31.

Brownie Drop Defeats

BELLA
Pajistea a fost tacuta pentru un moment lung in timp ce eu ma uitam in gol la iarba care se
legana in vant. Ma irita inca si mai mult. Tot ce Edward… noi… am vrut a fost o zi departe
de toate astea. Departe de amintirile urate si presiune si… prostii. Nu conta cat de departe
fugeam sau cat de normal credeam ca ma simt, era tot timpul acolo, doar asteptand sa-mi
experimenteze momentul de fericire ca sa-mi poata rade in fata.
Edward a oftat langa mine, dar eu nu m-am uitat la el. Nu vroiam ca amaraciunea mea sa
se indrepte spre el.
- N-am vrut sa sune asa, Bella. Promit.
A soptit el disperat. Si bineinteles, poate ca el nu a vrut intentionat sa sune asa, dar era in
adancul capului sau. Pentru ca era adevarul. Puteam sa traiesc in negare cat vroiam, dar
niciodata n-o sa schimbe faptul ca nu sunt normala. Am impins si am dat la o parte toate
astea cum am putut mai bine si m-am intors spre Edward sa ridic din umeri spre el cu un
zambet. Nu-l puteam invinovati pe Edward pentru nimic din toate astea. Asta era doar o
parte a vietii mele. Ochii lui verzi aratau tristi si plini de remuscari cand s-au uitat in ai mei,
cu un zambet incredibil de fortat.
- Stii tu, prostia asta nu conteaza pentru mine.
A soptit el in timp ce imi mangaia iubitor mana. Acceptabil. Si eu i-am zambit inapoi. Am
stricat ziua, si tot ce vroiam cu adevarat era sa merg acasa si sa ma ingrop in propria mea
suferinta si jena pentru cateva ore. Edward a parut sa simta asta, in timp ce s-a ridicat de pe
pamant si si-a tinut mana intinsa pentru mine. Mi s-a facut frig cat timp am mers spre malul
raului, si Edward mi-a dat jacheta lui. Ma intrebam daca asta era singurul motiv pentru care
o purta in primul rand. Si gandul asta m-a facut sa ma simt imposibil mai rau. Pentru ca el
intotdeauna incerca sa ma faca sa ma simt confortabil si sa evite prostii ca asta. Si acum el
credea ca eu nu eram pregatita, si episodul asta a dovedit corect, si sansele ca el sa ma mai
atinga in felul acesta din nou erau atat de mici incat ma faceau sa vreau sa marai de frustrare.
Propria mea minte tradatoare distrusa se batea cu inima mea, instinctele mele, vointele mele,
si dorintele mele. Si la fel ca intotdeauna, ma invingea.

El mi-a spus in chiosc dupa aceea ca ma iubeste. Mi-a aratat asta cand s-a uitat in ochii mei
si mi-a mangaiat mana. Si am mangaiat-o si eu pe a lui si i-am spus si eu ca il iubesc, pe cea
cu inelul pe ea. Pentru ca eu chiar il iubesm. Si vroiam sa tip asta in capul meu ca sa vada; nu
era nimic de care sa se teama.
Cand m-a sarutat in seara aceea la usa de la balconul lui, am fost stimulanta. Il imploram in
tacere sa incerce din nou, si poate de data asta va fi diferit. Dar n-ar face asta. Mi-a spus din
nou ca ma iubeste inainte sa mergem la culcare, si mi-a aratat asta in mangaierile lui
iubitoare, in timp ce eu ii mangaiam parul si ii fredonam.
Scoala era scoala. Priviri si soapte si chicoteli indreptate spre fiecare lucru pe care il uram la
mine mai mult in momentul acela decat in oricare altul. Si Edward era acolo. Mergand cu
mine si facandu-ma sa ma simt mai bine cu electricitatea lui in timp ce se uita urat la toti
oamenii si ma ducea la fiecare ora. La pranz imi lasam gluga jos, pentru ca ii placea. Dupa
aceea el se apleca in parul meu si imi soptea la ureche ca ma iubeste. Si imi arata asta cand
imi mangaia parul si gatul. Stateam in fata lui Alice si Jasper si ne uitam la ei cum vorbesc si
se poarta ca un cuplu normal fericit. Ma tinea de mana la biologie, sub masa, pentru ca
nimeni sa nu se poata uita. Si cand stateam in fata usilor de la sala de sport, ma saruta usor
pe obraz si imi spunea din nou ca ma iubeste, aratandu-mi asta exact in fata lui Stanley si a
vrajitoarelor ei, si neacordandu-le nicio secunda atentie. Ascultam cand ele vorbeau si
barfeau. De obicei nu fac asta in vestiar in timp ce ma dezbrac. Dar inca ma simteam
amarata, si m-am gandit ca cel putin as putea trai in pace printre fiecare persoana pe care
Edward o putea atinge, si a facut-o. Probabil destul de bine. James a evitat orice fel de contact
vizual cu mine, exact ca vineri. Cred ca l-am speriat rau, dar nu putea sa-mi pese cu
adevarat. Ceva in legatura cu vanataia de pe nasul meu imi alimenta amaraciunea. Edward
ma astepta cand clopotelul suna, aratand ingrijorat cum era de obicei dupa fiecare ora, si
punandu-si protector bratul in jurul meu cand mergeam spre parcare. Inainte sa intru in
Porsche, ma saruta pe frunte si soptea langa pielea mea ca ma iubeste. Si imi arata cand imi
deschidea usa si ma ajuta sa intru inauntru.
Alice era stupida in legatura cu toata chestia. Era amicala cand se gandea la noi. Nu accepta
infrangerea. Asa ca mi-am tinut gura inchisa cand mergeam acasa, intrebandu-ma care ar fi
lucrul care ar infrange-o in sfarsit, si sa o faca sa realizeze cat de incredibil era Edward de
fapt.
Eram stimulanta din nou la usa de la balcon. Si ma simteam atat de ridicol si patetic facand
asta, dar ma rugam doar ca el sa mai incerce inca o data. Doar o singura data, doar sa vada
daca mintea mea a ajuns la acelasi nivel cu inima mea. N-a incercat. Mi-a spus ca ma iubeste
inainte sa ne culcam. Si mi-a aratat asta in timp ce mi-a mangaiat obrazul si m-a tinut strans
langa el. Si eu vroiam sa tip si sa racnesc la el, ca stiam ca ma iubeste. Si stiam ca nu conteaza
pentru el daca ma putea atinge in felul ala. Doar ma irita mai mult. Conta pentru mine. Si
vroiam sa conteze pentru el, macar putin. Ceva dezamagire era chiar draguta. In loc de asta,
m-am intalnit cu acceptare.
Toata saptamana a fost asta. Plina cu “Te iubesc”-uri intelegatoare, si cateodata “Te iubesc,
naibii”. Se inclina in partea mea cand treceam pe holuri, un gardian tacut cum imi tinea talia
si se uita urat la cei care treceau. Aratand de parca doar astepta ca cineva sa il impinga. Sa
indrazneasca sa se apropie de mine sau sa spuna lucrul gresit. Aveam nevoie de asta. Eram
nemultumita de asta. Adoram asta. Incepea sa ma atinga mai mult odata ce treceau zilele. La
scoala, la cafenea, in camera lui. Mainile lui erau intotdeauna pe mine cand eram destul de
aproape. Atingandu-mi bratele, mainile, obrajii, gatul, talia, umerii si niciodata, niciodata in
alta parte.
Cand m-am dus la el marti noaptea, parea ocupat cu ceva, si eu inca il stimulam. Si el inca
se indeparta. M-am luptat si m-am batut sa nu-l inghit ca o pastila amara. Nu e vina lui. Doar
ma protejeaza. Doar ma iubeste. Si cu siguranta mi-a spus destul. Marti mi-a spus de cinci
ori. Am dat ce aveam mai bun ca ma imbaiez in asta, sa las sa imi potoleasca amaraciunea pe
care o simteam pe cat de mult timp posibil. Imi provoca zambete veritabile si cateodata
chicoteli. Dar existau si zile rele. Pentru amandoi. Miercuri a fost a lui Edward. Mergea cu
mine la pranz, tragandu-ma in partea lui si miscandu-ne pe amandoi in jurul oamenilor de
pe holuri cu obisnuita lui usurinta si gratie. Eram prinsa in atingerea lui senina si in
imbratisarea lui iubitoare cand cineva mergea in jurul coltului, exact spre noi. A fost numai
un accident, usor evitat de Edward care si-a marit pasii si s-a intors protector spre mine sa
evite coliziunea cu baiatul cu par saten care s-a oprit imediat de asemenea. Edward nu era
atat de iertator in legatura cu toata chestia.
- Uita-te pe unde dracu` mergi, tampitule.
S-a repezit la baiat cu un ton dur, maraind la el. Baiatul cu par saten si-a ingustat ochii cand
Edward ne-a condus mai departe. Si exact cand eram aproape sa iesim din campul auditiv,
baiatul a trebuit sa faca cel mai rau comentariu posibil.
- S-o futi pe ma-ta, Cullen! A tipat el in hol.
Edward s-a oprit in mijlocul pasului. Si am simtit fiecare muschi din corpul lui incordandu-
se in jurul meu de tensiune la comentariul care era plasat mai putin ofensiv decat era de fapt.
Dar baiatul nu avea de unde sa stie. El ne-a intors in jur si inapoi spre baiatul cu par saten,
care era pe cale din pacate sa-i fie rupt… ceva… sau totul. Dar eu l-am oprit, tragandu-l
grabita intr-o clasa goala. El si-a intors privirea crunta furioasa spre mine in timp ce il
smulgeam si il trageam disperata inauntru, in ciuda puterii lui. In cele din urma am reusit,
dar probabil numai pentru ca el mi-a permis. Am inchis usa repede, presandu-mi spatele de
ea ca sa-i salvez viata baiatului care nu avea nicio idee. Edward marsaluia rigid in jurul
camerei goale cat timp isi trecea degetele prin par cu frustrare si furie.
- Pentru ce dracu` a fost asta?
A marait el, oprindu-se din mers momentan sa-si ingusteze ochii la mine. Ochii lui verzi
erau intunecati de rautate cat timp narile ii erau umflate de furie si pumnii inclestati. Eu am
oftat, stiind ca furia lui nu era menita sa fie impotriva mea.
- Daca il ranesti o sa-ti dea o suspendare.
Am explicat precauta, incercand sa nu-l supar mai mult. El si-a aruncat mainile in aer de
frustrare.
- Si ce dracu` e daca imi da! A racnit el la mine cu o voce zgomotoasa care m-a facut
instinctiv sa ma feresc.
Am folosit singura scuza care ar conta pentru el.
- O sa fiu aici singura toata saptamana.
Am spus incet, stiind ca lui nu i-ar placea ideea ca eu sa merg pe holuri fara el langa mine
sa ma protejeze. Fata lui a cazut dupa un minut inainte sa maraie de frustrare si sa se
tranteasca in locurile goale, lovindu-si coatele plin de durere deasupra mesei si punandu-si
capul in palme.
- La dracu`.
A injurat infrant, frecandu-si fata cu palmele in timp ce eu stateam la usa, nesigura cum sa-l
linistesc. Am simtit cel mai irational val de vina ca el si-a tinut firea numai pentru beneficiul
meu. Ca si cum eram un fel de povara pentru ca el n-a putut sa-l ia la pumni pe baiatul ala
asa cum ar fi vrut cu adevarat. Asta era doar realitatea profunzimii dragostei pe care i-o
purtam. I-as da orice l-ar face fericit si sa ma vada zambind.
Sovaielnic m-am tarat spre locul lui si incet am ridicat o mana spre umarul lui. Si chiar daca
muschii lui erau dificil de simtit prin jacheta lui de piele, puteam simti ca inca era incordat de
furie. Mi-am alunecat mana pe gatul lui, frecandu-l linistitor si in cele din urma urcand in
parul lui mangaindu-l delicat in incercarea de a-l calma. Dupa cateva momente, s-a ofensat
in palmele lui si a ridicat o mana, aducand-o in jurul taliei mele ca sa ma traga in poala lui.
Am stat pe picioarele lui cat timp el si-a ridicat in sfarsit capul din cealalta mana si a folosit-o
sa-mi dea gluga jos de pe cap.
- Scuze.
A mormait el, inca aratand frustrat, dar incercand sa se calmeze. Atat puteam spune. Asa
ca i-am zambit si am continuat sa-i mangai parul cat timp privirea lui furioasa se concentra
pe orice in afara de mine. Cuta era acolo pe fruntea lui din nou si sprancenele erau incruntate
de furie. Dupa o vreme, a oftat adanc si si-a pus fruntea pe umarul meu, intarind stransoarea
in jurul taliei mele, parul lui ciufulit gadilandu-mi urechea. N-am luat pranzul miercuri. Am
stat acolo in clasa intunecata cat timp eu am facut nenumarate incercari sa-i usurez furia cu
mangaieri iubitoare. I-am mangaiat parul. I-am sarutat obrazul. Mi-am ingropat fata in gatul
lui. I-am soptit la ureche ca il iubesc. I-am spus o gluma grosolana si fara gust despre doua
calugarite care au mers intr-un bar. Si cand clopotelul a sunat, el mi-a zambit din nou, cuta
disparuse.
Inca parea destul de preocupat cand m-am dus in camera lui in noaptea aceea. Si eram
ingrijorata ca si-a petrecut din nou seara in mintea lui, dar eram cumva multumita ca ridul
era absent de pe fata lui cand l-am sarutat. Inca, l-am stimulat. Tragand de parul lui si
incercand sa-i aduc dorinta si sa ma atinga din nou, miscandu-ma intentionat langa soldurile
lui. Bineinteles, Edward nu putea fi condus asa, si ar fi trebuit sa stiu de atunci ca nimic ce as
fi putut face nu ar fi mers cu el. In noaptea aia am simtit si altceva langa amaraciune si
frustrare. Infrangere. M-am imbaiat patetic in depresia amara care m-a infrant afundandu-
ma in ea. Toata noaptea, toata joia. Era atat de stupid. Ceva atat de mic si nesemnificativ
pentru un observator obisnuit. Nu era ca si cum eram vreo perversa sexuala sau ceva. Dar
ideea ca noi s-ar putea ca niciodata sa nu fim complet ca un cuplu real ma deranja la
nesfarsit. Puteam vorbi, puteam dormi, ne puteam iubi, si facandu-ne unul pe altul sa radem.
Eu eram singurul lucru care ne retinea de la a avansa la urmatorul nivel.
Cand am fost in bucatarie in noaptea aia facand friptura de vita, am avut fantezii cu cele
mai ridicole lucruri in legatura cu Edward si cu mine. Imi imaginam cum o sa fie prima data
pentru noi cand facea dragoste cu mine, si in sfarsit dandu-mi partea aia din el. Si eu o sa-i
dau virginitatea mea fara o secunda de ezitare pentru ca deja stiam ca il vroiam pe el si nimic
altceva. Cand deveneam destul de confortabili, poate o sa mormai ceva credibilitate
zvonurilor acelora pe care le-am auzit de la Jessica. Am visat ca am absolvit impreuna si am
mers la acelasi colegiu, niciodata plecand unul de langa celalalt. Poate o sa avem propria
noastra casa sau apartament, unde sa putem imparti acelasi pat fara sa ne ascundem, si sa
fim capabili sa facem dragoste din nou in fiecare noapte inainte sa-i fredonez sa doarma.
Satisfacuta si euforica cand ma tinea el in brate. Fanteziile mele au devenit mai ridicole cand
am adaugat legumele in fripura de vita. Ziua aceea in care ma va cere in casatorie, si eu cu
siguranta o sa spun da. Era stupid sa iau asta in considerare, dar mintea mea fugea odata cu
mine, aruncandu-mi in fata lucruri care niciodata n-o sa se intample. Probabil pana la urma l-
as bantui pe tatal meu adevarat ca se ne poata privi nunta. Dupa ce mama mea a murit, ei au
incercat sa ma convinga sa-l caut pe tatal meu, chiar daca el nu stia despre mine. Dar de ce sa
cauti pe cineva cu care n-o sa fii niciodata in stare sa traiesti? De ce sa-i arati ca are o speriata
ca fiica, una pe care nu o putea niciodata atinge sau imbratisa cum ar face orice tata normal.
N-ar fi niciodata in stare sa ma conduca la altar intr-o versiune cu Edward pe care am
convocat-o si care nici macar nu exista. Amaraciunea din interiorul meu s-a imprastiat si mi-
a facut visele sa se umfle in interiorul imaginatiei mele.
Creierul meu a inceput sa comploteze detalii in psihicul meu impotriva vointei mele
proprii. Ca, cum mi-ar planui Alice nunta, fortandu-ma in rochiile pe care le uram in timp ce
eu o intrebam lucruri ca De ce nu pot avea rochiile gluga? Si ea o sa ma faca sa zambesc ca o
femeie suparata cand o sa ridice voalul cu un zambet stramb. Elementele intregii fantezii
deveneau sfasietor de vii, transformandu-se intr-o viziune induiosatoare pe care o poseda
gandurile mele. Era de fapt atat de viu, incat am marait in oala cu friptura pe care o gateam
cand imaginea a venit in mintea mea cum Alice si Esme refuzau sa-i permita lui Edward
uzul lui de cuvinte gratioase in juramantul lui de nunta. Eu o sa-mi dau ochii peste cap la ele,
o sa ranjesc, si o sa refuz sa ma marit fara cuvintele alea. Fara permisiunea mea, cuvintele mi-
au sunat clar in cap cum le-ar recita Edward: … la bine sau la porcarii… la bogatie sau daca
amandoi sfarsim bieti nenorociti… jur solemn sa-i dau un sut in fund oricui te atinge… sa te iubesc si
sa te indragesc pentru… pentru totdeauna naibii… Oricine nu-l cunoaste destul de bine o sa se
uite la noi cu gura cascata, cu maxilarul larg de soc. Oamenii care il cunosc o sa-si dea ochii
peste cap si o sa ofteze de exasperare. Si noi o sa zambim unul la altul ca doi idioti completi,
in timp ce ministrul o sa ne priveasca indignat. O sa fac un tort-prajitura numai pentru
Edward. Peanut Butter Promises poate. O sa ne leganam nerabdatori in loc sa dansam, gata sa
incepem noaptea nuntii. Nu o sa-mi pese unde mergem. O sa facem dragoste mai intai.
Intens si incredibil si plin cu propriile noastre juraminte personale pana cand o sa ajungem la
apogeu de placere si de extazul devotamentului nostru. Apoi o sa-mi petrec restul noptii
facand cele mai imorale si mai nerusinate lucruri corpului sotului meu. Si o sa-i fredonez sa
doarma, imbaindu-ma in zambetul pe care o sa-l aiba tot timpul pe fata.
Si cu acest ultim gand imposibil, friptura mea era arsa si complet distrusa in timp ce fumul
se ridica in bule sufocante. Mi-am injurat imaginatia prea bogata cat timp am aruncat-o la
cosul de gunoi, privind cu groaza cum mancarea arsa aluneca neplacut in jos in sacul alb de
platic din cosul de gunoi grotesc. Putea sa fie buna.
Era o reverie atat de ridicola. Edward nici macar nu planuia saptamana dinainte. N-ar
prezenta niciodata interes pentru un colegiu comun. N-ar prezenta niciodata interes sa faca
sex cu mine. Ceea ce era probabil un lucru bun avand in vedere ca posibilitatea facea gradual
acest lucru inexistent.
Am aruncat nervoasa capacul la cosul de gunoi si am ridicat ceea ce a mai ramas. N-am
facut Peanut Butter Promises in noaptea aia. Am facut Brownie Drop Defeats.
Si cand m-am catarat pe balcon si am intrat in camera lui Edward, i-am dat un sarut moale,
iubitor si inocent. Invinsa. Eram obosita de respingerea si de amaraciunea pe care le simteam
cand se indeparta. Asa ca l-am salvat de necazul si de agonia de a trebui sa faca asta. Pentru
ca stiam ca nu vroia sa simt asta. Si eram si mai obosita sa-l fac sa se simta mizerabil odata cu
mine. Uram ca el sa-mi suporte povara. Avea deja destule si fara amaraciunea mea. Usurarea
era clara pe fata lui cand nu i-am tras parul si nu i-am starnit intentionat interesul, desi ochii
lui pareau tristi dintr-un motiv pe care nu l-am putut cerceta. I-am dat cel mai bun zambet al
meu si stiam ca o sa-l faca fericit. I-am spus ca il iubesc inainte sa ne culcam in noaptea aia. L-
am batut pe umar inainte sa-i fredonez sa doarma. Am refuzat sa aud acceptarea lui langa a
mea.
Ziua mea rea a fost vineri. A mers exact ca in celelalte zile din saptamana accea, mergand
pe holuri cu Edward si asteptand rabdatoare in locul meu dupa ora pentru ca el sa ma poata
lua ca pe un copil. Inca ma atingea oriunde era posibil cu mainile lui. Pe brate si pe gat, si
intotdeauna perfect inocent. Am inceput pranzul ca in toata saptamana. Rosalie si Emmet n-
au venit niciodata la masa noastra. Ma asteptam sa vina de cateva ori, dar pareau retrasi asa
ca au ramas la vechea lor masa singuri, imbratisati. Lui Rose nu-i placea Edward sau Jasper,
si Emmet ar fi mers oriunde mergea ea. Mi-am dat gluga jos pentru Edward si el mi-a
mangaiat ceafa in timp ce ne mancam Brownie Drop Defeats. Alice si Jasper au intrat in cantina
aratand veseli cand mergeau spre masa de mana, zambind si chicotind, si practic facandu-ma
sa vreau sa-i pocnesc pe amandoi. Stiam expresiile lor destul de bine pana atunci. Tocmai s-
au intors dintr-o runda rapida in dulapul portarului. Edward si eu i-am privit apropiindu-se
de masa. Deja simteam greutatea depresiei in legatura cu infrangerea cand Jasper s-a miscat
langa ea si si-a intins mainile sa-i prinda complet sanii in maini. Chiar acolo in fata noastra si
in fata intregii cafenele. Nu era nimic nou. Ei faceau intotdeauna chestii din astea. Lui Alice
nu-i pasa niciodata pentru ca ii placea cand el facea lucrurile astea. Spunea intotdeauna ca il
“insemneaza” in fata altor fete din scoala. Si ca de obicei, eu m-am strambat si m-am uitat
dezgustata in alta parte. Dar era ca si cum universul imi arunca in fata ceva pentru care
incepeam sa iau masuri de acceptare. L-am putut simti pe Edward intepenind langa mine
cand mana de pe gatul meu s-a oprit momentan din mangaiere. Eu doar m-am uitat in jos la
masa, impingand inca o Brownie Drop Defeat in gura, si frecandu-i genunchiul, doar ca sa-i
arat ca chiar nu-mi mai pasa.

EDWARD
Am fost asa un imbecil. Stand pe pajiste si incercand sa o linistesc cu singura cea mai
idioata propozitie cunoscuta de un barbat. Pe moment, nu am inteles de ce se simtea atat de
ranita. Frustrarea puteam cu siguranta sa o inteleg. Dar nu durerea. Stiam ca nu era gata
pentru genul asta de lucruri inca. Vroiam sa fiu inca si mai magar si sa spun ceva stupid ca
“Ti-am spus eu”. Apoi ea mi-a aruncat cuvintele inapoi cu amaraciune. “Fetele normale.”
N-am vrut sa se inteleaga asa, serios. Desi, daca era sa fiu sincer, era adevarat. Nu era
normala. Nici eu. Si serios, ce naiba e normal, oricum? Cine a setat standardele? Si ce era atat
de grozav in legatura cu asta incat s-o faca atat de amarata? Dar asta era intregul lucru.
Amaraciunea ei. Am mai vazut-o inainte de cateva ori. Majoritatea avand legatura cu tarfa
Stanley. Si cu cat ma gandeam mai mult, cu atat mai mult imi dadeam seama ca amaraciunea
ei nu era directionata spre Stanley sau Mallory. Era directionata spre a nu fi normala. O fata
normala. Am incercat sa-i spun ca nu conta pentru mine. Nimic dintre toate prostiile astea.
As minti cu nerusinare daca as spune ca nu ar fi dragut sa pot sa fiu capabil sa fac genul asta
de lucruri cu ea. Sa fiu capabil sa o ating si poate sa merg mai departe. Dar ea insemna atat
de mult pentru mine. Si propozitia asta doar i-a facut imposibilitatea ei si mai suparata. Avea
pe faţă expresia aia pe care o stiam atat de bine. Se simtea ca naiba. Si stiam de asemenea
cum sa ma ocup de asta. O sa-i arat al meu. Dar de data asta, nu aveam nimic de aratat. Imi
amintea de dinainte de Anul Nou cand ea m-a linistit pentru ca nu puteam simti dragoste. Si
nu mi-a putut arata al ei pentru ca nu eram unul pentru altul la chestiile astea separate.
Acum eu eram cel care statea deoparte si simtindu-ma neajutorat. Bineinteles ca ea n-a spus
ceva ridicol insensibil cum ar fi “Sunt sigura ca si nenorocitii pot sa iubeasca cateodata”.
Mda. Asta m-ar fi facut sa ma simt destul de nasol. Era cu siguranta un moment “deschide
gura – baga piciorul” pentru Edward – insensibilul magar spalacit – Cullen. I-am dat jacheta
mea pe drum spre barca pentru ca parea ca ii era frig. Era singurul motiv pentru care purtam
chestia aia blestemata oricum. Nici macar acest mic gest nu a facut-o sa zambeasca. I-am
privit fata cand ne intorceam acasa. Nu se uita la mine. Doar se uita la copaci si in jos la
jacheta mea cu aceeasi expresie frustrata pe fata. I-am spus in chiosc ca o iubesc. Pentru ca
chiar o iubesc. M-am gandit ca o sa ajute cu adevarat cand i-am vazut zambetul mic si mi-a
inmanat jacheta inapoi. Mi-am petrecut restul dupa-amiezii si seara gandindu-ma.
Intrebandu-ma de ce trebuia sa fie atat de amarata in legatura cu asta. Si intrebandu-ma de
ce nu o puteam atinge in felul ala daca nu era parte din… experienta ei. Sincer, eram un
bastard ignorant. Purtandu-ma cu fata mea de parca stiam totul despre ea si despre cum sa o
tratez, ceea ce era o minciuna. Pentru ca nu stiam primul lucru despre conditia ei. Medical.
Psihologic. Am ignorat tot jargonul medical al lui Carlisle pentru ca era atat de ofensiv
pentru ea. Cand a venit din nou in noaptea aia, amaraciunea ei era intoarsa inzecit. M-a
sarutat innebunita… disperata. Tragand de parul meu si arcuindu-si pieptul spre mine. Ca si
cum imi cerea sa o mangai din nou. Era atat de negandit. Nu suportam sa o fac sa se simta in
felul ala. Speriata, tematoare, panicata, si nelinistita. Rivaliza cu amaraciunea ei cand m-am
indepartat de ea, nedorind sa-i satisfac cererea. Uram sa o vad asa. As fi facut orice sa o fac sa
se simta mai bine. Orice in afara de asta. Asa ca i-am spus in noaptea aia ca o iubesc, din nou,
incercand cu orice din mine sa-i demonstrez in fiecare moment. Incercand sa-i arat ca nu
conteaza. Dar a venit luni, si comportamentul ei era neschimbat. Am mers pe holurile scolii cu
ea langa mine, tragand-o spre mine ca si cum protectivitatea mea era destul sa-i dizolve
frustrarea. Si am continuat sa-i spun ca o iubesc. Pentru ca chiar o iubeam. Si de asemenea
pentru ca era singurul lucru pe care puteam sa il fac ca ea sa zambeasca din nou. Am oprit-o
la sport, asigurandu-ma ca se uita si Stanley cand am sarutat-o pe obraz si i-am spus din nou
ca o iubesc. Am oftat la zambetul ei cand m-a lasat la usile duble, dorindu-mi sa pot intelege
toata frustrarea si amaraciunea ei. Dorindu-mi sa nu fiu atat de ingnorant. Cand am ajuns
acasa in dupa-amiaza aceea, am decis ca ar trebui sa stiu mai mult. Despre tot lucrul. Daca o
iubeam asa cum credeam ca o iubesc, as sti deja tot rahatul asta. Si Carlisle avea o librarie
medicala destul de larga in biroul lui. Asa ca m-am incuiat in camera si am inceput sa caut
printre cartile lui. Era totul atat de confuz. Trebuia sa am referintele medicale pentru texte, si
un dictionar medical pentru referinte. Si un dictionar normal pentru dictionarul medical. La
sase cand Daddy C a ajuns acasa, le-am selectat si le-am luat pe toate in camera mea. Avea
sa-mi ia o gramada de timp. A inceput totul ca o curiozitate inocenta. Am petrecut intreaga
seara citind despre simptomele tulburarilor post-traumatice. Mi-a luat o gramada traducerea
in engleza, si cand fata mea a batut la usa, eram complet afundat in carti. Am ascuns repede
cartile de ea, nevrand sa o supar si mai mult daca descoperea ceea ce faceam. Inca s-a aruncat
la mine fara rusine, si eu inca m-am indepartat. Fata mea era nici mai mult nici mai putin
decat hotarata si incapatanata ca un catar nenorocit. Am inceput sa o ating mai mult. Mici
mangaieri inocente pe pielea ei doar ca sa nu simta ca nu vroiam sa o ating deloc. Uram sa o
resping atat de strigator la cer in fiecare noapte, dar nu m-am putut forta sa-i fac asta din
nou. Sa fiu cel care o face sa se simta in felul acela. La scoala o protejam inca si mai
induiosator. Mai mult din cauza informatiilor pe care le-am aflat despre conditia ei. Era mult
mai rau decat am crezut eu. Tot ce am citit mi-a spus ca cazul ei era particular sever. Era atat
de groaznic pe cat a facut Carlisle sa para. Marti dupa-amiaza, m-am incuiat din nou in
birou, si am apelat la internet pentru mai multe informatii. Unele materiale pe care le-am citit
tineau o paralela stranie cu cateva dintre cele din zona noastra, desi am incercat sa-mi
pastrez mai mult atentia pe simptomele Bellei. Incercam sa pun cap la cap fiecare parte a
conditiei ei care a facut-o sa reactioneze in felul acela la atingerea mea. Tulburari post-
traumatice sau fobia. La final, m-am gandit ca fobia era doar un efect partial al tulburarilor
post-traumatice. Problema reala era felul in care creierul ei o proteja. Suna bine in teorie, dar
o multime de oameni scriau din experientele lor ca erau la fel de frustrate cum era si Bella.
Ca mintea lor ii forta intr-o reactie nedorita. Eram incuiat in camera mea citind carti din nou
cand Bella a venit la zece. Si am facut aceeasi chestie, le-am ascuns repede pentru ca ea sa nu
le vada. Uram sa umblu pe furis si sa ascund ceva de fata mea. Numai ca nu vroiam sa mai
adaug ceva la amarciunea ei de a nu fi normala. Si a trebuit sa faca din nou acelasi lucru cand
am tras-o spre mine pentru sarut. Inclestandu-si pumnii in parul meu si tragandu-l tare cat
timp ea se lupta cu limba mea si isi arcuia pieptul spre mine. Gafaia in gura mea, refuzand sa
ma lase sa ma indepartez cand s-a presat de mine mai dur, permitandu-mi sa simt fiecare
cuta a corpului ei mic si implorandu-ma sa-mi trec mainile peste ele. M-am indepartat de ea,
gafaind si leganandu-ma destul de tare, uitandu-ma in ochii ei caprui frustrati si intunecati
de dorinta. Era atat de disperata. Era atat de cruda. Era atat de sexy. Nu era singura care se
simtea frustrata in legatura cu toate astea. Ea facea lucrurile mai rele pentru amandoi facand
asta. Am incercat sa-i umplu vointa cu “Te iubesc”-uri cand ne urcam in pat. Incercam de
asemenea sa nu-mi imping erectia care vibra spre ea cat timp imi fredona sa dorm. Miercuri
a fost cea mai mare dovada ca atunci cand nu ploua, tuna. Tot timpul este cate un magar care
se pune cu mine cand am deja de-a face cu o mare cantitate de rahat. Comentariul lui m-a
iritat. Bine. Putin spus. M-a facut furios. Vroiam sa-i trantesc fundul de pamant si sa-i spun
sa-mi spuna asta in fata. Apoi sa-i scot toti dintii cand o sa faca asta. Dar Bella n-a permis
asta, tragandu-ma intr-o clasa goala singuri. Si singurul motiv pentru care am lasat-o a fost
pentru ca nu ma puteam lupta cu ea. Si toate eforturile ei m-au iritat si mai tare. Nu puteam
suporta sa-l las in pace pe James, si nici pe ala. Asa ca m-am pierdut si am tipat la fata mea.
Si cand ea a ramas cu mine desi imi pierdusem controlul atat de mult, m-a facut sa ma simt si
mai prost decat ma simteam deja. Dar in loc sa fie furioasa pe mine asa cum ar fi trebuit, era
in firea ei sa ierte. Mangaindu-ma si iubindu-ma de parca nu eram atat tampit si aproape i-
am riscat siguranta din cauza unui lucru atat de stupid. Am tinut-o in poala mea, lasand
furia la o parte ca sa nu o ranesc sau sa spun ceva gresit sau rau. Si ea stia exact cum sa ma
faca sa realizez cat de magar eram. Sarutandu-ma si iubindu-ma. M-a acoperit, epuizand
scanteile din mintea mea cu atingerile si dragostea ei. Apoi mi-a spus cea mai spurcata
gluma pe care am auzit-o cred, in toata viata mea. Ceea ce spunea mult. Si venind din gura
Bellei m-a facut sa zambesc in ciuda intregului lucru. Pentru ca asta era fata mea. Ar fi facut
orice era nevoie ca sa ma faca pe mine sa ma simt mai bine. In ciuda dispozitiei ei nasoale, a
lasat toate alea deoparte pentru mine. Glume porcoase cu calugarite si toate alea. Si nu a rosit
nici macar o data.
I-am studiat conditia chiar mai mult in seara aia din cauza asta. Stiam ca nu o pot stabiliza.
De fapt, probabil stiam mai bine decat Carlisle cu toate informatiile pe care le-am castigat
despre subiectul asta. Dar tot aveam nevoia sa o inteleg, poate sa fac lucrurile mai usoare, asa
ca am continuat sa citesc si sa invat. Observand toate lucrurile mici pe care le-a facut si aveau
legatura. Postura ei la scoala, felul in care se ascunde intotdeauna de oameni, cosmarurile si
atacurile de panica dupa ce a fost atinsa. Dar cand a venit in noaptea aia, inca era acolo
aceeasi disperare. Aproape ca si cum incerca sa-si dovedeasca ca poate fi o fata normala si
cerandu-mi mie ajutorul cand se impingea in vointea mea si in libidou pana la punctul mort,
doar incercand sa ma faca sa o mangai din nou. Trebuie sa fi fost singurul barbat de pe
planeta care isi dorea ca iubita lui sa se… opreasca sa incerce sa-l faca sa o simta. Luam serios
in considerare sa-mi schimb dusurile de dimineata, seara. Si cu fiecare erectie strigatoare la
cer, intotdeauna venea amaraciunea si frustrarea care ma faceau sa vreau sa-mi smulg parul
din cap. Ii spuneam ca o iubesc, in fiecare noapte. Sperand ca ea sa inteleaga ca nu era mare
treaba cu ceea ce facea.
Joi a fost mai rau pentru ea. Nu stiam de ce sau ce s-a rupt, dar era imposibil de suparata.
Inca o conduceam la fiecare ora, sarutand-o si iubind-o in fata tuturor. Incercam s-o fac sa se
simta cat de normal puteam. Ma intrebam daca s-a simtit asa dupa Craciun si eram
inconsolabil. Lipsit de ajutor. Asa ca atunci cand am mers acasa, am facut singurul lucru pe
care il puteam face. Am devenit putin obsedat, recunosc. Incuindu-ma in fiecare dupa-
amiaza si seara sa invat mai mult despre toate. Mai mult pentru Bella, dar sincer, era chiar
fascinant. Felul in care creierul reactioneaza la situatii si trauma. Lucrand sa se protejeze in
subconstient, fortand-o pe ea sa reactioneze la anumiti stimuli. Conditia ei era atat de severa
incat subconstientul mintii ei nu o sa-mi permita mie niciodata sa invadez un spatiu atat de
personal pentru ea. Am inteles de ce, desi n-am putut intelege de ce asta o facea atat de
suparata. Am inceput sa cercetez subiecte nelegate de fobia ei. Lucruri care pareau familiare
pentru mine. Pentru ca daca era sa fiu sincer, eram mai mult un pacient din cartea aia decat
imi permiteam eu sa recunosc. Dar n-am avut timp sa ma concentrez pe asta, pentru ca
atunci cand a venit fata mea in noaptea aia asteptam disperarea. Care n-a venit. S-a aplecat
sa-mi dea un sarut moale pe buze. Dulce si inocent si plin de ceva ce n-am putut sa-mi dau
seama ce era. Eram atat de usurat ca nu trebuia sa ma indepartez. Dar privirea din ochii ei
cand s-a indepartat mi-a facut inima sa se stranga. Inca nu intelegeam. Pana cand in
urmatoare dimineata cand mi-am luat prajiturile. Infrangere. Asta era in sarut si in privirea
din ochii ei. Se simtea infranta. Si stiam sentimentul asta atat de bine, pentru ca l-am simtit
cu numai cateva saptamani inainte.
Vineri trebuia sa fie o zi buna. Cu sosirea week-end-ului si tot. A inceput exact ca o zi
obisnuita din saptamana aceea. Am condus-o prin scoala ca de obicei, simtindu-ma cumva
usurat ca majoritatea privirilor si a soaptelor aproape s-au terminat. Fugeam spre clasele ei
dupa ce fiecare clopotel suna, si o gaseam asteptandu-ma pe mine asa cum am cerut.
Cateodata ma gandeam ca asta o facea sa se simta mai rau. Trebuind sa fie escortata prin
scoala de iubitul ei. Dar trebuia sa fie asa. Inca ii atingeam pielea la fiecare ocazie pe care o
aveam. Ma simteam atat de prost in legatura cu incidentele din timpul noptii, si putin mai
mult decat responsabil de infrangerea ei. Trebuind sa ma indepartez de ea de parca nu
muream sa o ating. Probabil facand-o sa se simta inferioara, desi mi-am promis mie ca o sa
fac exact opusul. Apoi situatia a devenit imposibil de rea la pranz. Ne mancam prajiturile.
Dar chiar nu vroiam sa le mananac, si nu pentru ca nu erau delicioase, pentru ca erau. Dra
erau patate, si ma faceau sa ma simt prost cat timp ii mangaiam gatul si o priveam
inghitindu-le. Jazz si Brandon au intrat in camera ca doi iepurasi excitati dupa ce s-au
cuibarit in dulapul portarului ultimele douazeci de minute. Si cand au venit la masa noastra,
am vrut sa-i trag un pumn. Dintre toate lucrurile pe care le putea face in fata ei, a trebuit sa o
stranga de sani pe Brandon. Freaca-i in fata fetei mele putin mai mult, fraierule. Nu era vina lui,
dar asta nu m-a oprit sa ma uit urat la el toata ora. Nu ca el mi-ar fi acordat atentie. Bella si-a
petrecut ora uitandu-se la masa, frecandu-mi genunchiul, si inghitindu-si infrangerea. Eram
terminat. Terminat din cauza intregului lucru ridicol. Si nici macar nu-l pot numi ridicol,
pentru ca am mai fost acolo. Incercand sa simt dragoste si sa o fortez atat de disperat sa vina
m-a tras in jos. Asta o tragea pe ea in jos. Si nu puteam sa stau in spate si sa privesc
infrangerea ei.
Cand am ajuns acasa am cautat neinduplecat. Cartile, internetul, mesaje, referinte
terapeutice. Cautand orice o putea ajuta. Si cand in sfarsit am gasit, stiam ce trebuia sa fac.
Era un simplu concept de fapt, care sa-i scada gradual stimulii negativi. Nu era un leac in
totalitate, in intelesul propriu-zis. Era ceva ce putea sa-i usureze complet fobia, pentru ca
fobia ei era legata de scantei si viziuni cauzate de tulburarile post-traumatice, ceea ce nu va fi
afectat de tehnica. Dar nu-i dadeau ei scanteile sau viziunile, doar sentimentele, asa ca
speram ca e posibil sa mearga, numai cu mine. Asta e de ajuns ca sa-i dau ei lucrul ala. Si
daca e facut in situatii pe termen lung, putea sa-i usureze tensiunea si in jurul altor oameni,
chiar daca nu-i putea atinge. Desi totusi era riscant. Era riscant pentru ca daca nu mergea,
inrautatea lucrurile. Pentru amandoi. Dar totusi trebuia sa incerc, si stiam ca si ea ar fi vrut sa
incerc. Asa ca mi-am petrecut seara reconstituind tehnica, si incercand sa o perfectionez in
mintea mea sa fac modificarile necesare. Si ma simteam ca un pervers. Pentru ca am petrecut
patru ore incercand sa aflu cum sa-i dau o senzatie fetei mele. Nu puteam sa fac asta in casa,
mai ales noaptea. Pentru ca daca nu mergea bine si ea se speria, aveam sa fim descoperiti. Si
eu probabil as fi retinut de politia locala. Cand a venit la zece in noaptea aia, aratand
suparata si infranta, m-am hotarat sa-mi tin ideea pana in momentul posibil. Nu vroiam ca
ea sa spere toata ziua si toata noaptea numai ca sa fie dezamagita. N-a vorbit mult in timpul
cinei in timp ce eu ii mangaiam parul si o tineam langa mine. Am mers in pat devreme. Era
distrusa si intunecata, si eu eram jumatate ingrozit, jumatate anticipand ziua urmatoare. Am
tinut-o aproape si i-am sarutat moale capul. I-am spus din nou cat de mult o iubesc.
Intotdeauna asta o facea sa zambeasca larg cand subliniam asta prin profanari. Cand s-a
trezit dimineata urmatoare si s-a pregatit sa plece, i-am cerut sa ne intalnim la chiosc la
amiaza. Ea a inghetat cand s-a uitat la mine din usa. Si expresia ei era agonizanta. Aproape i-
am spus chiar atunci ce planuiam. Dar ar avea sase ore sa spere.
- Si ia-ti iPod-ul.
Am mormait in timp ce stateam intins in pat, trecandu-mi degetele prin par si uitandu-ma
somnoros la ea cum statea in usa. Deja verificasem vremea pentru dupa-amiaza, si nu se
anunta ploaie sau nori, ceea ce facea pajistea de langa rau perfecta pentru… experiment. Ea a
deschis gura ca si cum vroia sa spuna ceva, dar a inchis-o si a dat din cap la mine, plecand
din camera fara sa intrebe nimic.