Sunteți pe pagina 1din 3

REALISMUL

Este o miscare artistica, literara care a aparut in Franta, la mijlocul sec. al XIX-lea, ca reactie
impotriva romantismului si isi propune reprezentarea obiectiva, veridica a realitatii.
Programul manifest al curentului este considerat a fi Prefata la Comedia umanascrisa de
Balzac.
Trasaturi specifice:
reflectarea veridica, obiectiva a realitatii, a societatii contemporane
lipsa de idealizare
teme si motive specifice: banul, mostenirea, zestrea, parvenirea.
personajele sunt determinate social (caracterizare prin mediul in care traiesc)
personajul realist este complex, tipic in situatii tipice
analiza psihologica
cultiva specii epice (mai ales romanul) si dramatice
stilul este solemn, impersonal, anticalofil.
Reprezentanti:
in literatura universala: Balzac, Stendhal, Flaubert, Ibsen, Dickens, Tolstoi, Dostoievski,
Cehov.
in literatura romana: N. Filimon, I.Creanga, I.L Caragiale, I. Slavici, L. Rebreanu, G.Calinescu

Moara cu noroc
Ioan Slavici
Ioan Slavici :
precursor a lui L.Rebreanu
talentat romancier si nuvelist
este considerat intemeietorul nuvelei psihologice in literatura romana.
Caracterul operei
este o nuvela pentru ca are:
o constructie riguroasa
un singur plan narativ
un numar relativ mic de personaje
atentia se concentreaza asupra personajului principal
este o nuvela psihologica prin:
tema
conflict interior
modalitati de caracterizare a personajului
este o nuvela realista pentru ca:
surprinde o realitate reprezentativa pentru Ardealul de la sfarsitul secolului al
XIX-lea
include teme si motive precum: dezumanizarea, destinul, obsesia
personajele sunt determinate social
Titlul:
fixeaza indicele spatial
este un cronotop (=spatiu in care se schimba destinul unui personaj)
raportat la actiune, are valente ironice
Tema: dezumanizarea provocata de forta distrugatoare a banului
Perspectiva narativa:
este obiectiva
apartine unui narator omniscient, omniprezent si detasat
naratiunea este la persoana a III-a
Tehnica narativa: inlantuirea cronologica a episoadelor
Indicele temporal:
sfarsitul sec. al XIX-lea
de-a lungul unui an, intre doua repere temporale crestine: Sfantul Gheorghe Pasti
Indicele spatial: vestul Ardealului, intre Arad si Ineu, Moara cu noroc
Structura compozitionala:
17 capitole
incipitul si finalul confera simetrie structurii, in ambele fiind folosita tehnica punctului de vedere
(spusele batranei, mama Anei)
incipitul ofera viziunea despre lume a autorului, pentru ca fixeaza limitele morale intre care se
desfasoara actiunea: bogatia si fericirea sunt incompatibile daca nu exista liniste
finalul face trimitere la tema destinului
Conflictul:
predominant interior
conflictul exterior mentine tensiunea dramatica a textului
Personajele sunt:
mobile, se schimba profund (Ghita si Ana)
imobile, raman neschimbate (Lica si Pintea)
Ghita:
este personaj principal, mobil si tragic
se inscrie in tipologia neputinciosului pentru ca este incapabil sa-si asume consecintele, optiunii
pentru un tip de existenta
este pus in relatie cu Lica Samadaul
la inceputul nuvelei, cele doua personaje sunt antagonice, apoi devin complementare
este caracterizat direct de catre narator ca um bun meserias, om harnic bland si cumsecade
gesturile, gandurile, faptele (caracterizare indirecta) tradeaza un puternic conflict interior
cizmar de meserie devine crasmar la Moara cu noroc
este sot iubitor si protector
intalnirea cu Lica modifica treptat caracterul personajului, individualizat printr-o varietate de
trasaturi sufletesti, izvorate din incompatibilitatea dintre atractia irezistibila a banului si simtul
demnitatii, dorinta de a ramane om cinstit.
la inceput incearca sa reziste fortei morale pe care Lica o are
treptat actiunile si atitudinile lui Ghita descopera nesiguranta, teama, suspiciunea.
se indeparteaza de familie, ajunge sa regrete ca o are
monologul interior evidentiaza framantarile personajului (autocaracterizare)
intentioneaza sa plece de la han si, alta data, sa-l demaste pe Lica, dar renunta de fiecare data,
pentru ca atractia inbogatirii este mai mare
jura stramb la proces si o impinge pe Ana in bratele lui Lica
de la complicitate la crima nu e decat un pas si Ghita o ucide pe Ana. Este impuscat la randul lui de
Raut, din ordinul lui Lica.
Lica:
personaj imobil, romantic
om fara suflet, fara lege si fara credinta
om cu stare, aspru si neindurat(caracterizare directa facuta de catre pastori)
portretul fizic alcatuit din trasaturi caracteristice (caracterizare directa)
traieste dupa propriile legi
cunoaste psihologia umana si speculeaza slabiciunile lui Ghita (banul si Ana)
asprimea de om primitiv este asociata cu unfel de noblete salbatica
este inteligent si generos cu cei care-l sprijina in afaceri
vesel si petrecaret
moartea sa dovedeste caracterul puternic al personajului
Ana:
personaj mobil
intruchipeaza conditia femeii in acele timpuri
fiinta asezata, impacata cu saracia si linistea colibei sale (caracterizate directa de catre mama sa)
portretul (caracterizare directa- narator) evidentiaza feminitatea personajului
intuieste caracerul malefic a lui Lica si il avertizeza pe Ghita
incepe sa-l suspecteze pe Ghita in legatura cu crimele comise. Din acest moment sunt evidentiate
teama, ambiguitatea sentimentelor si chiar isteria
dezgustata de comportamentul lui Ghita, se lasa sedusa de Lica, din dorinta de razbunare