Sunteți pe pagina 1din 5

PROSTIA OMENEASCĂ Şi cum ziceam…

Dramatizare după Ion Creangă Ion al nostru era harnic, muncitor,


El aducea acasă de toate, era strângător,
Personaje: Că ziua toată muncea,
Povestitorul I Nici o clipă el nu se odihnea.
Povestitorul II Povestitorul II
Ion În acest timp, soacra şi nevasta sa
Maria Acasă de trebi îşi vedeau.
Soacra Ion
Ţăranul cu ţăpoiul În pădure eu mă duc
Ţăranul cu ciubărul Lemne de foc să aduc.
Ţăranul cu carul Dă-mi să mănânc ceva
Ţăranul cu vaca Şi degrabă oi pleca!
Maria
Povestitorul I Poftim, bărbate, ia de mănâncă! Poftă bună!
A fost odată când a fost (Maria leagănă copilul)
Că de n-ar fi fost, nu avea rost Dormi cu mama copilaş,
Acum să stăm, să povestim Dragul mamei îngeraş!
De toate să ne amintim. (Ion îşi ia căciula şi se pregăteşte de plecare)
Povestitorul II Ion
Noi nu suntem de când poveştile Pentru masă mulţumesc
Ci suntem mai tineri, de când puricele Şi la treabă-acum pornesc.
Se potcovea la un picior Maria
Cu 99 de oca de fier Să-ţi fie de bine şi du-te sănătos!
Şi tot i se părea că-i uşor! (Soacra stă şi toarce. Maria leagănă copilul,
Povestitorul I cântând:
Era odată un om însurat, Dormi cu mama copilaş,
Ce tare s-a mai bucurat Dragul mamei îngeraş!
Când nevasta-i dragă i-aduse pe lume un (deodată, începe să ţipe
pruncuşor. Maria
Povestitorul II Văleu, copilaşul meu, copilaşul meu!
I-a dat şi-un nume! Mămucă, copilaşul meu!
Povestitorul I Soacra
Ce nume? (aruncă furca)
Povestitorul II Ce ai, Marie, ce te-a apucat?
I-a zis Ionică, fiul lui Ion. Maria
Povestitorul I Mămucă, mămucă, are să-mi moară copilaşul!
Şi casa lui era bogată, Soacra
Căci, pe lângă nevastă şi copil el mai avea şi Vai de mine,Marie, cum şi când?
soacră! Maria
Povestitorul II Mare nenorocire, mămucă, mare nenorocire, ce
Deh! Ce s-ar face omul fără „poamă acră”? ne facem noi?!
Povestitorul I Soacra
Mai taci! Da’ zi-i odată, nu mă mai ţine aşa!
Şi amândouă aveau aşa de puţină minte… Maria
Povestitorul II Mămucă, vezi drobul acela de sare de pe horn?
Că îţi vena să fugi… de azi şi până mâine! Soacra
Povestitorul I Da, îl văd. Şi?
Mai taci! Maria
Cum „şi”?! De s-a sui mâţa, are să-l dea drept Că puţine zile ţi-a dat Dumnezeu!
în capul copilaşului meu şi are să-l omoare! Soacra (boceşte)
Soacra Ionică, Ionică-al nostru!
Văleu, că bine zici, fata mea! Se vede că i s-au Cu ce-o fi greşit îngeraşul ăsta, pe-astă lume de
sfârşit mititelului zilele! să-i ia Dumnezeu zilele aşa?
(Încep să bocească amândouă) Ion
Maria şi Soacra (îşi face cruce)
Văleu, copilaşul nostru, mititelul nostru! Ho, da’mai tăceţi odată, netoatelor!
(vine Ion) Doamne, că am mai văzut eu proşti pe lumea
Ion asta, da’ ca voi, nici unul!
Ce este, ce v-a găsit să bociţi aşa? Măă…duc în lumea largă, unde-oi vedea cu
Maria ochii şi dac-oi găsi şi mai proşti decât voi, m-oi
Văleu, Ioane, mare nenorocire ne paşte! mai întoarce acasă, iar de nu, nu.
Ion Povestitorul I
Da’ ce-i, femeie, vorbeşte desluşit! Şi Ion căciula şi-a luat
Soacra Şi-n lumea mare a plecat.
Vezi, tu Ioane, copilaşul nostru are să moară. Să vadă dac-o mai găsi
(Ion se sperie, se duce la leagăn) Oameni mai proşti decât ai săi.
Ion Povestitorul II
Da’ de ce? Şi cum mergea îngândurat
Este bolnav, mititelul, sau ce-i? Ce ai dragul A dat peste ceva neaşteptat.
tatii, ai fierbinţeli, ori te doare burtica? Povestitorul I
Maria Neaşteptat?!
Nu, Ioane, în privinţa asta n-are nimic, altceva Oare poate fi ceva mai „neaşteptat” decât
se va petrece! povestea cu mâţa şi drobul de sare?!
Ion Povestitorul II
Da’ zi-i odată, nu mă mai fierbe atâta! Stai să vezi şi să nu crezi!
Soacra Un om un ciubăr avea…
Ioane, vezi tu drobul acela? Povestitorul I
Ion Şi ce el ce făcea?
Da, îl văd. Şi? Povestitorul II
Maria Ei, ce făcea? Cu gura la soare ciubărul ţinea
Ioane, vezi tu mâţa ceea ce doarme după horn? Apoi, iute-l înşfăca
Ion Şi în casă îl ducea!
Da, o văd. Şi? Povestitorul I
Soacra Şi tot aşa, şi tot aşa…
De s-a sui mâţa pe horn… Povestitorul II
Maria Ion sta şi se uita…
Se duce pe lângă drob… Povestitorul I
Soacra Ion sta şi se crucea…
Şi-l împinge cumva… Ion
Maria Bună ziua, om bun!
Drept în capul copilului o cădea şi… Ţăranul I
Soacra Mulţumesc dumitale, prietene!
Ne omoară copilaşul, Ioane, of, of, of! Ion
Maria Omule, de mult stau şi mă uit la tine şi nu mă
Of, of ,of şi văleleu pot dumiri defel ce vrei să faci.
Copilaşul, meu, Ţăranul I
Copilaşul, meu, Dar ce poate fi aşa de greu de înţeles?
Ion Ion
Pentru tine o fi uşor de înţeles, dar dumireşte- De ce?
mă şi pe mine! Ţăranul II
Ţăranul I Cum de ce? Parc-am fost nebun să fac casa cu
Ia, muncesc de vreo două-trei zile să car pocitul uşi aşa mititele! Că acuş’ iau toporul şi pe toate
ist de soare în bordei, să am lumină, şi nici că le sparg!
pot! Ion
Ion Hei, hei! Potoleşte-te, omule!Uşile nu-s mititele
Măi, omule, dar munceşti de pomană! deloc.
Ţăranul I Ţăranul II
Cum aşa? Ba-s mititele şi vreau să îndrept chiar acum
Ion acest neajuns: cu toporul ăsta sparg uşa, scot
Ai vreun topor la îndemână? căruţa şi gata!Mă duc la târg.
Ţăranul I Ion
Cum să n-am! Ia de-aici! Stai, omule, nu-i păcat să strici bunătate de
Ion casă?
Ia-l de coadă şi sparge peretele casei aici. Fă-ţi Ţăranul II
o fereastră şi soarele va intra singur- singurel în Dar, ce să fac?
bordei! Ion
Ţăranul I Desfă căruţa bucată cu bucată şi fă-o la loc aici,
Măi, că bine zici! Mare minune, om bun! în ogradă. Şi aşa ai să ai şi casă, şi căruţă!
De nu te aducea Dumnezeu, îmbătrâneam Ţăranul II ( se scarpină în cap)
cărând soarele în casă cu ciubărul! Mulţumesc din suflet, om bun, că bine m-ai
Ion învăţat. De nu erai dumneata, era să dărâm
Rămâi cu bine, omule! Înc-un tont! bunătate de casă.
Povestitorul I Ion
Şi Ion înainte mergea… Rămâi cu bine, omule!
În alt sat el ajungea Povestitorul I
Şi acolo, peste ce crezi că dădea? Şi uite-aşa Ion înc-un post a numărat…
Povestitorul II Povestitorul II
Nici prin cap nu-mi trece! Al câtelea?
Povestitorul I Povestitorul I
Stai să vezi Ei, al doilea !
Şi să nu crezi! Deci, Ion înc-un rost a numărat
Ion Şi mai departe a plecat…
Bună ziua, om bun! Povestitorul II
Ţăranul II Şi-acolo, ce vedea?
Mulţumesc dumitale, prietene! Povestitorul I
Ion Nu mai întreba: un om c-un ţăpoi muncea!
Dar ce ai de esti aşa de cătrănit? Povestitorul II
Ţăranul II Şi, ce făcea?
Dar cum să nu fiu cătrănit, nu vezi ce mi s-a Povestitorul I
întâmplat? Stai să vezi!
Ion Ion
Văd eu ceva, dar de priceput, tot nu pricep. Bună ziua, om bun!
Ţăranul II Ţăranul III
Priveşte. Am făcut în casa mea un car aşa de Bună să-ţi fie inima
frumos, dar când să-l scot afară, să mă pot duce După cum ţi-e căutătura!
cu el la târg, să-l vând, scoate-l de mai poţi! Ion
Dar ce faci aici? Ion
Ţăranul III Stai, omule, că spânzuri vaca! Ia mai bine fânul
Mai bine nu-ntreba! şi dă-l aici jos, la vacă!
Ion Ţăranul IV
De ce? Dar nu s-a-mprăştia?
Ţăranul III Ion
Vreau să arunc nucile astea în pod şi ţăpoiul Hei, omule, omule, nu fi ieftin la făină şi scump
acesta, bată-l scârba să-l bată, nu-i de nici o la tărâţe!
treabă. Povestitorul I
Ion Ţăranul nostru fânul jos din pod a dat
Degeaba munceşti, nene! Poţi să blestemi Şi vaca cu viaţă a scăpat!
ţăpoiul cât vei vrea, habar n-are de scârbă. Ai Ţăranul IV
un sac? Mulţumesc, om bun, că bine m-ai învăţat!
Ţăranul III Pentru nimic era să-mi gâtui vaca!
Dar cum să n-am! Povestitorul II
Ion Şi Ion…
Pune nucile în sac şi suie-le binişor în pod. Povestitorul I
Ţăpoiul este pentru paie şi fân, nu pentru nuci! Înc-un prost a numărat…
Ţăranul III Povestitorul II
Mulţumesc, omule, îmbătrâneam încercând să Şi-apoi cruce îşi făcea
arunc nucile în pod cu ţăpoiul! Şi în gândul lui zicea:
Ion Ion
Rămâi sănătos! Mâţa tot s-ar fi putut sui să dea drobul de sare
Povestitorul I jos de pe horn, dar să cari soarele în casă cu
Şi omul pe Ion l-a ascultat ciubărul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul, să
Şi pe dată treaba a terminat. tragi vaca în pod la fân, asta n-am gândit!
Povestitorul II Povestitorul I
Şi Ion înc-un prost a numărat… Şi Ion acasă s-a întors, la nevasta şi la copilaşul
Povestitorul I său,i-a luat în braţe…
Al câtelea? Povestitorul II
Povestitorul II Şi pe soacră?
Ei, al câtelea? Al treilea! Povestitorul I
Şi mai departe a plecat! Şi! Mai taci!
Povestitorul I Deci, pe toţi i-a îmbrăţişat şi –şi spuse că sunt
Şi-acolo, peste ce a dat? mai cu duh decât toţi aceia pe care i-a întâlnit
Povestitorul II în drumul său!
Peste ce? A stat în loc şi s-a minunat… Povestitorul II
Ion Şi-am încălecat pe-o şa,
Hei, omule, stai, stai, ce vrei să faci? Şi v-am spus povestea aşa!
Ţăranul IV Povestitorul I
Ce să fac, nu vezi? Şi-am încălecat pe-o roată
Ion Şi v-am spus povestea toată!
Văd, dar nu înţeleg.
Ţăranul IV
Ce-i aşa de greu de înţeles? Stai să-ţi spun:
Uite, aici în pod am oleacă de fân şi vaca asta
proastă este lihnită de foame, dar nu vrea nici în
ruptul capului să se suie aici, sus, să mănânce
fânul!