Sunteți pe pagina 1din 4

Prin nsasi ordinea ei ideologica, democratia l obliga pe idiot sa stea alaturi de geniu si sa-i

poata zice: ce mai faci, frate?


I-am asemanat odata pe rusi cu vacile care dau douazeci si cinci de chile de lapte pe zi si apoi
se baliga n sistar
Nu-mi pot face autobiografia, fiindca nu ma intereseaza trecutul meu, pe care l detest! N-am
nimic comun cu mine n trecut. Stiti cnd ncepe viata mea? Acum, cnd vorbesc cu
dumneavoastra Si asa mereu. Traiesc ca sa scap de amintirile gretoase care puncteaza
existenta mea; traiesc, ca sa ma detasez, principiul actualitatii.
A fost ntrebat un taran, n nchisoare: ce ntelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu
nteleg nimic, dar e o grozavie!
Eu, de la vrsta de cinci ani, - asa mi s-a spus mereu eram cam inteligent. Am intrat n scoala
cum intra leul n cireada: o mannca toata. Singurul lucru pe care nu l-am putut face n scoala
a fost idiotia partiala, plastica: nu puteam desena un ou.
De cnd am iesit din puscarie mi se fac din cnd n cnd perchezitii si snt luat la Securitate
pentru ancheta. La nceput ma anchetau grade mici. Acum am ajuns la nivel de colonel. Unul
din astia m-a ntrebat zilele trecute de ce ponegresc regimul la Restaurantul Scriitorilor. I-am
raspuns: Domnule colonel, eu la Restaurantul Scriitorilor ntlnesc tot felul de lume: oameni
destepti, imbecili, scriitori, curve si popi. Eu nu stiu cu care din astia stati dumneavoastra de
vorba. Dar, dect sa va spuna ei, mai bine sa va spun eu cine snt: snt romn, nationalist,
crestin, ortodox si militarist. Parerea mea este urmatoarea: trebuie sa ne nmultim ca sardelele,
sa ne narmam pna-n dinti si sa terminam cu popoarele limitrofe, caci n-au ce cauta n
Europa. Visul meu e ca fiecare baba romna sa mulga vaca cu casca militara pe cap.
Cnd m-au anchetat am lesinat din bataie. Iacata ca n-am murit! Am stat la Interne trei ani.
Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai snt aici.
De multe ori mi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul sa ma sinucid.
Din motive religioase Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu
pot sa ofensez poporul romn spunndu-i ca n mijlocul lui s-au petrecut asemenea
monstruozitati.
M-a ntrebat un anchetator: De ce ai vorbit mpotriva noastra, domle? N-am vorbit, domle.
Cum n-ai vorbit? Pai mpotriva voastra vorbeste tot poporul romn. Ce sa mai adaug eu?
Si mi-au dat 20 de ani munca silnica fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca
sa fac recurs. La cine sa fac recurs, la Dumnezeu?
Am fost solicitat, n nchisoare, sa scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic.
Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi. Adica sa spui: va multumesc ca m-ati
arestat! Asta era o porcarie nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa-si scrie
memoriile, dar nu pentru tine, ala care-l persecuti
Zic: uite, parinte, eu, zic, am adoptat conceptia regelui Frantei n materie de risipire a ideilor
mele. Conceptia lui despre cartof. Cnd au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau.
Sa mncam noi buruiana asta din pamnt Ce a zis regele Frantei? Ma, seamana, ma,
cartofi pe mosia mea si, cnd or vedea taranii ca i pazesc, or sa-si dea seama ca-s lucru bun.
Lasati-i sa fure, ca asa se raspndesc cartofii n tara.
Repetabila povar

Cine are prini, pe pmnt nu n gnd
Mai aude i-n somn ochii lumii plngnd
C am fost, c n-am fost, ori c suntem cumini,
Astzi mbtrnind ne e dor de prini.

Ce prini? Nite oameni ce nu mai au loc
De atia copii i de-att nenoroc
Nite cruci, nc vii, respirnd tot mai greu,
Sunt prinii acetia ce ofteaz mereu.

Ce prini? Nite oameni, acolo i ei,
Care tiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dup actele lor,
Nu conteaz deloc, ei albir de dor
S le fie copilul c-o treapt mai domn,
Ct munc n plus, i ce chin, ct nesomn!

Chiar acuma, cnd scriu, ca i cnd a urla,
Eu i tiu i i simt, ptimind undeva.
Ne-amintim, i de ei, dup lungi sptmni
Fii btrni ce suntem, cu prinii btrni
Dac lemne i-au luat, dac oasele-i dor,
Dac nu au murit triti n casele lor...
ntre ei i copii e-o prsil de cini,
i e umbra de plumb a preazilnicei pini.

Cine are prini, pe pmnt nu n gnd,
Mai aude i-n somn ochii lumii plngnd.
C din toate ce sunt, cel mai greu e s fii
Nu copil de prini, ci printe de fii.

Ochii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plns
ns pentru potop, nc nu-i de ajuns.
Mai avem noi prini? Mai au dnii copii?
Pe pmntul de cruci, numai om s nu fii,

Umilii de nevoi i cu capul plecat,
ntr-un biet orel, ntr-o zare de sat,
Mai ateapt i-acum, semne de la strmoi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoi,
i ca nite stafii, ies arare la pori
Despre noi povestind, ca de moii lor mori.

Cine are prini, nc nu e pierdut,
Cine are prini are nc trecut.
Ne-au fcut, ne-au crescut, ne-au adus pn-aci,
Unde-avem i noi nsine ai notri copii.
Enervani pot prea, cnd n-ai ce s-i mai rogi,
i n genere sunt i niel pislogi.
Ba nu vd, ba n-aud, ba fac paii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult s le spui i explici,
Cocoai, cocrjai, ntr-un ritm infernal,
Te ntreab de tii pe vre-un ef de spital.
Nu-i aa c te-apuc o mil de tot,
Mai cu seam de faptul c ei nu mai pot?
C povar i simi i ei tiu c-i aa
i se uit la tine ca i cnd te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurt vreme de dus
Pe contiin povara acestui apus
i pe urm vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor mputina cei ce n-au i ne cer.
Iar cnd vom ncepe i noi a simi
C povar suntem, pentru-ai notri copii,
i abia ntr-un trist i departe trziu,
Cnd vom ti disperai veti, ce azi nu se tiu,
Vom pricepe de ce fiii uit curnd,
i nu vd nici un ochi de pe lume plngnd,
i de ce nc nu e potop pe cuprins,
Dei plou mereu, dei pururi a nins,
Dei lumea n care prini am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduit de plns.