Sunteți pe pagina 1din 1

11.8.

SDR DE DEPERSONALIZARE
Este o tulburare a constiintei propiului eu, a sentimentului identitatii somato-psihice personale cu
destramarea curgerii existentiale si a perceptiei lumii ca loc de desfasurare a acesteia.
Are urmatoarele componente:
-alterarea sentimentului propriului eu este resimtita ca o nesiguranta anxiogena fata de propria
persoana si identitate ca si cum acestea ar fi in pericol iminent de disparitie.Transformarea
acestuia poate imbraca diferite aspecte clinice: sentimentul de vid interior, nesiguranta si
indecizia in actiune, hipobulia, sentimentul de inautenticitate a trairilor, amintirilor, ideilor,
devalorizarea personalitatii. Afectivitatea este modificata, sentimentele devin imobile, nelinistea
dominand paleta afectiva.
-alterarea sentimentului de corporalitate (desomatizarea)
-derealizarea
-analiza introspectiva consta in desprinderea de realitate, de lumea obiectuala, in efortul lor de
regasire bolnavii alunecand in subiectiv, pe care-l analizeaza, il verbalizeaza, il indeparteaza de
real ajungand pana la heautoscopie.
n cadrul depersonalizarii subiectul poate resimti: -impresia de schimbare psihica (desanimare),
somatica (desomatizare); sentimentul de modificare al propriului eu manifestat prin anxietate;
inautenticitatea trairilor.
Acest sdr este prezentat ca un sentiment de vis interior, hipobulie, indecizie, incetinirea cursului
vietii psihice, modificarea afectelor, scaderea fortei de rezonanta afectiva.
In forma sa discreta, depersonalizarea poate fi intalnita in situatii nepsihiatrice, ca surmenaj, stari
afective negative reactionale, stari hipnagogice si hipnapompice.
In starile depresive, depersonalizarea se manifesta discret, vizand in special diminuarea fortei de
vibrare afectiva sau impresia de golire si lipsa de sentiment.
In bufeurile delirante acute, depersonalizarea se refera la modificarea si dezintegrarea campului
constiintei si se manifesta prin perplexitate.
La debutul psihozelor depersonalizarea este traita cu sentimentul stranietatii, anxiogena si intens
disimulata.
In forma mai grava apare ca un sentiment de dedublare asociat cu perplexitate, anxietate. Uneori
blv traieste impresia de devitalizare a proprilui corp, efortul regasirii de sine necesitand
verificari. Forma foarte grava o constituie sdr de automatism mental.
Depersonalizarea se intalneste inneurastenie, stari depresive, bufeuri delirante, nevroza obsesivo-
fobica, personalitatea psihastenica, debutul psihozelor.
Derealizarea se refera la sentimentul instrainare, indepartare, nonfamiliaritate, irealitate a lumii
percepute corect din punct de vedere formal. Aceasta apare subiectului iluzorie, ireala, uneori
inerta, cu un colorit cenusiu. In timp ce in cazul depersonalizarii este vorba de o schimbare a
propriului psihism, in derealizare este vorba de impresia de schimbare a realitatii externe, care
pentru bolnav si-a pierdut caracterul viu, original, autenticitatea.
Cele doua tablouri sindromatice se coreleaza frecvent.