Sunteți pe pagina 1din 3

Stomatologie - Albirea dintilor

Ultimii ani au adus in cabinetele stomatologice un numar din ce in ce mai mare de


pacienti care doresc ameliorarea aspectului estetic al arcadelor dentare, in special in
zona cea mai vizibila, cea a dintilor frontali. Una dintre principalele solicitari din
aceasta categorie se refera la nuanta coloristica a dintilor pe care foarte multi si-i
doresc mai deschisi la culoare. Albirea (bleaching) reprezinta o tehnica de tratament si
accentuam acest termen intrucat recomandam aplicarea sa numai sub control medical
care urmareste, prin aplicarea unor substante oxidante pe suprafata exterioara (vizibila) a
dintilor, obtinerea unei nuante cromatice mai deschise. Motivatiile pentru care apar
solicitari de acest tip sunt multiple si consideram utila o succinta trecere in revista a
acestora intrucat, pornind de la cauzele problemei (culoarea inchisa), actiunea
terapeutica este extrem de diferentiata. Modificarile obiective ale cromaticii dentare.
!neori observam existenta, pe suprafata dintilor, a unor pete colorate (depozite) ca
urmare a fumatului, consumului de bauturi colorate (cafea, ceai, vin rosu). "ezolvarea, in
aceste situatii poate fi numai simpla modificare a tehnicii si#sau duratei peria$ului dentar
(mult mai importante decat felul pastei de dinti pe care o utilizam). Sunt insa situatii in
care, pe suprafata dintilor, exista mici imperfectiuni (neregularitati) de forma care
impiedica accesul periei de dinti, ceea ce face imposibila indepartarea petelor de care
aminteam anterior, oricat de energici am fi in timpul peria$ului. %n aceste situatii este
recomandata o vizita la medicul stomatolog care va folosi un aparat de curatare cu $et de
carbonat de calciu. Mentinerea defectelor de suprafata ale dintilor va face insa ca
problema sa reapara dupa un interval de timp mai mic sau mai mare. %n orice caz insa,
albirea dintilor prin metode chimice este contraindicata in cazul coloratiilor extrinseci
(depozite). Alteori modificarile de culoare provin de la existenta unor obturatii (plombe)
a caror nuanta este diferita de cea a dintelui. &ici aceste situatii nu beneficiaza de tehnici
de albire chimica. 'e cele mai multe ori plombele sunt cele care capata, in timp, o
culoare mai inchisa decat a dintelui si este bine de stiut ca substantele de albire sunt
practic ineficiente in astfel de cazuri. %n sfarsit, vorbim de modificari evidente ale culorii
dintilor din cauza unor factori constitutionali (genetici) sau secundar administrarii unor
medicamente. Sunt cunoscute, in acest sens, tetraciclina si dozele mari de fluor
administrate la sugar sau copilul mic. Aceste situatii beneficiaza de tratamentul de albire
prin mi$loace chimice insa este important de retinut ca atunci cand modificarile cromatice
sunt profunde si neregulate succesul tratamentului este indoielnic. Motivatii subiective
ale cromaticii dentare 'intii au o culoare uniforma, insa dimineata, cand ne uitam in
oglinda, nu ne putem reprima dorinta de a-i avea mult mai albi. (a aceste dorinte
contribuie intens si imaginea contemporana a frumusetii. !na dintre cele mai accesibile
solutii in acest sens este reprezentata de albirea chimica a dintiilor (bleaching). !tilizarea
acestei metode a declansat o seama de discutii legate de actiunea nefasta pe care oxigenul
activ o poate avea asupra structurilor dentare. 'e aceea, de-a lungul timpului au aparut
numeroase substraturi (purtatoare de oxigen), cu diverse concentratii. S-a raportat aparitia
unor hipersensibilitati mai scazute in cazul utilizarii peroxidului de carbamida pe post de
))).referat.ro
substrat si mai crescute in cazul utilizarii peroxidului de hidrogen (perhidrol).
*ratamentul de albire chimica a dintilor vizeaza mai ales zona intens vizibila reprezentata
de incisivi, canini si premolari, in special la arcada superioara (maxilar). !neori, cand
modificarile cromatice sunt strict localizate, substantele pentru albire se pot aplica si pe
dinti izolati. Se disting doua metode de lucru+ albirea sub control medical permanent (in
cabinetul stomatologic), concentratia substantei active poate fi mare iar timpul de
mentinere este scurt (minute), in cateva sedinte, albirea sub control medical periodic
(acasa), substanta activa este mai putin concentrata, se aplica intr-un conformator
individual (gutiera) realizat de medicul stomatolog si este mentinuta in contact cu dintii
vizati de tratament pentru intervale de timp mai indelungate (cateva ore zilnic, in general
pentru --./ zile). 0ercetarile recente au demonstrat faptul ca rezultatul actiunii acestor
substante asupra smaltului duce la aparitia unor efecte similare cu cele din cazul
conditionarii cu acid fosforic (porozitate si fragilitate crescute). Acest proces este
reversibil in anumite limite si, de aceea, este foarte importanta concentratia de oxigen
utilizata. Modificarile de nuanta obtinute nu sunt direct proportionale cu concentratia de
oxigen activ, dar efectele negative cresc odata cu aceasta, de aceea recomandandu-se
concentratii reduse de substanta activa. 1ste important modul in care se elibereaza
agentul decolorant (lent sau rapid), efectele finale fiind similare in ambele cazuri,
diferenta fiind reprezentata de perioada de timp in care acestea apar. 'in aceasta cauza si
metodele de albire acasa sunt recomandabile si eficiente, in ciuda concentratiilor mai
reduse si a timpului mai indelungat de folosire in raport cu sistemele de cabinet. !na
din intrebarile cele mai frecvente puse de pacienti se refera la durata efectului
tratamentului de decolorare, efect care variaza, in functie de regimul alimentar al
fiecaruia, intre 2 luni si 3 ani, fumatul, consumul de bauturi cu efect colorant fiind
principalii factori incriminati in scaderea efectului tratamentului de albire.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate