Capitolul 5

Plecarea
Auzeam niste zgomote prin casa dar nu imi pasa atata timp cat iubirea
mea era cu mine.
Dimineta urmatoare cand m-am trezit am observat ca Kris nu mai era
langa mine .M-am dat jos din pat si am inceput sa o caut prin toata casa
ar nu am gasit-o ….In schimb am gasit un bilet de al iei pus pe masa din
bucatarie.
Robert…scria ea ,

Ce am trait cu tine aceste zile a fost magnific , dar nu ami putem

continua asa .A fost si…. s-a terminat . Valurile nu fac decat sa
risipeasca nisipul ….Asa a fost si iubirea noastra , mereu aceeasi , mereu
alta.Trebuie sa plec….E prea tarziu pentru noi.Eu nu mai am ce sa iti
ofer ….Tu?Nu mai a ice sa imi dai.Sa nu ma cauti . Voi pleca . Sa nu ma
cauti . Ar trebui sa iti continui viata cu Camile si pe mine sa ma
uiti….Nu ma intreba de ce pur si simplu nu a fost correct cea ce noi am
facut .Eu…..te iubesc si te voi iubi mereu …dar pur si simplu nu putem
fi impreuna.Plec spre Vancouver cu zborul de la ora 16:23…Nu veni
dupa mine .
Adio.
A ta pentru todeauna , Kristen!
Ma simteam gol pe dinauntru eram dezorientat si nu stiam ce sa fac . M-
am prabusit in mijlocul bucatariei si am inceput sa imi plang de mila .M-
am uitat lenes la ceas sperand ca inca voi avea timp sa o impiedic pe
Kristen sa se urce in avionul acela nenorocit.Era 16:00 . M-am inbracat
repede sperand ca inca mai am timp sa o prind pe Kristen.Cum dracu am
putu dormi pana la ora asta?In fine nu conteaza.M-am imbracat repede
cu ce am gasit la indemana si am iesit in grab ape usa dar in timp ce
coboram scarile am observant bratara lui Kristen zacand pe jos. Era
bratara pe care eu i-am facut-o cadou la terminarea filmului Twilight .
La dracu ea chiar nu mai vroia sa aiba de a face cu mine.Nu asta conta
trebuia sa aflu de ce .Am urcat in primul taxi pe care l-am vazut si si am
recitit biletul :
Robert…scria ea ,

Ce am trait cu tine aceste zile a fost magnific , dar nu ami putem

continua asa .A fost si…. s-a terminat . Valurile nu fac decat sa
risipeasca nisipul ….Asa a fost si iubirea noastra , mereu aceeasi , mereu
alta.Trebuie sa plec….E prea tarziu pentru noi.Eu nu mai am ce sa iti
ofer ….Tu?Nu mai a ice sa imi dai.Sa nu ma cauti . Voi pleca . Sa nu ma
cauti . Ar trebui sa iti continui viata cu Camile si pe mine sa ma
uiti….Nu ma intreba de ce pur si simplu nu a fost correct cea ce noi am
facut .Eu…..te iubesc si te voi iubi mereu …dar pur si simplu nu putem
fi impreuna.Plec spre Vancouver cu zborul de la ora 16:23…Nu veni
dupa mine .
Adio.
A ta pentru todeauna , Kristen!
Uitasem complet de ’’iubita’’ mea Camile .Dar de ec a plecat Kristen
asa dintr-o data?
Intr-un sfarsit am ajuns la aeroport .Era 16:20 . Alergam prin aeroport ca
un descreierat tipand :
 -KRISTEN!
Dar am vazut-o , lumina ochilor mei statea chiar in fata mea cu bagajul
ei imens plangand si suspinand . Nici nu m-am gandit la cea ce fac am
luat-o pe Kristen in brate …I-am lasat bagajul acolo unde era si am
alergat cu ea spre iesirea din aeroport .
-Robert!Lasa-ma in pace nu vreau sa mai am de a face cu tine .Treuie sa
ajung in Vancver cat mai repede .
Era ora 16:30 acum . Doamne ce bine am facut-o sa piarda avionul . Am
lasat-o jos pe trotuar si ea am inceput sa tipe :
-Ce se intampla cu tine?Nu ai primit biletul meu?
-Ba da ! Dar nu te puteam lasa sa pleci asa . Te iubesc si trebuie sa stiu
ce s-a intamplat.De ce ai plecat asa ?
-Pentru ca asa am vrut.Tipa ea cu ochii in lacrimi parca amintinudu-si
ceva.
-Nu am iubesti?Am intrebat eu.
-Nu .Spuse ea frangandu-mi sufletul .
Am luat-o in brate sarutandu-I parul .
-Lasa-ma spuse ea smucindu-se din imbratisarea mea .
Iar atunci inevitabilul s-a intamplat Kristan a vrut sa alerge si o masina a
trecut peste ea .
-KRISTEN !am tipat dar déjà era prea tarziu.