Marin preda este romancier postbelic ce se afirma intr-o epoca a modernitatii, ramanand insa

credincios unor principii traditionale. Astfel, el se consacra ca prozator al lumii rurale vazuta ca un
univers al intelepciunii si al independentei omului fata de societatea in care traieste si fata de mersul
istoriei. De asemenea MP aduce o viziune noua asupra tematicii rurele pe care o dezbatusera si
romancierii interbelici precum Rebreanu si Sadoveanu. Romanele sale se inscriu deci in traditia scrierilor
de inspiratie rurala si definesc o viziune originala, indeita asupra psihologiei taranului. romanele sale au
fost precedate de volum de nuvele Intalniri din pamanturi care se constitue ca o anticipare a temelor
dezbatute in roman: o adunare linistita, in ceata, salcamul.
Romanul morometii apare in anul 1955 cu primul volum si in 1967 cu al 2lea volum, completate
de romanele delirul si Marele singuratic impreunca cu care formeaza o adevarata tetralogie
morometiana. Cu aceste romane, preda insitue in literatura noastra un adevarat concept: cel de
morotianism, care defineste o anume atitudine contemplativa, inteleapta, asupra existentei arhetipale
tulburate de accidente ale istoriei precum razboiul si mai apoi revolutia socialista.
Tema romanului este pusa sub semnul complexitatii; ea asigura receptarea romanului nu doar ca
roman de inspiratie rurala, cat si ca roman dcare atrage atentia asupra conflictului dintre destinul
individual si cel colectiv, dintre om si istorie.
In centrul romanului sta tema familiei, in evolutia careia se reflecta in mod dramatic schimbarile
ce au loc in societate, schimbari impuse de izbucnirea celui de-al 2lea RM si de instaurarea regimului
comunist.
Problematica pamantului apare in acest roman din perspectiva unei intelegeri superioare,
potrivit careia proprietatea asupra pamantului garanteaza libertatea si independenta individului.
romanul aduce in prim plan si tema initierii, urmarind evolutia unei generatii in formare care isi
imipune propriile valori si care genereaza schimbari cruciale in societate. In ansamblu romanul se
constitue ca monografie a lumii satului intro epoca de prefaceri cand se produce schimbul de generatii, de
principii, de valori.
Mesajul artistic se contitue ca meditatie cu privire la presiunea timpului asupra fiintei care lupta
sa-si sustina principiile de existenta verificate de-a lungul generatiilor, meditatie care se rasfrange asupra
unei intregi civilizatii asupra unui mode de viata sanctionate nedrept de istorie.
Titlul romanului particularizeaza tema lumii satului, prin invocarea unei familii reprezentative de
tarani din campia dunarii care se confrunta cu schimbari majore in societate ce marcheaza in mod
dramatic destunul tuturor prietenilor sai.




















Discursul epic este specific romanului obiectiv ce impune evenimentele care marcheaza in mod
definitoriu evolutia personajelor. Firul epic este linear si urmareste mai multe destine care compun
lumea satului din perioada celui de-al 2lea RM. O viziune extradiegetica permite constituirea unei
monografii dar mai ales a unui profil moral si spiritual al personajelor.
Romanul cuprinde 2 volume publicate la o distanta de 10ani, fiecare dintre ele conturand 2
realitati distincte: a tatalui, definita de o aparenta stabilitate in volumulI si a fiilor, tulbure, primejdioasa
si dogmatica in vlumul al2lea. Aceste 2 realitati descriu epoci diferite in evolutia satului aflat in disolutie,
ilustrand in primul volum patriarhatul, traditia, sustinut de generatia mai varstnica si mirajul basmului si
al orasului ce cuprinde tanara generatie.
Primul volum cuprinde 3 parti si consemneaza evenimente de la inceputul verii pana toamna, cu
3 ani inainte de inceprea celui de-al 2lea RM.
Prima parte se dezvolta in jurul simbolului salcamului, care semnifica statornicie, verticalitate si a
carui doborare anunta o criza a lumii satului si a constiintei protagonistului.
Partea a2a deschide viziunea asupra intregii comunitati satesti si descrie destinul unor familii
precum cea a lui Tudor Balosu, a lui Tugurlan, Dumitru lui Nae, Botghina sau traian Pisica.
partea a3a debuteaza cu ritualul secerisului si constitue partea rupturii dintre fii lui Moromete si
lumea satului, dintre copii si tatal lor.
Volumul al doilea descrie evenimente care se deruleaza pe parcursul unui sfert de veac din
toamna plecarii baietilor lui Moromete la Bucuresti, cuprinzand evenimente marcante precum razboiul,
implementarea reformei agrare (1945) si instaurarea definitiva a regimului comunist.
volumul cuprinde 5 parti care impun in prim-plan profilul personajului in formare, Niculae
Moromete, mezinul familiei Moromete.
Partea I are drept nucleu narativ discursul demagogic al lui Niculae despre reforma agrara, prin
care tanarul activist de partid proclama "o noua religie a binelui si a raului", comunismul. Tot in aceasta
prima parte, naratorul aduce pentru prima data in prim plan pe Catrina Moromete, careia i se realizeaza
un portret complex, cu prilejul conflictului definitiv dintre soti, cand Catrina pleaca acasa.
Partea a 2a focalizeaza naratiunea asupra lui Niculae, trimis de partid in satul lui sa
supravegheze secerisul, strangerea cotelor si sa-l convinga pe Moromete sa se inscrie la cooperativa.
Misiunea de partid esueaza, iar prezenta lui Ilie Moromete se estompeaza din ce in ce mai mult.
Partea a3a debuteaza cu o scena construita in replica fata de primul volum, a unui seceris lipsit
acum de exuberanta de alta data, pt ca acum recoltele nu mai revin taranilor, nu le garanteaza traiul si
libertatea, ci intra in hambarele statului.
Partea a4a descrie o noua patura sociala, care se insinueaza in viata satului, reprezentata de
categoria activistul de partidd care paraziteaza existenta celorlalti, precum: Isosica, Ouabei, Plotoaga. Un
pasaj simbolic al acestei parti este monologul intterior a lui Moromete, care mediteaza asupra conditiei
taranului in societate, condamnat sa se hraneasca cu iluzia libertatii, dar si cu speranta unei reveniri.
Moromete se adreseaza unui personaj imaginar caruia ii reproseaza schimbarile ce au avut loc in
societate si in fata caruia isi declina convingerea ca taranul are discernamantul de a-si cunoaste locul in
societate: "Tu vii si-mi spui ca noi suntem ultimii tarani de pe lume si ca trebui sa disparem... si de ce crezi
ca n-ai fi tu primul prost de pe lume si ca mai degraba tu ar trebui sa dispari, nu eu?"
Partea a5a prezinta evenimente care se precipita si descriu investirea lui Tugurlan in functia de
primar, excludere lui Niculae din partid, esecul campaniei agricole, crize colective sau individuale. aceasta
ultima parte se constituie ca replica intunecata a lumii de dinaintea izbucnirii razboiului. Romanul se
incheie cu proiectia lui Ilie Moromete in memoria afectiva a lui Niculae, fiul care nu si-a inteles tatal decat
dupa moartea acestuia. Scena din final reprezinta o invocatie dramatica, tulburatoare a celui care a
parasit lumea liber si independent si a lasat fiului sau mostenirea dureroasa de a perpetua speranta
regenerarii.




Personajele asupra carora ne este indreptata atentia sunt membrii familiei Moromete, asa cum se
anticipeaza si din titlu, dar in special Ilie Moromete. El este caracterizat cu precadere in volumul I, cel de-
al doilea fiind considerat romanul fiului Niculae. Catrina este tipul de mama clasica, rabdatoare, care
cearta cand este nevoie si sfatuieste de bine pe toti, chiar si pe cei trei fii vitregi, Nila, Achim, Paraschiv.
Ea, impreuna cu Tita si Ilinca reprezinta tipologia unei femei de la tara, supusa barbatului, fara prea multe
drepturi. Cei 3 frati, Personaje secundare, reprezinta taranii dezradacinati, din generatia celor care vor sa
renunte la vechile traditii si ocupatii. Niculae este cel care incearca sa reuseasca prin studiu si obitine
aceas
Personajul urmarit indeosebit pe parcursul operei, Moromete, este tipul taranului traditional, un
spirit reflexiv, contmplativ, inteligent, ironic. Personaj exponential, dstinul sau ilustreaza moartea unei
lumi "cel din urma taran".
Personajul este protretizat in miscare, prin acumularea detaliilor, prezentarea
comportamentului, gesturile, gandurile, mimica, toate acestea, dublate de finetea analizei
interioare.Caracterizarea indirecta, se desprinde astfel din faptele, vorbele, relatiile cu celelalte personaje,
evidentiind trasaturile lui.
Scena cinei din primul volum este un prilej al naratorului de a-l evidentia pe Moromete ca pater
familias, statut dat si de locul de la masa , cel ma inalt. El este autoritar, ironic cu toti care i se adreseaza,
si mai ales introvertit. Masa insasi reprezinta un festin simbolic, in care Moromete este stalpul si cel care
leaga membrii familiei, dezbinati de legaturile de sange.
Scena taierii Salcamului familiei reliefeaza spritul de sacrificiu al tatalui, pentru situatia inanciara
a familiei. Salcamul este considerat un simbol reprezentativ copilariei baietilor si a celorlalti baieti, iar
taierea lui reprezinta destramarea unei amintiri.
Scena simbolica urmataoare taierii salcamului este ce a intalnirii barbatilor in poiana lui Iocan.
Atrasi de discutiile despre politica, Moromete, Cocosila, Dumitru a llui Nae se aduna si-si exprima parerile
despre anumite probleme ale timpului. Discutiile nu incep fara moromete, cunoscut pentru istetimea si
ironia cu care citeste ziarul. Prelegerile scot in evidenta un dialog dinamic, interesant, in modul in care
taranii percep evenimentele.
Scena secerisului este un moment de bucurie, de implinire pentru taranul care-si culege roadele
pamantului obtinut cu truda. acest moment din viata taranului releva faptul ca pamantul este singurul
bun material care-i asigura existenta, independenta, demnitatea.
Autocaracterizarea realizata in finalul volumului al 2lea, in discutia cu doctorul scoate in evidenta
libertatea individului in cuda constrangerii istoriei: "Domnule, eu intotdeauna am dus o viata
independenta". Monologul este de asemenea o modalitate de caracteriare a eroului. Acesta este ilustrativ,
imaginar, adresat unui oare care taran din sat, reprezentant al unei ideologii socialiste. Monologul este
semnificativ in ansamblul romanului, pentru ca scoate in evidenta conssecintele nefaste ale disparitiei
clasei taranesti. Atitudinea personajului este critica fata de noua societate, care se intemeiaza utopic, pe
anularea unei clase sociale, taranimea, adica pe distrugerea unei civilizatii si a unui cod stravechi de
comportament si intelepciune.