Scoala de

geopolitica
anglo-americana
Student: Afloria Alexandru-Florin
Cea mai mare personalitate a geopoliticii americane este considerat a fi
Alfred Mahan, amiral al marinei americane si profesor la Naval War College. In
lucrarile sale el urmareste ascensiunea marilor puteri: Anglia (1600-1783) si
Franta (1793-1812) din perspectiva puterii maritime de care dispuneau la
momentul respectiv acestea. Mahan nu face altceva decat sa dea solutii Statelor
Unite ale Americii pentru a deveni putere mondiala.
Teoriile sale sunt puse in practica de presedintele Roosevelt. Astfel
achizitionarea canalului Panama se datoreaza convingerilor sale ca, istmul
dintre cele doua Americi trebuie controlat de SUA, insula Hawaii devenind
punctul strategic pentru apararea impotriva unei eventuale invazii.
Mahan pledeaza de fapt pentru construirea unei puternice flote navale
indispensabile unui stat care vrea sa joace un rol important in ordinea lumii.
Acest deziderat apare datorita faptului ca SUA nu este altceva decat un
continent izolat de restul lumii, dar care are acces la Oceanul Planetar si este o
mare putere economica.
Teoria puterii maritime (Alfred T. Mahan)
Singura posibilitate pentru acest stat de a ajunge la celelalte continente
este marea, de aceea este necesara crearea flotei navale. Dand exemplul Angliei si
al Frantei, doua binecunoscute imperii pentru perioadele in care el le analizeaza,
nu putem sa nu observam ca de fapt dezideratul lui Mahan era ca prin
intermediul unei flote puternice, SUA sa ajunga si ea o mare putere mondiala. Ca
o conditie pentru a deveni o mare putere, pe langa iesirea la Oceanul Planetar si
existenta unei flote puternice, Mahan aminteste si inexistenta vecinilor puternici.
Daca pana in prezent SUA detinuse o potentialitate geopolitica acum,
prin flota maritima ea devine o putere geopolitica (fiind deja putere industriala).
Autorul precizeaza ca, nu este important sa ocupi un teritoriu, ci sa detii
controlul asupra cailor de acces spre acesta. Deci nu se mai pune problema
cuceririi de teritorii, ci de controlare a zonelor spre ele.
Alexander de Seversky publica de asemenea lucrari vitale pentru America,
el fiind autorul teoriei puterii aeriene. Seversky utilizeaza notiunea de areal de
dominare aeriana, vorbind despre un fel de imperiu al aerului care ar reprezenta
inca o modalitate de a lega acest continent de restul lumii, de iesire din izolarea
naturala in care se afla.
El demonstreaza ca puterea aeriana este superioara puterilor terestra si
maritima, sugerand dezvoltarea acestui tip de putere de catre SUA si renuntarea
treptata la celelalte tipuri de putere. Teoria sa este asemanatoare teoriei lui Mahan
deoarece ambii autori vad in America o mare putere mondiala in devenire, daca
aceasta isi va crea o flota maritima puternica, respectiv o puternica forta aeriana.
Halford Mackinder este autorul teoriei zonei pivot. In 1919 el publica
lucrarea "Democratic Ideals and Reality" in care abordeaza intr-un mod cu totul
nou lumea. El opereaza cu notiuni ca: Oceanul Planetar, Insula Mare a Lumii
(formata din Eurasia si Africa), renuntand practic la impartirea planetei in oceane si
continente. Oceanul Planetar reprezinta 3/4 din suprafata globului si era dominat la
vremea respectiva de Marea Britanie (care detinea suprematia oceanica). Din
aceasta cauza teroriile sale vor viza in special zona de uscat, adica Insula Mare a
Lumii, pentru ca vastele resurse ale acesteia sa fie controlate tot de catre aceasta
mare putere.
Autorul considera ca Africa face parte din Insula Mare a Lumii datorita
faptului ca ea este perfect unita cu Asia si aproape unita la stramtorile Gibraltar si
Bab-el-Mandeb cu Europa. Avand in vedere faptul ca Insula Mare a Lumii detinea
2/3 din suprafata uscatului, ca aici traia majoritatea populatiei globului si ca in plus
cele mai mari bogatii naturale se gaseau tot aici, este de la sine inteles de ce autorul
elaboreaza un program de stapanire a acestei zone.
Mackinder vorbeste despre heartland (inima lumii) care dupa el ar fi zona
cuprinsa intre Europa de Est (din Muntii Urali sau de la Caspica si Volga) si
Oceanul Pacific. Aceasta zona pivot este bogata in resurse naturale si detine o
pozitie cheie in ceea ce priveste comunicarea intre diferitele regiuni ale globului.
Inner (marginal) crescent reprezinta frontonul maritim alcatuit de statele care sunt
situate in interorul continentului dar care au acces la Oceanul Planetar (Germania,
Turcia, India, China). Outer (insular) crescent sunt statele care sunt exterioare zonei
pivot (Marea Britanie, Africa de Sud, Japonia).
Avand in vedere toate acestea autorul stabileste trei conditii pentru
dominarea lumii:
Cine stapaneste Europa de Est, stapaneste heartland;
Cine stapaneste heartland, stapaneste Insula Mare a Lumii;
Cine stapaneste Insula Mare a Lumii, stapaneste lumea.
Teoria zonei-pivot Mackinder
Teoria s-a nascut din temerile autorului fata de pericolul provenit dintr-o
eventuala aliere a statelor din Europa de Est si din zona pivot: Germania, Rusia si
China. Tot el este cel care a sesizat ca intre Germania si Rusia nu exista bariere
naturale importante, fapt pentru care o eventuala expansiune a Germaniei in Est
este foarte posibila.
Doar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial teoriile lui Mackinder
despre heartland au luat amploare si in Marea Britanie. Este momentul in care
Germania devenea o putere mondiala (si datorita ideilor preluate de la Haushofer
de catre Hitler) careia trebuia sa i se puna capat. In anul 1943 autorul isi republica
teoria, de aceasta data modificata (SUA datorita statutului de mare putere fusese si
ea luata in calcul). O parte din SUA (de la fluviul Missouri pana la Coasta de Est) a
fost inclusa in heartland, Oceanul Atlantic este denumit Mid Ocean, Marea
Britanie o Malta la alta scara, iar Franta bridgehead. Germania putea sa fie astfel
stapanita din doua directii: America si Europa.
Daca prima teorie a lui Mackinder oferea Angliei o modaliate de a-si
marii puterea, cea de-a doua nu face altceva decat sa ofere lumii intregi o
modalitate de a scapa de Hitler.
Tot Mackinder este cel care face o adevarata profetie spunand ca, daca
Rusia va termina victorioasa razboiul, ea va detine cea mai avantajoasa pozitie
strategica si va fi cea mai mare putere pe uscat. In timpul razboiului rece Rusia a
incercat sa-si pastreze acest statut dar l-a pierdut dupa 1989, cand fosta Uniune a
inceput sa se dezmembreze, iar economia ei, si asa destul de precara, sa nu-i mai
poata sustine statutul de putere mondiala.
Europa de Est, intrndul ctre Inima Lumii
Nicolas Spykman este cel care a lansat teoria tarmurilor (rimland), in
evidenta opozitie cu ceea ce gandea Mackinder. Spykman considera ca, pentru a
stapani lumea trebuie sa urmaresti urmatorii pasi: "sa domini coasta pentru a
stapani Eurasia si sa domini Eurasia pentru a stapanii lumea".
Autorul olandez afirma ca este decisiv controlul tarmurilor bazandu-se pe
faptul ca, heartlandul este prea vast pentru a putea fi dominat.
In opozitie tarmul are numeroase cai de comunicatie, este mult mai
ospitalier, iar 2/3 din populatia lumii traieste aici. Chiar daca la prima vedere
Spykman vine in contradictie cu teoria lui Mackinder, rimland nu este nimic
altceva decat poarta de intrare spre heartland. Este de inteles de ce autorul acorda
mai multa atentie cuceririi tarmurilor, daca avem in vedere faptul ca el a emigrat in
SUA. Teoria sa este gandita din punctul de vedere al pozitiei geografice a Americii.
Este de la sine inteles de ce trebuia realizata o teorie de dominare a Eurasiei dinspre
exterior spre interior. Se crea astfel o strategie pentru SUA prin care era posibila
stapanirea intregii lumi de catre aceasta.
Teoria rmurilor (Nicholas Spykman)
Teoria trmurilor (Rimland theory) Nicholas Spykman
Saul Cohen s-a ocupat de teroria spatiilor globale (realms). El considera ca
exista doua spatii globale: maritim si continental. Spatiul maritim este deschis
schimburilor comerciale, iar puterile de aici nu au intrat niciodata in contradictie,
neavand nici un teritoriu comun de impartit. Se considera ca fac parte din cadrul
spatiului maritim urmatoarele zone: America de Nord si Caraibe, Europa si
Magrebul, America de Sud, Asia de Coasta, Africa subsahariana. Spre deosebire de
spatiul maritim, cel continental este traditional si orientat spre el insusi, iar statele
din cadrul lui au intrat de mai multe ori in conflicte militare pentru impartirea
puterii in aceasta zona. Din spatiul continental fac parte: Rusia, China, Asia de Sud,
Sahara.
Saul Cohen si-a propus sa analizeze, din punctul de vedere al spatiilor
maritim si continental, lumea. El a incercat sa explice de ce anumite zone se afla in
conflict si ce rol pot avea anumite spatii dezvoltate pentru zona din care fac parte.
Autorul nu si-a propus, spre deosebire de toti ceilalti autori, sa realizeze un
program, un plan de cucerire a lumii de catre tara din care facea parte, America,
poate si datorita faptului ca deja existau alti geopoliticieni care o facusera.
Teoria spatiilor globale Saul Cohen
Zbigniew Brzezinski este un alt autor american, contemporan de aceasta
data. In studiul sau "A Geostrategy for Eurasia" el prezinta un tablou al acestei zone,
subliniindu-i inca o data importanta. Brzezinski spune faptul ca, cele mai puternice
puteri regionale (China, India) se situeaza in Eurasia. De aici vin pentru America cei
mai importanti "challengeri economici". Autorul subliniaza inca o data faptul ca
Eurasia este zona cu cele mai bogate resurse naturale din lume (75% din resursele
energetice ale globului). Mai spune ca aici traieste cea mai mare parte a populatiei
lumii (75% din totalul de pe glob) si ca 60% din Produsul Intern Brut mondial
provine de aici.
Brzezinski lanseaza de fapt semnale de atentionare a Americii in ceea ce
priveste statutul acesteia de mare putere, deoarece el observa ca, puterea potentiala
a Eurasiei o depaseste pe cea Americana. Mai mult el spune ca "cine domina Eurasia
domina aproape automat Orientul Mijlociu si Africa". Autorul concluzioneaza ca ,
America nu trebuie sa faca doua politici separate pentru Europa si Asia deoarece
acestea formeaza un tot.
O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski)
Printre preocuparile lui Brzezinski se afla si o eventuala apropiere intre
Rusia si China pe de o parte si pe de alta parte intre Rusia si Germania. Autorul isi
arata temerile si in ceea ce priveste locul Europei in lume in detrimentul Americii.
Zbigniew Brzezinski nu face altceva decat sa analizeze zonele care au un potential
de putere si care ar putea in viitor sa atenteze la statutul de putere mondiala pe
care il are America.
Autorul demonstreaza ca nici o zona din lume, nu poate inca concura cu
SUA, spunand ca "statutul Americii de prima putere mondiala este improbabil ca
va fi contestat de vreun challenger pentru mai bine de o generatie" . El aminteste de
Rusia si de problemele sale economice si de China care chiar daca vizibil
inregistreaza o anumita crestere economica nu va putea sa concureze cu America.
Chiar daca Rusia si China nu vor putea concura cu America, Brzezinski
considera ca este esential stabilirea unor relatii de cooperare intre aceste tari si SUA.
Scopul este acela amintit de insusi autorul: nici o eventuala coalitie sa nu poata fi
capabila sa detroneze America (si are in vedere aici Europa unita, China si Rusia
post-imperiala).
Bibliografie
Simileanu, Vasile, Geopolitic i centre de putere, Ed. TOP FORM, Bucureti,
2010
Simion, Teodor P., Introducere n geopolitic, Ed. Economic, Bucureti, 2003
Negu, Silviu, Introducere n geopolitic, Ed. Meteor Press, Bucureti, 2007