Sunteți pe pagina 1din 2

Napoleon Bonaparte (n. 15 August 1769 in Corsica d. 5 Mai 1821 in Insula Sf.

Elena) cunoscut mai trziu ca Napoleon I a fost un lider politic i militar al Franei,
ale crui aciuni au influenat puternic politica european de la nceputul secolului
al XIX-lea.
Ceea ce-l individualizeaza pe Napoleon in raport cu ceilalti nu este doar geniul
militar, care-l plaseaza in galeria marilor comandanti de osti, alaturi de Alexandru
Macedon, Iulius Cezar sau Frederic cel Mare, ci fericita combinatie intre o putere
de munca iesita din comun, o memorie fantastica si o inteligenta neobisnuita.
Dormea trei ore pe noapte,iar in toiul celei mai aprige batalii, atipea 10 minute,
pentru ca mai apoi, refacut complet, sa ia deciziile cele mai potrivite.
Aproape toate victoriile lui raman niste capodopere de arta militara, prin viteza
de executie, concentrarea fortei in locul si la momentul potrivit , precum si prin
capacitatea imparatului de a-si motiva soldatii.
Bonaparte cunostea pe de rost numele a mii de militari, ingrijindu-se in
permanenta de hrana si cazarea lor. Le cerea eforturi supraomenesti atat
generalilor sai, cat si simplilor ostasi, dar ii si rasplatea pe masura.
Puterea lui de munca l-a ajutat sa rezolve toate problemele de care s-a ocupat:
-infiintarea Bancii Frantei (1800)
-concordatul cu Vaticanul (1801)
-crearea ordinului Legiunii de Onoare (1802)
- reforma sistemului educational si crearea liceelor (1802)
-Codul Civil (1804) care ii poarta numele si care a ramas in vigoare pana in zilele
noastre.

La apogeul puterii sale, Napoleon era nu doar imparatul Frantei, ci si regele Italiei,
controland si hotarand totul pentru regatele fratilor sai.
In 6 aprilie 1814, pe fondul unei puternice depresii, in urma esecului Campaniei
din 1814, Napoleon are de o tentativa de sinucidere.
Napoleon i-a petrecut ultimii ase ani ai vieii sub supraveghere britanic pe
insula Sfnta Elena. O autopsie a concluzionat c a murit de cancer la stomac, dei
multi oameni de tiin au continuat s susin c a fost otrvit cu arsenic.
Viata amoroasa a lui Napoleon
Cu exceptia mamei sale, Letizia Ramolino Bonaparte (1749-1836), pe care
Napoleon o venera, femeile nu au jucat un rol important in viata sa si nici unul in
luarea deciziilor politice. Fara a fi un misogin absolut, imparatul considera
menirea femeii redusa la organizarea casei si la cresterea copiilor. Asa se si explica
aversiunea pe care o nutrea fata de femeile cu preocupari intelectuale.
Napoleon a fost insurat cu Josphina de Beauharnais, mariaj care a durat 13 ani,
pentru ca Napoleon isi dorea un urmas, iar Josephina era sterila. Apoi s-a insurat
cu Maria-Luiza de Habsburg, care I l-a daruit pe Napoleon II, care din pacate a
murit foarte tanar.
Una dintre amantele lui Napoleon, Elonore Denuelle, va juca indirect un rol in
despartirea imparatului de Josphine, daruindu-i acestuia un fiu, viitorul conte de
Lon (1806-1881), si confirmand astfel posibilitatea lui Napoleon de a avea
urmasi.
Cea mai dezinteresata femeie din viata imparatului a fost insa Maria Walewska,
poloneza de origine, care i-a daruit lui Napoleon un baiat, Alexandru, (1810-
1868), care ajuns ministru de Externe in timpul celui de-al Doilea Imperiu.
Raman monumentale gafele pe care imparatul le savarsea cu naturalete in
compania femeilor. Astfel, unei doamne care tocmai ii fusese prezentata, i-a
adresat replica: Vai, doamna, dar mi se spusese ca sunteti frumoasa! Pe
doamna de Fleury, celebra pentru aventurile ei, a intrebat-o: Doamna, tot va mai
plac barbatii? la care spirituala ducesa i-a raspuns: Desigur, Maiestate, dar
numai cand sunt politicosi.