Sunteți pe pagina 1din 10

31.

Brownie Drop Defeats

BELLA
Pajistea a fost tacuta pentru un moment lung in timp ce eu ma uitam in gol la
iarba care se legana in vant. Ma irita inca si mai mult. Tot ce Edward… noi… am
vrut a fost o zi departe de toate astea. Departe de amintirile urate si presiune si…
prostii. Nu conta cat de departe fugeam sau cat de normal credeam ca ma simt,
era tot timpul acolo, doar asteptand sa-mi experimenteze momentul de fericire
ca sa-mi poata rade in fata.
Edward a oftat langa mine, dar eu nu m-am uitat la el. Nu vroiam ca
amaraciunea mea sa se indrepte spre el.
- N-am vrut sa sune asa, Bella. Promit.
A soptit el disperat. Si bineinteles, poate ca el nu a vrut intentionat sa sune asa,
dar era in adancul capului sau. Pentru ca era adevarul. Puteam sa traiesc in
negare cat vroiam, dar niciodata n-o sa schimbe faptul ca nu sunt normala. Am
impins si am dat la o parte toate astea cum am putut mai bine si m-am intors
spre Edward sa ridic din umeri spre el cu un zambet. Nu-l puteam invinovati pe
Edward pentru nimic din toate astea. Asta era doar o parte a vietii mele. Ochii lui
verzi aratau tristi si plini de remuscari cand s-au uitat in ai mei, cu un zambet
incredibil de fortat.
- Stii tu, prostia asta nu conteaza pentru mine.
A soptit el in timp ce imi mangaia iubitor mana. Acceptabil. Si eu i-am zambit
inapoi. Am stricat ziua, si tot ce vroiam cu adevarat era sa merg acasa si sa ma
ingrop in propria mea suferinta si jena pentru cateva ore. Edward a parut sa
simta asta, in timp ce s-a ridicat de pe pamant si si-a tinut mana intinsa pentru
mine. Mi s-a facut frig cat timp am mers spre malul raului, si Edward mi-a dat
jacheta lui. Ma intrebam daca asta era singurul motiv pentru care o purta in
primul rand. Si gandul asta m-a facut sa ma simt imposibil mai rau. Pentru ca el
intotdeauna incerca sa ma faca sa ma simt confortabil si sa evite prostii ca asta.
Si acum el credea ca eu nu eram pregatita, si episodul asta a dovedit corect, si
sansele ca el sa ma mai atinga in felul acesta din nou erau atat de mici incat ma
faceau sa vreau sa marai de frustrare. Propria mea minte tradatoare distrusa se
batea cu inima mea, instinctele mele, vointele mele, si dorintele mele. Si la fel ca
intotdeauna, ma invingea.

El mi-a spus in chiosc dupa aceea ca ma iubeste. Mi-a aratat asta cand s-a uitat
in ochii mei si mi-a mangaiat mana. Si am mangaiat-o si eu pe a lui si i-am spus si
eu ca il iubesc, pe cea cu inelul pe ea. Pentru ca eu chiar il iubesm. Si vroiam sa
tip asta in capul meu ca sa vada; nu era nimic de care sa se teama.
Cand m-a sarutat in seara aceea la usa de la balconul lui, am fost stimulanta. Il
imploram in tacere sa incerce din nou, si poate de data asta va fi diferit. Dar n-ar
face asta. Mi-a spus din nou ca ma iubeste inainte sa mergem la culcare, si mi-a
aratat asta in mangaierile lui iubitoare, in timp ce eu ii mangaiam parul si ii
fredonam.
Scoala era scoala. Priviri si soapte si chicoteli indreptate spre fiecare lucru pe
care il uram la mine mai mult in momentul acela decat in oricare altul. Si Edward
era acolo. Mergand cu mine si facandu-ma sa ma simt mai bine cu electricitatea
lui in timp ce se uita urat la toti oamenii si ma ducea la fiecare ora. La pranz imi
lasam gluga jos, pentru ca ii placea. Dupa aceea el se apleca in parul meu si imi
soptea la ureche ca ma iubeste. Si imi arata asta cand imi mangaia parul si gatul.
Stateam in fata lui Alice si Jasper si ne uitam la ei cum vorbesc si se poarta ca un
cuplu normal fericit. Ma tinea de mana la biologie, sub masa, pentru ca nimeni sa
nu se poata uita. Si cand stateam in fata usilor de la sala de sport, ma saruta usor
pe obraz si imi spunea din nou ca ma iubeste, aratandu-mi asta exact in fata lui
Stanley si a vrajitoarelor ei, si neacordandu-le nicio secunda atentie. Ascultam
cand ele vorbeau si barfeau. De obicei nu fac asta in vestiar in timp ce ma
dezbrac. Dar inca ma simteam amarata, si m-am gandit ca cel putin as putea trai
in pace printre fiecare persoana pe care Edward o putea atinge, si a facut-o.
Probabil destul de bine. James a evitat orice fel de contact vizual cu mine, exact
ca vineri. Cred ca l-am speriat rau, dar nu putea sa-mi pese cu adevarat. Ceva in
legatura cu vanataia de pe nasul meu imi alimenta amaraciunea. Edward ma
astepta cand clopotelul suna, aratand ingrijorat cum era de obicei dupa fiecare
ora, si punandu-si protector bratul in jurul meu cand mergeam spre parcare.
Inainte sa intru in Porsche, ma saruta pe frunte si soptea langa pielea mea ca ma
iubeste. Si imi arata cand imi deschidea usa si ma ajuta sa intru inauntru.
Alice era stupida in legatura cu toata chestia. Era amicala cand se gandea la
noi. Nu accepta infrangerea. Asa ca mi-am tinut gura inchisa cand mergeam
acasa, intrebandu-ma care ar fi lucrul care ar infrange-o in sfarsit, si sa o faca sa
realizeze cat de incredibil era Edward de fapt.
Eram stimulanta din nou la usa de la balcon. Si ma simteam atat de ridicol si
patetic facand asta, dar ma rugam doar ca el sa mai incerce inca o data. Doar o
singura data, doar sa vada daca mintea mea a ajuns la acelasi nivel cu inima
mea. N-a incercat. Mi-a spus ca ma iubeste inainte sa ne culcam. Si mi-a aratat
asta in timp ce mi-a mangaiat obrazul si m-a tinut strans langa el. Si eu vroiam sa
tip si sa racnesc la el, ca stiam ca ma iubeste. Si stiam ca nu conteaza pentru el
daca ma putea atinge in felul ala. Doar ma irita mai mult. Conta pentru mine. Si
vroiam sa conteze pentru el, macar putin. Ceva dezamagire era chiar draguta. In
loc de asta, m-am intalnit cu acceptare.
Toata saptamana a fost asta. Plina cu “Te iubesc”-uri intelegatoare, si
cateodata “Te iubesc, naibii”. Se inclina in partea mea cand treceam pe holuri,
un gardian tacut cum imi tinea talia si se uita urat la cei care treceau. Aratand de
parca doar astepta ca cineva sa il impinga. Sa indrazneasca sa se apropie de
mine sau sa spuna lucrul gresit. Aveam nevoie de asta. Eram nemultumita de
asta. Adoram asta. Incepea sa ma atinga mai mult odata ce treceau zilele. La
scoala, la cafenea, in camera lui. Mainile lui erau intotdeauna pe mine cand eram
destul de aproape. Atingandu-mi bratele, mainile, obrajii, gatul, talia, umerii si
niciodata, niciodata in alta parte.
Cand m-am dus la el marti noaptea, parea ocupat cu ceva, si eu inca il
stimulam. Si el inca se indeparta. M-am luptat si m-am batut sa nu-l inghit ca o
pastila amara. Nu e vina lui. Doar ma protejeaza. Doar ma iubeste. Si cu
siguranta mi-a spus destul. Marti mi-a spus de cinci ori. Am dat ce aveam mai
bun ca ma imbaiez in asta, sa las sa imi potoleasca amaraciunea pe care o
simteam pe cat de mult timp posibil. Imi provoca zambete veritabile si cateodata
chicoteli. Dar existau si zile rele. Pentru amandoi. Miercuri a fost a lui Edward.
Mergea cu mine la pranz, tragandu-ma in partea lui si miscandu-ne pe amandoi
in jurul oamenilor de pe holuri cu obisnuita lui usurinta si gratie. Eram prinsa in
atingerea lui senina si in imbratisarea lui iubitoare cand cineva mergea in jurul
coltului, exact spre noi. A fost numai un accident, usor evitat de Edward care si-a
marit pasii si s-a intors protector spre mine sa evite coliziunea cu baiatul cu par
saten care s-a oprit imediat de asemenea. Edward nu era atat de iertator in
legatura cu toata chestia.
- Uita-te pe unde dracu` mergi, tampitule.
S-a repezit la baiat cu un ton dur, maraind la el. Baiatul cu par saten si-a
ingustat ochii cand Edward ne-a condus mai departe. Si exact cand eram aproape
sa iesim din campul auditiv, baiatul a trebuit sa faca cel mai rau comentariu
posibil.
- S-o futi pe ma-ta, Cullen! A tipat el in hol.
Edward s-a oprit in mijlocul pasului. Si am simtit fiecare muschi din corpul lui
incordandu-se in jurul meu de tensiune la comentariul care era plasat mai putin
ofensiv decat era de fapt. Dar baiatul nu avea de unde sa stie. El ne-a intors in jur
si inapoi spre baiatul cu par saten, care era pe cale din pacate sa-i fie rupt…
ceva… sau totul. Dar eu l-am oprit, tragandu-l grabita intr-o clasa goala. El si-a
intors privirea crunta furioasa spre mine in timp ce il smulgeam si il trageam
disperata inauntru, in ciuda puterii lui. In cele din urma am reusit, dar probabil
numai pentru ca el mi-a permis. Am inchis usa repede, presandu-mi spatele de ea
ca sa-i salvez viata baiatului care nu avea nicio idee. Edward marsaluia rigid in
jurul camerei goale cat timp isi trecea degetele prin par cu frustrare si furie.
- Pentru ce dracu` a fost asta?
A marait el, oprindu-se din mers momentan sa-si ingusteze ochii la mine. Ochii
lui verzi erau intunecati de rautate cat timp narile ii erau umflate de furie si
pumnii inclestati. Eu am oftat, stiind ca furia lui nu era menita sa fie impotriva
mea.
- Daca il ranesti o sa-ti dea o suspendare.
Am explicat precauta, incercand sa nu-l supar mai mult. El si-a aruncat mainile
in aer de frustrare.
- Si ce dracu` e daca imi da! A racnit el la mine cu o voce zgomotoasa care m-a
facut instinctiv sa ma feresc.
Am folosit singura scuza care ar conta pentru el.
- O sa fiu aici singura toata saptamana.
Am spus incet, stiind ca lui nu i-ar placea ideea ca eu sa merg pe holuri fara el
langa mine sa ma protejeze. Fata lui a cazut dupa un minut inainte sa maraie de
frustrare si sa se tranteasca in locurile goale, lovindu-si coatele plin de durere
deasupra mesei si punandu-si capul in palme.
- La dracu`.
A injurat infrant, frecandu-si fata cu palmele in timp ce eu stateam la usa,
nesigura cum sa-l linistesc. Am simtit cel mai irational val de vina ca el si-a tinut
firea numai pentru beneficiul meu. Ca si cum eram un fel de povara pentru ca el
n-a putut sa-l ia la pumni pe baiatul ala asa cum ar fi vrut cu adevarat. Asta era
doar realitatea profunzimii dragostei pe care i-o purtam. I-as da orice l-ar face
fericit si sa ma vada zambind.
Sovaielnic m-am tarat spre locul lui si incet am ridicat o mana spre umarul lui.
Si chiar daca muschii lui erau dificil de simtit prin jacheta lui de piele, puteam
simti ca inca era incordat de furie. Mi-am alunecat mana pe gatul lui, frecandu-l
linistitor si in cele din urma urcand in parul lui mangaindu-l delicat in incercarea
de a-l calma. Dupa cateva momente, s-a ofensat in palmele lui si a ridicat o
mana, aducand-o in jurul taliei mele ca sa ma traga in poala lui. Am stat pe
picioarele lui cat timp el si-a ridicat in sfarsit capul din cealalta mana si a folosit-o
sa-mi dea gluga jos de pe cap.
- Scuze.
A mormait el, inca aratand frustrat, dar incercand sa se calmeze. Atat puteam
spune. Asa ca i-am zambit si am continuat sa-i mangai parul cat timp privirea lui
furioasa se concentra pe orice in afara de mine. Cuta era acolo pe fruntea lui din
nou si sprancenele erau incruntate de furie. Dupa o vreme, a oftat adanc si si-a
pus fruntea pe umarul meu, intarind stransoarea in jurul taliei mele, parul lui
ciufulit gadilandu-mi urechea. N-am luat pranzul miercuri. Am stat acolo in clasa
intunecata cat timp eu am facut nenumarate incercari sa-i usurez furia cu
mangaieri iubitoare. I-am mangaiat parul. I-am sarutat obrazul. Mi-am ingropat
fata in gatul lui. I-am soptit la ureche ca il iubesc. I-am spus o gluma grosolana si
fara gust despre doua calugarite care au mers intr-un bar. Si cand clopotelul a
sunat, el mi-a zambit din nou, cuta disparuse.
Inca parea destul de preocupat cand m-am dus in camera lui in noaptea aceea.
Si eram ingrijorata ca si-a petrecut din nou seara in mintea lui, dar eram cumva
multumita ca ridul era absent de pe fata lui cand l-am sarutat. Inca, l-am
stimulat. Tragand de parul lui si incercand sa-i aduc dorinta si sa ma atinga din
nou, miscandu-ma intentionat langa soldurile lui. Bineinteles, Edward nu putea fi
condus asa, si ar fi trebuit sa stiu de atunci ca nimic ce as fi putut face nu ar fi
mers cu el. In noaptea aia am simtit si altceva langa amaraciune si frustrare.
Infrangere. M-am imbaiat patetic in depresia amara care m-a infrant afundandu-
ma in ea. Toata noaptea, toata joia. Era atat de stupid. Ceva atat de mic si
nesemnificativ pentru un observator obisnuit. Nu era ca si cum eram vreo
perversa sexuala sau ceva. Dar ideea ca noi s-ar putea ca niciodata sa nu fim
complet ca un cuplu real ma deranja la nesfarsit. Puteam vorbi, puteam dormi, ne
puteam iubi, si facandu-ne unul pe altul sa radem. Eu eram singurul lucru care ne
retinea de la a avansa la urmatorul nivel.
Cand am fost in bucatarie in noaptea aia facand friptura de vita, am avut
fantezii cu cele mai ridicole lucruri in legatura cu Edward si cu mine. Imi
imaginam cum o sa fie prima data pentru noi cand facea dragoste cu mine, si in
sfarsit dandu-mi partea aia din el. Si eu o sa-i dau virginitatea mea fara o
secunda de ezitare pentru ca deja stiam ca il vroiam pe el si nimic altceva. Cand
deveneam destul de confortabili, poate o sa mormai ceva credibilitate zvonurilor
acelora pe care le-am auzit de la Jessica. Am visat ca am absolvit impreuna si am
mers la acelasi colegiu, niciodata plecand unul de langa celalalt. Poate o sa avem
propria noastra casa sau apartament, unde sa putem imparti acelasi pat fara sa
ne ascundem, si sa fim capabili sa facem dragoste din nou in fiecare noapte
inainte sa-i fredonez sa doarma. Satisfacuta si euforica cand ma tinea el in brate.
Fanteziile mele au devenit mai ridicole cand am adaugat legumele in fripura de
vita. Ziua aceea in care ma va cere in casatorie, si eu cu siguranta o sa spun da.
Era stupid sa iau asta in considerare, dar mintea mea fugea odata cu mine,
aruncandu-mi in fata lucruri care niciodata n-o sa se intample. Probabil pana la
urma l-as bantui pe tatal meu adevarat ca se ne poata privi nunta. Dupa ce
mama mea a murit, ei au incercat sa ma convinga sa-l caut pe tatal meu, chiar
daca el nu stia despre mine. Dar de ce sa cauti pe cineva cu care n-o sa fii
niciodata in stare sa traiesti? De ce sa-i arati ca are o speriata ca fiica, una pe
care nu o putea niciodata atinge sau imbratisa cum ar face orice tata normal. N-
ar fi niciodata in stare sa ma conduca la altar intr-o versiune cu Edward pe care
am convocat-o si care nici macar nu exista. Amaraciunea din interiorul meu s-a
imprastiat si mi-a facut visele sa se umfle in interiorul imaginatiei mele.
Creierul meu a inceput sa comploteze detalii in psihicul meu impotriva vointei
mele proprii. Ca, cum mi-ar planui Alice nunta, fortandu-ma in rochiile pe care le
uram in timp ce eu o intrebam lucruri ca De ce nu pot avea rochiile gluga? Si ea o
sa ma faca sa zambesc ca o femeie suparata cand o sa ridice voalul cu un
zambet stramb. Elementele intregii fantezii deveneau sfasietor de vii,
transformandu-se intr-o viziune induiosatoare pe care o poseda gandurile mele.
Era de fapt atat de viu, incat am marait in oala cu friptura pe care o gateam cand
imaginea a venit in mintea mea cum Alice si Esme refuzau sa-i permita lui
Edward uzul lui de cuvinte gratioase in juramantul lui de nunta. Eu o sa-mi dau
ochii peste cap la ele, o sa ranjesc, si o sa refuz sa ma marit fara cuvintele alea.
Fara permisiunea mea, cuvintele mi-au sunat clar in cap cum le-ar recita Edward:
… la bine sau la porcarii… la bogatie sau daca amandoi sfarsim bieti nenorociti…
jur solemn sa-i dau un sut in fund oricui te atinge… sa te iubesc si sa te indragesc
pentru… pentru totdeauna naibii… Oricine nu-l cunoaste destul de bine o sa se
uite la noi cu gura cascata, cu maxilarul larg de soc. Oamenii care il cunosc o sa-
si dea ochii peste cap si o sa ofteze de exasperare. Si noi o sa zambim unul la
altul ca doi idioti completi, in timp ce ministrul o sa ne priveasca indignat. O sa
fac un tort-prajitura numai pentru Edward. Peanut Butter Promises poate. O sa ne
leganam nerabdatori in loc sa dansam, gata sa incepem noaptea nuntii. Nu o sa-
mi pese unde mergem. O sa facem dragoste mai intai. Intens si incredibil si plin
cu propriile noastre juraminte personale pana cand o sa ajungem la apogeu de
placere si de extazul devotamentului nostru. Apoi o sa-mi petrec restul noptii
facand cele mai imorale si mai nerusinate lucruri corpului sotului meu. Si o sa-i
fredonez sa doarma, imbaindu-ma in zambetul pe care o sa-l aiba tot timpul pe
fata.
Si cu acest ultim gand imposibil, friptura mea era arsa si complet distrusa in
timp ce fumul se ridica in bule sufocante. Mi-am injurat imaginatia prea bogata
cat timp am aruncat-o la cosul de gunoi, privind cu groaza cum mancarea arsa
aluneca neplacut in jos in sacul alb de platic din cosul de gunoi grotesc. Putea sa
fie buna.
Era o reverie atat de ridicola. Edward nici macar nu planuia saptamana
dinainte. N-ar prezenta niciodata interes pentru un colegiu comun. N-ar prezenta
niciodata interes sa faca sex cu mine. Ceea ce era probabil un lucru bun avand in
vedere ca posibilitatea facea gradual acest lucru inexistent.
Am aruncat nervoasa capacul la cosul de gunoi si am ridicat ceea ce a mai
ramas. N-am facut Peanut Butter Promises in noaptea aia. Am facut Brownie
Drop Defeats.
Si cand m-am catarat pe balcon si am intrat in camera lui Edward, i-am dat un
sarut moale, iubitor si inocent. Invinsa. Eram obosita de respingerea si de
amaraciunea pe care le simteam cand se indeparta. Asa ca l-am salvat de
necazul si de agonia de a trebui sa faca asta. Pentru ca stiam ca nu vroia sa simt
asta. Si eram si mai obosita sa-l fac sa se simta mizerabil odata cu mine. Uram ca
el sa-mi suporte povara. Avea deja destule si fara amaraciunea mea. Usurarea
era clara pe fata lui cand nu i-am tras parul si nu i-am starnit intentionat
interesul, desi ochii lui pareau tristi dintr-un motiv pe care nu l-am putut cerceta.
I-am dat cel mai bun zambet al meu si stiam ca o sa-l faca fericit. I-am spus ca il
iubesc inainte sa ne culcam in noaptea aia. L-am batut pe umar inainte sa-i
fredonez sa doarma. Am refuzat sa aud acceptarea lui langa a mea.
Ziua mea rea a fost vineri. A mers exact ca in celelalte zile din saptamana
accea, mergand pe holuri cu Edward si asteptand rabdatoare in locul meu dupa
ora pentru ca el sa ma poata lua ca pe un copil. Inca ma atingea oriunde era
posibil cu mainile lui. Pe brate si pe gat, si intotdeauna perfect inocent. Am
inceput pranzul ca in toata saptamana. Rosalie si Emmet n-au venit niciodata la
masa noastra. Ma asteptam sa vina de cateva ori, dar pareau retrasi asa ca au
ramas la vechea lor masa singuri, imbratisati. Lui Rose nu-i placea Edward sau
Jasper, si Emmet ar fi mers oriunde mergea ea. Mi-am dat gluga jos pentru
Edward si el mi-a mangaiat ceafa in timp ce ne mancam Brownie Drop Defeats.
Alice si Jasper au intrat in cantina aratand veseli cand mergeau spre masa de
mana, zambind si chicotind, si practic facandu-ma sa vreau sa-i pocnesc pe
amandoi. Stiam expresiile lor destul de bine pana atunci. Tocmai s-au intors dintr-
o runda rapida in dulapul portarului. Edward si eu i-am privit apropiindu-se de
masa. Deja simteam greutatea depresiei in legatura cu infrangerea cand Jasper s-
a miscat langa ea si si-a intins mainile sa-i prinda complet sanii in maini. Chiar
acolo in fata noastra si in fata intregii cafenele. Nu era nimic nou. Ei faceau
intotdeauna chestii din astea. Lui Alice nu-i pasa niciodata pentru ca ii placea
cand el facea lucrurile astea. Spunea intotdeauna ca il “insemneaza” in fata altor
fete din scoala. Si ca de obicei, eu m-am strambat si m-am uitat dezgustata in
alta parte. Dar era ca si cum universul imi arunca in fata ceva pentru care
incepeam sa iau masuri de acceptare. L-am putut simti pe Edward intepenind
langa mine cand mana de pe gatul meu s-a oprit momentan din mangaiere. Eu
doar m-am uitat in jos la masa, impingand inca o Brownie Drop Defeat in gura, si
frecandu-i genunchiul, doar ca sa-i arat ca chiar nu-mi mai pasa.

EDWARD
Am fost asa un imbecil. Stand pe pajiste si incercand sa o linistesc cu singura
cea mai idioata propozitie cunoscuta de un barbat. Pe moment, nu am inteles de
ce se simtea atat de ranita. Frustrarea puteam cu siguranta sa o inteleg. Dar nu
durerea. Stiam ca nu era gata pentru genul asta de lucruri inca. Vroiam sa fiu
inca si mai magar si sa spun ceva stupid ca “Ti-am spus eu”. Apoi ea mi-a
aruncat cuvintele inapoi cu amaraciune. “Fetele normale.”
N-am vrut sa se inteleaga asa, serios. Desi, daca era sa fiu sincer, era adevarat.
Nu era normala. Nici eu. Si serios, ce naiba e normal, oricum? Cine a setat
standardele? Si ce era atat de grozav in legatura cu asta incat s-o faca atat de
amarata? Dar asta era intregul lucru. Amaraciunea ei. Am mai vazut-o inainte de
cateva ori. Majoritatea avand legatura cu tarfa Stanley. Si cu cat ma gandeam
mai mult, cu atat mai mult imi dadeam seama ca amaraciunea ei nu era
directionata spre Stanley sau Mallory. Era directionata spre a nu fi normala. O
fata normala. Am incercat sa-i spun ca nu conta pentru mine. Nimic dintre toate
prostiile astea. As minti cu nerusinare daca as spune ca nu ar fi dragut sa pot sa
fiu capabil sa fac genul asta de lucruri cu ea. Sa fiu capabil sa o ating si poate sa
merg mai departe. Dar ea insemna atat de mult pentru mine. Si propozitia asta
doar i-a facut imposibilitatea ei si mai suparata. Avea pe faţă expresia aia pe care
o stiam atat de bine. Se simtea ca naiba. Si stiam de asemenea cum sa ma ocup
de asta. O sa-i arat al meu. Dar de data asta, nu aveam nimic de aratat. Imi
amintea de dinainte de Anul Nou cand ea m-a linistit pentru ca nu puteam simti
dragoste. Si nu mi-a putut arata al ei pentru ca nu eram unul pentru altul la
chestiile astea separate. Acum eu eram cel care statea deoparte si simtindu-ma
neajutorat. Bineinteles ca ea n-a spus ceva ridicol insensibil cum ar fi “Sunt
sigura ca si nenorocitii pot sa iubeasca cateodata”. Mda. Asta m-ar fi facut sa ma
simt destul de nasol. Era cu siguranta un moment “deschide gura – baga piciorul”
pentru Edward – insensibilul magar spalacit – Cullen. I-am dat jacheta mea pe
drum spre barca pentru ca parea ca ii era frig. Era singurul motiv pentru care
purtam chestia aia blestemata oricum. Nici macar acest mic gest nu a facut-o sa
zambeasca. I-am privit fata cand ne intorceam acasa. Nu se uita la mine. Doar se
uita la copaci si in jos la jacheta mea cu aceeasi expresie frustrata pe fata. I-am
spus in chiosc ca o iubesc. Pentru ca chiar o iubesc. M-am gandit ca o sa ajute cu
adevarat cand i-am vazut zambetul mic si mi-a inmanat jacheta inapoi. Mi-am
petrecut restul dupa-amiezii si seara gandindu-ma. Intrebandu-ma de ce trebuia
sa fie atat de amarata in legatura cu asta. Si intrebandu-ma de ce nu o puteam
atinge in felul ala daca nu era parte din… experienta ei. Sincer, eram un bastard
ignorant. Purtandu-ma cu fata mea de parca stiam totul despre ea si despre cum
sa o tratez, ceea ce era o minciuna. Pentru ca nu stiam primul lucru despre
conditia ei. Medical. Psihologic. Am ignorat tot jargonul medical al lui Carlisle
pentru ca era atat de ofensiv pentru ea. Cand a venit din nou in noaptea aia,
amaraciunea ei era intoarsa inzecit. M-a sarutat innebunita… disperata. Tragand
de parul meu si arcuindu-si pieptul spre mine. Ca si cum imi cerea sa o mangai
din nou. Era atat de negandit. Nu suportam sa o fac sa se simta in felul ala.
Speriata, tematoare, panicata, si nelinistita. Rivaliza cu amaraciunea ei cand m-
am indepartat de ea, nedorind sa-i satisfac cererea. Uram sa o vad asa. As fi
facut orice sa o fac sa se simta mai bine. Orice in afara de asta. Asa ca i-am spus
in noaptea aia ca o iubesc, din nou, incercand cu orice din mine sa-i demonstrez
in fiecare moment. Incercand sa-i arat ca nu conteaza. Dar a venit luni, si
comportamentul ei era neschimbat. Am mers pe holurile scolii cu ea langa mine,
tragand-o spre mine ca si cum protectivitatea mea era destul sa-i dizolve
frustrarea. Si am continuat sa-i spun ca o iubesc. Pentru ca chiar o iubeam. Si de
asemenea pentru ca era singurul lucru pe care puteam sa il fac ca ea sa
zambeasca din nou. Am oprit-o la sport, asigurandu-ma ca se uita si Stanley cand
am sarutat-o pe obraz si i-am spus din nou ca o iubesc. Am oftat la zambetul ei
cand m-a lasat la usile duble, dorindu-mi sa pot intelege toata frustrarea si
amaraciunea ei. Dorindu-mi sa nu fiu atat de ingnorant. Cand am ajuns acasa in
dupa-amiaza aceea, am decis ca ar trebui sa stiu mai mult. Despre tot lucrul.
Daca o iubeam asa cum credeam ca o iubesc, as sti deja tot rahatul asta. Si
Carlisle avea o librarie medicala destul de larga in biroul lui. Asa ca m-am incuiat
in camera si am inceput sa caut printre cartile lui. Era totul atat de confuz.
Trebuia sa am referintele medicale pentru texte, si un dictionar medical pentru
referinte. Si un dictionar normal pentru dictionarul medical. La sase cand Daddy
C a ajuns acasa, le-am selectat si le-am luat pe toate in camera mea. Avea sa-mi
ia o gramada de timp. A inceput totul ca o curiozitate inocenta. Am petrecut
intreaga seara citind despre simptomele tulburarilor post-traumatice. Mi-a luat o
gramada traducerea in engleza, si cand fata mea a batut la usa, eram complet
afundat in carti. Am ascuns repede cartile de ea, nevrand sa o supar si mai mult
daca descoperea ceea ce faceam. Inca s-a aruncat la mine fara rusine, si eu inca
m-am indepartat. Fata mea era nici mai mult nici mai putin decat hotarata si
incapatanata ca un catar nenorocit. Am inceput sa o ating mai mult. Mici
mangaieri inocente pe pielea ei doar ca sa nu simta ca nu vroiam sa o ating
deloc. Uram sa o resping atat de strigator la cer in fiecare noapte, dar nu m-am
putut forta sa-i fac asta din nou. Sa fiu cel care o face sa se simta in felul acela.
La scoala o protejam inca si mai induiosator. Mai mult din cauza informatiilor pe
care le-am aflat despre conditia ei. Era mult mai rau decat am crezut eu. Tot ce
am citit mi-a spus ca cazul ei era particular sever. Era atat de groaznic pe cat a
facut Carlisle sa para. Marti dupa-amiaza, m-am incuiat din nou in birou, si am
apelat la internet pentru mai multe informatii. Unele materiale pe care le-am citit
tineau o paralela stranie cu cateva dintre cele din zona noastra, desi am incercat
sa-mi pastrez mai mult atentia pe simptomele Bellei. Incercam sa pun cap la cap
fiecare parte a conditiei ei care a facut-o sa reactioneze in felul acela la atingerea
mea. Tulburari post-traumatice sau fobia. La final, m-am gandit ca fobia era doar
un efect partial al tulburarilor post-traumatice. Problema reala era felul in care
creierul ei o proteja. Suna bine in teorie, dar o multime de oameni scriau din
experientele lor ca erau la fel de frustrate cum era si Bella. Ca mintea lor ii forta
intr-o reactie nedorita. Eram incuiat in camera mea citind carti din nou cand Bella
a venit la zece. Si am facut aceeasi chestie, le-am ascuns repede pentru ca ea sa
nu le vada. Uram sa umblu pe furis si sa ascund ceva de fata mea. Numai ca nu
vroiam sa mai adaug ceva la amarciunea ei de a nu fi normala. Si a trebuit sa
faca din nou acelasi lucru cand am tras-o spre mine pentru sarut. Inclestandu-si
pumnii in parul meu si tragandu-l tare cat timp ea se lupta cu limba mea si isi
arcuia pieptul spre mine. Gafaia in gura mea, refuzand sa ma lase sa ma
indepartez cand s-a presat de mine mai dur, permitandu-mi sa simt fiecare cuta a
corpului ei mic si implorandu-ma sa-mi trec mainile peste ele. M-am indepartat
de ea, gafaind si leganandu-ma destul de tare, uitandu-ma in ochii ei caprui
frustrati si intunecati de dorinta. Era atat de disperata. Era atat de cruda. Era atat
de sexy. Nu era singura care se simtea frustrata in legatura cu toate astea. Ea
facea lucrurile mai rele pentru amandoi facand asta. Am incercat sa-i umplu
vointa cu “Te iubesc”-uri cand ne urcam in pat. Incercam de asemenea sa nu-mi
imping erectia care vibra spre ea cat timp imi fredona sa dorm. Miercuri a fost
cea mai mare dovada ca atunci cand nu ploua, tuna. Tot timpul este cate un
magar care se pune cu mine cand am deja de-a face cu o mare cantitate de
rahat. Comentariul lui m-a iritat. Bine. Putin spus. M-a facut furios. Vroiam sa-i
trantesc fundul de pamant si sa-i spun sa-mi spuna asta in fata. Apoi sa-i scot toti
dintii cand o sa faca asta. Dar Bella n-a permis asta, tragandu-ma intr-o clasa
goala singuri. Si singurul motiv pentru care am lasat-o a fost pentru ca nu ma
puteam lupta cu ea. Si toate eforturile ei m-au iritat si mai tare. Nu puteam
suporta sa-l las in pace pe James, si nici pe ala. Asa ca m-am pierdut si am tipat
la fata mea. Si cand ea a ramas cu mine desi imi pierdusem controlul atat de
mult, m-a facut sa ma simt si mai prost decat ma simteam deja. Dar in loc sa fie
furioasa pe mine asa cum ar fi trebuit, era in firea ei sa ierte. Mangaindu-ma si
iubindu-ma de parca nu eram atat tampit si aproape i-am riscat siguranta din
cauza unui lucru atat de stupid. Am tinut-o in poala mea, lasand furia la o parte
ca sa nu o ranesc sau sa spun ceva gresit sau rau. Si ea stia exact cum sa ma
faca sa realizez cat de magar eram. Sarutandu-ma si iubindu-ma. M-a acoperit,
epuizand scanteile din mintea mea cu atingerile si dragostea ei. Apoi mi-a spus
cea mai spurcata gluma pe care am auzit-o cred, in toata viata mea. Ceea ce
spunea mult. Si venind din gura Bellei m-a facut sa zambesc in ciuda intregului
lucru. Pentru ca asta era fata mea. Ar fi facut orice era nevoie ca sa ma faca pe
mine sa ma simt mai bine. In ciuda dispozitiei ei nasoale, a lasat toate alea
deoparte pentru mine. Glume porcoase cu calugarite si toate alea. Si nu a rosit
nici macar o data.
I-am studiat conditia chiar mai mult in seara aia din cauza asta. Stiam ca nu o
pot stabiliza. De fapt, probabil stiam mai bine decat Carlisle cu toate informatiile
pe care le-am castigat despre subiectul asta. Dar tot aveam nevoia sa o inteleg,
poate sa fac lucrurile mai usoare, asa ca am continuat sa citesc si sa invat.
Observand toate lucrurile mici pe care le-a facut si aveau legatura. Postura ei la
scoala, felul in care se ascunde intotdeauna de oameni, cosmarurile si atacurile
de panica dupa ce a fost atinsa. Dar cand a venit in noaptea aia, inca era acolo
aceeasi disperare. Aproape ca si cum incerca sa-si dovedeasca ca poate fi o fata
normala si cerandu-mi mie ajutorul cand se impingea in vointea mea si in libidou
pana la punctul mort, doar incercand sa ma faca sa o mangai din nou. Trebuie sa
fi fost singurul barbat de pe planeta care isi dorea ca iubita lui sa se… opreasca
sa incerce sa-l faca sa o simta. Luam serios in considerare sa-mi schimb dusurile
de dimineata, seara. Si cu fiecare erectie strigatoare la cer, intotdeauna venea
amaraciunea si frustrarea care ma faceau sa vreau sa-mi smulg parul din cap. Ii
spuneam ca o iubesc, in fiecare noapte. Sperand ca ea sa inteleaga ca nu era
mare treaba cu ceea ce facea.
Joi a fost mai rau pentru ea. Nu stiam de ce sau ce s-a rupt, dar era imposibil de
suparata. Inca o conduceam la fiecare ora, sarutand-o si iubind-o in fata tuturor.
Incercam s-o fac sa se simta cat de normal puteam. Ma intrebam daca s-a simtit
asa dupa Craciun si eram inconsolabil. Lipsit de ajutor. Asa ca atunci cand am
mers acasa, am facut singurul lucru pe care il puteam face. Am devenit putin
obsedat, recunosc. Incuindu-ma in fiecare dupa-amiaza si seara sa invat mai mult
despre toate. Mai mult pentru Bella, dar sincer, era chiar fascinant. Felul in care
creierul reactioneaza la situatii si trauma. Lucrand sa se protejeze in
subconstient, fortand-o pe ea sa reactioneze la anumiti stimuli. Conditia ei era
atat de severa incat subconstientul mintii ei nu o sa-mi permita mie niciodata sa
invadez un spatiu atat de personal pentru ea. Am inteles de ce, desi n-am putut
intelege de ce asta o facea atat de suparata. Am inceput sa cercetez subiecte
nelegate de fobia ei. Lucruri care pareau familiare pentru mine. Pentru ca daca
era sa fiu sincer, eram mai mult un pacient din cartea aia decat imi permiteam eu
sa recunosc. Dar n-am avut timp sa ma concentrez pe asta, pentru ca atunci
cand a venit fata mea in noaptea aia asteptam disperarea. Care n-a venit. S-a
aplecat sa-mi dea un sarut moale pe buze. Dulce si inocent si plin de ceva ce n-
am putut sa-mi dau seama ce era. Eram atat de usurat ca nu trebuia sa ma
indepartez. Dar privirea din ochii ei cand s-a indepartat mi-a facut inima sa se
stranga. Inca nu intelegeam. Pana cand in urmatoare dimineata cand mi-am luat
prajiturile. Infrangere. Asta era in sarut si in privirea din ochii ei. Se simtea
infranta. Si stiam sentimentul asta atat de bine, pentru ca l-am simtit cu numai
cateva saptamani inainte.
Vineri trebuia sa fie o zi buna. Cu sosirea week-end-ului si tot. A inceput exact
ca o zi obisnuita din saptamana aceea. Am condus-o prin scoala ca de obicei,
simtindu-ma cumva usurat ca majoritatea privirilor si a soaptelor aproape s-au
terminat. Fugeam spre clasele ei dupa ce fiecare clopotel suna, si o gaseam
asteptandu-ma pe mine asa cum am cerut. Cateodata ma gandeam ca asta o
facea sa se simta mai rau. Trebuind sa fie escortata prin scoala de iubitul ei. Dar
trebuia sa fie asa. Inca ii atingeam pielea la fiecare ocazie pe care o aveam. Ma
simteam atat de prost in legatura cu incidentele din timpul noptii, si putin mai
mult decat responsabil de infrangerea ei. Trebuind sa ma indepartez de ea de
parca nu muream sa o ating. Probabil facand-o sa se simta inferioara, desi mi-am
promis mie ca o sa fac exact opusul. Apoi situatia a devenit imposibil de rea la
pranz. Ne mancam prajiturile. Dar chiar nu vroiam sa le mananac, si nu pentru ca
nu erau delicioase, pentru ca erau. Dra erau patate, si ma faceau sa ma simt
prost cat timp ii mangaiam gatul si o priveam inghitindu-le. Jazz si Brandon au
intrat in camera ca doi iepurasi excitati dupa ce s-au cuibarit in dulapul portarului
ultimele douazeci de minute. Si cand au venit la masa noastra, am vrut sa-i trag
un pumn. Dintre toate lucrurile pe care le putea face in fata ei, a trebuit sa o
stranga de sani pe Brandon. Freaca-i in fata fetei mele putin mai mult, fraierule.
Nu era vina lui, dar asta nu m-a oprit sa ma uit urat la el toata ora. Nu ca el mi-ar
fi acordat atentie. Bella si-a petrecut ora uitandu-se la masa, frecandu-mi
genunchiul, si inghitindu-si infrangerea. Eram terminat. Terminat din cauza
intregului lucru ridicol. Si nici macar nu-l pot numi ridicol, pentru ca am mai fost
acolo. Incercand sa simt dragoste si sa o fortez atat de disperat sa vina m-a tras
in jos. Asta o tragea pe ea in jos. Si nu puteam sa stau in spate si sa privesc
infrangerea ei.
Cand am ajuns acasa am cautat neinduplecat. Cartile, internetul, mesaje,
referinte terapeutice. Cautand orice o putea ajuta. Si cand in sfarsit am gasit,
stiam ce trebuia sa fac. Era un simplu concept de fapt, care sa-i scada gradual
stimulii negativi. Nu era un leac in totalitate, in intelesul propriu-zis. Era ceva ce
putea sa-i usureze complet fobia, pentru ca fobia ei era legata de scantei si
viziuni cauzate de tulburarile post-traumatice, ceea ce nu va fi afectat de tehnica.
Dar nu-i dadeau ei scanteile sau viziunile, doar sentimentele, asa ca speram ca e
posibil sa mearga, numai cu mine. Asta e de ajuns ca sa-i dau ei lucrul ala. Si
daca e facut in situatii pe termen lung, putea sa-i usureze tensiunea si in jurul
altor oameni, chiar daca nu-i putea atinge. Desi totusi era riscant. Era riscant
pentru ca daca nu mergea, inrautatea lucrurile. Pentru amandoi. Dar totusi
trebuia sa incerc, si stiam ca si ea ar fi vrut sa incerc. Asa ca mi-am petrecut
seara reconstituind tehnica, si incercand sa o perfectionez in mintea mea sa fac
modificarile necesare. Si ma simteam ca un pervers. Pentru ca am petrecut patru
ore incercand sa aflu cum sa-i dau o senzatie fetei mele. Nu puteam sa fac asta
in casa, mai ales noaptea. Pentru ca daca nu mergea bine si ea se speria, aveam
sa fim descoperiti. Si eu probabil as fi retinut de politia locala. Cand a venit la
zece in noaptea aia, aratand suparata si infranta, m-am hotarat sa-mi tin ideea
pana in momentul posibil. Nu vroiam ca ea sa spere toata ziua si toata noaptea
numai ca sa fie dezamagita. N-a vorbit mult in timpul cinei in timp ce eu ii
mangaiam parul si o tineam langa mine. Am mers in pat devreme. Era distrusa si
intunecata, si eu eram jumatate ingrozit, jumatate anticipand ziua urmatoare. Am
tinut-o aproape si i-am sarutat moale capul. I-am spus din nou cat de mult o
iubesc. Intotdeauna asta o facea sa zambeasca larg cand subliniam asta prin
profanari. Cand s-a trezit dimineata urmatoare si s-a pregatit sa plece, i-am cerut
sa ne intalnim la chiosc la amiaza. Ea a inghetat cand s-a uitat la mine din usa. Si
expresia ei era agonizanta. Aproape i-am spus chiar atunci ce planuiam. Dar ar
avea sase ore sa spere.
- Si ia-ti iPod-ul.
Am mormait in timp ce stateam intins in pat, trecandu-mi degetele prin par si
uitandu-ma somnoros la ea cum statea in usa. Deja verificasem vremea pentru
dupa-amiaza, si nu se anunta ploaie sau nori, ceea ce facea pajistea de langa rau
perfecta pentru… experiment. Ea a deschis gura ca si cum vroia sa spuna ceva,
dar a inchis-o si a dat din cap la mine, plecand din camera fara sa intrebe nimic.