Sunteți pe pagina 1din 7

Poezia imnografica bizantina

Din punctul de vedere al istoriei culturii, (imnografie si muzica) a aparut si s-a


dezvoltat in diverse perioade ale Evului Mediu. Dintru inceput, poezia imnografica s-a
axat pe noua conceptie crestina, contribuind in mod substantial la dezvoltarea
sentimentului religios al omenirii. Odata formulat, continutul acestei poezii a ramas
neschimbat pana in zilele noastre. n timp ce muzica a trebuit sa se supuna unor etape de
evolutie succesive, a!ungand in final catre o evidenta stare de disolutie, fenomen ce nu s-a
petrecut nici in sentimentul religios al omenirii, nici in continutul de idei al . Este acesta
un paradox ce da nastere unei intrebari de fond" ne putem oare intoarce la ceea ce a fost
candva cantarea veche bizantina a acelor secole de aur ale artei si civilizatiei crestine,
cand parintii bisericii, stralucitii melozi, au pus bazele adevaratei cantari bizantine#
ntrebare care ar fi trebuit sa stea in atentia tuturor acelora care au purces, la vremea lor,
la reforma acestei muzici, la continua disolutie a vechii cantari bizantine.
$u trebuie sa eludam raportul dintre creatie si teorie. Daca in vechea muzica
bizantina, teoria s-a dedus din creatie, din dotarea propriu-zisa, specifica fiecarui sistem
de notatie (creatie consemnata in manuscrisele existente in biblioteci si arhive). n muzica
noii sistime hrisantice, procesul s-a petrecut invers" mai intai a fost creata teoria si pe
structura acesteia s-a dezvoltat creatia, noua . ntr-un cuvant, intregul Orient ortodox, care
a adoptat noua sistima, a fost constrans la aceasta teorie. %a noi, lucrurile s-au petrecut
aidoma" la anul &'(). Macarie eromonahul a tiparit mai intai *heoreticonul, preluat ca
atare de la scoala greceasca, dupa care a transcris si editat +nastasimatarul si
rmologhiionul, ,romanind, cantarile, cum se spune de obicei, adica adaptand textele
literare in proza (asa cum circulau ele in cartile de ritual tiparite in limba romana), si nu
in versuri (cum stateau scrise in originalele grecesti) la melodiile psaltice, de asemenea de
provenienta greceasca. %a fel a procedat si +nton -ann, care a editat mai intai .azul
teoretic si practic al muzicii bisericesti, in anul &'/0, avand ca model acelasi .az teoretic
si practic al lui 1o2eos, tiparit in anul &'/(, si numai dupa aceea a transcris si a compus
el insusi intreaga-i productie psaltica. +cest procedeu l-au adoptat toti muzicienii romani
din secolul al 33-lea" Dimitrie 4uceveauu, $eagu onescu, on -opescu--asarea, ca si
cei trei ,reformatori,5 ai muzicii psaltice rom6nesti" $icolae %ungu, on 7roitorii si
8rigore 7ostea, in anul &90&, atunci cand au :uniformizat, cantarile psaltice. $ici unul
dintre acesti teoreticieni nu a avut taria de a lasa de o parte acele structuri modale si
ornamentale eterogene, cu totul straine de melosul romanesc, purificand creatia muzicala
religioasa si asezand-o in acel ethos genetic carpatin inconfundabil al colindelor si al
tuturor manifestarilor etnografice romanesti.
n cele ce urmeaza, ne propunem sa aducem in discutie unele aspecte
complementare asupra elementului muzical al binomului muzica-poezie, mai putin
aprofundat de cercetatorii numerosi ai imnografiei religioase bizantine, care si-au
concentrat preocuparile spre analiza literara a acestei discipline. De aceea vom cauta sa
ne concentram, pe cat vom putea, spre ceea ce s-a spus mai putin in acest domeniu, si
chiar sa corectam, daca ne va fi in puteri, acele afirmatii care, dupa a noastra parere, nu ar
corespunde unei !uste interpretari a fenomenului artistic muzical in discutie.
4-a dezvoltat in primul mileniu al crestinismului, culminand in secolele ;-3, in
epoca patristica, a sfintilor parinti ai bisericii, cand au aparat formele consacrate" troparul,
condacul si canonul, forme din care au derivat toate etalarile specifice ortodoxiei. +ceasta
a fost asa-numita epoca de aur a imnografiei bizantine. mnograful era acel poet care crea
imnuri, iar melodul era cel ce crea imnuri, compunand in acelasi timp si muzica adecvata
imnurilor respective< acestia erau poetii-muzicieni pe care ii vom gasi mentionati in
manuscrise pana prin secolele 3-3. Dupa stralucita perioada a melozilor a urmat
epoca melurgilor sau a asa-zisilor maistori, cu care incepe decadenta imnografiei
bizantine. 1enomenul este explicat prin faptul ca poezia imnografica fiind de!a implinita,
melurgii, acei muzicieni nuniti si maistori, s-au concentrat asupra muzicii, complicand
latura muzicala a cantarii prin formule melismatice eterogene si, in cele din urma, catre
secolele 3;-3;, prin structuri modale straine de melosul pur diatonic al vechii
cantari bizantine. +m putea spune deci ca decadenta, disolutia acestei muzici, a inceput, a
continuat si s-a manifestat in toata amploarea ei in muzica, poezia imnografica ramanand
intangibila paua in zilele noastre.
-oezia imnografica bizantina a fost scrisa in limba greaca, in acea varianta dialectala
denumita :2oinos,, care se vorbea de toate populatiile din intreg mperiul =oman, la
erusalim si la =oma, in +sia Mica si in nordul +fricii. De altfel, si Evangheliile, ca si
celelalte scrieri ale $oului *estament, au fost scrise in limba greaca. +stfel incat, nu
trebuie sa acceptam ideea potrivit careia poezia imnografica a fost scrisa numai de autori
greci doar pentru faptul ca ea ne-a fost comunicata in limba greaca, limba ce o vorbeau si
paturile culte din 4iria, erusalim, Egipt, =oma etc. %imba greaca a fost aceea, in care a
fost propagat crestinismul, sub toate aspectele lui. n Orientul ortodox, in primele veacuri,
a fost limba de comunicare crestina universal valabila si de necontestat.
>n alt aspect important al poeziei imnografice bizantine, de care trebuie sa tinem seama
este acela al versificatiei. mnurile erau compuse in versuri, intr-o metrica noua,
conditionata nu de cantitatea vocalelor si de accenml melodic, ci de numarul silabelor si
de accentul intensiv, de accentul tonic, luand nastere un ritm nou, isocron . n literatura
poetica rom6neasca a secolelor 3;-3;, textul era reprodus ca atare in limba greaca.
7ateva cantari" prochimene, chinonice, stihuri, slave, au fost traduse in vechea slavona
bisericeasca in proza, fiind adaptate muzicii de psaltii rom6ni. +bia in secolul 3;,
1ilotei eromonahul a tradus in limba rom6na, in proza, cantarile +nastasimatarului,
7atavasierului si 4tihirarului, adaptandu-le melodicii vechi bizantine si notandu-le in
celebra sa -saltichie rumaneasca (ms. rom. ?&-.+=), scrisa si adnotata de el la anul
&@&). +celasi lucru l-au facut psaltii rom6ni ai secolului 33" Macarie eromonahul,
+nton -ann,
Dimitrie 4uceveanu. etc. cu cantarea noii sistime hrisantice, renuntand la versificatie si
adaptand textul poetic in proza la traseul melodic al cantarilor. Este asa-numita actiune de
:rom6nire, a cantarilor, actiune determinata in principal de trecerea de la textul grecesc
versificat, cu topica specifica, la textul rom6nesc in proza, cu o cu totul alta topica.
%a o poezie imnografica noua erau necesare si forme poetice noi. Daca in primele secole
ale erei crestine, la intrunirile lor religioase, credinciosii il slaveau pe Dumnezeu prin
cautari relativ simple, alcatuite pe baza unor psalmi sau pe texte din ;echiul *estament,
imitand cantarea sinagogala, ulterior s-a trecut la forme poetice originale, cu un continut
de idei altul decat cel de factura biblica.,in care conceptia crestina a inceput sa se
emancipeze, atat in poezie cat si in muzica, dand nastere unor forme de cantare noi.
%a inceput a fost imnul, cea mai simpla forma de cantare cu un continut de idei nou, prin
care credinciosii aduceau lauda lui isus Aristos Mantuitorul. $u era o cantare liturgica,
de cult, ci mai degraba una de apartenenta la o noua religie. 7u timpul, imnul a capatat un
caracter dogmatic si chiar apologetic, mai cu seama in epoca ereziilor, devenind un
mi!loc de combatere a acestora. 4unt cunoscute astfel numeroasele imnuri ale 4fantului
Efrem 4irul (secolul ;), indreptate impotriva gnosticilor si arienilor. 7and a inceput sa
se profileze serviciul public al celor sapte %aude bisericesti (7easurile 3. . ;.
;ecernia. -avecenita, Miezonoptica, >trenia cu 7easul ), prin secolul ;, imnul a
devenit cantarea de baza a acestora, fiind singura forma de manifestare imnografica ce a
patruns in serviciul divin public.
Marturii despre viata subterana, de catacomba a crestinismului si implicit despre aceasta
prima perioada a imnografiei crestine ne-au ramas foarte putine, cateva din ele fiind
consemnate de istoricul *acit (0?-&(B) in +nalele sale, apoi de -liniu cel *anar (?&-&&/),
prieten al lui *acit si guvernator al imparatului *raiau in .itinia (&&&-&&)) care, intr-una
din scrisorile-raport catre imparat, mentioneaza faptul ca pe atunci crestinii :obisnuiau sa
se adune in revarsatul zorilor si sa cante un imn adresat lui 7hristos ca unui zeu,. De
asemenea, scriitori crestini ca" Origene (&'0-(0/), in lucrarea sa 7ontra 7elsum si
Eusebiu, episcop de 7esarea ((?)-)/B), intemeietor al istoriografiei crestine, autor al unei
storii a bisericii, au lasat, in scrierile lor, marturii asupra vietii crestine, asupra existentei
unei cant6ri imnice in viata crestinilor din primele veacuri. 4fantul 8rigore din $azians,
adversar al arianismului, a compus el insusi imnuri in :ritmul cel nou, al imnografiei
crestine. De numele 4fantului 7lement +lexandrinul (&0B-(&0), teolog si parinte al
bisericii -autor al celebrei lucrari -edagogul, la sfarsitul careia se gaseste un frumos imn
de lauda - se leaga primele atitudini de respingere a acelei :muzici cu prea multe artificii
care antreneaza spiritul la sentimente pernicioase bunelor moravuri,, a acelei ,muzici
colorate, nerusinate,.
>n punct de vedere interesant este acela privitor la prologul Evangheliei 4fantului oan
(capitolul . &-&/), care :da nastere la banuiala ca ar fi constituit si el candva o opera
literara aparte. 7reat in stilul unui imn adresat lui Aristos, in calitate de logos divin si
lumina a lumii, aminteste, dupa parerea unor cercetatori, de acel imn despre care scrie in
raportul sau catre imparatul *raian, -liniu cel *anar, guvernatorul .itiniei.
Deoarece Evanghelia a patra a fost scrisa in Efes, deci tot in +sia Mica. se poate
presupune ca autorul ori autorii ei au cunoscut acest imn si ca l-au utilizat in prolog,
dandu-i forma si sensul doctrinar corespunzator. >n alt imn al acestei prime perioade a
imnografiei crestine ar putea fi considerat si textul -apirusului de la OxCrhCnchos
(Egipt), din secolele -;, cu presupuse semne muzicale alfabetice, avand un evident
caracter dogmatic, in care se aduce lauda 4fintei *reimi" :7antand (laudand) noi pe *atal
si pe 1iul si pe 4fantul Duh, toate puterile glasuiesc" amin, amin, putere, lauda,.
>n caracter trinitar il are si stravechiul imn %umina lina, atribuit 4fDntului +ntinoghen,
episcopul 4evastiei, martirizat in anul )&&, al carui continut ideatic este raportat la textul
-apirusului din OxCrhCnchos, ambele imnuri fiind probabil anga!ate in luptele trinitare
din secolele -;.
7at priveste muzica propriu-zisa a acestor prime manifestari imnografice crestine, nu
dispunem de surse manuscrise si nici chiar de marturii complementare. Exista doar
presupuneri, simple consemnari pasagere cu privire la cantarea responsoriala, la faptul ca
toti credinciosii participau la adunari in care, prin cantec, se aduceau laude lui Dumnezeu.
4e acrediteaza ideea ca izvoarele muzicii imnografice crestine ar fi cantarea sinagogala,
muzica greceasca si cea a popoarelor +siei Mici, unde crestinismul a cunoscut o mare
arie de raspandire. nsa limitele concrete ale acestor izvoare sunt greu de stabilit. 7eea ce
trebuie sa acceptam insa este ideea existentei unei prime perioade a imnografiei crestine,
a carei limita superioara ar putea fi considerat inceputul secolului ;, cand se produc
importante evenimente de structura in viata crestinatatii, antrenand in mod sigur si arta
muzicii in aceasta succesiune de prefaceri si innoiri. 7a in aceasta perioada primara a
existat o anumita cantare, nu ne indoim. $ecunoscuta ramane insa esenta acestei cantari,
a muzicii propriu-zise, pe care nu o vom cunoaste atata vreme cat nu vom dispune de
documente manuscrise. -otentiali autori de imne si cantari in aceasta perioada primara ar
fi" 4fintii 7lement +lexandrinul, +ntinoghen, gnatie *eoforul, Eustin Martirul si
1ilosoful.
+cestor forme de poezie imnografica. practicate in epoca primara a crestinismului le-au
turnat, incepand cu secolul ;, alte structuri imnografice, cu destinatii cultice precise.
Epoca subterana a crestinatatii a fost inlaturata de primul imparat crestin, 7onstantin cel
Mare (1lavius ;alerius 7onstantinus - )B?-))@), care, prin Edictul de toleranta de la
Mediolanum, din anul )&/, a pus stavila persecutiilor crestinilor, recunoscand noua
religie crestina ca fiind egala cu celelalte si optand pentru ea. Era deci inceputul secolului
al ;-lea, cand era crestina a intrat intr-o noua forma de organizare, de dezvoltare si de
inflorire mistica si religioasa. n anul ))B, 7onstantin cel Mare a mutat capitala
imperiului sau la .izant, oras ce va deveni un important si stralucit centru de arta si
cultura, un centru al unei noi civilizatii medievale. Odata cu secolul ; incepe deci o
noua era crestina" o temeinica si importanta organizare bisericeasca, cu noi forme de cult,
euharistia (slu!ba de multumire) a 4fantului acob va deveni, incetul cu incetul, liturghia
pe care o cunoastem< sinoadele ecumenice vor pune ordine in viata si organizarea
bisericeasca" se fixeaza sarbatorile importante ale crestinatatii (-astile, 7incizecimea,
$asterea Domnului) etc. mnografia, descatusata de restrictiile persecutiilor, prin
atributele pe care i le confera poezia si muzica, se va dezvolta in mod magistral,
contribuind nu numai la slavirea lui Dumnezeu, ci si la actiuni dogmatice si apologetice,
si devenind un mi!loc de lupta impotriva ereticilor, iconoclastilor si a tuturor celor
potrivnici vietii crestine. Din structura imnului perioadei primare a crestinatatii, a acestei
prime forme imnografice, vor aparea noi forme cu un continut si o destinatie
diversificate.
7ea mai veche si mai simpla forma imnografica a noii perioade crestine a fost troparul,
construit in tiparul unei strofe in versuri. n aceeasi structura, uneori ceva mai dezvoltata,
a fost definita si stihira, de obicei precedata de un stih din psalmi si grupata in mai multe
serii" stihiri ale nvierii, ale 7rucii, ale $ascatoarei de Dumnezeu, etc. 4i troparul si
stihira sunt insotite de muzica, de obicei avand melodii proprii, care se canta la vecernie
si utrenie. %a liturghie, dupa vohodul nuc. se canta numai troparul (al sarbatorii sau al
sfantului praznuit). +sa-numitele cantari" idiomele, automele, podobii, sedelne, svetilne
sau luminande intra tot in categoria troparelor sau stihirilor, avand structura poetica a
acestora, ele deosebindu-se insa dupa continut si dupa functia pe care o au in cadrul
oficiului liturgic" fie de a evoca evenimente din viata Mantuitorului sau a $ascatoarei de
Dumnezeu, fie de a evidentia si relata in trasaturi esentiale viata si faptele unui sfant sau
de a praznui o anumita sarbatoare a crestinatatii.

S-ar putea să vă placă și