $o1ligatie#, un o1icei7 este conectat cu taina vietii si a mortii, a mantuirii si osandirii.
In invatatura ortodoxa, pacatul nu inseamna doar incalcarea unei reguli ce duce la pedeapsa, ci este o
mutilare a vietii pe care ne-a dat-o 5umnezeu. !cesta este motivul pentru care istoria pacatului originar
prezentat ca un act al mancarii, mancarea reprezinta mijlocul de intretinere a vietii7 este ceea ce ne tine in viata.
(e inseamna a fi in viata si ce inseamna $viata#, !stazi, viata are sens 1iologic" este exact ceea ce in intregime
depinde de mancare, de lumea fizica. In 6f.6criptura, viata $doar prin paine# identificata cu moartea.
5umnezeu $nu a facut moartea#. -l este 5atatorul de 2iata. 5e ce este moartea singura conditie a1soluta a tot
ce exista, Pentru ca omul a refuzat viata asa cum i-a fost oferita si data de 5umnezeu si a preferat o viata care
14
sa nu depinda de 5umnezeu singur, ci $numai de paine#. Lumea i-a fost data de 5umnezeu ca $mancare#, ca
mijloc de existenta7 viata insa era inteleasa ca si comuniune cu 5umnezeu, isi avea nu numai finalitatea, ci si
deplinul continut in -l. In -l era 4iata si 4iata era lumina oamenilor.
9ristos, Eoul !dam vine sa repare tragedia produsa vietii lui !dam, sa-l repuna pe om in adevarata
viata si -l incepe cu post. Dupa ce a postit 56 de zile si 56 de nopti, I sa facut foame *.atei &,+. 0oamea, acea
stare in care realizam dependenta noastra de altceva, ceea ce ne arata ca nu avem viata prin noi insine. 9ristos a
zis" nu numai cu paine va trai omul, ci si prin 5umnezeu. Postul pentru crestini este intrarea si participarea
noastra in acea experienta a lui 9ristos Insusi, prin care -l ne eli1ereaza de dependenta totala de mancare,
materie si lume. Eu exista o cale de eli1erare totala, inca depindem de mancare. 5ependenta noastra de
mancare si de materie nu este totalaJa1soluta, ci unita cu rugaciunea, harul si inchinarea, poate fi el insusi
*postul+ duhovnicesc. 0oamea este o stare spirituala, este foamea dupa Dumnezeu.
Postul, ca efort fizic, este in totalitate lipsit de sens fara aspectul sau duhovnicesc" $... prin post si
rugaciune#. Insusi 9ristos a fost inspitit pe cand postea, nici noi nu avem vreo sansa de a evita aceasta ispita.
!vem nevoie de o pregatire duhovniceasca pentru stradania postului, care consta in rugaciunea catre
5umnezeu, pentru ajutor si pentru a face postul nostru unul centrat pe 5umnezeu. !cestea tre1uie facute
inainte ca postul insusi sa inceapa, atunci cand incepem sa postim, sa fim inarmati cu armele duhovnicesti, cu o
viziune, cu un duh al luptei si al victoriei.
!r tre1ui practicat in etape" ca un post ascetic, apoi ca un post total. !scetic H reducrea drastica a
hranei, astfel incat permananta stare de foame sa poata fi ca o aducere-aminte de 5umnezeu si ca un efort
constant de a ne tine mintea la -l. Postul total *ajunarea+, este necesar ca el sa fie limitat in timp si legat de
-uharistie, este o concentrare duhovniceasca asupra a ceea ce vine, asupra darului pe care urmeaza sa-l primim
si pt care renuntam la alte daruri.
5aca este un post adevarat, va conduce catre ispita, sla1iciune, indoiala si iritare, va fi o lupta reala si
pro1a1il vom cadea de multe ori. Insa descoperirea vietii crestine ca lupta si efort este tocmai aspectul esential
al postului. 5aca, dupa ce am cazut si am capitulat in fata poftelor si a patimilor noastre, iara si iara incepem de
la capat si nu incetam, indiferent de cate ori cadem, mai devreme sau mai tarziu postul nostru isi va arata
roadele sale duhovnicesti. Intre sfintenie si cinismul deziluzionant se afla marea si dumnezeiasca virtute a
rabdarii = ra1dare, mai intai de toate, cu1 noi insine. Eu exista cale scurta catre sfintenie7 pt orice pas, tre1uie
sa facem intregul sacrificiu. 'devarul post sa fie limitat si smerit, dar consistent si serios.
&. Un $mod de viata# in Postul .are
Participarea la sluj1ele religioase, postul si chiar rugaciunea, pentru a deveni lucratoare si pline de sens,
au nevoie de suportul intregii noastre vieti, de un $mod de viata# care ar tre1ui sa nu fie in contradictie cu ele,
sa nu conduca spre o existenta $dez1inata#.
0iind sla1i, avem nevoie de factori externi, sim1luri, semne. Eoi nu traim intr-o societate ortodoxa si
nici un $climat# de post nu poate fi creat la nivel social, in timpul postului lumea din jurul nostru nu se
schim1a. 4ragedia spirituala a secularizarii este ca ne impinge intr-o adevarata $schizofrenie# religioasa =
despartindu-ne viata in " cea religioasa si cea secularizata, care sunt din ce in ce mai putin interdependente.
5pdv ortodox, casa si familia constituie cea dintai si mai importanta arie a vietii crestine, a aplicarii
principiilor crestine la viata de zi cu zi. .inunatul efort al educatiei religioase care se face in scolile noastre
1isericesti va insemna foarte putin daca nu este inradacinat in viata de acasaJde familie.
- Eevoia de muzica permananta releva incapacitatea omului modern de a se 1ucura de liniste, de a o
intelege nu ca pe ceva negativ, ca pe o a1senta, ci tocmai ca pe o prezenta si ca pe o conditie pt orice prezenta
reala. 4re1uie oprita in vremea Postului, $dependenta# de 42 = transformarea omului intr-o leguma postata
intr-un fotoliu, lipit cu ochii de ecran si acceptand in mod pasiv tot ce vine de la acesta *si de computer, zic io+.
- Postul .are este un timp potrivit pt a masura incredi1ilul caracter superficial al relatiilor noastre cu
oamenii, cu lucrurile si cu munca. Postul .are este vremea cautarii intelesului" intelesul vietii mele
profesionale in termenii vocatiei7 intelesul relatiilor mele cu alte persoane7 intelesul prieteniei, intelesul
responsa1ilitatii mele.
15
- Postul .are este vremea pt a ne controla cuvintele. (restinismul descopera sacralitatea cuvantului =
un adevarat dar dumnezeiesc facut omului. Eici nu stim cum ne influentam unii pe altii in mod constant, prin
cuvintele noastre, prin $tonalitatea# personalitatii noastre.
!nexa" 6fintele 6fintilor.
1. (ateva remarci cu privire la primirea 6fintei Impartasanii
In ciuda succeselor, realizarilor sale relative, mai ales materiale si exterioare, Biserica noastra este
amenintata din interior de un puternic si crescand pericol" cel al secularizarii. (e este secularismul, @ viziune a
lumii in care aspectele de 1aza ale existentei umane = ca familia, educatia, stiinta, profesia, arta etc. nu numai
ca nu sunt inradacinate sau raportate la credinta, ci chiar necesitatea sau posi1ilitatea unei astfel de legaturi este
negata. Intr-o societate nesecularizata, religia si valorile sale constituie supremul criteriu al integii vieti, un
sistem de referinta la care omul, societatea si cultura se raporteaza, chiar daca adesea deviaza de la el.
6ecularizarea, atunci cand aproba religia si ii confera un loc de onoare in viata sociala, face aceasta numai in
masura in care insasi religia accepta sa devina o parte a lumii secularizate, o confirmare a valorilor ei si un
ajutor in procesul de realizare a acestora. 6ecularizarea accepta religia, insa in proprii termeni7 ii atri1uie
religiei o functiune si o ajuta sa si-o insuseasca si sa si-o indeplineasca. @rice aspect al vietii religioase
contemporane reflecta acest paradox" o secularizare universala in mijlocul unei religiozitati crescande...
.#Celigia nereligioasa#
(ititorul avizat stie ca 1udismul este Areligia fara 5umnezeu#, dar este greu de inteles ca se poate intalni
o astfel de stare si in crestinism. Una dintre cele mai puternice crize intalnite in crestinism" formalismul,
desacralizarea, superstitia.
6i tocmai aceasta secularizare a Bisericii este cea care cauzeaza plecarea multor oameni, mai ales dintre
tineri, din Biserica a carei reala esenta si viata nu le descopera. -fortul duhovnicesc launtric este redus la un
minim Aformal#, desi partea materiala si exterioara este dezvoltata la maximum. Insasi structura 1isercilor
noastre, duhul si interesele predominante intalnite in ele fac in mod real imposi1ila dezvoltarea si sustinerea
unei adevarate vieti religioase.
:. 5e ce 4aine,
Eoul interes pentru 6fintele 4aine, pentru practica si disciplina sacramentala, pleaca de la aceasta criza
si are legatura directa cu ea. !colo unde -uharistia si impartasirea au inceput din nou sa devina Acentrul vietii
crestine#, tragicele Alipsuri#si defecte mentionate mai sus incep a fi depasite si vindecate. 5aca viata Bisericii
nu este fundamentala, mai presus de orice, in 9ristos, atunci in mod inevita1il apare altceva care sa domine ca
Aelement central#. 5aca nu este 9ristos, atunci altceva = lumesc sau chiar pacatos = in mod inevita1l va
determina, dar in acelasi timp va si dezintegra viata Bisericii.
!cesta este motivul pentru care pro1lema 6fintelor 4aine este asa de importanta. Eumai in 4aina
prezentei lui 9ristos si a unitatii noastre cu -l si in -l, putem noi redescoperi principiile pozitive, nu pe cele
negative, principii atat de a1sent simtite din viata Bisericii de astazi.
&. Cegula
In Biserica Primara, impartasirea tuturor credinciosilor la fiecare 5umnezeiasca liturghie era o regula ca
un act izvorand din apartenenta la Biserica. 6f.-uharistie a fost definita si experimentata in egala masura ca
4aina Bisericii, 4aina comunitatii, 4aina unitatii. A-ra indeo1ste cunoscut ca acela care nu primea 6fanta
Impartasanie cateva saptamani era excomunicat si anatemizat de 4rupul Bisericii#. 4oate celelalte 4aine erau,
de asemenea, Aconsfintite# cu impartasirea din 6fintele 5aruri.
8. 5ecaderea" cauzele si motivatiile ei
5aca, in general, impartasirea laicilor a devenit mai degra1a o exceptie decat regula, aceasta se
intampla din cauza unei temeri 1une si sfinte = cea a profanarii 4ainei prin participarea cu nevrednicie la ea,
periclitandu-se astfel mantuirea.
In realitate, lucrurile nu stau asa. Generatie dupa generatie de ortodoxi participa la Liturghie cu o
constiinta perfect impacata. (and sunt impartasiti, ei primesc 6fanta Impartasanie ca pe o Ao1ligatie ce tre1uie
indeplinita#, prin care, pentru un alt an de zile, se considera din nou a fi crestini in A1una randuiala#. 5ar unde,
intr-o astfel de atitudine, care din nefericire a devenit o norma in Biserica, se poate gasi chiar si numai o urma
din smerenia, pocainta, cinstirea si frica de 5umnezeu,
16
6fintii Parinti au vazut in asta nu un rezultat al smereniei, ci al neglijentei si al delasarii duhovnicesti.
-ste imposi1il sa gasesti un text patristic care sa sustina ideea conform careia, daca cineva nu poate participa cu
vrednicie la 6fintele 4aine, este mai 1ine sa se a1tina de la ele. 6f.Ioan (asin" AEu tre1uie sa nu primim 6fanta
Impartasanie fiindca ne stim pacatosi, ci cu totul mai mult sa ne gra1im dornici catre ea, pentru vindecarea
sufletului si pentru curatia cea duhovniceasca. 6-o primim ca pe un medicament al tristetii noastre in fiecare
duminica, decat ca, stapanit de desarta trufie si staruinta a inimii, sa credem ca numai o data pe an suntem
vrednici de a lua parte la 6fintele 4aine..#.
Eicolae (asa1ila vor1ind in lucrarea sa, -2plicarea Dumnezeiestii 7iturghii, nu face nici un fel de
deose1ire intre cler si laici cu privire la impartasanie.#(um putem sa credem ca iu1este 6fintele 4aine cel care,
avand posi1litatea sa le primeasca, nu se osteneste sa le primeasca,#.
4eologia ortodoxa a intrat in lunga perioada a Acaptivitatii apusene#, a unui proces radical de
occidentalizare su1 influenta scolasticii apusene cu un puternic caracter juridic. 6fintele 4aine, desi au ramas in
chip vadit in Biserica, au incetat sa mai fie vazute si exprimate ca implinire, excluzand aproape total intelesul
sau ecclezial. .irenilor nu numai ca li s-a Apermis#, dar au fost chiar determinati sa evalueze 6f. Impartasanie
intr-o perspectiva a1solvut su1iectiva = cea a nevoilor lor, a duhovniciei lor, a pregatirii sau nepregatirii lor.
). 6ensul Impartasirii
%au nu stiti, scrie 6f !postol Pavel corintenilor, ca trupul vostru este templu al Duhului %fant, #are
este in voi, pe #are7 aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri8 #aci ati fost cumparati cu pret,
slaviti, dar, pe Dumnezeu, in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu *I (orinteni ), 1?-'+.
!ceste cuvinte reprezinta apelul constant al 6f. !postol Pavel catre crestini" noi tre1uie sa traim conform celor
ce s-au Aintamplat# cu noi in 9ristos. .antuirea, iz1avirea, impacarea si Acumpararea cu pret# ne-au fost
daruite deja si nu mai suntem Aai nostri#. Putem si tre1uie sa lucram la mantuirea noastra, pentru ca am fost
deja mantuiti. 4re1uie intotdeauna sa devenim si sa fim ceea ce = in 9ristos = suntem deja. Iar voi sunteti ai lui
9ristos, iar 9ristos al lui 5umnezeu *I (orinteni :, :+.
In timp ce primim 6fintele 5aruri, devenim din ce in ce mai constienti de dumnezeiescul Anavod# in
care am cazut si din care, conform ratiunii si logicii omenesti, nu exista scapare. Pentru ca, daca, pe motiv ca
sunt Anevrednic#, refuz impartasirea, inseamna ca refuz si resping darul dumnezeiesc al dragostei, al impacarii
si al vietii. Daca nu veti manca !rupul )iului .mnului si nu veti bea %angele 7ui, nu veti avea viata in voi
*Ioan ), 8:+. 6i daca Amananc si 1eau cu nevrednicie#, imi mananc si 1eau osanda. 6unt condamnat daca nu
primesc si sunt condamnat daca primesc, pentru ca cine ar putea fi Avrednic# sa se atinga de 0ocul dumnezeiesc
fara a fi mistuit, 5in aceasta capcana dumnezeiasca nu exista scapare prin mijloace omenesti, atunci cand
aplicam la 4ainele 5umnezeiesti criteriile, masurile si ratiunile noaste omenesti.
A6fintele 6fintilorD#. (u aceste cuvinte si cu raspunsul comunitatii = AUnul 6fant, Unul 5omn Iisus
9ristos...#- orice ratiune omeneasca ia sfarsit. 6fintele, 4rupul si 6angele 5omnului, sunt numai pentru cei ce
sunt sfinti. Insa nimeni nu este sfant, in afara de Unul 6fant, 5omnul Iisus 9ristos. 6i astfel, la nivelul
Avredniciei# mizera1ile a omului, usa este inchisa7 n-avem nimic sa oferim si nu exista nimic care sa ne faca
vrednici de acest 5ar 6fant. Eimic, decat tocmai sfintenia lui 9ristos Insusi pe care -l, in nesfarsita 6a dragoste
si 1unatate, ne-o impartaseste. 6fintenia Lui si nu a noastra este cea care ne face sfinti si astfel Avrednici# sa ne
impartasim cu 6fintele 5aruri. 6ingura intre1are ce ni se adreseaza noua, oamenilor, este daca suntem dispusi si
gata sa acceptam in smerenie si ascultare aceasta sfintenie ce ni se da gratuit si cu dragoste.
! realiza aceasta nu numai cu mintea, ci cu intreaga noastra fiinta, a ajunge la acea pocainta care,
singura, ne deschide usile Imparatiei lui 5umnezeu, constituie sensul si continutul real al pregatirii noastre
pentru %fanta Impartasanie.
/. 6ensul pregatirii pentru Impartasanie
In mod ideal, intreaga viata a unui crestin este si ar tre1ui sa fie pregatire pentru 6fanta Impartasanie .
A4ie, 6tapane, Iu1itorule de oameni, Iti incredintam toate viata si nadejdea noastra...#, citim in rugaciunea
liturgica de dinainte de Impartasanie. 9ristos n-a venit la noi ca sa putem pune de-o parte un segment din viata
noastra pentru Ao1ligatiile noastre religioase#. -l cere de la noi omul intreg si viata lui in totalitate. -l ne-a lasat
mostenire 4aina Impartasirii cu -l Insusi, in asa fel incat sa ne putem sfinti si sa ne raportam viata cu aspectele
ei la 6ine. Practic, aceasta pregatre consta, mai intai, in constientizarea nu numai a Aprincipiilor crestine#, in
17
general, ci tocmai a impartasirii insasi = atat a ceea ce primise deja, cat si a ceea ce voi primi in viata, in
sfintenia si in lumina care se apropie. Un preot venera1il, cand a fost intre1at cum poate cineva sa duca o viata
crestina in lume, a raspuns" APur si simplu, prin amintirea neincetata ca maine va primi 6fanta Impartasanie...#
5e o1icei, noi citim rugaciunile pentru Impartasanie doar inainte de a ne impartasi, iar cele de
multumire, imediat dupa ce ne impartasim, si, implinind aceasta randuiala, ne intoarcem pur si simplu la viata
noastra Aprofana#. Insa ce ne-ar impedica sa citim una sau mai multe rugaciuni de multumire in primele zile ale
saptamanii, dupa -uharistia de duminica, si #anonul Impartasirii, in a doua parte a saptamanii, facandu-ne
zilnic constienti fata de 6fanta 4aina, raportand intreaga noastra viata la 6fintele 5aruri pe care le-am primit si
urmeaza sa le primim, !ceasta insa constituie doar prima treapta.
! doua treapta a pregatirii este centrata pe acea cercetare de sine de care vor1este 6f.!p. Pavel"
...%a se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar (I (orinteni 11, ;+.
6copul acestei pregatiri care consta in post, rugaciuni speciale, cercetare duhovniceasca, liniste, nu este acela
de a-l face pe om sa se considere Avrednic#, ci de a-l face constient tocmai de nevrednicia sa si de a-l conduce
la adevarata pocainta . Pocainta inseamna toate acestea" omul, vazandu-si starea lui de pacatosenie si de
neputinta, realizand indepartarea lui 5umnezeu, experimentand, din cauza acestei stari, 1oala si durerea,
doreste iertarea si impacarea, respinge raul si opteaza pentru intoarcerea la 5umnezeu si, in cele din urma,
doreste Impartasania, pentru Atamaduirea trupului si a sufletului#.
Pocainta incepe insa nu printr-o preocupare de sine insusi, ci prin contemplarea sfinteniei darului lui 9r.
0ara o astfel de pocainta reala, fara o schim1are launtrica radicala, Impartasania ne va fi spre Aosanda# si nu
spre Avindecare#. 5escoperindu-ne nevrednici, pocainta ne face sa simtim dorinta, smernia, supunerea care,
singure, ne fac Avrednici# inaintea lui 5umnezeu.
In sfarsit, cea de a treia si cea mai inalta treapta a pregatirii este atinsa atunci cand dorim sa primim
6fanta Impartasanie pur si simplu pentru ca-L iu1im pe 9ristos si dorim sa ne unim cu -l. !ceasta dragoste si
nimic altceva este cea care ne da posi1ilitatea sa trecem peste prapastia care desparte creatura de (reator,
aceasta lume de Imparatia lui 5umnezeu. In mod eronat acceptata este doctrina care afirma ca impartasirea
laicilor este imposibila fara 4aina 6povedaniei si dezlegare.
;. 6povedanie si impartasanie
4impul a dovedit ca, indiferent de motivele variate si uneori serioase care au dus la disparitia acestei
doctrine si a acestei practici, ele nu numai ca nu au fundament in 4raditie, dar, de fapt, conduc la distorsiuni
foarte alarmante in invatatura despre Biserica, -uharistie si 4aina Pocaintei, in sine, a Bisericii @rtodoxe.
La inceput, inaltul standard moral al vietii, asteptat din partea mem1rilor Bisericii, ingaduia doar un
singur fel de impacare" A5upa marea si sfanta chemare a Botezului, daca vreunul este ispitit de diavol si din
pacate, are numai o pocainta$, citim in Pastorul lui 3erma, un document din sec II, Apentru ca daca vreunul
din voi ar pacatui si ar face pocainta des, pentru acela pocainta lui va fi zadarnica#. .ai tarziu, si mai ales dupa
crestinarea masiva a Imperiului, care a urmat convertirii imparatului (onstantin, disciplina Pocaintei a sla1it
putin, insa intelesul insusi al 4ainei nu a fost in niciun fel alterat. 6i astfel, acest inteles al 4ainei Pocaintei
ramane cel al Bisericii chiar si astazi, lucru care se vede limpede in rugaciunea de dezlegare" A..impaca-l cu
6fanta 4a Biserica in 9ristos Iisus, 5omnul nostru...# *!ceasta este rugaciunea dezlegarii folosita in mod
general in Biserica @rtodoxa. In ceea ce o priveste pe cea de a doua, necunoscuta de multe 1iserici ortodoxe =
A...iar eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data mie, te iert si te dezleg..#- este de origine
apuseana si a fost introdusa in cartile noastre de cult in timpul puternicei latinizari a teologiei ortodoxe+.
(redinciosii, care n-au savarsit pacate de moarte ce i-ar putea desparti de 9rists, nu sunt intru nimic
opriti sa se impartaseasca cu 6fintele 4aine si sa devina partasi la 6fintire. !ceasta inseamna ca astfel de pacate
nu au nevoie de pocainta si de iertare. In timpul 5umnezeiestii Liturghii, ne marturisim pacatele si cerem
iertare in 9ugaciunea #antarii Intreit %finte" Iartane noua toata greseala cea de voie si cea fara de voia.
%finteste sufletele si trupuriel noastre si ne da noua sa slujim !ie cu cuviosie in toate zilele vietii noastre...
(um a putut aparea o astfel de invatatura in Biserica si cum a putut deveni o norma, aparata de atat de
multi, aproape ca si chintesenta a @rtodoxiei, 4rei factori importanti isi impart responsa1ilitatea pentru aceasta.
5eja am mentionat unul dintre ei" acel formal, minimal si caldicel interes pentru cerintele 1isericii, neglijenta in
18
ceea ce priveste 4ainele, neglijenta pe care Parintii o condamna si care conduce la o reducere treptata a
frecventei impartasirii si, in final, la intelegerea acesteia ca o Ao1ligatie anuala# a crestinului.
!l factor a fost influenta spovedaniei monastice in Biserica = calauzirea duhovniceasca a unui calugar
mai putin experimentat de catre unul experimentat. (el insarcinat cu o astfel de calauzire duhovniceasca si
marturisire nu era neaparat un preot *in forma sa originara, monahismul a fost gandit ca incompati1il cu
preotia+, iar aceasta marturisire nu era deloc raportata la 4aina Pocaintei. -a a fost o parte integranta a vietii
monastice si disciplinar 1azata pe ascultare neconditionata, pe taierea voii monahului. !stfel, conform regulilor
monahismului 1izantin al secolelor <II- <III, era interzis unor calugari atat sa primeasca, cat si sa nu primeasca
6fanta Impartasanie prin propria decizie, fara permisiunea staretului sau a parintelui duhovnicesc. !vem, deci,
de-a face aici cu o spovedanie de tip non-sacramental, cu ceea ce numim astzi Apovatuire# sau Acalazuire
duhovniceasca#. @data cu decadenta spirituala si pierderea prin Asecularizarea clerului#, a autoritatii morale si
spirituale a acestuia, manastirile au devenit practic singurele centre de calauzire duhovniceasca, iar monahii,
sfatuitorii duhovnicesti ai ortodocsilor. 6i astfel, cele tipuri de spovedanie = cea Asacramentala# si cea
Aspirituala# devin pregatire pentru 6fanta Impartasanie, iar cea Asacramentala# include pro1lemele spirituale
care, initial, ii erau excluse.
!l : si elementul hotarator a fost inca o data influenta intelegerii scolastice si juridice occidentale cu
privire la Pocainta. Una dintre aceste influente este ca a condus la mutarea accentului de la procesul de pocainta
si impacare cu Biserica catre dezlegarea acordata aproape in exclusivitate in 1aza unei puteri juridce. 5aca, in
intelesul ortodox initial, dezlegarea vine de la preotul care este martorul pocaintei si de aceea, vestitorul iertarii
dumnezeiesti, in conceptia legalista apuseana dezlegarea devine putere in sine insasi, incat a dezvoltat o
practica intr-adevar ciudata, de a cere si de a primi Adezlegare# fara niciun fel de spovedanie.
?. @ redescoperire totala
!vem nevoie de redescoperirea adevaratului inteles al -uharistiei ca 4aina a Bisericii,4rupul tainic al lui
9ristos, 4emplu al 5uhului 6fant, darul vietii celei noi.
!poi, avem nevoie de redescoperirea 6fintei Impartasiri ca hrana esentiala care ne uneste cu 9ristos,
care ne face partasi la 2iata, .oartea si Invierea 6a, ca adevarata cale de implinire a noastra ca mem1ri ai
Bisericii si ca mijloc de desavarsire a vietii si cresterii noastre duhovnicesti.
In cele din urma avem nevoie de redescoperirea adevaratului sens al pregatirii pentru impartasanie, ca
centru al vietii noastre duhovnicesti, care ne descopera intotdeauna nevrednicia noastra si de aceea ne face sa
dorim 4aina vindecarii si a iertarii.
!r tre1ui sa redescoperim necesitatea reala a 4ainei Pocaintei, a spovedaniei sacramentale. !r tre1ui sa
redescoperim intelesul duhovnicesc al perioadelor de pocainta ale Bisericii = Postul .are, Postul Easterii
5omnului care constituie preioada potrivita pentru pocainta sacramentala. 6i, mai presus de orice altceva, ar
tre1ui = cu teama si 1ucurie, cu teama si cutremur = sa redescopreim 4aina 4rupului si 6angelui lui 9ristos ca
sursa adevarata si focarul vietii noastre de crestini.
4oate acestea, sa fim siguri, nu se vor intampla peste noapte. In ciuda intunecarii si descompunerii
duhovnicesti a vremurilor noastre tul1uri, Biserica Anu im1atraneste, ci reintinereste#.
19