Sunteți pe pagina 1din 114

MB Cuget ari de pe

Muntele Fericirilor
Ellen G. White
Copyright 2012
Ellen G. White Estate, Inc.
Informatii despre aceast a carte
Prezentare general a
Aceast a publicatie ePub este oferit a de c atre Ellen G. White
Estate. Ea face parte dintr-o colectie mai larg a. Va rug am s a vizitati
Ellen G. White Estate website pentru o list a complet a a publicatiilor
disponibile.
Despre autor
Ellen G. White (1827-1915) este considerat a ca ind autorul
american cu cele mai raspndite traduceri, lucr arile ei ind publicate
n mai mult de 160 de limbi. Ea a scris mai mult de 100.000 de pagini,
ntr-o varietate larg a de subiecte spirituale si practice. Cal auzit a de
Duhul Sfnt, ea l-a n altat pe Isus si a ar atat c atre Biblie ca temelie a
credintei sale.
Mai multe link-uri
O scurt a bibliograe a lui Ellen G. White
Despre Ellen G. White Estate
Sfr situl acordului licentei de utilizator
Vizualizarea, imprimarea sau desc arcarea acestei c arti, va acorda
doar o licent a limitat a, neexclusiv a si netransferabil a pentru utiliza-
rea personal a. Aceast a licent a nu permite republicarea, distributia,
transferul, sublicenta, vnzarea, preg atirea unor lucr ari derivate, sau
folosirea n alte scopuri. Orice utilizare neautorizat a a acestei c arti
se va sfr si prin anularea licentei acordate prin prezenta.
Mai multe informatii
Pentru informatii suplimentare despre autor, editori, sau modul
n care puteti sprijini acest serviciu, v a rugam s a contactati Ellen G.
i
White Estate: mail@whiteestate.org. Suntem recunosc atori pentru
interesul si impresiile dumneavoastr a si v a dorim binecuvntarea lui
Dumnezeu n timp ce veti citi.
ii
iii
Prefat a
Predica de pe Munte este binecuvntarea cerului dat a lumii,
un glas de la tronul lui Dumnezeu. Ea a fost dat a omenirii spre
a-i legea datoriei, lumin a din cer, sperant a si mngiere n mijlo-
cul greut atilor, bucurie si alinare n toate pribegiile si peregrin arile
vietii. Aici, Printul propov aduitorilor, Maestrul- nv at ator, roste ste
cuvintele pe care I le-a dat Tat al.
Fericirile sunt salutul lui Hristos, nu numai pentru aceia care
cred, ci pentru ntreaga familie omeneasc a. El pare a uitat pentru o
clip a c a este n lume, si nu n ceruri, si folose ste salutarea care este
familiar a unei lumi pline de lumin a. De pe buzele Sale se revars a
binecuvnt ari, ca izbucnirea unui suvoi de viat a mbel sugat a, de
mult a vreme st avilit.
Domnul nu ne las a s a ne ndoim ctu si de putin n ce prive ste
tr as aturile de caracter pe care El le va aproba si binecuvnta ntot-
deauna. El si ntoarce privirile de la ambitio sii favoriti ai lumii
acesteia, spre aceia pe care ei i-au dezmo stenit, numindu-i fericiti pe
toti aceia care primesc lumina si viata. Celor s araci cu duhul, celor
blnzi, celor smeriti, celor ntristati, celor dispretuiti, celor prigoniti,
El le deschide bratele Sale ca un refugiu, zicnd: Veniti la Mine...
si Eu v a voi da odihn a.
Domnul Hristos poate s a priveasc a asupra nenorocirii omene sti,
f ar a nici o umbr a de p arere de r au c a l-a creat pe om. n inima
omeneasc a, El vede mai mult dect p acat, mai mult dect nenoro-
cire. n nem arginita Sa iubire si ntelepciune, El vede posibilit atile
omului, n altimea la care acesta poate ajunge. Isus stie c a, de si -
intele omene sti au abuzat de nsu sirile lor si au distrus demnitatea [viii]
dat a lor de Dumnezeu, totu si Creatorul trebuie s a e prosl avit prin
r ascump ararea lor.
Cuvintele pe care le-a rostit Domnul Hristos pe Muntele Feri-
cirilor si vor p astra totdeauna puterea lor. Fiecare propozitie este
un giuvaer din tezaurul adev arului. Principiile enuntate n aceast a
predic a sunt pentru toate veacurile si pentru toate clasele sociale. Cu
iv
putere divin a, Domnul Hristos Si-a exprimat credinta si n adejdea
cnd a pus n rndul celor fericiti diferite categorii de oameni, din
pricin a c a si-au format caractere neprih anite. Tr aind viata D at atoru-
lui vietii, prin credinta n El, oricine poate ajunge tinta nf ati sat a n
cuvintele Sale.
E. G. White
[1]
Cuprins
Informatii despre aceast a carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . i
Prefat a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iv
Capitolul 1 Pe coasta muntelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Capitolul 2 Fericirile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Capitolul 3 Spiritualitatea Legii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Capitolul 4 Adev aratul motiv n slujire . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Capitolul 5 Rug aciunea Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Capitolul 6 Nu judecnd, ci lucrnd . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
vi
Capitolul 1 Pe coasta muntelui
Cu mai bine de paisprezece veacuri nainte de na sterea Domnului
Isus n Betleem, copiii lui Israel s-au adunat n frumoasa vale a Si-
hemului si, de pe o coast a a muntelui pe cealalt a, se auzeau glasurile
preotilor care vesteau binecuvnt arile si blestemele, binecu-
vntarea, dac a veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului
vostru... blestemul, dac a nu veti asculta de poruncile Domnului,
Dumnezeului vostru (Deut.11,27-28). Si astfel, muntele de pe care
au fost rostite cuvintele de binecuvntare a ajuns s a e cunoscut sub
numele de Muntele Binecuvnt arii. Dar cuvintele care au ajuns o
binecuvntare pentru o lume p ac atoas a si trudit a n-au fost rostite
pe Garizim. Curnd ns a, Israel a renuntat la idealul cel nalt, care
fusese pus naintea lui. Altcineva dect Iosua trebuia s a-l conduc a
pe poporul S au la adev arata odihn a a credintei. Garizim nu mai este
cunoscut ca Muntele Fericirilor, ci acel munte f ar a nume, de lng a
lacul Ghenezaret, unde Isus a rostit cuvintele de binecuvntare n
auzul ucenicilor S ai si al multimii.
S a ne ntoarcem cu gndul la scena aceea si, a sa cum st am mpre-
un a cu ucenicii pe costi sa muntelui, s a p atrundem n simt amintele si
gndurile care le-a umplut inimile. ntelegnd ce nsemnau cuvintele
Domnului Isus pentru aceia care le auzeau, putem s a vedem n ele o
nou a viat a si frumusete si s a primim si noi nv at aturile lor adnci.
Cnd Mntuitorul Si-a nceput lucrarea de slujire, credinta po-
pular a despre Mesia si lucrarea Sa era de a sa natur a, nct f acea ca
poporul s a e cu totul nepreg atit s a-L primeasc a. Spiritul adev aratei
devotiuni se pierduse n traditii si ceremonii, iar profetiile fuseser a [2]
tlcuite dup a dorinta inimii trufa se si iubitoare de lume. Iudeii a step-
tau venirea Cuiva, nu ca un Mntuitor din p acat, ci ca un mare print,
care s a aduc a toate natiunile sub st apnirea Leului din semintia lui
Iuda. n zadar i chemase la poc aint a Ioan Botez atorul, care avea
puterea cercet atoare de inim a a profetilor de pe vremuri. n zadar
Li-l ar atase el, lng a Iordan, pe Isus, ca Miel al lui Dumnezeu, care
ridic a p acatele lumii. Dumnezeu c auta s a ndrepte inimile lor spre
7
8 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
profetia lui Isaia, care vorbea despre suferintele Mntuitorului, dar
ei nu voiau s a asculte.
Dac a nv at atorii si conduc atorii lui Israel ar fost gata s a pri-
measc a harul S au transformator, Isus ar f acut din ei trimi si ai S ai
n mijlocul oamenilor. n Iudea se vestise de prima dat a venirea
mp ar atiei si acolo se adresase chemarea la poc aint a. Prin gestul
izgonirii profanatorilor din templul din Ierusalim, Isus Se anuntase
ca Mesia Acela care avea s a curete suetul de p acat si s a fac a
din poporul S au un templu sfnt pentru Domnul. Dar conduc atorii
iudei nu voiau s a se smereasc a si s a-L primeasc a pe umilul nv at ator
din Nazaret. Cu prilejul celei de-a doua vizite a Sa la Ierusalim, El a
fost trt naintea Sinedriului si numai teama de norod i-a f acut pe
ace sti demnitari s a nu ncerce s a-I ia viata. Atunci, p ar asind Iudea.
Isus Si-a nceput lucrarea n Galilea.
Lucrarea Sa a continuat aici cteva luni, nainte de a se tinut
Predica de pe Munte. Solia pe care El o vestise prin tar a, mp ar atia
cerurilor este la u si, retinuse atentia tuturor categoriilor de oameni si [3]
aprinsese si mai mult ac ara n adejdilor lor ambitioase. Vestea despre
noul nv at ator se r aspndise pn a dincolo de hotarele Palestinei si, cu
toat a atitudinea mai marilor, mult a lume era cuprins a de simt amntul
c a Acesta ar putea Eliberatorul f ag aduit. Multimi nenum arate se
mbulzeau pe urmele lui Isus si nsuetirea poporului cre stea tot mai
mult.
Pentru ucenicii care fuseser a n mai strns a leg atur a cu Domnul
Hristos, venise prilejul s a se alipeasc a si mai mult de lucrarea Sa,
pentru ca aceste multimi s a nu e l asate f ar a ngrijire, ca oile f ar a
p astor. Unii dintre ucenici veniser a al aturi de El, la nceputul lucr arii
Sale, si aproape toti doisprezece se legaser a ca membri ai familiei
lui Isus. Dar chiar si ei, am agiti de nv at atura rabinilor, mp art a-
seau a steptarea general a a unui mp arat p amntesc. Ei nu puteau s a
nteleag a ce f acea Isus. Fuseser a chiar ncurcati si tulburati c a El
nu f acea nici un efort ca s a- Si nt areasc a lucrarea prin c stigarea
sprijinului preotilor si rabinilor; c a El n-a f acut nimic ca s a- Si n-
t areasc a autoritatea, ca mp arat p amntesc. O mare lucrare trebuia
s a se fac a pentru ace sti ucenici, nainte ca ei s a e preg atiti pentru
sfnta ns arcinare, care avea s a li se dea atunci cnd Isus urma s a
Se nalte la cer. Totu si, ei r aspunser a la iubirea lui Isus si, de si erau
z abavnici cu inima cnd era vorba s a cread a, Isus a v azut c a pu-
Pe coasta muntelui 9
tea s a-i preg ateasc a si s a-i disciplineze pentru marea Sa lucrare. Si
acum, dup a ce fuseser a atta vreme cu Isus, izbutind s a- si nt areasc a,
ntr-o m asur a oarecare, credinta n caracterul divin al misiunii Sale,
si dup a ce poporul primise, de asemenea, dovada puterii Lui, pe
care nimeni n-o putea pune la ndoial a, calea era preg atit a pentru [4]
o m arturisire a principiilor mp ar atiei Sale, care avea s a le ajute s a
priceap a adev arata Sa natur a.
Singur, pe un munte aproape de Marea Galileii, Isus petrecuse
toat a noaptea n rug aciune pentru ace sti ale si ai S ai. n zorii zilei,
El i chem a la Sine si, rostind cuvinte de rug aciune si nv at atur a,
si a sez a minile pe capetele lor spre binecuvntare, punndu-i la
o parte pentru lucrarea Evangheliei. Apoi Se ar at a mpreun a cu ei
pe t armul m arii, unde ncepuse s a se adune din zorii zilei o mare
multime.
n afar a de gloata obi snuit a, venit a de prin satele Galileii, mai
erau multi din Iudea si chiar din Ierusalim; din Perea si din populatia
pe jum atate p agn a a tinutului Decapole; din Idumeia, de departe
din sudul Iudeii, din Tir si Sidon, cet atile feniciene de pe t armul
m arii Mediterane. Cnd au auzit tot ce f acea, au venit la El ca s a-L
asculte si s a e vindecati de bolile lor; si... din El ie sea o putere,
care-i vindeca pe toti (Marcu 3,8; Luca 6,17-19).
Atunci, pentru c a ngustul t arm al m arii nu era nc ap ator pentru
toat a multimea care venise s a-L asculte pe Isus, chiar dac a ar
stat n picioare, Isus apuc a drumul napoi, spre coasta Muntelui.
Ajungnd la un loc mai ridicat, care ng aduia un loc pl acut pentru o
mare adunare, El Se a sez a pe iarb a, iar ucenicii si multimea f acur a
la fel.
Cuprin si de simt amntul c a se puteau a stepta la ceva neobi snuit,
ucenicii se adunar a cu totii aproape de nv at atorul lor. Din ntmpl a-
rile care avuseser a loc n dimineata aceea, ei c ap ataser a asigurarea
c a n curnd avea s a e anuntat ceva deosebit cu privire la mp ar atia [5]
pe care, dup a cum doreau din toat a inima, El avea s-o ntemeieze
peste putin timp. Un simt amnt de a steptare str ab atea multimea si
fetele doritoare d adeau dovad a de un adnc interes.
Si, cum sedeau pe costi sa nverzit a, a steptnd cuvintele divinului
nv at ator, inimile lor erau pline de gnduri despre slava viitoare.
Erau de fat a c arturari si farisei, care a steptau ziua cnd aveau s a
st apneasc a peste romanii att de urti de ei si peste bog atiile si
10 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
splendoarea marelui imperiu al lumii. S armanii t arani si pescari
n ad ajduiau s a aud a asigurarea c a nenorocitele lor cocioabe, hrana
s ar ac acioas a, viata de munc a trudnic a si teama de lips a, aveau s a
e nlocuite cu case mbel sugate si zile de viat a pl acut a. n locul
acelui ve smnt aspru, care era acoper amntul lor n timpul zilei si
a sternutul lor n timp de noapte, tr ageau n adejde c a Hristos avea s a
le dea ve smintele bogate si costisitoare ale cuceritorilor lor.
Toate inimile palpitau de trufa s a n adejde c a, n curnd, Israel
avea s a e onorat n fata natiunilor, ca popor ales al Domnului, iar
Ierusalimul urma s a e n altat la rangul de capital a a unui imperiu
universal. [6]
Capitolul 2 Fericirile
Apoi a nceput s a vorbeasc a si s a-i nvete astfel: Ferice de cei
s araci n duh, c aci a lor este mp ar atia cerurilor. Matei 5,2-3.
Aceste cuvinte veneau ca ceva straniu si nou la urechile multimii
uimite. O astfel de nv at atur a era cu totul deosebit a de tot ce auziser a
oamenii vreodat a din gura vreunui preot sau rabin. Nu vedeau n ea
nimic care s a le lingu seasc a mndria sau s a le hr aneasc a n adejdile
ambitioase. Dar acest nou nv at a-tor avea o putere care-i fermeca.
Dulceata iubirii se rev arsa, n prezenta Sa, ca parfumul dintr-o oare.
Cuvintele Sale c adeau ca o ploaie pe un p amnt cosit, ca o ploaie
repede, care ud a cmpia (Ps.72,6). Toti simteau n mod instinctiv c a
n fata lor era Cineva care cuno stea tainele suetului si care, totu si,
Se apropia de ei cu o mil a plin a de duio sie. Inimile I se deschideau
si, n timp ce ascultau, Duhul Sfnt le dezv aluia ceva din ntelesul
acelei nv at aturi pe care oamenii din toate timpurile au nevoie s-o
nvete.
n zilele lui Hristos, conduc atorii religio si ai poporului si nchi-
puiau c a sunt bogati n lucrurile spirituale. Rug aciunea fariseului:
Dumnezeule, ti multumesc c a nu sunt ca ceilalti oameni (Luca
18,11), exprim a simt amntul clasei sale si, ntr-o mare m asur a, al
ntregii natiuni, dar n gloata din jurul Domnului Isus erau unii care
si d adeau seama de s ar acia lor spiritual a. Atunci cnd s-a descoperit
puterea divin a a Domnului Isus, cu prilejul pescuirii minunate, Petru [7]
a c azut la picioarele Mntuitorului, exclamnd: Doamne, pleac a
de la mine, c aci sunt un om p ac atos. Tot a sa, n multimea adunat a
pe munte, erau multi care, n prezenta cur atiei Sale, simteau c a sunt
tic alo si, nenorociti, s araci, orbi si goi (Apoc. 3,17) si doreau din
toat a inima harul lui Dumnezeu, care aduce mntuirea (Tit 2,11).
n aceste suete, cuvintele de ntmpinare ale Domnului Hristos au
trezit n adejde; ei au v azut c a viata lor era sub binecuvntarea lui
Dumnezeu.
Isus prezentase cupa binecuvnt arii naintea acelora care si
nchipuiau c a sunt bogati si nu duc lips a de nimic (Apoc, 3,17),
11
12 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
dar ei s-au ntors cu dispret de la darul plin de mil a. Acela care crede
c a are de toate, care gnde ste c a este destul de bun, si este multumit
cu starea sa, nu caut a s a devin a un p arta s al harului si neprih anirii
lui Hristos. Mndria nu simte nici o nevoie si astfel ea nchide inima
n fata lui Hristos si a innitelor binecuvnt ari pe care El vine s a le
dea. n inima unei asemenea persoane nu este loc pentru Isus. Aceia
care sunt bogati si cinstiti n ochii lor nu cer n credint a si nici nu
primesc binecuvntarea lui Dumnezeu. Ei au impresia s a sunt plini
si, de aceea, pleac a goi. Aceia care si dau seama c a nu se pot mntui
cu nici un chip prin ei n si si, sau c a nu sunt n stare s a fac a nici un
lucru bun prin ei n si si, sunt cei ce pretuiesc ajutorul pe care poate
s a-l dea Hristos. Ei sunt cei s araci n duh, pe care Hristos i nume ste
fericiti.
Pe cel pe care l iart a, Hristos l face mai nti s a se poc aiasc a
si Duhul Sfnt este Cel care-l convinge de p acat. Aceia ale c aror
inimi au fost mi scate de Duhul conving ator al lui Dumnezeu v ad [8]
c a nu este nimic bun n ei. Ei v ad c a tot ce au f acut este amestecat
cu iubire de sine si p acat. Ca si bietul vame s, ei stau de o parte,
nendr aznind s a- si ridice ochii spre ceruri, si strig a: Dumnezeule, ai
mil a de mine, p ac atosul (Luca 18,13). Si sunt binecuvntati. Exist a
iertare pentru p ac atos, pentru c a Hristos este Mielul lui Dumnezeu,
care ridic a p acatele lumii (Ioan 1,29). F ag aduinta lui Dumnezeu
este: De vor p acatele voastre cum e crmzul, se vor face albe ca
z apada; de vor ro sii ca purpura, se vor face ca lna. V a voi da o
inim a nou a. Voi pune Duhul Meu n voi. (Is.1,18; Ez.36,26-27).
Despre cei s araci n duh, Isus zice: A lor este mp ar atia ce-
rurilor. mp ar atia aceasta nu este, a sa cum sperau ascult atorii lui
Hristos, o st apnire trec atoare si p amnteasc a. Hristos le deschidea
oamenilor mp ar atia spiritual a a iubirii Sale, a harului S au, a drept a-
tii Sale. Semnul domniei lui Mesia se distinge prin asem anarea cu
Fiul omului. Supu sii S ai sunt s araci n duh, blnzi, prigoniti pentru
dreptate. mp ar atia cerurilor este a lor. De si abia n fa s a, se ncepe
n ei o lucrare care i va face s a aib a parte de mo stenirea sntilor n
lumin a (Col.1,12).
Toti aceia care au un simt amnt al marii lor s ar acii suete sti,
care simt c a nu au nimic bun n ei n si si, pot aa neprih anire si t arie,
privind la Isus. El zice: Veniti la Mine toti cei truditi si mpov arati
Fericirile 13
(Mat.11,28). El v a invit a s a schimbati s ar acia voastr a cu bog atiile
harului S au. [9]
Noi nu suntem vrednici de iubirea lui Dumnezeu, dar Hristos,
siguranta noastr a, este vrednic, este cu totul n stare s a-i mntuiasc a
pe toti aceia care vin la El. Oricare ar fost starea din trecut, orict
de descurajatoare ar situatiile tale, dac a vei veni la Isus a sa cum
e sti, slab, f ar a sperant a si descurajat, milostivul nostru Mntuitor te
va ntmpina nc a de departe, te va cuprinde n bratele Sale iubitoare
si te va mbr aca cu mantia neprih anirii Lui. El ne prezint a tat alui
mbr acati n ve smntul alb al propriului S au caracter si mijloce ste
naintea lui Dumnezeu n favoarea noastr a, zicnd: Eu am luat locul
p ac atosului. Nu privi la acest u nc ap atnat, ci prive ste la Mine.
Dac a Satana ncearc a s a vorbeasc a tare mpotriva suetelor noastre,
acuzndu-ne de p acat si pretinzndu-ne ca prad a a sa, sngele lui
Hristos mijloce ste cu o si mai mare putere.
Numai n Domnul locuie ste dreptatea si puterea... n Domnul
vor f acuti neprih aniti si prosl aviti toti urma sii lui Israel (Isaia
45,24-25).
Ferice de cei ce plng, c aci ei vor mngiati. Matei 5,4.
Plngerea despre care e vorba aici este sincera ntristare a inimii
din cauza p acatului. Isus zicea: Si, dup a ce voi n altat de pe
p amnt, voi atrage la Mine pe toti oamenii (Ioan 12,32). Si cnd
cineva este atras s a-L priveasc a pe Isus, n altat pe cruce, atunci vede
p ac ato senia rii omene sti. El vede c a p acatul a fost cel care L-a
biciuit si L-a r astignit pe Domnul slavei. Vede c a, n timp ce a fost
iubit cu o iubire de negr ait, viata sa a fost o continu a priveli ste de
nerecuno stint a si r azvr atire. El a p ar asit pe cel mai bun Prieten al
s au si a abuzat de cel mai pretios dar al cerului. L-a r astignit din nou,
pentru sine pe Fiul lui Dumnezeu si a str apuns din nou inima aceea [10]
nsngerat a si lovit a. Este desp artit de Dumnezeu printr-un abis de
p acat, larg, ntunecos si adnc; si plnge cu inima zdrobit a.
Cel ce plnge a sa va mngiat. Dumnezeu ne descoper a
vinov atia, ca s a putem alerga la Hristos si, prin El, s a m eliberati
din robia p acatului, s a ne bucur am de slobozenia ilor lui Dumnezeu.
n sincer a poc aint a, putem s a venim la piciorul crucii si s a depunem
poverile noastre.
Cuvintele Mntuitorului au o solie de mngiere pentru aceia
care trec prin dureri si lipsuri. ntrist arile noastre nu ies din p amnt.
14 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Dumnezeu nu nec aje ste cu pl acere, nici nu mhne ste bucuros pe ii
oamenilor (Plng. 3,33). Cnd El las a s a vin a ncerc ari si greut ati,
face aceasta pentru binele nostru, ca s a ne fac a p arta si snteniei
Lui (Evrei 12,10). Dac a este primit a n credint a, ncercarea care
pare a sa de amar a si greu de suportat se va dovedi o binecuvntare.
Lovitura nemiloas a, care ve steje ste bucuriile de pe p amnt, va
mijlocul de a ne ntoarce privirile spre ceruri. Ct de multi sunt aceia
care nu L-ar cunoscut niciodat a pe Isus, dac a ntristarea nu i-ar
f acut s a caute mngiere n El!
ncerc arile vietii sunt uneltele prin care Dumnezeu ndep arteaz a
necur atiile si asperit atile din caracterul nostru. T aierea, nivelarea si
cizelarea, arderea si lustruirea lor, sunt o lucrare dureroas a. E greu
s a i slefuit pe tocil a. Dar piatra iese astfel preg atit a pentru a- si
lua locul n templul ceresc. Maestrul nu lucreaz a cu atta atentie si
grij a la un material f ar a valoare. Numai pietrele Sale pretioase sunt
lustruite ca pentru un palat. [11]
Domnul va lucra pentru toti aceia care si pun ncrederea n El.
Vor nv atate lectii pretioase. Vor f acute experiente pretioase.
Tat al nostru ceresc nu-i uit a niciodat a pe aceia care sunt loviti de
ntristare. Cnd David a suit dealul m aslinilor plngnd si cu capul
acoperit, si mergea cu picioarele goale (2 Sam. 15,30), Domnul a
privit ndur ator asupra lui. David era mbr acat n sac si avea mustr ari
de con stiint a. De fapt, semnele exterioare ale umilintei lui m arturi-
seau despre c ainta sa. Cu vocea inimii zdrobite si cu lacrimi, el i
prezenta cazul s au lui Dumnezeu si, de aceea, Domnul nu l-a p ar asit
pe servul S au. Niciodat a n-a fost David mai scump inimii Iubirii
innite ca atunci cnd, biciuit de con stiint a, fugea s a- si scape viata
de du smanii s ai, care fuseser a attati la r azvr atire de propriul s au u.
Domnul zice: Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc.
Fii plin de rvn a dar, si poc aie ste-te. (Apoc. 3,19). Hristos ridic a
inima zdrobit a si nalt a suetul ntristat, pn a cnd devine locuinta
Sa.
Dar cnd vine asupra noastr a strmtoarea, cti dintre noi nu fa-
cem ca Iacov! Noi credem c a este mna unui vr ajma s si ne lupt am
orbe ste n ntuneric, pn a ce puterile ne p ar asesc si nu g asim nici o
mngiere sau liberare. Atingerea divin a de la rev arsatul zorilor i L-a
descoperit lui Iacov pe Acela cu care se luptase, ngerul leg amntu-
lui; plngnd si ind neputincios, el a c azut pe pieptul Iubirii innite,
Fericirile 15
ca s a primeasc a binecuvntarea dup a care dorea att de mult suetul
s au. Si noi, la rndul nostru, trebuie s a nv at am c a ncerc arile sunt
spre bine, s a nv at am s a nu dispretuim pedeapsa Domnului si nici s a
nu sl abim cnd suntem mustrati de El. [12]
Ferice de omul pe care-l ceart a Dumnezeu!.. El face rana si
tot El o leag a; El r ane ste si mna Lui t am aduie ste. De sase ori te
va izb avi de necaz si de sapte ori nu te va atinge r aul. (Iov 5,17-
19). Isus vine s a vindece pe oricine e lovit. Viata de lips a, chin si
suferint a, poate luminat a prin pretioasele descoperiri ale prezentei
Sale.
Dumnezeu nu dore ste ca noi s a r amnem ap asati sub povara
durerii mute, cu inima r anit a si zdrobit a. El vrea ca noi s a ne uit am
n sus si s a privim scumpa Sa fat a plin a de iubire. Mntuitorul iubit
st a al aturi de multi oameni ai c aror ochi sunt a sa de orbiti de lacrimi,
nct nu-L pot distinge. El dore ste s a ne ia de mn a, s a privim spre
El n simpl a ncredere, dndu-I voie s a ne conduc a. Inima Sa este
deschis a pentru necazurile, ntrist arile si ncerc arile noastre. El ne-a
iubit cu o iubire ve snic a si ne-a nconjurat cu ndurare. Noi putem
s a ne punem ncrederea n El si s a medit am la bun atatea Lui toat a
ziua. El ne va ridica suetul mai presus de ntrist arile si fr amnt arile
zilei, n mp ar atia p acii.
Gnditi-v a la aceasta, copii ai suferintei si ntrist arii, si bucurati-
v a n n adejde. Ceea ce c stig a biruinta asupra lumii este credinta
noastr a (1 Ioan 5,4).
Fericiti sunt si aceia care, mpreun a cu Isus, plng durerile lumii
si sunt adnc mhniti din cauza p acatelor ei. ntr-un astfel de plns,
nu este amestecat nici un gnd egoist. Isus era omul durerilor, n-
durnd un chin suetesc a sa de mare, nct nici o limb a omeneasc a
nu l-ar putea descrie. Spiritul S au era sf siat si zdrobit de nelegiu-
irile oamenilor. El muncea din r asputeri, ca s a u sureze lipsurile si
suferintele omenirii, si inima Sa era adnc ntristat a cnd vedea c a [13]
multi refuz a s a vin a la El, ca s a aib a viata. Toti urma sii lui Hristos
se vor mp art a si de aceast a experient a. mp art a sindu-se de iubirea
Sa, ei vor intra n lucrarea Lui pentru mntuirea celor pierduti. Ei
iau parte la suferintele lui Hristos si vor lua parte si la slava care se
va descoperi. Fiind una cu El n lucrarea Sa si bnd mpreun a cu El
din cupa durerilor, ei sunt p arta si si la bucuria Sa.
16 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Prin suferint a a c ap atat Isus lucrarea de mngiere. n toate
durerile omenirii, El era Cel care suferea. Si prin faptul c a El nsu si
a fost ispitit n ceea ce a suferit, poate s a vin a n ajutorul celor ce sunt
ispititi (Is. 63,9; Evr.2,18). Fiecare suet care a intrat n aceast a
lucrare are privilegiul de a se mp art a si de suferintele Sale. C aci,
dup a cum avem parte din bel sug de suferintele lui Hristos, tot a sa,
prin Hristos, avem parte si de mngiere (2 Cor.1,5). Domnul are
o mil a deosebit a pentru cel ce plnge si puterea de a topi inimi, de
a c stiga suete. Iubirea Sa deschide o cale c atre suetul r anit si
zdrobit si devine un balsam vindec ator pentru cei ntristati. P arintele
ndur arilor si Dumnezeul oric arei mngieri... s a ne mngie n toate
necazurile noastre, pentru ca, prin mngierea cu care noi n sine
suntem mngiati de Dumnezeu, s a putem mngia pe cei ce se a a
n vreun necaz (2 Cor.1,3-4).
Ferice de cei blnzi. Matei 5,5
n fericiri descoperim o cale crescnd a de experient a cre stin a.
Aceia care au simtit nevoia de Hristos, aceia care au plns din cauza
p acatului si au stat mpreun a cu Hristos n scoala durerii, vor nv ata [14]
blndetea de la Divinul nv at ator.
R abdarea si omenia, n caz de nedreptate, nu erau nsu siri pretuite
de p agni sau de iudei. Declaratia f acut a de Moise sub inspiratia
Duhului Sfnt, c a el era cel mai blnd om de pe p amnt, n-a fost
socotit a, ca ind o laud a, de c atre cei din vremea sa, ci mai degrab a
a strnit mil a sau dispret. Dar Isus pune blndetea printre cele dinti
nsu siri pentru mp ar atia Sa. Chiar n viata si caracterul S au se
descoper a frumusetea dumnezeiasc a a acestei virtuti.
Isus, str alucirea slavei Tat alui, n-a crezut ca un lucru de apucat
s a e deopotriv a cu Dumnezeu, ci S-a dezbr acat pe Sine nsu si si
a luat chip de rob, f acndu-se asemenea oamenilor (Filip. 2,6-7).
El a consimtit s a treac a prin toate experientele umilitoare ale vietii,
umblnd printre ii oamenilor nu ca un mp arat, ca s a cear a omagiu,
ci ca Unul a c arui misiune era de a sluji altora. Nu era n purtarea Sa
nici o pat a de bigotism, nici o asprime. R ascump ar atorul lumii avea
o natur a mai presus dect ngereasc a; totu si blndetea si umilinta
care i atr ageau pe toti la El, erau strns legate de maiestatea Sa
dumnezeiasc a.
Isus Se golea pe Sine si, n tot ce f acea, eul nu se ar ata. El supunea
totul vointei Tat alui S au. Cnd misiunea Sa pe p amnt era aproape
Fericirile 17
de ncheiere, El putea s a zic a: Eu Te-am prosl avit pe p amnt, am
sfr sit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac (Ioan 17,4). Si tot El
ne d a ndemnul: nv atati de la Mine, c aci Eu sunt blnd si smerit
cu inima. Dac a voie ste cineva s a vin a dup a Mine, s a se lepede
de sine (Mat.11,29; 16,24), eul s a e detronat si s a nu mai aib a
domnia n suet. [15]
Acela care prive ste la Hristos n t ag aduirea Sa de Sine, n smere-
nia inimii Sale, va constrns s a zic a, a sa cum zicea si Daniel cnd
L-a v azut pe Acela care era asemenea Fiului omului: Frumusetea
puterii mele se schimb a n slutenie (Dan. 10,8). Independenta si
dominatia sinelui, cu care ne pream arim de multe ori, sunt v azute
n adev arata lor tic alo sie, ca ind semnele robiei lui Satana. Firea
omeneasc a se lupt a totdeauna pentru ntietate, este totdeauna gata
de ceart a, dar acela care l a a pe Isus este golit de eu, de mndrie, de
iubire, de ntietate si n suetul lui este pace. Eul este pus n slujba
Duhului Sfnt. Atunci nu mai ardem de dorinta de a avea locul cel
mai de frunte. Nu mai avem ambitia de a da buzna si a izbi cu coatele
spre a atrage atentia, ci simtim c a locul nostru cel mai nalt este la
picioarele Mntuitorului. Privim la Isus, a steptnd ca mna Sa s a ne
conduc a si glasul S au s a ne c al auzeasc a. Apostolul Pavel a simtit
aceasta si a zis: Am fost r astignit mpreun a cu Hristos si tr aiesc
dar nu mai tr aiesc eu, ci Hristos tr aie ste n mine. Si viata pe care o
tr aiesc acum n trup, o tr aiesc n credinta n Fiul lui Dumnezeu, care
m-a iubit si S-a dat pe Sine nsu si pentru mine (Gal.2,20).
Cnd l primim pe Hristos ca pe un oaspete n suet, pacea lui
Dumnezeu, care ntrece orice pricepere, va p azi inimile si mintile
noastre prin Hristos Isus. Viata Mntuitorului pe p amnt, de si tr ait a
n mijlocul luptei, a fost o viat a de pace. n timp ce vr ajma sii furio si
l urm areau continuu, El zicea: Cel ce M-a trimis este cu Mine, Tat al
nu M-a l asat singur, pentru c a totdeauna fac ce-I este pl acut (Ioan
8,29). Nici o furtun a de mnie omeneasc a sau satanic a nu era n stare
s a tulbure lini stea acelei des avr site comuniuni cu Dumnezeu. Si El [16]
ne spune: V a las pacea Mea, Luati jugul Meu asupra voastr a si
nv atati de la Mine, c aci Eu sunt blnd si smerit cu inima, si veti g asi
odihn a pentru suetele voastre (Matei 11,29). Purtati mpreun a cu
Mine jugul servirii pentru slava lui Dumnezeu si pentru ridicarea
omenirii si veti vedea c a jugul e u sor si povara este u soar a.
18 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Iubirea de noi ne distruge pacea. Ct a vreme mai tr aie ste eul,
suntem gata s a-l ferim de morticare sau insult a; dar, dac a a murit,
iar viata noastr a este ascuns a cu Hristos n Dumnezeu, atunci nu ne
va mai durea, dac a nu vom b agati n seam a sau vom dispretuiti.
Atunci vom surzi fat a de repro suri si orbi fat a de dispret si insult a.
Dragostea este ndelung r abd atoare, este plin a de bun atate; dragos-
tea nu se laud a, nu se um a de mndrie, nu se poart a necuviincios,
nu caut a folosul s au, nu se mnie, nu se gnde ste la r au, nu se bu-
cur a de nelegiuire, ci se bucur a de adev ar, acoper a totul, crede totul,
n ad ajduie ste totul, sufer a totul. Dragostea nu va pieri niciodat a (1
Cor.13,4-8).
Fericirea izvort a din bucuriile p amnte sti este tot a sa de schim-
b atoare ca si mprejur arile care i dau na stere; dar pacea lui Isus
este o pace continu a si d ainuitoare. Ea nu depinde de nici una dintre
mprejur arile vietii, nici de multimea bog atiilor, nici de num arul
prietenilor p amnte sti. Hristos este izvorul de ap a vie, si fericirea
primit a de la El nu va pieri niciodat a. Blndetea Domnului Hris-
tos manifestat a n c amin i va face fericiti pe cei ce-l locuiesc; ea
nu provoac a ceart a, nu d a nici un r aspuns aspru, ci lini ste ste rea
aprins a, r aspndind o amabilitate care va simtit a de toti cei care se
g asesc n cercul lui ncnt ator. Dac a este nutrit a n inim a, ea face ca [17]
familiile de pe p amnt s a e o parte a marii familii de sus.
E mult mai bine pentru noi s a suferim sub o nvinuire fals a,
dect s a ne mpov ar am cu chinul r azbun arii mpotriva vr ajma silor
no stri. Duhul de ur a si r azbunare a luat na stere n Satana si nu poate
aduce dect r au aceluia care l nutre ste. Smerenia inimii, blndetea
aceea, care este rodul r amnerii n Hristos, este adev arata tain a a
binecuvnt arii. El sl ave ste pe cei blnzi, mntuindu-i (Ps.149,4).
Cei blnzi vor mo steni p amntul. Prin dorinta de n altare
de sine a intrat p acatul n lume si primii no stri p arinti au pierdut
st apnirea asupra acestui p amnt frumos, mp ar atia lor. Numai prin
t ag aduirea de sine, Hristos r ascump ar a ce e pierdut. El spune c a noi
trebuie s a biruim a sa cum a biruit El (Apoc. 3,12). Prin umilint a si
predare de sine, putem deveni mo stenitori mpreun a cu El atunci
cnd cei blnzi vor mo steni p amntul (Ps.37,11).
P amntul f ag aduit celor blnzi nu va ca acesta, ntunecat de
umbra mortii si a blestemului. Dar noi, dup a f ag aduinta Lui, a step-
t am ceruri noi si un p amnt nou, n care va locui neprih anirea. Nu
Fericirile 19
va mai nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui
Dumnezeu si al Mielului va n ea. Robii Lui i vor sluji. (2 Petru
3,13; Apoc.22,3).
Nu mai este nici dezam agire, nici ntristare, nici p acat, nimeni
care s a zic a: Sunt bolnav; nu mai sunt nici cortegii de nmormn-
tare, nici plns, nici moarte, nici desp artiri, nici inimi zdrobite; ci
Isus va acolo, pacea va acolo. Acolo nu le va foame, nici nu
le va sete; nu-i va bate ar sita, nici soarele; c aci Cel ce are mil a de
ei, i va c al auzi si-i va duce la izvoare de ape. (Is.49,10). Ferice [18]
de cei amnzi si nsetati dup a neprih anire, c aci ei vor s aturati.
Matei 5,6.
Neprih anirea este sntenie, asem anare cu Dumnezeu, si Dum-
nezeu este iubire (1 Ioan 4,16). Ea este tr airea Legii lui Dumnezeu,
pentru c a toate poruncile Tale sunt drepte (Ps. 119,172) si iubirea
este lumina si viata lui Dumnezeu. Neprih anirea lui Dumnezeu este
ntrupat a n Hristos. Noi primim neprih anirea, primindu-L pe El.
Dreptatea sau neprih anirea nu se cap at a nici prin lupte chinui-
toare sau munci istovitoare, nici prin daruri sau sacricii, ci ea este
dat a n dar oric arui suet care amnze ste si nseteaz a dup a ea. Voi
toti cei nsetati, veniti la ape, chiar si cel ce n-are bani! Veniti si cum-
p arati bucate... f ar a bani si f ar a plat a. Neprih anirea lor este de la
Mine, zice Domnul, si Iat a Numele pe care I-L vor da: Domnul,
neprih anirea noastr a (Isaia 55,1; 54,17; Ier. 23,6).
Nimeni de pe p amnt nu poate s a dea ceea ce va potoli foamea si
setea suetului. Dar Isus zice: Iat a, Eu stau la u s a si bat; dac a aude
cineva glasul Meu si deschide u sa, voi intra la el, voi cina cu el si el
cu Mine. Eu sunt Pinea vietii. Cine vine la Mine, nu va amnzi
niciodat a, si cine crede n Mine nu va nseta niciodat a (Apoc. 3,20; [19]
Ioan 6,35).
Dup a cum avem nevoie de hran a, pentru sustinerea puterii noas-
tre corporale, tot a sa avem nevoie de Hristos, pinea din ceruri,
pentru a ne sustine viata spiritual a si a ne da putere s a facem fap-
tele lui Dumnezeu. Dup a cum corpul prime ste continuu mncarea
care sustine viata si vigoarea, tot a sa si suetul trebuie s a comunice
continuu cu Hristos, supunndu-se Lui si depinznd n totul de El.
Dup a cum c al atorul obosit caut a izvorul n pustie si, cnd l g a-
se ste, si potole ste setea arz atoare, tot a sa si cre stinul, cnd nseteaz a
20 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
dup a apa curat a a vietii, o va c ap ata de la Hristos, care este izvorul
de ap a vie.
Cnd recunoa stem des avr sirea caracterului Mntuitorului nos-
tru, vom dori s a m cu totul schimbati si rennoiti dup a chipul
cur atiei Sale. Cu ct l cunoa stem mai mult pe Dumnezeu, cu att
mai nalt va idealul nostru n ce prive ste caracterul si cu att mai
serioas a dorinta noastr a de a ne asem ana cu El. Cnd suetul se
prinde de Dumnezeu, un element divin se une ste cu cel omenesc, si
inima doritoare poate s a zic a: Da, suete, ncrede-te n Dumnezeu,
c aci de la Dumnezeu mi vine n adejdea (Ps.62,5).
Dac a ai un simt amnt de lips a n suetul t au, dac a amnze sti si
nsetezi dup a neprih anire, aceasta este o dovad a c a Hristos a lucrat
asupra inimii tale, ca s a poat a c autat spre a face pentru tine, prin
darul Duhului Sfnt, ceea ce tu singur nu e sti n stare s a faci. Nu
trebuie s a c aut am a ne potoli setea la ni ste pria se, pentru c a marele
izvor este chiar deasupra noastr a si din apele lui mbel sugate putem
s a bem dup a voie, numai dac a ne ridic am putin mai sus pe calea
credintei. [20]
Cuvintele lui Dumnezeu sunt izvoarele vietii. Dac a veti c auta
aceste izvoare de ap a vie, veti adu si, prin Duhul Sfnt, n comu-
niune cu Hristos. Adev aruri foarte cunoscute vor nf ati sate ntr-o
lumin a nou a; texte din Scriptur a v a vor izbi privirile cu un nou
nteles, ca un fulger de lumin a; veti vedea leg atura altor adev aruri
ale lucr arii de mntuire si atunci veti sti c a Hristos v a conduce; un
nv at ator divin este al aturi de voi.
Isus zicea: Apa pe care i-o voi da Eu se va preface n el ntr-un
izvor de ap a, care va t sni n viata ve snic a (Ioan 4,14). Cnd Duhul
Sfnt v a descoper a adev arul, veti strnge drept comoar a cele mai
pretioase experiente si veti avea dorinta de a vorbi si altora despre
lucrurile aduc atoare de mngiere, care v-au fost descoperite. Cnd
veti veni n leg atur a cu ei, le veti mp art a si idei noi cu privire la
caracterul sau lucrarea lui Hristos. Veti avea o nou a descoperire
despre iubirea Sa milostivitoare, spre a o mp art a si si acelora care-L
iubesc si care nu-L iubesc.
Dati si vi se va da (Luca 6,38), deoarece Cuvntul lui Dum-
nezeu este o fntn a din gr adini, un izvor de ape vii, ce curge din
Liban (Cnt. Cnt. 4,15). Inima care a gustat o dat a iubirea lui Hris-
tos dore ste f ar a ncetare un torent si mai adnc si, dac a veti da, veti
Fericirile 21
primi ntr-o m asur a mai bogat a si mai abundent a. Orice descoperire
a lui Dumnezeu pentru suet m are ste puterea de a cunoa ste si de
a iubi. Strig atul nentrerupt al inimii este: Mai mult despre Tine
si totdeauna r aspunsul Scripturii este: Cu mult mai mult (Rom.
5,9-10), pentru c a lui Dumnezeu i place s a fac a nespus mai mult
dect cerem sau gndim noi (Efes.3,20). [21]
Lui Isus, care S-a golit pe Sine pentru mntuirea omenirii pier-
dute, I S-a dat Duhul Sfnt f ar a m asur a. Tot astfel el va dat oric arui
urma s al lui Hristos atunci cnd toat a inima este predat a pentru ca
Isus s a locuiasc a n ea. nsu si Domnul nostru a dat porunca: Fiti
plini de Duh (Efes.5,18) si aceast a porunc a este si o f ag aduint a
c a ea va mplinit a. Tat al a avut buna pl acere ca n Hristos s a
locuiasc a toat a plin atatea si n El aveti totul deplin (Col. 1,19;
2,10).
Dumnezeu a rev arsat iubirea Sa f ar a m asur a, ca si pic aturile de
ploaie care r acoresc p amntul. El zice: S a picure cerurile de sus
si s a ploaie norii neprih anirea! S a se deschid a p amntul, s a dea din
el mntuirea si s a ias a totdeauna din el izb avirea. Cei nenorociti
si cei lipsiti caut a ap a si nu este; li se usuc a limba de sete. Eu,
Domnul, i voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi p ar asi.
Voi face s a izvorasc a ruri pe dealuri si izvoare n mijlocul v ailor;
voi preface pustia n iaz si p amntul uscat n suvoaie de ap a (Is.
45,8; 41,17-18).
Si noi toti am primit din plin atatea Lui si har dup a har (Ioan
1,16).
Ferice de cei milostivi, c aci ei vor avea parte de mil a. Matei 5,7
Inima omului este rece din re, ntunecat a si lipsit a de iubire.
Ori de cte ori cineva d a pe fat a un spirit de mil a si iertare, nu face
aceasta de la sine, ci prin inuenta Duhului lui Dumnezeu, care
planeaz a asupra inimii sale. Noi l iubim, pentru c a El ne-a iubit
mai nti (1 Ioan 4,19). [22]
Dumnezeu este izvorul oric arei ndur ari. Numele Lui este ndu-
r ator si milostiv (Ex. 34,6). El nu Se poart a fat a de noi dup a cum
merit am. Nici nu ntreab a dac a suntem vrednici de iubirea Lui, ci
revars a asupra noastr a bog atiile iubirii Sale, pentru ca s a ne fac a
vrednici. El nu este r azbun ator. Nu caut a s a pedepseasc a, ci s a r as-
cumpere. ns a si asprimea pe care El o manifest a prin providenta
Sa este manifestat a pentru mntuirea celui ab atut. El dore ste din
22 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
toat a inima s a u sureze vaiurile oamenilor si s a pun a balsamul S au pe
r anile lor. Este adev arat c a Dumnezeu nu socote ste pe cel vinovat
drept nevinovat (Ex.34,7), dar i va ndep arta vinov atia.
Cei milostivi sunt p arta si de re dumnezeiasc a si prin ei se
exprim a iubirea plin a de comp atimire a lui Dumnezeu. Toti aceia
ale c aror inimi sunt unite cu inima Iubirii Nem arginite vor c auta s a
ndrepte si nu s a osndeasc a. Hristos, locuind n suet, este un izvor
care nu seac a niciodat a. Oriunde locuie ste El, va bel sug de bine-
facere. La strig atul celor r at aciti, la strig atul victimelor naufragiate
din cauza lipsei si p acatului, cre stinul nu ntreab a: Merit a ei oare?
ci: Cum pot s a le vin n ajutor? n cei mai nr aiti, n cei mai dec azuti,
el vede suete pentru care Hristos a murit, ca s a le mntuiasc a si
pentru care Isus le-a ncredintat copiilor S ai slujba mp ac arii.
Milostivi sunt aceia care dau dovad a de mpreun a simtire cu cei
s armani, suferinzi si ap asati. Iov spune: C aci sc apam pe s aracul [23]
care cerea ajutor si pe orfanul lipsit de sprijin. Binecuvntarea neno-
rocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima v aduvei. M a
mbr acam cu dreptate si-i slujeam de mbr ac aminte; neprih anirea
mi era manta si turban. Orbului i eram ochi si schiopului picior.
Celor nenorociti le eram tat a si cercetam pricina celui necunoscut
(Iov. 29,12-16).
Exist a multi oameni pentru care viata este o lupt a plin a de chin.
Ace stia si dau seama de lipsurile lor si sunt nenorociti si nencre-
z atori; ei si nchipuie c a n-au nici un motiv s a e recunosc atori.
Cuvinte amabile, priviri pline de iubire, cuvinte de pretuire ar pen-
tru multi dintre ace sti lupt atori singuratici ca un pahar de ap a rece
pentru un suet nsetat. Un cuvnt de simpatie, o fapt a de amabilitate
ar ridica poverile care apas a greu pe umerii istoviti. Si ecare cuvnt
sau fapt a de amabilitate dezinteresat a este o expresie a iubirii lui
Hristos pentru omenirea pierdut a.
Cel milostiv va c ap ata ndurare, suetul binef ac ator va
s aturat si cel ce ud a pe altii va udat si el (Prov. 11,25). Omul
milos are parte de pace dulce, iar cel ce sluje ste cu dezinteres binele
altora, va avea o multumire binecuvntat a n viat a. Duhul Sfnt, care
r amne n suet si este nvederat n viat a, va ndulci inimile aspre si
va da na stere la simpatie si duio sie. Veti secera ceea ce ati sem anat.
Ferice de cel ce ngrije ste de cel s arac... Domnul l p aze ste si-l
tine n viat a. El este fericit pe p amnt si nu-l la si la bunul plac al
Fericirile 23
vr ajma silor lui. Domnul l sprijine ste cnd este pe patul de suferint a;
i u sureaz a durerile n toate bolile lui (Ps.41,1-3). [24]
Cel ce si pred a viata lui Dumnezeu, n servire pentru copiii S ai,
este legat de Acela care are toate resursele universului, la porunca
Sa. Viata sa este legat a de viata lui Dumnezeu prin lantul de aur
al f ag aduintelor neschimb atoare. Domnul nu-l va l asa n ceasul
suferintei si al strmtor arii. Si Dumnezeul meu are s a ngrijeasc a de
toate trebuintele voastre, dup a bog atia Sa, n slav a, n Isus Hristos
(Filip. 4,19). Si, n ceasul strmtor arii nale, cel milostiv va aa
sc aparea n harul Mntuitorului plin de ndurare si va primit n
loca surile ve snice.
Ferice de cei cu inima curat a, c aci ei vor vedea pe Dumnezeu.
Matei 5,8.
Iudeii erau a sa de grijulii n ce prive ste cur atia ceremonial a,
nct ornduirile lor erau extrem de mpov ar atoare. Mintea lor era
ocupat a cu a si restrictii si, de teama de a nu se mnji pe dinafar a, nu
observau murd aria pe care egoismul si r autatea le-o l asau n suet.
Isus nu pomene ste despre aceast a cur atie ceremonial a ca ind
una dintre conditiile de a intra n mp ar atia Sa, ci scoate n evident a
nevoia de cur atie a inimii. ntelepciunea care vine de sus este mai
nti curat a (Iacov 3,17). n cetatea lui Dumnezeu, nu va intra nimic
care este mnjit. Toti aceia care vor locui acolo trebuie s a ajung a s a
aib a aici o inim a curat a. n acela care nvat a de la Domnul Isus se va
ar ata un dezgust crescnd pentru o purtare nengrijit a, pentru cuvinte [25]
necuviincioase si pentru cugete murdare. Cnd Hristos locuie ste n
inim a, va cur atie si noblete att n cugete, ct si n fapte.
ns a cuvintele lui Isus, Ferice de cei cu inima curat a, au un
nteles mai adnc, referindu-se nu numai la cur atie n sensul n care
o ntelege lumea, adic a de a neatins de senzualitate sau poft a, ci si
la faptul c a trebuie s a aib a un suet curat; s a e neatins de mndrie
si egoism; umil, dezinteresat si la fel ca un copil.
Numai cei care se aseam an a se pot pretui unii pe altii. Dac a nu
primiti n ns a si viata voastr a principiul iubirii pline de sacriciu
de sine, care este principiul caracterului S au, nu l puteti cunoa ste
pe Dumnezeu. Inima care este am agit a de Satana l socote ste pe
Dumnezeu o int a tiranic a, nenduplecat a; nsu sirile egoiste ale -
rii omene sti, chiar ale lui Satana, sunt atribuite Creatorului plin de
iubire. si-ai nchipuit, zice El, c a Eu sunt ca tine (Ps. 50,21).
24 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Purtarea Sa cu oamenii este r ast alm acit a ca ind expresia unei naturi
arbitrare, r azbun atoare. Tot a sa si Biblia, tezaurul bog atiilor harului
S au. Slava adev arurilor ei, care sunt tot a sa de nalte ca si cerul
si cuprind ve snicia, nu este nteleas a. Pentru cea mai mare parte a
omenirii, Hristos nsu si este ca un l astar care iese dintr-un p amnt
uscat si nu v ad n El nici o frumusete care s a atrag a privirile
(Isaia 53,2). Cnd Isus era printre oameni, ca descoperire a lui Dum-
nezeu n re omeneasc a, fariseii si c arturarii I-au spus n fat a: E sti
Samaritean si c a ai drac (Ioan 8,48). Pn a si ucenicii erau a sa de
orbiti de egoismul inimilor lor, nct nu puteau s a-L nteleag a pe
Acela care venise s a le arate iubirea Tat alui. Acesta este motivul
pentru care Isus umbla n singur atate, nenteles de oameni. Numai
n ceruri era El nteles pe deplin. [26]
Cnd va veni Hristos n slava Sa, nelegiuitii nu vor putea s a-L
priveasc a. Lumina prezentei Sale, care este viat a pentru cei care
l iubesc, este moarte pentru cei nelegiuiti. A steptarea venirii Sale
este pentru ei o a steptare nfrico sat a a judec atii si v apaia unui foc
(Evrei 10,27). Cnd se va ar ata El, ei se vor ruga s a e ascun si de la
fata Aceluia care a venit s a-i r ascumpere.
Dar pentru inimile care au ajuns s a e cur atite prin prezenta Du-
hului Sfnt, lucrurile stau cu totul altfel. Ace stia pot s a-L cunoasc a
pe Dumnezeu. Moise a fost ascuns n cr ap atura stncii cnd i s-a
descoperit slava lui Dumnezeu; tot a sa, numai cnd suntem ascun si
n Hristos putem s a vedem iubirea lui Dumnezeu.
Cine iube ste cur atia inimii si are bun avointa pe buze este prie-
ten cu mp aratul (Prov. 22,11). Prin credint a, noi l vedem aici si
acum. n experienta vietii noastre de toate zilele, putem s a vedem
bun atatea si milostivirea Sa n manifestarea purt arii Sale de grij a. l
recunoa stem n caracterul Fiului S au. Spiritul Sfnt ia adev arul cu
privire la Dumnezeu si la Acela pe care L-a trimis El si l dezv aluie
priceperii si inimii. Cei curati cu inima l v ad pe Dumnezeu ntr-o
nou a si duioas a leg atur a, ca R ascump ar ator al lor; si, cnd v ad cur a-
tia si frumusetea caracterului S au, doresc s a reecte chipul S au. Ei l
v ad ca Tat a, care dore ste din toat a inima s a cuprind a n bratele Sale
un u care se ntoarce, si inima lor este plin a de o bucurie negr ait a
si de slav a.
Cei curati cu inima l v ad pe Dumnezeu n lucr arile minilor
Sale, n lucrurile frumoase care se a a n universul acesta. [27]
Fericirile 25
n Cuvntul S au, ei citesc n rnduri clare descoperirea ndur arii
Sale, bun atatea Sa si harul S au. Adev arurile care sunt ascunse de cei
ntelepti si priceputi sunt descoperite copiilor. Frumusetea si valoa-
rea adev arurilor, care sunt ascunse de cei ntelepti n felul lumii, sunt
desf a surate f ar a ncetare naintea acelora care au o dorint a ncrez a-
toare, copil areasc a, de a cunoa ste si de a face voia lui Dumnezeu.
Noi ntelegem adev arul atunci cnd noi n sine ajungem p arta si de
re dumnezeiasc a.
Cei curati cu inima tr aiesc ca si cum s-ar aa chiar n prezenta
lui Dumnezeu, n timpul, pe care El li-l ng aduie n lumea aceasta
si l vor vedea fat a n fat a n viata viitoare, nemuritoare, a sa cum l
vedea si Adam cnd umbla si vorbea cu Dumnezeu n Eden. Acum
vedem ca ntr-o oglind a, n chip ntunecos; dar atunci vom vedea
fat a n fat a (1 Cor. 13,12).
Ferice de cei mp aciuitori, c aci ei vor chemati i ai lui Dumne-
zeu. Matei 5,9.
Hristos este Printul p acii (Isaia 9,6), iar misiunea Lui este de
a restabili pacea pe p amnt si n ceruri, pacea pe care p acatul a
nimicit-o. Deci, indc a suntem socotiti neprih aniti prin credint a,
avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos (Rom.
5,1). Oricine consimte s a renunte la p acat si si deschide inima n
fata iubirii lui Hristos, se face p arta s al acestei p aci cere sti.
Nici nu exist a o alt a pace n afar a de aceasta. Harul lui Hristos
primit n inim a supune vr ajm a sia; el potole ste lupta si umple suetul
cu iubire. [28]
Acela care este n pace cu Dumnezeu si cu semenii S ai nu poate
s a e nenorocit. Invidia nu se va aa n inima sa; b anuielile rele
nu- si vor g asi loc acolo; ura nu poate s a existe. Inima care este n
armonie cu Dumnezeu este p arta s a la pacea cereasc a si va mpr a stia
inuenta ei binecuvntat a n jur. Spiritul p acii se va odihni ca si roua
pe inimile obosite si tulburate de lupt a lumeasc a.
Urma sii lui Hristos sunt trimi si n lume cu solia p acii. Acela
care, prin inuenta lini stit a si ne stiut a a unei vieti snte, va descoperi
iubirea lui Hristos, acela care, prin cuvnt si fapt a, l va conduce pe
altul s a renunte la p acat si s a- si predea inima lui Dumnezeu este un
f ac ator de pace, un mp aciuitor.
Ferice de cei mp aciuitori, pentru c a ei vor chemati i ai
lui Dumnezeu. Spiritul p acii este dovada leg aturii lor cu cerul.
26 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Atmosfera pl acut a a lui Hristos i nconjoar a. Parfumul vietii, al
frumusetii caracterului, descoper a lumii faptul c a ei sunt copii ai
lui Dumnezeu. V azndu-i, oamenii recunosc c a ei au fost cu Isus.
Oricine iube ste este n ascut din Dumnezeu. Dac a n-are cineva
Duhul lui Hristos, nu este al Lui, dar toti cei care sunt c al auziti de
Duhul lui Dumnezeu sunt i ai lui Dumnezeu (1 Ioan 4,7; Rom.
8,9-14).
R am a sita lui Iacov va n mijlocul multor popoare, ca o rou a
care vine de la Domnul, ca ploaia m arunt a pe iarb a, care nu se bizuie
pe nimeni si nu atrn a de copiii oamenilor (Mica 5,7). Ferice [29]
de cei prigoniti din pricina neprih anirii, c aci a lor este mp ar atia
cerurilor. Matei 5,10.
Isus nu prezint a urma silor S ai speranta de a ajunge la slav a si
bog atii p amnte sti si de a avea parte de o viat a ferit a de ncerc ari,
ci El le prezint a privilegiul de a umbla mpreun a cu nv at atorul lor
pe calea t ag aduirii de sine si a oc arii, din pricin a c a lumea nu-i
cunoa ste.
El, care a venit s a r ascumpere omenirea pierdut a, a fost primit cu
mpotrivire de c atre fortele unite ale vr ajma silor lui Dumnezeu si ai
omului. Uniti ntr-o confederatie f ar a mil a, oamenii r ai si ngerii r ai
s-au ridicat mpotriva Printului p acii. Cu toate c a ecare cuvnt si
fapt a a Sa respira numai mil a dumnezeiasc a, faptul c a nu se potrivea
cu lumea d adea na stere la cea mai drz a mpotrivire. Din cauz a c a
nu voia s a dea nici o ng aduint a pasiunilor rele ale rii noastre, El a
trezit cea mai aprig a mpotrivire si vr ajm a sie. Tot a sa se ntmpl a
cu toti cei care tr aiesc cu evlavie n Hristos Isus. ntre neprih anire si
p acat, iubire si minciun a, este o lupt a ce nu poate oprit a.
Cnd cineva prezint a iubirea lui Hristos si frumusetea snteniei,
i d a la iveal a pe supu sii mp ar atiei lui Satana, iar printul r aut atii
se simte provocat s a se mpotriveasc a. Prigoana si ocara i a steapt a
pe toti aceia care sunt p atrun si de spiritul lui Hristos. Caracterul
prigoanei se schimb a tot timpul; dar principiul, spiritul care st a
la temelia ei, este acela si care i-a ucis ntotdeauna pe cei ale si ai
Domnului, nc a din zilele lui Abel. [30]
Cnd oamenii caut a s a e n armonie cu Dumnezeu, vor vedea
c a ru sinea crucii n-a ncetat. Domniile, puterile si spiritele rele din
locurile cere sti se ridic a la lupt a mpotriva tuturor acelora care dau
ascultare legii cerului. De aceea, departe de a le produce mhnire,
Fericirile 27
prigoana trebuie s a aduc a bucurie ucenicilor lui Hristos, pentru c a
aceasta este o dovad a c a ei merg pe urmele Maestrului lor.
Este adev arat c a Domnul n-a f ag aduit poporului S au scutire de
ncerc ari si greut ati, dar El a f ag aduit ceva ce e cu mult mai de pret.
El a zis: Si puterea ta s a tin a ct zilele tale. Harul Meu ti este
de ajuns; c aci puterea Mea n sl abiciune este f acut a des avr sit a.
(Deut.33,25; 2 Cor.12,9). Dac a sunteti chemati s a treceti prin cup-
torul de foc din pricina Numelui S au, Isus va al aturi de voi, a sa
cum a fost si cu cei trei credincio si din Babilon. Aceia care l iubesc
pe R ascump ar atorul lor se vor bucura de ecare ocazie de a lua
parte mpreun a cu El la umilire si ocar a. Iubirea pe care o au fat a de
Domnul lor face ca suferinta pentru Numele Lui s a e dulce.
n toate veacurile, Satana i-a prigonit pe cei ai lui Dumnezeu. El
i-a chinuit si i-a dus la moarte, dar n moarte ei au ajuns biruitori. Prin
credinta lor statornic a, ei au descoperit pe Cineva mult mai puternic
dect Satana. Satana putea s a chinu-iasc a si s a ucid a trupul, dar nu
se putea atinge de viata care era ascuns a cu Hristos n Dumnezeu.
El putea s a-i arunce n nchisori, dar nu putea s a nc atu seze spiritul.
Ei puteau s a priveasc a dincolo de ceat a si s a vad a slava, zicnd: Eu
socotesc c a suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice s a e
puse al aturi cu slava viitoare, care are s a e descoperit a fat a de noi.
C aci ntrist arile noastre u soare de-o clip a lucreaz a pentru noi tot
mai mult o greutate ve snic a de slav a. (Rom. 8,18: 2 Cor. 4,17). [31]
Prin ncerc ari si persecutie, slava caracterul lui Dumnezeu
este descoperit a n cei ale si ai S ai. Biserica lui Dumnezeu, urt a si
persecutat a de lume, este educat a si disciplinat a n scoala lui Hristos.
Pe p amnt, ei umbl a pe calea cea strmt a si sunt cur atiti n cuptorul
suferintei. Ei l urmeaz a pe Hristos prin lupte drze, dau dovad a de
t ag aduire de sine si sufer a amarnice dezam agiri, dar experienta lor
chinuitoare i nvat a c a vina si nenorocirile sunt aduse de p acat si
privesc la el cu groaz a. Fiind p arta si la suferintele lui Hristos, ei sunt
sortiti s a e si p arta si ai slavei Sale. n viziune sfnt a, profetul a
v azut triumful poporului lui Dumnezeu. El zice: Si am v azut ca o
mare de sticl a amestecat a cu foc; si pe marea de sticl a, cu al autele
lui Dumnezeu n mn a, st ateau biruitorii arei Ei cntau cntarea
lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cntarea Mielului si ziceau: Mari
si minunate sunt lucr arile tale, Doamne, Dumnezeule, Atotputer-
nice! Drepte si adev arate sunt c aile Tale, mp arate al Neamurilor.
28 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Ace stia vin din necazul cel mare; ei si-au sp alat hainele si le-au
albit n sngele Mielului. Pentru aceasta stau ei naintea scaunului
de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte n templul Lui.
Cel ce sade pe scaunul de domnie si va ntinde peste ei cortul Lui
(Apoc. 15,2-3; 7,14-15).
Ferice va de voi cnd oamenii v a vor oc ar. Matei 5,11.
nc a de la c aderea sa, Satana a lucrat prin mijloace de am agire.
Dup a cum L-a prezentat n chip fals pe Dumnezeu, tot a sa, prin
agentii s ai, i nf ati seaz a fals pe copiii lui Dumnezeu. [32]
Mntuitorul zice: Oc arile celor ce Te oc ar asc pe Tine, cad asu-
pra Mea (Ps.69,9). n acela si fel, ele cad asupra ucenicilor S ai.
N-a existat niciodat a un om care s a umblat printre oameni si s a
fost oc art cu mai mare cruzime ca Fiul omului. El a fost luat n rs
si batjocorit din cauza ascult arii Sale neclintite de principiile sntei
Legi a lui Dumnezeu. Ei L-au urt f ar a temei. Cu toate acestea, El a
stat lini stit n fata vr ajma silor S ai, declarnd c a ocara este o parte
din mo stenirea cre stinului, sf atuindu-i pe urma sii S ai cum s a tin a
piept s agetilor r aut atii si ndemnndu-i s a nu sl abeasc a atunci cnd
sunt prigoniti.
Chiar dac a batjocura ar putea ponegri bunul nume, ea nu poate
s a p ateze caracterul. Acesta este n mna lui Dumnezeu. Atta timp
ct nu consimtim s a p ac atuim, nici o putere nici omeneasc a, nici
diavoleasc a nu este n stare s a aduc a o pat a asupra suetului. Un
om a c arui inim a si pune ncrederea n Dumnezeu r amne acela si
n ceasul celor mai dureroase ncerc ari si celor mai descurajatoare
mprejur ari, ca si atunci cnd toate i merg bine, cnd lumina si
bun avointa lui Dumnezeu par a asupra lui. Cuvintele sale, motivele
sale, faptele sale pot r ast alm acite si falsicate, dar el nu ia seama
la lucrul acesta, pentru c a are altceva mai bun de f acut. Ca si Moise,
el rabd a ca si cum ar v azut pe Cel ce este nev azut (Evr.11,27),
privind nu la lucrurile care se v ad, ci la cele ce nu se v ad (2 Cor.
4,18).
Hristos cunoa ste de aproape tot ceea ce este r au nteles si r ast al-
m acit de oameni. Copiii S ai pot s a- si ng aduie s a a stepte cu r abdare
si ncredere lini stit a, orict de def aimati sau de dispretuiti ar , pen-
tru c a nu este nimic ascuns, care s a nu e descoperit, iar aceia care-L
onoreaz a pe Dumnezeu vor onorati de El naintea oamenilor si a
ngerilor. [33]
Fericirile 29
Ferice va de voi cnd oamenii v a vor oc ar, v a vor prigoni,
zicea Isus. Bucurati-v a si veseliti-v a. Apoi, El a ndreptat atentia
ascult atorilor S ai c atre profetii care au vorbit n Numele Domnului,
ca pild a de suferint a si r abdare (Iacov 5,10). Abel, cel dinti cre stin
dintre ii lui Adam, a murit ca martir. Enoh a umblat cu Dumnezeu
si lumea nu l-a cunoscut. Noe a fost luat n b ataie de joc, ca fanatic
si alarmist. Altii au suferit batjocuri, b at ai, lanturi si nchisoare.
Unii, ca s a dobndeasc a o nviere mai bun a, n-au vrut s a primeasc a
izb avirea care li se d adea si au fost chinuiti (Evrei 11,35-36).
n toate timpurile, solii ale si ai lui Dumnezeu au fost batjocoriti
si persecutati; totu si, prin suferinta lor, cunoa sterea de Dumnezeu
a fost r aspndit a pretutindeni. Fiecare urma s al lui Hristos trebuia
s a ia loc n linia de lupt a si s a duc a mai departe aceea si lucrare,
stiind c a du smanii ei nu pot s a fac a nimic mpotriva adev arului.
Dumnezeu vrea s a spun a prin aceasta c a adev arul va ie si la iveal a si
va ajunge subiect de cercetare si discutie chiar prin ocara aruncat a
asupra lui. Mintea oamenilor trebuie s a e pus a n mi scare. Orice
lupt a, orice ocar a, orice efort de a restrnge libertatea de con stiint a
constituie mijlocul lui Dumnezeu de a trezi spiritele, care altfel ar
putea adormi.
Ct de adesea s-a v azut aceasta n viata solilor lui Dumnezeu!
Cnd Stefan, nobil si iscusit n vorbire, a fost omort cu pietre din po-
runca Sinedriului, n-a fost nici o pierdere pentru cauza Evangheliei.
Lumina din ceruri, care str alucea pe fata sa, si mila dumnezeiasc a,
dovedit a n ultimele sale cuvinte de rug a, au fost ca o s ageat a ascutit a
a convingerii pentru Saul, fanaticul membru al Sinedriului, care st a- [34]
tea al aturi. Mai trziu, prigonitorul fariseu, a devenit un vas ales s a
poarte Numele lui Hristos naintea Neamurilor, naintea mp aratilor
si naintea ilor lui Israel. La mult a vreme dup a aceea, b atrnul Pavel
a scris din nchisoarea din Roma: Unii, este adev arat, propov adu-
iesc pe Hristos din pizm a si din duh de ceart a... nu cu gndul curat, ci
ca s a mai adauge un necaz la lanturile mele. Ce ne pas a? Oricum: e
de ochii lumii, e din toat a inima, Hristos este propov aduit (Filip.
1,15-18). Prin ntemnitarea lui Pavel, Evanghelia a fost vestit a n
lung si-n lat, si suete au fost c stigate pentru Hristos chiar n palatul
cezarilor. Prin eforturile Satanei de a o nimici, s amnta care nu
putreze ste a Cuvntului care este viu si care r amne n veac (1
Petru 1,23) este sem anat a n inimile oamenilor; prin def aimarea si
30 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
prigonirea copiilor S ai, Numele lui Hristos este m arit si suete sunt
mntuite.
Mare este r asplata n ceruri a acelora care sunt martori pentru
Hristos, prin prigoane si oc ari. n timp ce oamenii caut a bunurile
p amnte sti, Isus le ndreapt a atentia spre r asplata cereasc a. Dar El
nu pune toat a r asplata aceasta asupra vietii viitoare; ea ncepe aici.
Domnul I S-a ar atat lui Avraam n vremea de demult si i-a zis: Eu
sunt scutul t au si r asplata ta cea foarte mare (Gen. 15,1). Aceasta
este r asplata tuturor acelora care l urmeaz a pe Isus Hristos. S a
ajungi n armonie cu Iehova Emanuel Acela n care sunt ascunse
toate comorile ntelepciunii si ale stiintei, n El locuie ste... toat a
plin atatea dumnezeirii (Col. 2,3), s a-L cuno sti, s a-L ai n inima ta,
atunci cnd ea se deschide tot mai mult, ca s a primeasc a nsu sirile
Sale, s a cunoasc a iubirea si puterea Sa, s a aib a bog atiile de nep atruns
ale lui Hristos, s a nteleag a tot mai mult care este l argimea, adnci- [35]
mea si n altimea si s a cunoa steti dragostea lui Hristos, care ntrece
orice cuno stint a, ca s a ajungeti plini de toat a plin atatea dumnezeirii
(Efes. 3,18-19), Aceasta este mo stenirea robilor Domnului, a sa
este mntuirea care vine de la Mine, zice Domnul (Isaia 54,17).
Aceasta era bucuria care umplea inima lui Pavel si a lui Sila,
cnd se rugau si i aduceau laud a lui Dumnezeu la miezul noptii, n
nchisoarea din Filipi. Hristos era al aturi de ei si lumina fetei Sale
f acea s a se mpr a stie ntunericul, umplnd locul cu slava curtilor
cere sti. Din Roma, Pavel scria, f ar a s a se ngrijeasc a de lanturile
sale, cnd vedea cum nainteaz a lucrarea Evangheliei: Eu m a bucur
de lucrul acesta si m a voi bucura (Filip. 1,18). ns a si cuvintele lui
Hristos de pe Munte r asun a iar a si n solia lui Pavel c atre comunita-
tea din Filipi, n mijlocul persecutiilor: Bucurati-v a totdeauna n
Domnul! Iar a si zic: Bucurati-v a! (Filip. 4,4).
Voi sunteti sarea p amntului. Matei 5,13.
Sarea este pretuit a pentru nsu sirile ei de a conserva. Cnd Dum-
nezeu i nume ste pe copiii S ai sare, El vrea s a-i nvete c a scopul
pentru care a f acut din ei supu si ai harului S au este ca ei s a ajung a
mijloace pentru mntuirea altora. Scopul lui Dumnezeu, cnd a ales
un popor n fata ntregii lumi, a fost nu numai ca s a-i poat a adopta
ca i si ice, ci pentru ca, prin ei, lumea s a poat a primi harul care
aduce mntuire (Tit 2,11). Cnd Domnul l-a ales pe Avraam, a f acut [36]
aceasta nu numai pentru ca el s a e un prieten ales al S au, ci ca s a e
Fericirile 31
si un mijlocitor al privilegiilor deosebite, pe care Domnul dorea s a
le reverse asupra natiunilor. Isus, n acea ultim a rug aciune mpreun a
cu ucenicii S ai, nainte de r astignirea Sa, zicea: Si Eu nsumi M a
sntesc pentru ei, ca si ei s a e sntiti prin adev ar (Ioan 17,19).
Tot a sa si cre stinii, care sunt cur atiti prin adev ar, vor avea calit atile
mntuitoare, care vor feri lumea de o total a dec adere moral a.
Sarea trebuie s a e amestecat a cu substanta c areia i se adaug a;
ea trebuie s a p atrund a si s a str abat a, pentru ca s a conserve. Tot a sa,
prin leg aturi personale si tov ar a sie, se ntmpl a ca oamenii s a e
atin si de puterea mntuitoare a Evangheliei. Ei nu sunt mntuiti cu
gr amada, ci ecare n parte. Inuenta personal a este o putere. Noi
trebuie s a ne apropiem mai mult de aceia c arora vrem s a le ajut am.
Gustul s arii reprezint a puterea de viat a a cre stinului, iubirea lui
Isus n inim a, neprih anirea lui Hristos, care str abate viata. Iubirea
lui Hristos este molipsitoare si impun atoare. Dac a locuie ste n noi,
ea se va rev arsa si asupra altora. Noi ne vom apropia de ei, pn a ce
inimile lor vor nc alzite de interesul si iubirea noastr a, lipsite de
orice egoism. Credincio sii sinceri mpr a stie n jurul lor energie plin a
de viat a, care p atrunde si d a puteri morale suetelor pentru care ei
lucreaz a. Nu puterea omului, ci puterea Spiritului Sfnt e ceea ce
s avr se ste lucrarea transformatoare.
Isus a ad augat solemna avertizare: Dac a sarea si pierde gustul,
prin ce si va c ap ata iar a si puterea de a s ara? Atunci nu mai este
bun a la nimic, dect s a e lep adat a afar a si c alcat a n picioare de
oameni (Matei 5,13).
n timp ce asculta cuvintele lui Hristos, norodul putea s a vad a [37]
sarea alb a, lucind pe c ar arile unde fusese aruncat a, din cauz a c a si
pierduse puterea de a s ara si, prin urmare, ajunsese nefolositoare.
Ea nf ati sa foarte bine starea fariseilor si efectul religiei lor asupra
societ atii. Ea reprezint a viata ec arui suet de la care s-a dep artat
puterea harului lui Dumnezeu si care a devenit rece si lipsit de
Hristos. Oare cum ar m arturisirea sa? Unul ca acesta este privit
de oameni si de ngeri ca f ar a gust si nepl acut. Unora ca ace stia
Domnul Isus le spune: O, dac a ai rece sau n clocot! Dar, indc a
e sti c aldicel, nici rece, nici n clocot, am s a te v ars din gura Mea
(Apoc. 3,15-16).
F ar a o credint a vie n Domnul Hristos, ca Mntuitor personal,
este cu neputint a s a facem ca inuenta noastr a s a e simtit a ntr-o
32 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
lume plin a de ndoial a. Noi nu putem s a d am altora ceea ce noi
n sine nu avem. Numai n m asura devotiunii si consacr arii noastre
fat a de Hristos putem s a exercit am o inuent a pentru binecuvntarea
si n altarea omenirii. Dac a nu exist a nici un serviciu real, nici o
iubire sincer a, nici o experient a trainic a, n viat a nu va exista nici o
putere care s a ajute, nici o leg atur a cu cerul, nici o pl acere pentru
Hristos. Dac a Spiritul Sfnt nu ne poate folosi ca factori, prin care
s a vesteasc a lumii adev arul a sa cum este n Isus, noi suntem ca
si sarea care si-a pierdut gustul si este cu totul f ar a valoare. Prin
faptul c a ne lipse ste harul lui Hristos, noi spunem lumii c a adev arul
n care avem pretentia de a crede, n-are nici o putere sntitoare si
astfel, pn a acolo unde merge inuenta noastr a, facem Cuvntul
lui Dumnezeu f ar a nici o putere. Chiar dac a a s vorbi n limbi
omene sti si ngere sti si n-a s avea dragoste, sunt o aram a sun atoare
sau un chimval z ang anitor. Si chiar dac a a s avea darul prorociei si [38]
a s cunoa ste toate tainele si toat a stiinta, chiar dac a a s avea toat a
credinta, a sa nct s a mut si muntii, si n-a s avea dragoste, nu-mi
folose ste la nimic. Si chiar dac a mi-a s mp arti toat a averea pentru
hrana s aracilor, chiar dac a mi-a s da trupul s a e ars, si n-a s avea
dragoste, nu-mi folose ste la nimic (1 Cor. 13,1-3).
Atunci cnd iubirea ne umple inima, ea se va rev arsa asupra
altora, nu din pricina avantajelor primite de la ei, ci pentru c a iubirea
este o putere lucr atoare. Iubirea schimb a caracterul, st apne ste por-
nirile, supune vr ajm a sia si nnobileaz a sentimentele. Iubirea aceasta
este tot a sa de ntins a ca si universul si este n armonie cu aceea
a ngerilor slujitori. Nutrit a n inim a, ea ndulce ste ntreaga viat a
si revars a binecuvntarea ei asupra tuturor celor din jur. Aceasta si
numai aceasta poate s a fac a din noi sarea p amntului.
Voi sunteti lumina lumii. Matei 5,14
Cnd Isus nv ata norodul, f acea ca nv at aturile Sale s a e pline
de interes si atr agea atentia ascult atorilor prin ilustratii obi snuite,
luate din scenele naturii din jurul lor. Norodul se adunase nc a de cu
zori. Soarele maiestuos, urcnd tot mai sus pe cerul albastru, alunga
umbrele care se mai ascundeau prin v ai si prin deleele nguste
ale muntilor. Slava cerului oriental nu p alise nc a. Lumina soarelui
inunda p amntul cu splendoarea ei, fata lini stit a a lacului reecta
lumina de aur si oglindea norii trandarii ai diminetii. Fiecare mugur,
ecare oare si ml adit a nfrunzit a scnteiau sub picurii de rou a. [39]
Fericirile 33
Natura zmbea sub binecuvntarea unei zile noi, iar p as arelele cntau
prin frunzi s. Mntuitorul a privit la ceata din fata Sa si apoi la soarele
care r as area si le-a zis ucenicilor: Voi sunteti lumina lumii. Dup a
cum soarele se avnt a n misiunea sa de iubire, mpr a stiind umbrele
noptii si trezind lumea la viat a, tot a sa trebuie s a se avnte si urma sii
lui Hristos n misiunea lor, rev arsnd lumina cerului asupra acelora
care sunt n ntunericul r at acirii si al p acatului.
n lumina str alucitoare a diminetii, ora sele si satele de pe coli-
nele din mprejurimi se vedeau clar, f acnd ca scena s a e si mai
atr ag atoare. Ar atnd spre ele, Isus a zis: O cetate a sezat a pe un
munte nu poate s a r amn a ascuns a. Apoi a ad augat: Si oamenii
n-aprind lumina ca s-o pun a sub obroc, ci o pun n sfe snic si lumi-
neaz a tuturor celor din cas a. O mare parte dintre cei care ascultau
cuvintele lui Isus erau t arani si pescari, ale c aror locuinte umile nu
aveau dect o nc apere, n care o singur a lumin a, pus a n sfe snic,
lumina tuturor din cas a. Tot a sa, zicea Isus, s a lumineze si lumina
voastr a naintea oamenilor, ca ei s a vad a faptele voastre bune si s a
sl aveasc a pe Tat al vostru, care este n ceruri.
Nici o alt a lumin a n-a luminat vreodat a si nici nu va lumina asu-
pra omului c azut n p acat, afar a de aceea care izvor a ste de la Hristos.
Isus, Mntuitorul, este singura lumin a care poate s a mpr a stie ntu-
nericul unei lumi care zace n p acat. Despre Domnul Isus st a scris:
n El era viata si viata era lumina oamenilor (Ioan 1,4). Numai
dac a primeau din viata Sa, ucenicii S ai puteau s a devin a purt atori
de lumin a. Viata lui Hristos n suet, si iubirea Sa descoperit a n [40]
caracter vor face din ei lumina lumii.
Omenirea nu are n sine nici o lumin a. Desp artiti de Hristos,
noi suntem ca o f aclie neaprins a, ca luna, atunci cnd fata ei este
ntoars a de la soare. Noi nu avem nici o singur a raz a de str alucire, pe
care s a o rev ars am n ntunericul lumii. Dar cnd ne ntoarcem spre
Soarele Neprih anirii, cnd venim n atingere cu Hristos, tot suetul
se lumineaz a de str alucirea fetei Sale divine.
Urma sii lui Hristos trebuie s a e mai mult dect o lumin a n
mijlocul oamenilor. Ei sunt lumina lumii. Isus le spune tuturor
acelora care poart a Numele S au: Voi v-ati predat Mie si Eu v-am dat
lumii ca reprezentanti ai Mei. Dup a cum Tat al M-a trimis pe Mine n
lume, tot a sa, zice El, i-am trimis si Eu pe ei n lume (Ioan 17,18).
Dup a cum Hristos este calea prin care Se descoper a Tat al, tot a sa si
34 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
noi trebuie s a m mijlocul prin care Se descoper a Hristos. Chiar dac a
Mntuitorul nostru este marele Izvor de lumin a, s a nu uiti, cre stin
iubit, c a El este descoperit prin unelte oameni. Binecuvnt arile
lui Dumnezeu sunt rev arsate prin unelte omene sti. Hristos nsu si
vine n lume ca Fiu al omului. Natura omeneasc a, unit a cu natura
dumnezeiasc a, trebuie s a vin a n contact cu ce e omenesc. Biserica
Domnului Hristos, ecare ucenic al Mntuitorului, este mijlocul
hot art de cer pentru descoperirea lui Dumnezeu fat a de oameni.
ngeri ai m aririi a steapt a s a dea prin noi, suetelor care sunt aproape
s a piar a, lumina si puterea cerului. Oare omul se va da napoi de la
lucrarea care i-a fost ncredintat a? O, atunci lumea va jefuit a n
aceea si m asur a de inuenta f ag aduit a a Duhului Sfnt! [41]
Dar Isus nu-i ndeamn a pe ucenicii S ai: Siliti-v a s a faceti lumina
voastr a s a lumineze, ci El le zice: L asati s a lumineze. Dac a
Hristos locuie ste n inim a, este cu neputint a s a ascundem lumina
prezentei Sale. Dac a aceia care pretind a urma si ai lui Hristos nu
sunt lumina lumii, aceasta se ntmpl a din cauz a c a puterea d at atoare
de viat a i-a p ar asit; dac a nu au de dat lumin a, nseamn a c a nu mai
au leg atur a cu Izvorul de lumin a.
n toate timpurile, Duhul lui Hristos, care era n ei (1 Petru
1,11), a f acut din adev aratii copii ai lui Dumnezeu lumina contem-
poranilor lor. Iosif a fost un purt ator de lumin a n Egipt. Prin cur atia,
bun atatea si iubirea sa de u, el l repre-zint a pe Hristos n mijlocul
unui neam de idolatri. n timp ce israelitii se aau n c al atoria lor
din Egipt spre tara f ag aduit a, cei credincio si, dintre ei, erau o lumin a
pentru neamurile din jur.
Prin ei, Dumnezeu a fost descoperit lumii. De la Daniel si tovar a-
sii lui din Babilon si de la Mardoheu din Persia, raze str alucitoare de
lumin a au luminat n ntunericul de la curtile mp ar ate sti. n acela si
chip, urma sii lui Hristos sunt pu si ca purt atori de lumin a pe calea
spre ceruri. Prin ei, ndurarea si bun atatea Tat alui sunt nf ati sate unei
lumi cufundate n ntunericul unei gre site cunoa steri de Dumnezeu.
V aznd faptele lor bune, si altii ajung s a-L m areasc a pe Tat al care
este n ceruri, deoarece se vede clar c a exist a un Dumnezeu care
sade pe tronul universului, al C arui caracter este vrednic de laud a
si imitare. Iubirea divin a, care str aluce ste n inim a, si armonia cre s-
tin a, dat a pe fat a n viat a, sunt ca o ntrez arire a cerului, acordat a
Fericirile 35
oamenilor din lumea aceasta, pentru ca ei s a- si poat a da seama de
frumusetea lui. [42]
n felul acesta, oamenii ajung s a cread a, dragostea pe care o are
Dumnezeu fat a de noi (1 Ioan 4,16). n felul acesta, inimile, care
alt adat a erau p ac atoase si stricate, sunt cur atite si schimbate, ca s a
ne putem nf ati sa f ar a prihan a si plini de bucurie naintea slavei
Sale (Iuda 24).
Cuvintele Mntuitorului: Voi sunteti lumina lumii arat a c a El
le-a ncredintat urma silor S ai o misiune mondial a. n zilele Domnu-
lui Hristos, egoismul, mndria si prejudecata n altaser a un mare si
puternic zid de desp artire ntre cei rnduiti s a e p azitorii descoperi-
rilor snte si orice alt a natiune de pe lume. Dar Mntuitorul venise
s a schimbe toate acestea. Cuvintele pe care norodul le auzea de pe
buzele Sale nu sem anau cu cele auzite mereu de la preoti sau rabini.
Domnul d arma zidul de desp artire, iubirea de sine, prejudecata
separatist a de nationalitate si predica iubirea pentru toat a familia
omeneasc a. El i nalt a pe oameni din cercul strmt de egoism, des-
inteaz a orice hotar teritorial si orice deosebire articial a de clas a
social a. Nu face nici o deosebire ntre vecini si str aini, ntre prieteni
si du smani. El ne nvat a s a privim pe oricine se a a n nevoie, ca
ind aproapele nostru, iar lumea, ca ind cmpul nostru de lucru.
Dup a cum razele soarelui p atrund pn a n cele mai ndep artate lo-
curi ale p amntului, tot astfel bunul Dumnezeu urm are ste ca lumina
Evangheliei s a ajung a la ecare suet de pe fata p amntului. Dac a
biserica lui Hristos ar mplinit planul Domnului nostru, atunci
lumina s-ar rev arsat asupra tuturor acelora care se a a n ntuneric
si n tinutul umbrei mortii. n loc s a se adune laolalt a si s a fug a de
r aspundere si de purtarea crucii, membrii bisericii ar trebui s a se
mpr a stie n toate t arile, l asnd ca lumina lui Hristos s a lumineze [43]
prin ei, lucrnd a sa cum a lucrat si El pentru mntuirea suetelor, si
Evanghelia mp ar atiei ar dus a cu repeziciune n toat a lumea.
Numai astfel poate adus la ndeplinire planul lui Dumnezeu
prin chemarea poporului S au, de la Avraam, pe cmpiile Mesopota-
miei, si pn a la noi, cei de azi. El zice: Te voi binecuvnta si vei
o binecuvntare (Gen. 12,2). Cuvintele Domnului Hristos, vestite
prin profetul evanghelist, repetate n Predica de pe Munte, sunt pen-
tru noi, cei care tr aim n aceast a generatie de pe urm a: Scoal a-te,
lumineaz a-te! C aci lumina ta vine si slava Domnului r asare peste
36 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
tine (Isaia 60,1). Dac a peste duhul vostru a r as arit slava Domnului,
dac a ati privit frumusetea Sa, nentrecut a ntre zeci si mii, si pe Acela
care este cu totul pl acut, dac a suetul vostru a ajuns s a oglindeasc a
n afar a prezenta Sa, atunci vou a v a este trimis acest cuvnt din
partea Mntuitorului. Ati stat voi mpreun a cu Domnul pe Muntele
schimb arii la fat a? Jos, n cmpie, sunt suete robite de Satana; ele
a steapt a un avnt de credint a si rug aciune, ca s a le elibereze.
Noi nu trebuie s a ne multumim numai contemplnd slava Dom-
nului Hristos, ci trebuie s a si vorbim despre m aretia Sa. Isaia nu
numai c a a privit slava Domnului Hristos, dar a si vorbit despre El.
n timp ce David cugeta, focul ardea; apoi, inspirat, el l l auda pe
Dumnezeu cu gura. Pe m asur a ce cugeta la iubirea cea minunat a a
lui Dumnezeu, el nu putea s a fac a altceva dect s a vorbeasc a despre
ce a v azut si simtit. Cine poate s a priveasc a prin credint a minunatul
plan de mntuire, slava Fiului lui Dumnezeu, unul n ascut, si s a nu
vorbeasc a despre ea? Cine poate contempla iubirea nep atruns a, care [44]
a fost ar atat a pe crucea de pe Golgota prin moartea Domnului Hris-
tos, pentru ca noi s a nu pierim, ci s a avem viata ve snic a. Cine poate
s a priveasc a aceasta si s a nu aib a cuvinte prin care s a-I aduc a slav a
Mntuitorului?
n loca sul Lui, totul strig a, slav a! (Ps.29,9). Pl acutul cnt aret
al lui Israel l laud a cu harfa sa, zicnd: Voi spune str alucirea sl avit a
a m aretiei Tale si voi cnta minunile Tale. Oamenii vor vorbi de
puterea Ta cea nfrico sat a si eu voi povesti m arimea Ta (Ps. 145,5-
6).
Crucea de pe Golgota trebuia s a e n altat a sus, deasupra oame-
nilor, preocupnd cu totul mintea lor si concentrnd gndurile lor.
Atunci toate facult atile spirituale vor nc arcate cu putere divin a,
direct de la Dumnezeu. Atunci va avea loc o lucrare sincer a pentru
Maestrul. Lucr atorii vor trimite n lume raze de lumin a, ca facle vii,
care s a lumineze p amntul.
O, Domnul Hristos prime ste a sa de bucuros pe orice om predat
Lui! El aduce natura omeneasc a n leg atur a cu cea divin a, pentru
ca s a poat a mp art a si lumii tainele iubirii ntrupate. Vorbiti despre
ea n convorbirile voastre, rugati-v a pentru ea, cntati despre ea,
vestiti peste tot solia slavei Sale si mergeti nainte pn a la marginile
p amntului!
Fericirile 37
ncerc arile suportate cu r abdare, binecuvnt arile primite cu re-
cuno stint a, ispitele biruite cu b arb atie, umilinta, bun atatea, mila si
dragostea, date pe fat a n chip natural, sunt luminile care str alucesc
n caracter, n contrast cu ntunericul inimii egoiste, n care lumina
vietii n-a luminat niciodat a. [45]
Capitolul 3 Spiritualitatea Legii
Am venit nu s a stric, ci s a mplinesc. Matei 5,17.
Domnul Hristos a fost Cel care a vestit Legea pe Muntele Sinai,
n mijlocul tunetelor si v ap ailor de foc. Slava lui Dumnezeu, ase-
menea unui foc mistuitor, se odihnea deasupra vrfului muntelui,
si muntele se cutremura de prezenta Domnului. O stile lui Israel,
z acnd cu fata la p amnt, au ascultat nm armurite cuvintele Legii.
Ce contrast ntre scena aceasta si aceea de pe Muntele Fericirilor!
Sub cerul de var a, f ar a nici un sunet care s a tulbure lini stea, afar a
doar de cntecul p as arelelor, Isus nf ati sa principiile mp ar atiei Sale.
Totu si, vorbind poporului n ziua aceea, cu glasul plin de iubire, le
descoperea principiile Legii vestite pe Sinai.
Cnd a fost dat a Legea, Israel, dec azut din cauza ndelungatei
robii n Egipt, trebuie s a fost uimit de ar atarea puterii si maiest atii
lui Dumnezeu. Totu si, El S-a descoperit si ca un Dumnezeu al iubirii.
Domnul a venit din Sinai
Si a r as arit peste ei din Seir,
A str alucit din Muntele Paran,
Si a ie sit din mijlocul zecilor de mii de snti,
Avnd n dreapta Lui focul Legii.
Da, El iube ste popoarele;
Toti sntii sunt n mna Ta.
Ei au st atut la picioarele Tale,
Au primit cuvintele Tale
(Deut. 33,2-3).
[46]
Dumnezeu i-a descoperit Lui Moise slava Sa, n aceste cuvinte
minunate, care au r amas ca o mo stenire pretioas a tuturor timpurilor:
Domnul, Dumnezeu, este un Dumnezeu plin de ndurare si milostiv,
ncet la mnie, plin de bun atate si credincio sie, care si tine dragostea
pn a la mii de neamuri de oameni; iart a f ar adelegea, r azvr atirea si
p acatul (Exod 34,6-7).
38
Spiritualitatea Legii 39
Legea dat a pe Sinai era o vestire a iubirii, o descoperire a Legii
cerului pentru p amntul acesta. Ea a fost dat a prin mna unui Mij-
locitor rostit a prin Acela, prin a C arui putere inimile oamenilor
puteau aduse n armonie cu principiile ei. Dumnezeu a descoperit
scopul Legii atunci cnd i-a spus lui Israel: S a-Mi ti ni ste oameni
snti (Exod 22,31).
Dar Israel n-a p atruns natura spiritual a a Legii si, deseori, pre-
tinsa lor ascultare nu era dect o n siruire de forme si ceremonii,
si nu o predare a inimii n bratele iubirii suverane. Cnd Isus, prin
caracterul si lucrarea Sa, le nf ati sa oamenilor nsu sirile snte, pline
de bun atate si p arinte sti ale lui Dumnezeu si prezenta de sert aciunea
unei ascult ari ceremoniale, conduc atorii iudei nici n-au primit, nici
n-au nteles cuvintele Sale. Ei si nchipuiau c a El trateaz a prea u sor
cererile Legii; iar cnd El le-a nf ati sat ns a si adev arurile care erau
suetul slujbei date lor de Dumnezeu, privind numai la cele de afar a,
ei, L-au acuzat c a vrea s-o strice.
Cuvintele Domnului Hristos, de si erau pronuntate lini stit, erau
rostite cu seriozitate si cu o putere care r ascolea inimile oamenilor.
Ei se a steptau s a asculte repetarea traditiilor f ar a viat a si a pretentiilor [47]
rabinilor, dar a fost n zadar. Erau uimiti de nv at atura Lui; c aci El
i nv ata ca Unul care avea putere, nu cum i nv atau c arturarii lor
(Matei 7,29). Fariseii au observat marea deosebire dintre metoda
lor de a-i nv ata si aceea a Domnului. Au v azut c a m aretia, cur atia
si frumusetea adev arului, cu adnca si delicata lui inuent a, punea
st apnire pe multe suete. Iubirea dumnezeiasc a a Mntuitorului si
blndetea Lui atr ageau inimile oamenilor la El. Rabinii au v azut c a,
prin nv at atura Lui, toat a nv at atura pe care o d aduser a ei norodului
era f acut a de nimic. El d arma zidul de desp artire care fusese a sa
de m agulitor pentru mndria si separatismul lor si ei se temeau c a,
dac a are s a e l asat a sa, are s a duc a norodul departe de ei. Din
cauza aceasta, ei L-au urm arit cu o ur a nemp acat a, n ad ajduind s a
g aseasc a vreun prilej oarecare pentru a-L face s a cad a n dizgratia
multimilor si, n felul acesta, s a dea putint a Sinedriului s a se asigure
de osndirea si uciderea Lui.
Pe Munte, Isus era pndit de aproape de iscoade si, cnd explica
principiile neprih anirii, fariseii au nceput s a sopteasc a ncoace si
ncolo c a nv at atura Sa era n opozitie cu preceptele pe care le d aduse
Dumnezeu pe Sinai. Mntuitorul nu spusese nimic care s a zdruncine
40 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
credinta n religie si rnduielile care fuseser a date prin Moise, pentru
c a ecare raz a de lumin a pe care marele conduc ator al lui Israel o
transmisese poporului s au fusese primit a de la Domnul Hristos. n
timp ce multi ziceau n inima lor c a El a venit s a nl ature Legea,
printr-o vorbire limpede, Isus, le-a descoperit atitudinea Sa fat a de
rnduielile dumnezeie sti. S a nu credeti, zicea El, c a am venit s a [48]
stric Legea sau Proorocii.
Cel care declara c a nu are de gnd s a strice preceptele ei, era
Creatorul oamenilor, D at atorul Legii. Tot ce este n natur a, de la
ricelul de praf, care plute ste n raza de soare, si pn a la lumile
de sus, totul este sub lege. Si de ascultarea acestor legi depinde
ordinea si armonia n lumea natural a. Tot a sa sunt si marile principii
de neprih anire, care crmuiesc viata tuturor intelor inteligente, si
bunul mers al universului depinde de ascultarea de aceste principii.
Legea lui Dumnezeu exista nainte ca p amntul acesta s a fost
chemat la viat a. ngerii se conduc dup a principiile ei si, pentru ca
p amntul s a e n armonie cu cerul, si omul trebuie s a asculte de
legile dumnezeie sti. Domnul Hristos i-a f acut cunoscut omului n
Eden nv at aturile Legii, atunci cnd stelele diminetii izbucneau n
cnt ari de bucurie si cnd toti ii lui Dumnezeu scoteau strig ate de
veselie (Iov 38,7). Misiunea Domnului Hristos pe p amnt a fost nu
de a desinta Legea, ci, prin harul S au, de a-l aduce pe om napoi, la
ascultare de nv at amintele ei.
Ucenicul iubit, care ascultase cuvintele lui Isus pe munte, scriind
la mult timp dup a aceea sub inspiratia Duhului Sfnt, vorbe ste despre
Lege, ca ind o ndatorire ve snic a. El spune c a p acatul este c alcarea
Legii si c a oricine face p acat, calc a Legea (1 Ioan 3,4). El spune
limpede c a Legea la care se refer a este o porunc a veche, pe care
ati avut-o de la nceput (1 Ioan 2,7). El vorbe ste despre Legea care
exista la creatiune si care a fost repetat a pe Muntele Sinai.
Vorbind despre Lege, Isus zicea: Am venit nu s a stric, ci s a
mplinesc. El folosea aici cuvntul mplinesc cu acela si nteles ca [49]
si atunci cnd i declara lui Ioan Botez atorul scopul S au de a mplini
toat a dreptatea (Mat. 3,15), adic a de a mplini m asura cererii Legii,
o pild a de deplin a ascultare de vointa lui Dumnezeu.
Misiunea Lui era s a vesteasc a o Lege mare si minunat a (Is.
42,21). El trebuia s a arate natura spiritual a a Legii, s a prezinte princi-
piile ei mult mai cuprinz atoare si s a l amureasc a obligatia ei ve snic a.
Spiritualitatea Legii 41
n comparatie cu frumusetea divin a a caracterului Domnului
Hristos, cei mai nobili si mai buni dintre oameni sunt doar o slab a
lic arire. Solomon, prin Duhul inspiratiei, scria: El este deosebit
din zece mii... toat a inta Lui este plin a de farmec (Cnt. Cnt.
5,10-16); David, cnd L-a v azut n viziune profetic a, zicea despre
El: Tu e sti cel mai frumos dintre oameni (Ps. 45,2); Isus, expresia
chipului Tat alui S au, str alucirea slavei Sale; Mntuitorul cel plin de
jertre de Sine n tot peregrinajul S au de iubire pe p amnt, a fost o
reprezentare vie a caracterului Legii lui Dumnezeu. n viata Sa se
nvedereaz a c a iubirea n ascut a din cer, principiile cre stine sti stau la
temelia legilor drept atii ve snice.
Ct a vreme nu va trece cerul si p amntul, zicea Isus, nu
va trece o iot a sau o frntur a de slov a din Lege, nainte ca s a se
ntmplat toate lucrurile. Prin propria Sa ascultare de Lege, Domnul
Hristos a dat m arturie de caracterul ei neschimb ator si a dovedit c a,
prin harul S au, ea poate s a e mplinit a n chip des avr sit de c atre
orice u sau ic a a lui Adam. Pe munte, El a declarat c a nici cea
mai mic a iot a nu avea s a treac a din Lege, pn a ce se vor mplini
toate lucrurile care privesc neamul omenesc, tot ce este n leg atur a
cu Planul de mntuire. El nu nvat a c a Legea trebuie s a e desintat a [50]
vreodat a, ci si atinte ste privirile asupra celei mai ndep artate margini
a orizontului omului si ne asigur a c a pn a atunci Legea si va p astra
autoritatea ei, a sa c a nimeni nu poate s a cread a c a El a avut misiunea
de a desinta preceptele Legii. Att ct va d ainui cerul si p amntul,
sntele principii ale Legii lui Dumnezeu vor r amne. Dreptatea Sa,
care e ca muntii cei nalti (Ps. 36,6), va continua s a existe si va
un izvor de binecuvntare, rev arsnd torente nvior atoare asupra
p amntului.
Din cauz a c a Legea Domnului este des avr sit a, si de aceea ne-
schimb atoare, este cu neputint a ca oamenii p ac ato si, prin ei n si si,
s a fac a fat a m asurii cerintelor ei. Acesta este motivul pentru care
Hristos a venit ca R ascump ar ator al nostru. Misiunea Sa era ca,
f acndu-i pe oameni p arta si la natura divin a, s a-i aduc a n armonie
cu principiile Legii cerului. Cnd ne l as am de p acate si l primim pe
Hristos ca Mntuitor al nostru personal, Legea este n altat a. Aposto-
lul Pavel ntreab a: Prin credint a, desint am noi Legea? Dimpotriv a,
noi nt arim Legea (Rom. 3,31).
42 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
F ag aduinta noului leg amnt este: Voi pune legile Mele n ini-
mile lor si le voi scrie n mintea lor (Evrei 10,16). n timp ce
sistemul jertfelor, care arat a spre Hristos ca Miel al lui Dumnezeu,
care ridic a p acatele lumii, avea s a se termine cu prilejul mortii Sale,
principiile drept atii cuprinse n Decalog sunt tot a sa de neschimb a-
toare ca si tronul ve snic. Nici o singur a porunc a n-a fost desintat a,
nici o iot a sau frntur a de liter a n-a fost schimbat a. Principiile care
i-au fost aduse la cuno stint a omului, n Paradis, ca ind marea Lege
a vietii, vor exista, neschimbate, n Paradisul restatornicit. Atunci [51]
cnd Edenul va nori iar a si pe p amnt, Legea iubirii lui Dumnezeu
va ascultat a de toti cei de sub soare.
Cuvntul T au, Doamne, d ainuie ste n veci, n ceruri! Toate
poruncile Lui sunt adev arate, nt arite pentru ve snicie, f acute cu cre-
dincio sie si neprih anire. De mult a vreme stiu din nv at aturile Tale,
c a le-ai a sezat pentru totdeauna (Ps. 119,89; 111,7-8; 119,152).
A sa c a oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci
si va nv ata pe oameni a sa, va chemat cel mai mic n mp ar atia
cerurilor. Matei 5,19.
Cu alte cuvinte, nu se va g asi loc pentru el acolo. Pentru c a acela
care de bun a voie calc a o porunc a, n spirit si adev ar, nu p aze ste nici
una dintre ele. Cine p aze ste toat a Legea si gre se ste ntr-o singur a
porunc a, se face vinovat de toate (Iacov 2,10).
Nu m arimea faptei de neascultare este p acat, ci ns a si neasculta-
rea de vointa l amurit ar atat a a lui Dumnezeu n cel mai mic am anunt,
pentru c a aceasta arat a c a mai este nc a leg atur a ntre suet si p a-
cat. Inima este mp artit a n slujirea ei. Este tot o t ag aduire a lui
Dumnezeu, o r azvr atire mpotriva legilor guvern arii Sale.
Dac a oamenii ar fost liberi s a nu mai asculte de cererile Dom-
nului si s a- si f aureasc a ei a de purtare, ar fost o multime de a, care
s a se potriveasc a la toate mintile, iar st apnirea ar fost luat a din [52]
minile Domnului. Vointa omului ar ajuns suprem a, iar nalta si
sfnta voie a lui Dumnezeu, planul S au de iubire fat a de f apturile
Sale, ar fost dezonorat a si c alcat a n picioare.
Ori de cte ori oamenii si aleg propria lor cale, sunt n vrajb a cu
Dumnezeu. Ei nu vor avea nici un loc n mp ar atia cerurilor, pentru
c a sunt n r azboi cu ns a si principiile cerului. Nelund n seam a voia
lui Dumnezeu, se dau de partea Satanei, vr ajma sul lui Dumnezeu
si al omului. Nu printr-un cuvnt, nici prin mai multe cuvinte, ci
Spiritualitatea Legii 43
prin orice cuvnt pe care l-a rostit Dumnezeu va tr ai omul. Noi nu
putem s a desconsider am vreun cuvnt, orict de nensemnat ni s-ar
p area, si s a mai m n sigurant a. Nu este nici o porunc a n Lege care
s a nu e pentru binele si fericirea omului, att n viata aceasta, ct
si n viata viitoare. n ascultare de Legea lui Dumnezeu, omul este
nconjurat ca de un zid si este p azit de orice r au. Acela care d a la o
parte ntr-un loc oarecare acest zid ridicat de Dumnezeu a nimicit
puterea lui de a-l ocroti, pentru c a a deschis calea pe care vr ajma sul
poate intra s a pustieasc a si s a ruineze.
Cuteznd s a nesocoteasc a voia lui Dumnezeu doar ntr-un singur
punct, primii no stri p arinti au deschis z agazurile unui potop de vaiuri,
care au inundat lumea. Si oricine urmeaz a pilda lor va culege acelea si
roade. Iubirea lui Dumnezeu se a a la temelia oric arui precept al
Legii Sale, si acela care se dep arteaz a de porunc a si f aure ste propria
sa nefericire si ruin a. Dac a neprih anirea voastr a nu va ntrece [53]
neprih anirea c arturarilor, a fariseilor, cu nici un chip nu veti intra
n mp ar atia cerurilor. Matei 5,20.
C arturarii si fariseii nvinuiser a nu numai pe Isus, ci si pe ucenici,
ca ind p ac ato si din cauz a c a nu tineau seama de ritualurile si
rnduielile rabinice. Adesea, ucenicii fuseser a pu si n ncurc atur a si
tulburati de critica si nvinuirile acelora, pe care fuseser a obi snuiti s a-
i respecte n calitatea lor de nv at atori religio si. Isus Si-a dat pe fat a
dezam agirea. El a declarat c a neprih anirea pe care fariseii puneau
a sa mare pret era cu totul de sart a. Poporul iudeu avusese pretentia
c a este deosebit, poporul credincios, favorizat de Dumnezeu; dar
Domnul a nf ati sat religia lor ca ind lipsit a de credinta mntuitoare.
Toate pretentiile lor de evlavie, n ascocirile si ceremoniile lor, si chiar
mult trmbitata lor mplinire a pretentiilor exterioare ale Legii, nu
puteau de folos spre a-i face snti. Ei nu aveau inimi curate, nu
erau nobili si nici asemenea lui Hristos n caracter.
O religie legalist a este nendestul atoare spre a aduce suetul
n armonie cu Dumnezeu. Aspra si rigida habotnicie a fariseilor,
lipsit a de zdrobirea inimii, de duio sie sau iubire, nu era dect o
piatr a de poticnire pentru p ac ato si. Ei erau ca sarea care si pierde
gustul, pentru c a inuenta lor nu avea nici o putere de a feri lumea
de stric aciune. Numai adev arata credint a este aceea care lucreaz a
prin dragoste (Gal. 5,6) si cur at a suetul. Ea este ca un aluat care
transform a caracterul.
44 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Iudeii ar trebuit s a nvete toate acestea din nv at aturile profeti- [54]
lor. Cu veacuri mai nainte, strig atul suetului dup a neprih anire de
la Dumnezeu g asise expresie si r aspuns n cuvintele profetului Mica:
Cu ce voi ntmpina oare pe Domnul si cu ce m a voi pleca naintea
Dumnezeului Celui Prea nalt? l voi ntmpina oare cu arderi de tot,
cu vitei de un an? Dar prime ste oare Domnul mii de berbeci sau zeci
de mii de ruri de untdelemn? ... si s-a ar atat, omule, ce este bine si
ce alta cere Domnul de la tine, dect s a faci dreptate, s a iube sti mila
si s a umbli smerit cu Dumnezeul t au? (Mica 6,6-8).
Profetul Osea ar atase care era ns a si temelia fariseismului, n
cuvintele: Israel este o vie stearp a, el aduce roade pentru sine
(Osea 10,1). Iudeii pretindeau c a i slujesc lui Dumnezeu, dar n
realitate si slujeau lor n si si. Neprih anirea lor era roada propriilor
eforturi de a p azi Legea dup a mintea lor si spre folosul lor egoist.
Din cauza aceasta, neprih anirea lor nu putea s a e mai bun a dect
erau ei n si si. n rvna lor de a se face snti, ncercau s a scoat a un
lucru curat dintr-unul necurat. Legea lui Dumnezeu este tot a sa de
sfnt a, dup a cum si El este sfnt; tot a sa de des avr sit a, dup a cum si
El este des avr sit. Ea le arat a oamenilor neprih anirea lui Dumnezeu.
Omului i este cu neputint a s a p azeasc a Legea aceasta, prin propria
sa putere, deoarece rea omeneasc a este corupt a, stricat a si cu totul
deosebit a de caracterul lui Dumnezeu. Faptele inimii egoiste sunt
ca un lucru necurat si toat a dreptatea noastr a, ca o hain a mnjit a
(Isaia 64,6).
Cu toate c a Legea este sfnt a, iudeii nu puteau s a ajung a la
neprih anire prin propriile lor eforturi de a p azi Legea. Ucenicii lui
Hristos trebuie s a capete o neprih anire deosebit a de cea a fariseilor, [55]
dac a vor s a intre n mp ar atia cerurilor. Dumnezeu le oferise prin
Fiul S au neprih anirea des avr sit a a Legii. Dac a ei si-ar deschis
cu totul inimile, ca s a-L primeasc a pe Hristos, atunci ns a si viata
lui Dumnezeu, iubirea Sa, ar r amas n ei, f acndu-i dup a chipul
S au. Si astfel, prin darul de bun a voie al lui Dumnezeu, ei ar
avut neprih anirea pe care o cere Legea. Dar fariseil L-au lep adat
pe Hristos; necunoscnd neprih anirea pe care o d a Dumnezeu, au
c autat s a- si pun a nainte o neprih anire a lor n si si (Rom. 10,3) si
n-au vrut s a se supun a, neprih anirii pe care a dat-o Dumnezeu.
Isus a continuat s a le arate ascult atorilor S ai ce nseamn a s a
p azeasc a poruncile lui Dumnezeu c a aceasta este o reproducere n ei
Spiritualitatea Legii 45
a caracterului lui Hristos, pentru c a, n El, Dumnezeu a fost nf ati sat
zilnic naintea lor.
Ori sicine se mnie pe fratele s au va c adea sub pedeapsa judec atii.
Matei 5,22.
Domnul spusese prin Moise: S a nu ur a sti pe fratele t au n inima
ta... S a nu te r azbuni si s a nu tii necaz pe copiii poporului t au. S a
iube sti pe aproapele t au ca pe tine nsuti (Lev. 19,17). Adev arurile
pe care le prezenta Isus erau acelea si care fuseser a date prin profeti,
dar acestea fuseser a ntunecate prin mpietrirea inimii si prin alipirea
de p acat.
Cuvintele Mntuitorului le descopereau ascult atorilor S ai faptul
c a, de si i osndeau pe altii ca ind c alc atori ai Legii, ei n si si erau [56]
tot a sa de vinovati, deoarece inimile lor erau pline de ur a si r autate.
Dincolo de locul unde erau adunati ei, peste mare, era tinutul
Basanului, o regiune pustie, ale c arei trec atori s albatice si coline
mp adurite fuseser a vreme ndelungat a locul de ascunzi s al tlharilor
si al criminalilor de toate felurile. Ve stile despre tlh ariile si crimele
s avr site acolo erau proaspete n mintea oamenilor si multi ardeau
de ner abdare s a-i denunte pe ace sti r auf ac atori. n acela si timp, ei
n si si erau p atima si si plini de duh de ceart a; n inimile lor nutreau
cea mai aprig a ur a mpotriva asupritorilor romani si se simteau liberi
s a i urasc a si s a dispretuiasc a toate celelalte neamuri si chiar pe
propriii lor concet ateni, care nu se purtau n totul dup a ideile lor. n
toate acestea, ei c alcau Legea care spune: S a nu ucizi.
Duhul urii si al r azbun arii a luat na stere pentru ntia oar a n
Satana; aceasta l-a f acut s a-L duc a la moarte pe Fiul lui Dumnezeu.
Oricine nutre ste r autate sau lips a de amabilitate n inima sa are ace-
la si duh, si rodul acestuia va spre moarte. n gndul de r azbunare
st a cel r au, a sa dup a cum planta se a a n s amnt a. Oricine ur a ste
pe fratele s au este un uciga s si stiti c a nici un uciga s n-are viata
ve snic a, r amnnd n el (1 Ioan 3,15).
Oricine va zice fratelui s au Prostule! va c adea sub pedeapsa
Soborului! Dndu-L pe Fiul S au pentru r ascump ararea noastr a,
Dumnezeu a ar atat ct de mult pretuie ste El ecare suet omenesc;
si El nu d a voie nim anui s a vorbeasc a cu dispret despre un altul.
Vom vedea gre seli si sl abiciuni la cei din jurul nostru, dar Dumnezeu
pretinde pe ecare suet, ca proprietate a Sa prin creatiune si, mai
mult nc a, a Sa prin r ascump ararea cu sngele pretios al lui Hristos. [57]
46 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Toti au fost creati dup a chipul S au si chiar cei mai dec azuti trebuie
tratati cu respect si iubire. Dumnezeu ne va trage la r aspundere chiar
si pentru un singur cuvnt de dispret spus unui suet pentru care
Hristos Si-a dat viata.
C aci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care s a nu-l primit?
Si dac a l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai primit? Cine
e sti tu, care judeci pe robul altuia? Dac a st a n picioare sau cade este
treaba st apnului s au (1 Cor. 4,7; Rom. 14,4).
Oricine va zice: Nebunule va c adea sub pedeapsa focului
gheenei. n Vechiul Testament, cuvntul nebun este folosit pentru
a ar ata un apostaziat sau pe cineva care s-a dedat la r autate. Isus zice
c a oricine l osnde ste pe fratele s au ca p ac atos sau ca pe unul care
l necinste ste pe Dumnezeu arat a c a el nsu si este vrednic de aceea si
pedeaps a.
Domnul nsu si, cnd S-a certat cu Satana pentru corpul lui Moise,
n-a ndr aznit s a rosteasc a mpotriva lui o judecat a (Iuda 9). Dac a ar
f acut aceasta, S-ar a sezat pe terenul Satanei, deoarece nvinuirea
este arma celui r au. El este numit n Scriptur a nvinuitorul fratilor
no stri (Apoc. 12,10). Isus n-ar ntrebuintat niciodat a vreuna dintre
armele Satanei. El l-a nfruntat doar prin cuvintele: Domnul s a te
mustre! (Iuda 9).
El ne-a dat o pild a. Cnd suntem adu si n conict cu vr ajma sii
Domnului Hristos, nu trebuie s a spunem nici un cuvnt din spirit
de r azbunare sau care s a aib a chiar numai aparenta unei judec ati
de ocar a. Acela care are misiunea de a port-vocea lui Dumnezeu [58]
nu trebuie s a rosteasc a cuvinte pe care nici chiar Maiestatea cerului
nu le-a folosit cnd S-a nfruntat cu Satana. S a l as am pe seama lui
Dumnezeu lucrarea de judecat a si osndire.
mpac a-te cu fratele t au. Matei 5,24.
Iubirea lui Dumnezeu este ceva cu mult mai presus dect o
simpl a negatie; ea este un principiu pozitiv si activ, un izvor de viat a,
curgnd mereu spre binecuvntarea altora. Dac a iubirea lui Hristos
locuie ste n noi, nu numai c a nu vom st apniti de vreun simt amnt
de ur a fat a de semenii no stri, dar vom c auta pe orice cale s a ar at am
iubire fat a de ei.
Isus zicea: A sa c a, dac a ti aduci darul la altar si acolo ti aduci
aminte c a fratele t au are ceva mpotriva ta, las a-ti darul acolo, na-
intea altarului, si du-te nti de mpac a-te cu fratele t au; apoi vino
Spiritualitatea Legii 47
de adu-ti darul! Darurile aduse ca jertf a exprimau credinta c a, prin
Hristos, d aruitorul se f acea p arta s al harului si iubirii lui Dumnezeu.
Dar, pentru acela care si exprim a credinta n iubirea iert atoare a lui
Dumnezeu, n timp ce se las a condus de un spirit lipsit de iubire,
totul nu e dect o simpl a am agire.
Atunci cnd cineva, care m arturise ste c a i serve ste lui Dum-
nezeu, i face r au sau l vat am a pe un frate, el reprezint a n mod
fals caracterul lui Dumnezeu fat a de acel frate dar r aul trebuie s a e
m arturisit, iar el trebuie s a-l recunoasc a drept p acat, pentru ca s a e
n armonie cu Dumnezeu. Poate c a fratele nostru ne-a f acut un r au
mai mare dect i-am f acut noi, dar aceasta nu mic soreaz a cu nimic
r aspunderea noastr a. Dac a atunci cnd venim naintea lui Dumnezeu
ne aducem aminte c a cineva are ceva mpotriva noastr a, trebuie s a [59]
l as am darul nostru de rug aciune, de multumire, darul de bun avoie,
si s a mergem la fratele cu care suntem dezbinati, s a ne m arturisim
p acatul cu umilint a si s a-i cerem iertare.
Dac a am p agubit sau insultat pe fratele nostru, n vreun mod oa-
recare, trebuie s a-l desp agubim. Dac a am adus m arturie mincinoas a
f ar a s a stim, dac a i-am r ast alm acit cuvintele, dac a i-am p agubit inu-
enta n vreun fel, trebuie s a mergem la cel cu care am vorbit despre
el si s a ne retragem toate cuvintele injurioase.
Dac a nentelegerile dintre frati n-ar fost descoperite naintea
altora, ci ar fost rezolvate ntre ei, n spiritul iubirii cre stine, ct
r au s-ar putut evita! Cte r ad acini de am ar aciune, prin care multi
au fost p atati, ar fost nimicite si ct de strnse si duioase ar fost
leg aturile dintre urma sii lui Hristos, uniti n iubirea Sa!
Oricine se uit a la o femeie, ca s-o pofteasc a, a si preacurvit cu ea
n inima lui. Matei 5,28.
Iudeii se l audau cu moralitatea lor si priveau cu groaz a la apu-
c aturile senzuale ale p agnilor. Prezenta oterilor romni, pe care
crmuirea imperial a i adusese n Palestina, era o continu a ofens a
pentru popor, pentru c a, o dat a cu ace sti str aini, n av alise n tar a un
potop de apuc aturi p agne, pl acere si risip a. n Capernaum, slujba-
sii romani, cu nsotitoarele lor vesele, frecventau aleile si locurile [60]
de plimbare si, adesea, sunetul cntecelor u suratice tulbura lini stea
lacului, cnd b arcile distractiei lor alunecau pe luciul apei lini stite.
Poporul a stepta s a aud a de la Isus o aspr a denuntare a acestei cate-
48 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
gorii de oameni; dar nu mic a le-a fost mirarea cnd au auzit cuvinte
care dezv aluiau chiar r aul din propriile lor inimi!
Cnd gndul cel r au este cuib arit si nutrit n inim a, orict de
ascuns, zicea Isus, aceasta arat a c a p acatul nc a st apne ste acolo.
Suetul este nc a plin de ere amar a si se a a n lanturile f ar adelegii.
Acela care g ase ste pl acere n a st arui s a priveasc a scene murdare,
care se ded a la gnduri urte, la priviri pofticioase, poate u sor atras
de p acate f ati se, cu toat a povara lor de ru sine si chinuri sf sietoare
adev arata natur a a r aului care a fost tinut ascuns n c am arutele
inimii. Clipa n care cineva s avr se ste un p acat greu, din cauza
vreunei ispite, nu d a na stere r aului care iese la iveal a, ci numai
dezvolt a sau nvedereaz a ce a fost ascuns si t ainuit n inim a. Ce
cuget a un om n inima sa, aceea si este, pentru c a din inim a ies
izvoarele vietii (Prov. 23,7; 4,23).
Dac a mna ta cea dreapt a te face s a cazi n p acat, taie-o si leap ad a-
o de la tine. Matei 5,30.
Pentru a opri cangrena care se ntinde n tot corpul, punndu-i
n primejdie viata, omul ar gata s a se lipseasc a chiar de mna sa
cea dreapt a. Cu att mai mult, ar trebui s a e gata s a arunce de la el
ceea ce i pune n primejdie suetul.
Suetele care au fost degradate si robite de Satana trebuie s a [61]
e r ascump arate prin Evanghelie, spre a se mp art a si de m areata
libertate a ilor lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu nu se m argi-
ne ste numai la a-l elibera pe om de suferinta care este o urmare
de nenl aturat a p acatului, ci are n vedere chiar salvarea lui din
p acat. Suetul stricat si slutit trebuie s a e cur atit, transformat, ca s a
poat a mbr acat n frumusetile Domnului Dumnezeului nostru,
asemenea chipului Fiului S au. Lucruri pe care ochiul nu le-a v a-
zut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, a sa sunt
lucrurile pe care le-a preg atit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc (Ps.
90,17; Rom. 8,29; 1 Cor. 2,9). Numai ve snicia va putea s a descopere
destinul m aret la care poate s a ajung a omul, ref acut dup a chipul lui
Dumnezeu.
Pentru ca noi s a atingem acest ideal nalt, trebuie s a sacric am
tot ceea ce face ca suetul s a se poticneasc a. P acatul ne poate tine
n st apnire numai cu voia noastr a. Predarea vointei este nf ati sat a
ca scoaterea ochiului sau t aierea minii. Adeseori, ni se pare c a a ne
preda vointa lui Dumnezeu nseamn a a consimti s a trecem prin viat a
Spiritualitatea Legii 49
schiloditi sau ciuntiti. Dar este mai de folos, zice Domnul, ca eul s a
e schilodit, r anit, ciuntit, dac a prin aceasta se poate intra n viat a.
Ceea ce vi se pare a un adev arat dezastru este chiar poarta spre cel
mai mare c stig.
Dumnezeu este Izvorul vietii si noi putem s a avem viata numai
dac a suntem n comuniune cu El. Se poate s a ne bucur am de exis-
tent a pentru un timp, chiar desp artiti de Dumnezeu, dar nu avem
viat a. Dar cea dedat a la pl acere, m acar c a tr aie ste, este moart a (1
Tim. 5,6). Numai prin predarea vointei noastre lui Dumnezeu este
posibil ca El s a ne dea viata. Numai, primind viata Sa, prin predarea
eului, este cu putint a, zicea Isus, ca aceste p acate ascunse, pe
care vi le-am ar atat, s a e biruite. [62]
Este cu putint a s a le nmormntati n inimile voastre si s a le
ascundeti de ochii oamenilor, dar cum veti sta n fata lui Dumnezeu?
Dac a v a lipiti cu putere de eul personal, refuznd s a-I predati
vointa voastr a lui Dumnezeu, alegeti moartea. Dumnezeu este un foc
mistuitor pentru p acat, oriunde s-ar g asi acesta. Dac a alegeti p acatul
si refuzati s a v a desp artiti de el, prezenta lui Dumnezeu, care mistuie
p acatul, v a va mistui si pe voi.
Va un sacriciu ca s a v a predati pe voi n siv a lui Dumnezeu;
dar aceasta este o sacricare a celor de jos pentru cele de sus, a celor
p amnte sti pentru cele ve snice. Dumnezeu nu are de gnd s a ne
distrug a vointa, deoarece numai prin lucrarea ei putem s a ndeplinim
ceea ce dore ste El din partea noastr a. Vointa noastr a trebuie s a-I
e predat a Lui, ca s-o putem primi napoi, cur atit a si nnobilat a; si
dac a este unit a prin dragoste cu Cel sfnt, El poate rev arsa prin noi
torentele iubirii si puterii Sale. Orict de amar a si chinuitoare poate
p area aceast a predare pentru inima nc ap atnat a si neprietenoas a,
totu si ti este de folos.
Iacov n-a cunoscut victoria credintei biruitoare si n-a fost numit
lupt ator cu Dumnezeu, pn a cnd n-a c azut lovit si f ar a ajutor pe
pieptul ngerului Leg amntului. Numai atunci cnd el schiop ata din
coaps a (Gen. 32,31), cetele narmate ale lui Esau au fost mblnzite
naintea lui, iar Faraon, mndrul mo stenitor de neam mp ar atesc, s-a
umilit s a cear a binecuvntarea sa. Tot astfel, C apetenia mntuirii
noastre a fost f acut des avr sit prin suferinte (Evrei 2,10), iar
copiii credintei au fost puternici n sl abiciune si au pus pe fug a
o stile vr ajma se (Evrei 11,34). Astfel, ologul ia parte la prad a (Is.
50 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
33,23) si cel slab ajunge ca David, si casa lui David, ca ngerul [63]
Domnului (Zah. 12,7).
Oare este ng aduit unui b arbat s a- si lase nevasta? Matei 19,3.
La iudei, unui b arbat i era ng aduit s a- si lase nevasta pentru
cea mai nensemnat a nemultumire si femeia era atunci liber a s a se
m arite din nou. Obiceiul acesta ducea la mari tic alo sii si p acate. n
predica de pe Munte, Isus a spus l amurit c a leg atura c as atoriei nu se
poate desface dect n caz de c alcare a leg amntului conjugal. El a
zis: Ori sicine si va l asa nevasta, afar a numai din pricin a de curvie,
i d a prilej s a preacurveasc a; si cine va lua de nevast a pe cea l asat a
de b arbat, preacurve ste.
Mai trziu, cnd fariseii L-au ntrebat despre legalitatea divortu-
lui, Isus le-a atras atentia ascult atorilor S ai, la institutia c as atoriei,
a sa cum a fost rnduit a la creatiune. Din pricina mpietririi inimilor
voastre, le-a zis El, a ng aduit Moise s a v a l asati nevestele; dar de
la nceput n-a fost a sa (Matei 19,8). El le-a reamintit de zilele bine-
cuvntate ale Edenului, cnd Dumnezeu a declarat c a toate lucrurile
erau foarte bune. De atunci si au nceputul c as atoria si Sabatul,
cele dou a institutii create pentru slava lui Dumnezeu si spre binele
omenirii. Atunci cnd a unit minile perechii snte prin c as atorie,
zicnd: Va l asa omul pe tat al s au si pe mama sa si se va lipi de
nevasta sa si se vor face un singur trup (Gen. 2,24), Creatorul a
enuntat legea c as atoriei pentru toti urma sii lui Adam pn a la sfr situl [64]
timpului. Ceea ce nsu si tat al cel ve snic declarase ca ind bun era
legea celei mai nalte binecuvnt ari si dezvolt ari pentru om.
A sa cum s-a ntmplat cu toate darurile bune pe care le-a dat
Dumnezeu oamenilor spre a p astrate, s-a ntmplat si cu c as atoria
care a fost stricat a prin p acat. Dar scopul Evangheliei este de a
restatornici cur atia si frumusetea ei. Att n Vechiul Testament, ct si
n Noul Testament, leg atura c as atoriei este folosit a spre a reprezenta
duioasa si sfnta unire care exista ntre Isus si poporul S au, cei
mntuiti, pe care El i-a r ascump arat cu pretul suferintelor de pe
Golgota. Nu te teme, zicea El, C aci F ac atorul t au este b arbatul
t au: Domnul este Numele Lui; si R ascump ar atorul t au este Sfntul
lui Israel (Is. 54,4-5). ntoarceti-v a, copii r azvr atiti, zice Domnul,
c aci Eu sunt c as atorit cu voi (Ier. 3,14). n Cntarea Cnt arilor,
auzim vocea miresei, zicnd: Prea iubitul meu este al meu si eu
sunt a Lui. Si Cel care este al ei, deosebindu-se din zece mii, le
Spiritualitatea Legii 51
spune ale silor S ai: e sti frumoas a de tot, iubito, si n-ai nici un cusur
(Cnt. Cnt. 2,16; 5,10; 4,7).
Mai trziu, apostolul Pavel, scriindu-le cre stinilor din Efes, de-
clara c a Domnul a rnduit ca b arbatul s a e capul nevestei, s a e
ocrotitorul ei, leg atura casei, legndu-i pe membrii familiei laolalt a,
tot a sa cum Hristos este Capul bisericii, Mntuitorul trupului ei. De
aceea El zice: Si dup a cum Biserica este supus a lui Hristos, tot a sa
si nevestele s a e supuse b arbatilor lor n toate lucrurile. B arbatilor,
iubiti-v a nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine
pentru ea, ca s-o snteasc a, dup a ce a cur atit-o prin botezul cu ap a, [65]
prin Cuvnt, ca s a nf ati seze naintea Lui aceast a Biseric a sl avit a,
f ar a pat a, f ar a zbrcitur a sau altceva de felul acesta, ci sfnt a si f ar a
prihan a. Tot a sa trebuie s a- si iubeasc a si b arbatii nevestele, ca pe
trupurile lor (Efes. 5,24-28).
Harul Domnului Hristos, si numai el, poate s a fac a din aceast a
institutie ceea ce Dumnezeu a avut de gnd s a e un factor de
binecuvntare si n altare a omenirii. Numai astfel familiile de pe
fata p amntului, prin unirea, pacea si dragostea lor, pot s a reprezinte
familia din ceruri.
n zilele noastre, ca si pe vremea Domnului, starea societ atii este
cu totul departe de idealul dorit de cer, n ce prive ste aceast a sacr a
leg atur a. Totu si, chiar acelora care au g asit am ar aciune si dezam a-
gire acolo unde n ad ajduiau s a ae tov ar a sie si bucurie, Evanghelia
Domnului Hristos le ofer a o mngiere. R abdarea si nobletea pe
care Spiritul S au le poate da vor ndulci inima ndurerat a. Inima n
care locuie ste Hristos va a sa de plin a, de multumit a, cu iubirea Sa,
nct nu se va mistui de dor dup a simpatie si atentie. Si cnd suetul
i este predat lui Dumnezeu, ntelepciunea Sa poate s a s avr seasc a
ceea ce ntelepciunea omeneasc a nu este n stare. Prin descoperirea
harului S au, inimi care odinioar a erau nep as atoare, sau nstr ainate,
pot unite prin leg aturi care sunt mai tari si mai durabile dect cele
p amnte sti leg aturile de aur ale iubirii, care vor suporta proba
ncerc arii. S a nu jurati nicidecum. Matei 5,34. [66]
Motivul pentru care se d a aceast a porunc a este: s a nu jur am nici
pe cer, pentru c a este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe
p amnt, pentru c a este a sternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim,
pentru c a este cetatea Marelui mp arat. S a nu juri nici pe capul t au,
c aci nu poti face un singur p ar alb sau negru.
52 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Toate lucrurile vin de la Dumnezeu. Noi nu avem nimic pe care
s a nu-l primit; mai mult, nu avem nimic care s a nu fost cump arat
pentru noi, prin sngele Domnului Hristos. Tot ce avem ajunge la
noi, purtnd pecetea crucii, si ind cump arat cu snge mai pretios
dect orice, pentru c a este viata lui Dumnezeu. Prin urmare, nu
dispunem de nici un lucru asupra c aruia s a avem dreptul de garantie
c a ne vom tine cuvntul.
Iudeii credeau c a porunca a treia opre ste folosirea n chip u su-
ratic a numelui lui Dumnezeu, dar si nchipuiau c a sunt liberi s a
foloseasc a alte jur aminte. Rostirea unui jur amnt era ceva obi snuit
ntre ei. Prin Moise, li se interzisese s a jure strmb, dar ei aveau o
multime de mijloace de a sc apa de obligatia impus a de un jur amnt.
Nu se temeau s a se dedea la ceea ce de fapt nsemna profanare, nici
nu se d adeau napoi de la c alcarea jur amntului, atta timp ct se
putea g asi un pretext me ste sugit, care s a-i pun a la ad apost de lege.
Isus a osndit practicile lor, declarnd c a obiceiul lor de a jura
era o c alcare a poruncii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Mntuitorul
n-a oprit cu des avr sire folosirea jur amntului n justitie, n care
Dumnezeu este luat ca martor c a ceea ce se spune este adev arul [67]
curat. Isus nsu si, cu prilejul judec arii Sale naintea Sinedriului, n-a
refuzat s a dea m arturie sub jur amnt. Marele preot I-a zis: Te jur,
pe Dumnezeul cel viu, s a ne spui dac a e sti Hristosul, Fiul lui Dumne-
zeu. Isus a r aspuns: Tu ai zis, adic a Da, sunt! (Mat. 26,63-64).
Dac a, n Predica de pe Munte, ar osndit jur amntul naintea in-
stantelor judec atore sti, Hristos, l-ar mustrat pe marele preot cu
ocazia judec arii Sale, iar n felul acesta, pentru binele urma silor S ai,
ar nt arit propria Sa nv at atur a. Sunt foarte multi oameni care nu
se tem s a-i n sele pe semenii lor, dar au fost nv atati si impresionati
de Duhul lui Dumnezeu c a e ceva ngrozitor s a-L mint a pe F ac atorul
lor. Atunci cnd sunt pu si s a jure, ei si dau seama c a nu dau m arturie
numai naintea oamenilor, ci si naintea lui Dumnezeu; c a, dac a dau
o m arturie mincinoas a, aceasta se face naintea Aceluia care cite ste
n inim a si care cunoa ste exact adev arul. Cunoa sterea judec atilor
ngrozitoare, care au urmat acest p acat, are o inuent a de nfrnare
asupra lor.
Dar, dac a este cineva care poate s a m arturiseasc a cu hot arre sub
jur amnt, apoi acesta este cre stinul adev arat. El tr aie ste continuu
ca si n prezenta lui Dumnezeu, stiind c a orice gnd este descoperit
Spiritualitatea Legii 53
naintea ochilor Aceluia cu care avem de a face; si, cnd i se cere s a
fac a aceasta naintea Legii, este drept ca el s a-L ia pe Dumnezeu ca
martor c a ceea ce spune este adev arul si numai adev arul.
Isus a mers mai departe si a statornicit o regul a care nl atur a
jur amntul. El nvat a c a adev arul exact trebuie s a e legea vorbirii.
Felul vostru de vorbire s a e: Da, da si nu, nu; ce trece peste
aceste cuvinte, vine de la cel r au. [68]
Aceste cuvinte osndesc toate acele fraze f ar a nteles si de um-
plutur a, care sunt vecine cu profanarea. Ele condamn a complimen-
tele n sel atoare, ocolirea adev arului, frazele lingu sitoare, exager arile,
falsurile n comert, care sunt att de obi snuite n societate si n lumea
afacerilor. Ele mai nvat a c a nici un om care ncearc a s a par a ceea
ce nu este, sau ale c arui cuvinte nu exprim a adev aratele simt aminte
ale inimii sale, nu poate numit sincer.
Dac a aceste cuvinte ale Domnului ar luate n seam a, ele ar
pune cap at b anuielilor rele si nepl acutelor vorbiri de r au; pentru
c a, vorbind despre faptele si motivele altuia, cine poate sigur c a
spune exact adev arul? Ct de deseori mndria, patima, ura personal a,
coloreaz a impresia f acut a! O privire, un cuvnt, chiar un accent al
vocii, pot nsuetite de neadev ar. Si faptele pot s a e n a sa fel
nf ati sate, nct s a dea o impresie gre sit a. Si ce trece peste aceste
cuvinte, vine de la cel r au.
Tot ce fac cre stinii trebuie s a e transparent ca lumina soarelui.
Adev arul este de la Dumnezeu; n sel aciunea, n oricare din mili-
ardele ei de forme, este de la Satana, si oricine se ndep arteaz a n
vreun fel oarecare de linia cea dreapt a a adev arului se vinde singur
puterii celui r au. Totu si, nu este un lucru u sor s a spui exact adev arul.
Nu putem s a spunem adev arul, dac a nu cunoa stem adev arul. Si ct
de adesea se ntmpl a c a p areri preconcepute, sc ap ari din minte, o
cunoa stere incomplet a, gre seli de judecat a, ne mpiedic a s a avem o
dreapt a ntelegere a lucrurilor cu care avem de-a face. Noi nu putem
s a rostim adev arul, dac a mintile noastre nu sunt c al auzite continuu
de Acela care este Adev arul.
Prin sfntul apostol Pavel, Domnul Hristos ne ndeamn a: Vorbi-
rea voastr a s a e totdeauna cu har (Col. 4,6). Nici un cuvnt stricat [69]
s a nu v a ias a din gur a; ci unul bun, pentru zidire, dup a cum e nevoie,
ca s a dea har celor ce-l aud (Efes. 4,29). n lumina acestor texte din
Sfnta Scriptur a, se poate vedea cum cuvintele rostite de Domnul,
54 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
pe Munte, osndesc vorbirea glumeat a, u suratic a si neru sinat a. Ele
cer ca vorbirea noastr a s a e nu numai sincer a, ci si curat a.
Aceia care au nv atat de la Hristos nu vor lua deloc parte la
lucr arile neroditoare ale ntunericului (Efes.5,11). n vorbire, ca
si n viat a, ei vor simpli, cinstiti si credincio si, c aci se preg atesc
pentru societatea celor snti, n gura c arora nu s-a g asit minciun a
(Apoc. 14,5).
S a nu v a mpotriviti celui ce v a face r au, ci oricui te love ste peste
obrazul drept, ntoarce-i si pe cel alalt. Matei 5,39.
Prilejuri de attare se iveau ntruna la iudei din cauza contactului
lor cu oastea roman a. Deta samentele militare stationau n diferite
puncte, pretutindeni n Iudea si Galilea, iar prezenta acestora aducea
mereu aminte poporului despre dec aderea sa, ca natiune. Cu mult a
am ar aciune n inim a, iudeii auzeau puternicul sunet de trmbit a si
vedeau cetele de soldati, rnduindu-se n jurul stindardului Romei
si salutnd cu mult respect acest simbol al puterii ei. Ciocnirile
ntre localnici si osta si erau dese si attau ura poporului. Adesea,
cnd vreun slujba s roman, nsotit de garda sa de osta si, se gr abea
s a mearg a dintr-un loc n altul, el punea mna pe t aranii iudei, care [70]
lucrau la cmp, si i silea s a poarte poveri pe drumuri de munte
sau s a fac a oricare alt serviciu de care era nevoie. Lucrul acesta era
n armonie cu legea si obiceiul roman, iar mpotrivirea la astfel de
cereri d adea na stere la umilinte si cruzimi. n ecare zi, n suetele
oamenilor se adncea dorul de a scutura jugul roman. Mai cu seam a
printre galileenii ndr azneti si brutali, spiritul revoltei era v adit. Fiind
un ora s de granit a, Capernaum era sediul unei garnizoane romane
si, chiar n timpul cnd Isus nv ata norodul, vederea unei companii
de osta si le reamintea ascult atorilor S ai gndul amar al umilirii lui
Israel. Norodul privea cu ner abdare la Isus, n ad ajduind c a El era Cel
care avea s a ngenunche mndria roman a.
Isus privea cu tristete fetele ntoarse spre El. El observ a spiritul
de r azbunare, care- si ntip arise pecetea cea rea asupra lor si stia ct
de erbinte dore ste poporul puterea de a-i zdrobi pe mpilatori. Plin
de ntristare, El i ndemn a: Nu v a mpotriviti celui ce v a face r au.
Ci, oricui te love ste peste obrazul drept, ntoarce-i si pe cel alalt.
Aceste cuvinte nu erau dect o repetare a nv at aturii Vechiului
Testament. E adev arat c a regula ochi pentru ochi si dinte pentru
dinte (Lev. 24,20), f acea parte din legile date prin Moise, dar aceasta
Spiritualitatea Legii 55
era o lege civil a. Nimeni nu avea dreptul s a se r azbune, pentru c a
aveau cuvintele Domnului: Nu zice: i voi ntoarce eu r aul! Nu
zice: Cum mi-a f acut el, a sa am s a-i fac si eu. Nu te bucura de
c aderea vr ajma sului t au. Dac a este amnd vr ajma sul t au, d a-i [71]
pine s a m annce, dac a-i este sete, d a-i ap a s a bea. (Prov. 20,22;
24,17.29; 25, 21. 22).
Toat a viata p amnteasc a a Domnului Isus a fost o tr aire a acestui
principiu. Mntuitorul nostru a p ar asit loca sul S au ceresc spre a
le aduce vr ajma silor S ai pinea vietii. De si calomnia si prigoana
au fost ngr am adite asupra Lui, de la leag an si pn a la mormnt,
ele n-au f acut s a ias a de la El dect expresia unei iubiri iert atoare.
Iat a ce zice El prin profetul Isaia: Mi-am dat spatele naintea celor
ce M a loveau si obrajii naintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu
Mi-am ascuns fata de oc ari si de scuip ari (Is. 50,6). Cnd a fost
chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci
la m acel arie si ca o oaie mut a naintea celor ce o tund: n-a deschis
gura (Is.53,7). Iar de pe crucea de pe Golgota str abate prin veacuri
rug aciunea Sa pentru uciga sii S ai si solia plin a de n adejde pentru
tlharul muribund.
Prezenta Tat alui L-a cuprins pe Hristos si nu I s-a ntmplat
nimic altceva dect ce a ng aduit iubirea nem arginit a, pentru bine-
cuvntarea omenirii. Acesta era izvorul S au de mngiere si este
si pentru noi. Acela care este p atruns de Spiritul Domnului Hristos
r amne n Hristos. Lovitura tintit a spre el cade asupra Mntuitorului,
care l nconjoar a cu prezenta Sa. Si orice vine asupra lui, vine de la
Hristos. El n-are nevoie s a se mpotriveasc a r aului, deoarece Domnul
este ap ararea sa. Nimic nu-l poate atinge, dect dac a ng aduie El, si
toate lucrurile ng aduite lucreaz a mpreun a spre binele celor ce
iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8,28).
Ori sicui vrea s a se judece cu tine si s a-ti ia haina, las a-i si [72]
c ama sa. Dac a te sile ste cineva s a mergi cu el o mil a de loc, mergi cu
el dou a.
Isus i ndemna pe ucenicii S ai ca, n loc s a se mpotriveasc a
cererilor acelora care aveau puterea, s a fac a chiar mai mult dect li
se pretindea. Si, pe ct era cu putint a, s a se achite de orice obligatie,
chiar dac a aceasta trecea peste prevederile legilor t arii. Legea, a sa
cum era dat a prin Moise, recomanda o deosebit a consideratie fat a de
cel s arac. Cnd un om s arac si d adea haina ca z alog sau gaj pentru
56 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
vreo datorie, creditorului nu-i era ng aduit s a p atrund a n locuinta
acestuia, ca s-o ia. El trebuia s a a stepte n ulit a pn a i se aducea
z alogul. Si, oricare ar fost mprejur arile, obiectul trebuia napoiat
st apnului s au pn a seara (Deut. 24,10-13). n zilele Domnului
Hristos, aceste m asuri bune erau prea putin luate n seam a; dar Isus
i-a nv atat pe ucenicii S ai s a se supun a hot arrii judec atii, chiar dac a
aceasta ar cerut mai mult dect ng aduia legea lui Moise. Chiar
dac a li s-ar cerut o parte din mbr ac amintea lor, trebuia s a o dea.
Mai mult, trebuia s a-i dea creditorului dreptul s au si, dac a era nevoie,
chiar mai mult dect att. Oricui vrea s a se judece cu tine, zicea
El, si s a-ti ia haina, las a-i si c ama sa. Si dac a curierul ti cere s a
mergi cu el o distant a de o mil a, mergi dou a.
Isus a ad augat: Celui ce-ti cere, d a-i; si nu-i ntoarce spatele
celui ce vrea s a mprumute de la tine. Aceea si nv at atur a a fost dat a
prin Moise: S a nu-ti mpietre sti inima si s a nu-ti nchizi mna na-
intea fratelui t au celui lipsit. Ci s a-ti deschizi mna si s a-l mprumuti [73]
cu ce-i trebuie ca s a fac a fat a nevoilor lui (Deut. 15,7-8).
Textul acesta l amure ste ntelesul cuvintelor Mntuitorului. Dom-
nul nu ne nvat a s a d am f ar a nici o socoteal a tuturor acelora care cer
mil a, ci zice: S a-l mprumuti cu ce-i trebuie, ca s a fac a fat a nevoilor
lui; si acesta trebuie s a e un dar, mai degrab a dect un mprumut;
noi trebuie s a d am cu mprumut, f ar a s a n ad ajduim ceva n schimb
(Luca 6,35).
Cine- si face mil a si ajut a, pe trei i hr ane ste bine:
pe cel lipsit, pe sine si pe Mine.
Iubiti pe vr ajma sii vo stri. Matei 5,44.
nv at atura Mntuitorului: S a nu v a mpotriviti celui ce v a face
r au a fost un cuvnt greu pentru iudeii r azbun atori, care au mur-
murat mpotriva Lui, ntre ei. Dar Isus a f acut o declaratie si mai
tare:
Ati auzit c a s-a zis: S a iube sti pe aproapele t au si s a ur a sti
pe vr ajma sul t au. Dar Eu v a spun: Iubiti pe vr ajma sii vo stri,
binecuvntati pe cei ce blesteam a, faceti bine celor ce v a ur asc si
rugati-v a pentru cei ce v a asupresc si v a prigonesc, ca s a ti i ai
Tat alui vostru care este n ceruri.
Spiritualitatea Legii 57
Acesta era spiritul Legii pe care rabinii o r ast alm aciser a, f acnd
din ea un sir de ndatoriri reci si aspre. Ei se socoteau a mai
buni dect ceilalti oameni si avnd dreptul la deosebita favoare a lui
Dumnezeu, n virtutea na sterii lor ca israeliti; dar Isus le-a ndreptat
mintea spre spiritul iubirii iert atoare, ca ind dovada evident a c a ei [74]
nu erau nsuetiti de motive mai nobile dect vame sii si p ac ato sii pe
care i dispretuiau.
El le-a ar atat apoi ascult atorilor S ai pe Conduc atorul universului,
cu numele nou de Tat al nostru. Isus dorea s a-i fac a s a nteleag a cu
ct a comp atimire suspin a inima lui Dumnezeu dup a ei. El i nv ata
c a Dumnezeu poart a de grij a ec arui suet pierdut; c a a sa cum
se ndur a un tat a de copiii lui, a sa se ndur a Domnul de cei ce se
tem de El (Ps. 103,13). O astfel de conceptie despre Dumnezeu n-a
fost dat a niciodat a lumii de nici o alt a religie, n afar a de cea din
Biblie. P agnismul i nvat a pe oameni s a priveasc a Fiinta Suprem a
ca ind ceva de temut, nicidecum de iubit, o zeitate du sm anoas a, care
trebuie s a e mblnzit a prin sacricii, nicidecum un P arinte care
revars a asupra copiilor S ai darul iubirii Sale. Chiar poporul Israel
ajunsese a sa de orb fat a de pretioasa nv at atur a a profetilor cu privire
la Dumnezeu, nct aceast a descoperire a iubirii Sale p arinte sti era
un subiect original, un nou dar f acut lumii.
Iudeii sustineau c a Dumnezeu i iube ste numai pe aceia care
i slujesc dup a p arerea lor, pe aceia care mplinesc pretentiile
rabinilor iar toti ceilalti oameni zac sub osnda si sub blestemul
Lui. Nu a sa, zicea Isus; ci toat a lumea att cel r au, ct si cel bun
st a n lumina str alucitoare a iubirii Sale. Voi trebuie s a nv atati
adev arul acesta chiar din natur a; pentru c a Dumnezeu face s a r asar a
soarele S au peste cei r ai si peste cei buni si d a ploaie si peste cei
drepti si peste cei nedrepti.
P amntul produce, an dup a an, bun at atile sale si si continu a
mi scarea de rotatie n jurul soarelui, nu pentru c a ar avea n sine
o putere. Mna lui Dumnezeu c al auze ste planetele si le poart a de
grij a n mersul lor ordonat prin Cosmos. Tot prin puterea Sa, vara [75]
si iarna, timpul sem anatului si timpul seceratului, ziua si noaptea
urmeaz a una alteia ntr-o succesiune ordonat a. Prin Cuvntul S au,
cresc plantele, apar frunzele, noresc orile. Orice lucru bun, pe
care l avem, ecare raz a de soare si pic atur a de ploaie, ecare bucat a
de pine, ecare clip a de viat a, toate sunt un dar al iubirii.
58 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Tat al nostru cel ceresc a avut mil a de noi chiar atunci cnd
eram lipsiti si aveam un caracter nepl acut, ind vrednici s a m
urti si urndu-ne unii pe altii. Dar cnd s-a ar atat bun atatea lui
Dumnezeu, Mntuitorul nostru, si dragostea Lui de oameni, El ne-a
mntuit nu pentru faptele f acute de noi n neprih anire, ci pentru
ndurarea Lui (Tit 3,3-5). Iubirea Sa, o dat a primit a n inim a, ne va
face amabili si iubitori nu numai fat a de aceia care ne plac, ci si fat a
de oamenii cei mai gre siti, cei mai dec azuti si cei mai p ac ato si.
Numai aceia care sunt p arta si de re dumnezeiasc a sunt copii ai
lui Dumnezeu. Nici clasa social a, nici na sterea, nici nationalitatea,
nici vreun privilegiu religios nu pot o dovad a c a suntem membri ai
familiei lui Dumnezeu; ci adev arata dovad a este iubirea, o iubire
care mbr ati seaz a ntreaga omenire. Chiar p ac ato sii ale c aror inimi
nu sunt cu totul nchise fat a de Duhul lui Dumnezeu vor r aspunde
la bun atate; a sa cum sunt gata s a arate ur a pentru ur a, vor gata s a
dea pe fat a si iubire pentru iubire. Dar numai Duhul lui Dumnezeu
r aspunde cu iubire la ur a. S a i amabil fat a de cel nemultumitor si
fat a de cel r au, s a faci binele f ar a s a n ad ajduie sti c a vei r aspl atit
este deviza casei regale cere sti, semnul sigur prin care copiii Celui
Prea nalt si descoper a pozitia lor nalt a. Voi ti, dar, des avr siti, [76]
dup a cum si Tat al vostru cel ceresc este des avr sit. Matei 5,48.
Cuvntul dar nseamn a o concluzie, o urmare la ceea ce s-a
spus mai nainte. Isus a descris naintea ascult atorilor S ai ndurarea
si iubirea d ainuitoare a lui Dumnezeu si, de aceea, i ndeamn a s a
e des avr siti. Pentru c a Tat al vostru cel ceresc este bun si cu cei
nemultumitori si cu cei r ai (Luca 6,35), pentru c a S-a plecat ca s a
v a nalte, de aceea, zicea Isus, puteti deveni ca El n caracter si puteti
s a stati n picioare f ar a vin a, naintea oamenilor si a ngerilor.
Conditiile vietii ve snice, sub har, sunt tot cele care erau n Eden
o perfect a ascultare de principiile Legii Sale. M asura de caracter
prezentat a n Vechiul Testament este si n Noul Testament. Si aceasta
nu este o m asur a pe care s a n-o putem ajunge. n orice porunc a sau
ndemn pe care-l d a Dumnezeu este o f ag aduint a care, cu sigurant a,
se a a la temelie. Dumnezeu a luat toate m asurile ca s a putem
ajunge asemenea Lui si El va face aceasta pentru toti cei care nu se
mpotrivesc printr-o voint a stricat a, care s a fac a f ar a putere harul
S au.
Spiritualitatea Legii 59
Dumnezeu ne-a iubit cu o iubire negr ait a, si iubirea noastr a se
treze ste fat a de El pe m asur a ce ntelegem ceva din lungimea, l argi-
mea, adncimea si n altimea acestei iubiri atr ag atoare a Domnului.
Prin cunoa sterea iubirii Sale, dovedit a fat a de noi pe cnd eram nc a
p ac ato si, inima mpietrit a se nmoaie, se supune, iar p ac atosul este [77]
transformat si ajunge un u al cerului. Dumnezeu nu Se folose ste de
m asuri constrng atoare; mijlocul pe care l ntrebuinteaz a El pentru
a izgoni p acatul din inim a este iubirea. Cu ajutorul ei, El transform a
mndria n umilint a, iar vr ajm a sia si necredinta n iubire si credint a.
Iudeii se chinuiser a ngrozitor ca s a ajung a la des avr sire prin
propriile lor eforturi, dar d aduser a gre s. Domnul le spusese c a, avnd
neprih anirea lor, cu nici un chip nu vor intra n mp ar atia cerurilor.
Acum, El le ar ata caracterul neprih anirii pe care o vor avea toti aceia
care vor intra n ceruri. n toat a Predica de pe Munte El descrie
roadele ei si acum, printr-o propozitie, arat a izvorul si natura ei:
Fiti des avr siti, dup a cum si Dumnezeu este des avr sit. Legea nu
este altceva dect o copie a caracterului lui Dumnezeu. Priviti la
Tat al vostru cel ceresc si veti vedea n El o dovad a des avr sit a a
principiilor care stau la temelia crmuirii Sale.
Dumnezeu este iubire. Ca si razele de lumin a ce vin de la soare,
iubirea, lumina si bucuria izvor asc de la El peste toate f apturile
Sale. Natura Sa este de a da. Viata Sa ns a si este rev arsarea iubirii
neegoiste.
Slava Sa este binele ilor S ai,
iar bucuria Sa o p arinteasc a grij a pentru ei.
El ne spune s a m des avr siti dup a cum este si El. Noi trebuie
s a m izvoare de lumin a si binecuvntare pentru cei din jurul nostru,
dup a cum este El pentru tot universul. Noi nu avem nimic de la noi
n sine, ci lumina iubirii Sale str aluce ste asupra noastr a, iar noi trebuie
s a reect am razele ei. Cu mult a bun atate din bun atatea Sa, si noi
putem s a m des avr siti n sfera noastr a, a sa dup a cum Dumnezeu
este des avr sit n sfera Lui.
Isus a spus: Fiti des avr siti, dup a cum si Tat al vostru este des a-
vr sit. Dac a sunteti copii ai lui Dumnezeu, sunteti p arta si ai naturii
Sale si nu puteti altfel, dect asemenea Lui. Orice copil tr aie ste [78]
prin viata tat alui s au. Dac a sunteti copii ai lui Dumnezeu n ascuti
60 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
prin Duhul S au tr aiti prin viata lui Dumnezeu. n Hristos, lo-
cuie ste trupe ste toat a plin atatea Dumnezeirii (Col. 2,9) si viata lui
Isus se arat a n trupul nostru muritor (2 Cor. 4,11). Avnd-o n voi,
aceast a viat a va da na stere la acela si caracter si va da pe fat a acelea si
fapte pe care le-a ar atat si n El. n felul acesta, veti n armonie cu
orice nv at atur a a Legii Sale, pentru c a Legea Domnului este des a-
vr sit a si nvioreaz a suetul (Ps. 19,7). Prin iubire, neprih anirea
Legii va mplinit a n noi, care tr aim nu dup a ndemnurile rii
p amnte sti, ci dup a ndemnurile Duhului (Rom. 8,4). [79]
Capitolul 4 Adev aratul motiv n slujire
Luati seama s a nu v a ndepliniti neprih anirea voastr a naintea
oamenilor, ca s a ti v azuti de ei. Matei 6,1.
Cuvintele rostite de Domnul pe Munte erau o expresie a nv at atu-
rii nerostite a vietii Sale, pe care oamenii nu ajunseser a s-o priceap a.
Ei nu puteau s a nteleag a cum, avnd o a sa mare putere, a neglijat s-o
foloseasc a pentru a c stiga ceea ce ei socoteau ca ind lucrul cel mai
bun. Spiritul, motivele si metodele lor erau cu totul contrare celor ale
Sale. Cu toate c a pretindeau a foarte plini de rvn a pentru cinstirea
Legii, mndria de sart a era adev arata tint a pe care o urm areau ei, si
Domnul avea s a le arate c a iubitorul de sine este, de fapt, un c alc ator
al Legii.
Dar principiile nutrite de farisei sunt date pe fat a de oamenii din
toate timpurile. Spiritul fariseismului este spiritul rii omene sti. Si,
cum Mntuitorul a ar atat deosebirea dintre spiritul si metodele Sale
si acelea ale rabinilor, nv at atura Sa este tot a sa de potrivit a pentru
oamenii tuturor timpurilor. Pe vremea Domnului Hristos, fariseii
c autau s a c stige favoarea cerului, pentru ca s a- si asigure onoarea
lumii si protul personal, lucruri pe care le priveau ca o r asplat a a
virtutii. n acela si timp, ei f aceau parad a de faptele lor de milostenie
naintea norodului, ca s a-i atrag a atentia si s a capete o faim a pentru
sntenia lor. [80]
Isus le-a mustrat l aud aro senia, spunnd c a Dumnezeu nu recu-
noa ste o asemenea slujire si c a lingu sirea si admiratia poporului, pe
care ei le c autau cu atta ardoare, erau singura r asplat a pe care aveau
s a o primeasc a vreodat a.
Tu, dar, cnd faci milostenie, zicea Domnul, s a nu stie stnga
ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta s a e f acut a n ascuns; si
Tat al t au, care vede n ascuns, ti va r aspl ati.
Prin aceste cuvinte, Isus n-a nv atat c a faptele de milostenie tre-
buie tinute totdeauna n ascuns. Apostolul Pavel, scriind prin Duhul
Sfnt, n-a ascuns generosul sacriciu al cre stinilor din Macedonia,
ci a vorbit despre harul pe care Domnul l lucrase n ei si, n felul
61
62 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
acesta, si altii au fost nsuetiti de acela si duh. Tot el scria si bisericii
din Corint si zicea: Rvna voastr a a mb arb atat pe foarte multi
dintre ei (2 Cor. 9,2).
Chiar cuvintele Domnului l amuresc ce a vrut s a spun a, anume
c a faptele de milostenie nu trebuie s a aib a scopul de a c stiga l aud a
si cinste de la oameni. Adev arata evlavie nu face nimic pentru a o
priveli ste. Aceia care umbl a dup a cuvintele de laud a si lingu sire si
se hr anesc cu ele, ca si cu o dulceat a, sunt cre stini numai cu numele.
Prin faptele lor bune, urma sii lui Hristos trebuie s a aduc a slav a nu
lor n sile, ci Aceluia prin al C arui har si putere au f acut toate acestea.
Orice fapt a bun a este adus a la ndeplinire numai prin Spiritul Sfnt,
si Spiritul este dat pentru prosl avirea Celui ce l-a dat, nu pentru a
celui ce l-a primit. Cnd lumina lui Hristos str aluce ste n suet, gura
va plin a de laud a si multumire fat a de Dumnezeu. Rug aciunile
voastre, mplinirea datoriei, bun atatea voastr a, t ag aduirea de sine nu
vor alc atui niciodat a tema gndurilor sau conversatiilor voastre. Isus [81]
va m arit, eul va ascuns, si Hristos Se va ar ata ca totul n toate.
Noi trebuie s a d aruim n sinceritate, nu spre a face parad a de
faptele noastre bune, ci din mil a si dragoste fat a de cei aati n
suferint a. Sinceritatea scopului, adev arata bun atate a inimii, este
motivul care are pret n ochii cerului. Suetul sincer n iubirea sa,
cu inima ntreag a n devotiunea sa, este privit de Dumnezeu ca ind
mai de pret dect mult aur din Or.
Nu trebuie s a ne gndim la r asplat a, ci la slujire; cu toate acestea,
bun atatea ar atat a n acest spirit nu va r amne ner aspl atit a. Tat al
t au, care vede n ascuns, ti va r aspl ati pe fat a. Dac a este adev arat
c a Dumnezeu nsu si este marea R asplat a, care le cuprinde pe toate
celelalte, atunci suetul l prime ste si se bucur a de El numai n
m asura n care se face asemenea cu El n caracter. Numai cele ce
sunt asemenea se pot pretui unele pe altele. Numai cnd ne d aruim pe
noi n sine lui Dumnezeu pentru binele omenirii, si El ni Se d aruie ste
nou a.
Nimeni nu poate s a fac a loc n propria sa inim a si viat a, ca
suvoiul binecuvnt arii lui Dumnezeu s a curg a spre altii, f ar a ca s a
primeasc a el nsu si o bogat a r asplat a. Colinele si cmpiile care ofer a
o albie, pentru ca praiele de munte s a ajung a la mare, nu sufer a
nici o pierdere prin aceasta. Ceea ce dau ele este r aspl atit nsutit,
pentru c a torentul care curge, murmurnd n drumul s au, las a n
Adev aratul motiv n slujire 63
urm a darul s au de verdeat a si rodnicie. Iarba de pe malurile sale
este de un verde viu, copacii sunt plini de frunzi s verde, orile sunt
mai mbel sugate. Cnd p amntul r amne sterp si scorojit de ar sita
dogoritoare a soarelui de var a, un bru de verdeat a arat a cursul
rului; iar cmpia care si deschide snul, ca s a poarte comoara [82]
muntelui spre mare, este mbr acat a cu prospetime si frumusete
o dovad a a r aspl atirii pe care harul lui Dumnezeu le-o d a tuturor
celor care se predau, ca s a e mijlocitori prin care El s a- si reverse
binecuvnt arile Sale asupra lumii.
Aceasta este binecuvntarea de care au parte cei care arat a
mil a fat a de nevoia si. Profetul Isaia zice: mparte-ti pinea cu
cel amnd si adu n casa ta pe nenorocitii f ar a ad apost; dac a vezi
pe un om gol, acoper a-l si nu ntoarce spatele semenului t au. Atunci
lumina ta va r as ari ca zorile si vindecarea ta va ncolti repede Dom-
nul te va c al auzi nencetat, ti va s atura suetul chiar n locuri f ar a
ap a; Vei ca o gr adin a bine udat a, ca un izvor ale c arui ape nu
seac a (Isaia 58,7-11).
Lucrarea de binefacere este de dou a ori binecuvntat a. n timp
ce acela care d a celui lipsit i face fericiti pe altii, el nsu si este
binecuvntat ntr-o m asur a mult mai mare. Harul lui Hristos dezvolt a
n suetul s au tr as aturi de caracter, care sunt cu totul potrivnice
egoismului tr as aturi care vor cur ati, nnobila si mbog ati viata.
Faptele de milostenie, s avr site n tain a, vor lega inimile laolalt a si
le vor apropia tot mai mult de inima Aceluia din care izvor a ste orice
impuls bun. Micile atentii, micile fapte de iubire si sacriciul de
sine, care se revars a din viat a tot a sa de t acut ca si parfumul dintr-o
oare toate acestea alc atuiesc nu o mic a parte din binecuvntarea
si fericirea vietii. Se va vedea la urm a c a t ag aduirea de sine pentru
binele si fericirea altora, orict de umil a si nel audat a aici pe p amnt,
este recunoscut a n cer ca semn al unirii noastre cu mp aratul slavei, [83]
care a fost bogat si, totu si, S-a f acut s arac pentru noi.
Se poate ca faptele de binefacere s a fost s avr site n tain a, dar
inuenta celui ce le-a s avr sit nu poate ascuns a. Dac a lucr am din
toat a inima ca urma si ai lui Hristos, inima va n strns a simpatie cu
Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu, impresionnd spiritul nostru, va
scoate la iveal a sntele armonii ale suetului, ca r aspuns la atingerea
divin a.
64 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Acela care d a talente sporite celor care au folosit cu ntelepciune
darurile ce le-au fost ncredintate, are pl acere s a recunoasc a lucrarea
poporului S au credincios n Cel Iubit, prin al c arui har si putere
au lucrat. Aceia care au urm arit dezvoltarea si des avr sirea unui
caracter cre stin, punndu- si puterile la lucru n fapte bune, vor culege
n lumea viitoare ceea ce au sem anat. Lucrarea nceput a pe p amnt
va ajunge perfectiunea n acea viat a mai nalt a si mai sfnt a, care va
dura ct ve snicia.
Cnd v a rugati, s a nu ti ca f atarnicii. Matei 6,5.
Fariseii hot arser a anumite ore pentru rug aciune; si, dac a se
aau n alt a parte la timpul hot art, dup a cum se ntmpla adesea,
se opreau oriunde ar fost e n strad a, e n piat a, n mijlocul
multimilor de oameni ce alergau ncoace si ncolo si, a sa cu voce
tare, si n altau rug aciunile lor formale. O astfel de nchinare, adesea
numai pentru n altare de sine, a atras mustrarea necrut atoare a lui [84]
Isus. Cu toate acestea, El n-a oprit rug aciunea public a, pentru c a El
nsu si Se ruga mpreun a cu ucenicii S ai, n prezenta multimilor. Dar
El nv ata c a rug aciunile particulare nu trebuie s a e auzite dect de
Dumnezeu. Nici o ureche curioas a nu trebuie s a primeasc a povara
unor astfel de cereri.
Cnd te rogi, intr a n od aita ta. S a avem un loc stabilit pentru
rug aciunea tainic a. Isus alesese locuri anume pentru comuniunea cu
Dumnezeu si tot a sa trebuie s a facem si noi. Adesea, se simte nevoia
s a ne retragem ntr-un loc anume, orict de umil ar , unde putem s a
m singuri cu Dumnezeu.
Roag a-te Tat alui t au, care este n ascuns. n numele lui Isus,
putem s a venim n prezenta lui Dumnezeu cu ncrederea unui copil.
Nu este nevoie de nici un om ca mijlocitor. Prin Isus, ne putem
deschide inimile lui Dumnezeu, ca naintea Unuia care ne cunoa ste
si ne iube ste.
n locul tainic al rug aciunii, unde nici un ochi nu ne vede, dect
ochiul lui Dumnezeu, nici o ureche nu ne aude, dect urechea lui
Dumnezeu, putem s a aducem cele mai tainice dorinte si fr amn-
t ari ale noastre naintea Tat alui ndur arii nem arginite; si, n t acerea
si lini stea suetului, vocea aceea care nu z above ste niciodat a s a
r aspund a la strig atul unor nevoi omene sti va vorbi inimilor noastre.
Domnul este plin de mil a si de ndurare (Iacov 5,11). El a s-
teapt a cu o iubire neobosit a s a aud a m arturisirile celor ab atuti si s a
Adev aratul motiv n slujire 65
le primeasc a poc ainta. A steapt a un semn de recuno stint a din partea
noastr a, cum a steapt a mama zmbetul de recunoa stere de la odrasla
ei. Domnul vrea ca noi s a ntelegem ct de arz ator si duios ne dore ste
inima Sa. El ne invit a s a schimb am ncerc arile noastre cu simpatia
Sa, ntrist arile noastre cu iubirea Lui, r anile noastre cu vindecarea [85]
Lui, sl abiciunea noastr a cu t aria Lui, goliciunea noastr a cu plin atatea
Lui. Niciodat a cel care a venit la El n-a fost dezam agit. Cnd ti
ntorci privirile spre El, te luminezi de bucurie si nu ti se umple fata
de ru sine. (Psalmul 34,5).
Aceia care-L caut a pe Dumnezeu n ascuns, aducnd naintea
Domnului nevoile lor si cernd ajutor, nu vor striga n zadar. Tat al
t au, care vede n ascuns, ti va r aspl ati. Dac a facem din Domnul
tovar a sul nostru zilnic, vom simti c a puterile unei lumi nev azute
sunt n jurul nostru; privind la Isus, vom deveni asemenea chipului
S au. Privind, vom schimbati. Caracterul este mblnzit, cur atit si
nnobilat pentru mp ar atia cereasc a. Rezultatul sigur al comuniunii
si p art a siei cu Domnul nostru va cre sterea evlaviei, cur atiei si
ardoarei. Rug aciunea va din ce n ce mai inteligent a. Noi primim
o educatie dumnezeiasc a si aceasta este dovedit a printr-o viat a de
srguint a si zel.
Suetul care se ntoarce spre Dumnezeu dup a ajutor, sprijin si
putere, prin rug aciune zilnic a si serioas a, va avea aspiratii nobile, o
ntelegere l amurit a a adev arului si datoriei, planuri mari de actiune
si o continu a foame si sete dup a neprih anire. P astrnd leg atura cu
Dumnezeu, vom ajunge n stare s a le d am si altora, cu care venim
n leg atur a, lumina, pacea si senin atatea care domnesc n suetele
noastre. T aria c stigat a prin rug aciune, unit a cu efortul st aruitor de
a ne educa mintea pentru meditatie si luare-aminte, ne preg ate ste
pentru ndatoririle zilnice si ne p astreaz a un duh lini stit n toate
mprejur arile.
Dac a ne apropiem de Dumnezeu, El va pune n gura noastr a un
cuvnt ca s a vorbim pentru El, chiar o laud a pentru Numele S au. [86]
Ne va da un ton din cntarea ngerilor, un imn de multumire
pentru Tat al nostru ceresc. n ecare manifestare a vietii, se va da
pe fat a lumina si iubirea unui Mntuitor care locuie ste n inim a.
Tulbur arile din afar a nu pot atinge viata care este tr ait a prin credinta
n Fiul lui Dumnezeu.
66 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Cnd v a rugati, s a nu bolborositi acelea si vorbe, ca p agnii.
Matei 6,7.
P agnii si nchipuiau c a rug aciunile au meritul de a face isp a sire
pentru p acat. Altfel spus, cu ct rug aciunea era mai lung a, cu att
meritul era mai mare. Dac a ar putut deveni snti prin propriile lor
eforturi, p agnii ar avut n ei n si si ceva de care s a se bucure, o
pricin a de laud a. Aceast a idee despre rug aciune este expresia princi-
piului ndrept atirii prin merite personale, care st a la temelia tuturor
sistemelor falsei religii. Fariseii adoptaser a aceast a idee p agn a des-
pre rug aciune si nimic n-a nl aturat-o n zilele noastre, chiar printre
aceia care se pretind a cre stini. Repetarea de fraze obi snuite si
tipice, cnd inima nu simte nici o nevoie de Dumnezeu, e la fel cu
bolboroselile p agnilor.
Rug aciunea nu este o isp a sire pentru p acat. Ea nu are nici o
virtute, nici vreun merit n sine. Toate cuvintele norite, pe care le
folosim, nu pot echivalente nici chiar cu o singur a dorint a sfnt a.
Rug aciunile cele mai elocvente nu sunt dect cuvinte f ar a rost, dac a
nu exprim a adev aratele sentimente ale inimii. Numai rug aciunea
care izvor a ste dintr-o inim a dornic a, n care sunt exprimate nevo-
ile simple ale suetului, ca si cum am cere o favoare unui prieten [87]
p amntesc, a steptnd ca ea s a e mplinit a, doar aceasta este ru-
g aciunea credintei. Dumnezeu nu dore ste complimentele noastre
ceremoniale, dar strig atul negr ait al unei inimi zdrobite si st apnite
de simt amntul p acatului si al completei sl abiciuni si g ase ste drum
la Tat al oric arei ndur ari.
Cnd postiti s a nu v a luati o nf ati sare posomort a, ca f atarnicii.
Matei 6,16
Postul pe care l recomand a Cuvntul lui Dumnezeu este mult
mai mult dect o form a. El nu const a numai n a l asa la o parte mn-
carea, n a te mbr aca n sac si n a-ti pres ara cenu s a pe cap. Acela
care poste ste, avnd adev arata p arere de r au din cauza p acatului, nu
umbl a niciodat a dup a laud a.
Tinta postului pe care Dumnezeu ne ndeamn a s a-l tinem nu este
de a ne chinui trupul pentru p acatul suetului, ci de a ne ajuta s a
ne d am seama de caracterul grav al p acatului, umilindu-ne inima
naintea lui Dumnezeu si primind harul S au iert ator. Porunca Sa c atre
Israel era aceasta: Sf siati-v a ini-mile, nu hainele, si ntoarceti-v a
la Domnul, Dumnezeul vostru. (Ioel 2,13).
Adev aratul motiv n slujire 67
Postul nu ne va de nici un folos pentru a face poc aint a sau a ne
m aguli c a, prin propriile noastre fapte, vom merita sau vom cump ara
o mo stenire ntre cei snti. Cnd I s-a adresat Domnului ntrebarea:
Ce s a facem, ca s a s avr sim lucr arile lui Dumnezeu?, El a r aspuns:
Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: s a credeti n Acela
pe care L-a trimis El. (Ioan 6,28-29). Poc ainta este ntoarcerea de
la eul personal spre Hristos, si, dac a l primim pe Hristos a sa nct,
prin credint a, El s a- Si poat a tr ai viata n noi, faptele bune se vor
vedea. [88]
Isus zicea: Tu, cnd poste sti, unge-ti capul si spal a-ti fata, ca
s a ar ati c a poste sti, nu oamenilor, ci Tat alui t au, care este n ascuns
(Matei 6,17-18). Ceea ce se face pentru slava lui Dumnezeu trebuie
s a se fac a cu bucurie, nu cu inima trist a si posomort a. n religia
Domnului Isus nu este nimic posomort. Dac a printr-o atitudine de
murmurare, cre stinii las a impresia c a au fost dezam agiti de Domnul
lor, ei dau o m arturie fals a despre caracterul S au si pun argumente
n gura vr ajma silor S ai. De si prin cuvinte au pretentia c a Dumnezeu
este Tat al lor, totu si, printr-o nf ati sare trist a si posomort a ei se
prezint a lumii ca ni ste orfani.
Domnul dore ste s a facem ca serviciul S au s a apar a atr ag ator,
cum si este n realitate. S a faci ca t ag aduirea de sine si fr amnt arile
ascunse ale inimii s a e descoperite numai Mntuitorului. S a faci ca
poverile s a e aduse la piciorul crucii si s a mergi nainte pe c arare,
bucurndu-te n iubirea Aceluia care te-a iubit cel dinti. Poate c a
oamenii nu vor cunoa ste niciodat a lucrarea care se s avr se ste n
ascuns ntre un suet si Dumnezeu, dar urmarea lucr arii Duhului
asupra inimii va v azut a de toti, pentru c a Acela care vede n
ascuns, ti va r aspl ati.
Nu v a strngeti comori pe p amnt. Matei 6,19.
Comoara adunat a pe p amnt nu d ainuie ste; hotii o sap a si o
fur a; moliile si rugina o stric a; focul si furtuna ne nimicesc averile.
Si unde este comoara voastr a, acolo va si inima voastr a. Co-
moara adunat a pe p amnt va acapara mintea, dnd cu totul la o parte
lucrurile cere sti.
Iubirea de bani era pasiunea cea mai mare pe vremea iudeilor. [89]
Spiritul lumesc luase locul lui Dumnezeu si al religiei n suet.
Tot a sa stau lucrurile si n zilele noastre. Goana dup a mbog atire are
o inuent a a sa de seduc atoare si fermec atoare asupra vietii, nct no-
68 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
bletea si omenia sunt pervertite, pn a cnd se pierd. Slujirea Satanei
este plin a de grij a, fr amntare si munc a istovitoare, iar bog atia pe
care oamenii se str aduiesc s-o adune pe p amnt, nu e dect pentru
scurt a vreme.
Domnul zicea: Strngeti-v a comori n ceruri unde nu le m a-
nnc a moliile si rugina si unde hotii nu le sap a, nici nu le fur a. Pentru
c a unde este comoara voastr a, acolo va si inima voastr a.
Sfatul este: S a v a strngeti comori n cer. Este n interesul
vostru personal s a v a asigurati bog atiile cere sti. Numai acestea sunt
cu adev arat ale voastre, din tot ce aveti. Comoara adunat a n cer este
nepieritoare. Nici focul sau apele n-o pot nimici, nici hotii n-o pot
jefui, nici moliile sau rugina n-o pot strica, pentru c a Dumnezeu este
Cel care o p astreaz a.
Aceast a comoar a, pe care Domnul o socote ste mai de pret dect
tot ce are pret, este bog atia slavei mo stenirii Lui ntre snti (Efes.
1,18). Ucenicii Domnului Hristos sunt numiti giuvaierurile Sale,
comoara Sa pretioas a si deosebit a. El zice: Ei sunt pietrele cununii
mp ar ate sti (Zah. 9,16). Voi face pe oameni mai pretio si dect
aurul curat, mai scump dect aurul din Or (Is.13,12). Domnul
Hristos prive ste la poporul S au, n cur atia si des avr sirea sa, ca la
r asplata suferintelor Sale, a umilintei si iubirii Sale, completarea
str alucirii Sale ind Hristos, marele Centru, de la care radiaz a toat a
str alucirea.
Nou a ne este dat s a ne unim cu El n marea lucrare de r ascump a- [90]
rare si s a ne mp art a sim cu El de bog atiile c stigate prin moartea si
suferintele Sale. Sfntul apostol Pavel le scria cre stinilor din Tesa-
lonic: C aci cine este n adev ar n adejdea sau bucuria, sau cununa
noastr a de slav a? Nu sunteti voi, naintea Domnului nostru Isus
Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteti slava si bucuria noastr a (1
Tes. 2,19-20). Aceasta este comoara n vederea c areia ne ndeamn a
Domnul s a lucr am. Caracterul este marele seceri s al vietii. Fiecare
cuvnt sau fapt a care, prin harul lui Hristos, va da na stere, ntr-un
suet, la un impuls ndrum ator spre cer, ecare efort care tinde spre
formarea unui caracter cre stin, nseamn a adunarea unei comori n
cer.
Unde este comoara, acolo va si inima. Prin ecare efort s avr sit
n folosul altora, noi n sine avem un mare folos. Acela care sacric a
bani sau timp pentru r aspndirea Evangheliei se nscrie, cu propriul
Adev aratul motiv n slujire 69
s au interes si cu rug aciuni, pentru lucrare si pentru suetele care
trebuie s a e mi scate prin ea, cu sentimentele sale de iubire care se
revars a asupra altora, iar el este ndemnat la o mai mare devotiune
pentru Dumnezeu, ca s a poat a ajunge n stare s a le fac a si mai bine.
Iar n ziua cea din urm a, cnd bog atiile p amntului vor pieri,
acela care si-a adunat o comoar a n cer, va privi ce a c stigat viata
sa. Dac a am ascultat de cuvintele Domnului Hristos, atunci cnd
ne vom aduna n jurul marelui tron alb, vom vedea suete care au
fost mntuite prin lucrarea noastr a si vom sti c a unul i-a c stigat
pe altii, iar ace stia pe altii o mare ceat a adus a n cerul p acii, ca
rezultat al str adaniilor noastre; acolo ne vom depune coroanele la
picioarele lui Isus si-L vom l auda de-a lungul veacurilor nesfr site
ale ve sniciei. Cu ce bucurie i va privi atunci lucr atorul lui Hristos pe [91]
ace sti r ascump arati, care se mp art a sesc de slava Mntuitorului! Ct
de pretios va cerul pentru aceia care au fost credincio si n lucrarea
de c stigare de suete!
Dac a deci, ati nviat mpreun a cu Hristos, s a umblati dup a lu-
crurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu (Coloseni
3,1).
Dac a ochiul t au este s an atos, tot trupul t au va plin de lumin a
Matei 6,22.
Sinceritate intentiei, consacrarea din toat a inima fat a de Dumne-
zeu, sunt conditia despre care vorbe ste Mntuitorul n cuvintele Sale.
F a ca intentia s a e sincer a si ne sov aielnic a, deosebe ste adev arul
si ascult a de el, orict ar costa aceasta si vei primi atunci lumina
divin a. Adev arata evlavie ncepe atunci cnd s-a pus cap at oric arui
compromis cu p acatul. Atunci limbajul inimii va acela al apos-
tolului Pavel: Fac un singur lucru: uitnd ce este n urma mea si
aruncndu-m a spre ce este nainte, alerg spre tint a, pentru premiul
chem arii cere sti a lui Dumnezeu, n Hristos Isus. Ba nc a si acum
privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fat a de pretul nespus de
mare al cunoa sterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am
pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca s a c stig pe Hristos
(Filip. 3,13-14,8).
Dar, dac a ochiul este orbit de iubirea de sine, atunci nu e dect
ntuneric. Dac a ochiul t au este r au, tot trupul t au va plin de
ntuneric. ntunericul acesta ngrozitor i-a nv aluit pe iudei ntr-o
necredint a nc ap atnat a, f acndu-i nenstare s a pretuiasc a misiunea [92]
70 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
si caracterul Aceluia care venise s a-i salveze din p acate.
Cedarea n fata ispitei ncepe prin a-i ng adui mintii s a sov aie,
prin a nestatornic n ncrederea ta n Dumnezeu. Dac a nu alegem
s a ne pred am pe deplin lui Dumnezeu, atunci suntem n ntuneric.
Dac a p astr am vreo rezerv a oarecare, atunci l as am o u s a deschis a,
prin care Satana poate s a intre s a ne r at aceasc a prin ispitele sale. El
stie c a, dac a poate s a ne ntunece viziunea, a sa nct ochiul credintei
s a nu-L mai poat a vedea pe Dumnezeu, nu va mai nici o piedic a
mpotriva p acatului.
Preferinta pentru vreo dorint a p ac atoas a dovede ste r at acirea su-
etului. Fiecare ng aduint a fat a de acea dorint a nt are ste a-versiunea
suetului fat a de Dumnezeu. Mergnd pe calea dorit a de Satana,
suntem mpresurati de umbrele r aului si ecare pas duce la ntuneric
din ce n ce mai des, f acnd s a creasc a tot mai mult orbirea inimii.
Aceea si lege conduce att lumea spiritual a, ct si lumea natural a.
Cel care locuie ste n ntuneric va ajunge n cele din urm a s a- si piard a
puterea de a vedea. El este acoperit de un ntuneric mai des dect
acela de la miezul noptii; razele str alucitoare de la miezul zilei nu-i
pot aduce unuia ca acesta, nici o lumin a. El umbl a n ntuneric si nu
stie ncotro merge, pentru c a ntunericul i-a orbit ochii (Ioan 2,11).
Nutrind mereu p acatul n inim a, desconsidernd n chip voit apelurile
iubirii divine, p ac atosul pierde pl acerea de a face binele, dorul dup a
Dumnezeu, ns a si putinta de a primi lumina cerului. Invitatia harului
este nc a plin a de iubire, lumina str aluce ste tot a sa de puternic ca si
atunci cnd s-a rev arsat pentru prima dat a asupra suetului s au, dar
glasul ntmpin a urechi surde, lumina cade pe ni ste ochi orbiti. [93]
Nici un suet nu este pn a n cele din urm a p ar asit de Dumnezeu,
l asat n propriile sale c ai, atta timp ct mai este o sperant a pentru
mntuirea lui. Omul se ndep arteaz a de Dumnezeu, nu Dumnezeu
de om. Tat al nostru ceresc ne urm are ste cu apeluri, avertiz ari si
asigur ari de iubire, pline de comp atimire, pn a cnd alte ocazii si
privilegii vor cu totul n zadar. R aspunderea r amne asupra p ac a-
tosului. mpotrivindu-se ast azi Duhului lui Dumnezeu, el preg ate ste
calea pentru o alt a mpotrivire, cnd lumina va veni cu o putere si
mai mare. n felul acesta, pornirea lui spre mpotrivire ajunge din ce
n ce mai puternic a, pn a cnd, n cele din urm a, lumina nu-l va mai
putea impresiona si el va nceta s a r aspund a n vreun fel chem arii
Duhului lui Dumnezeu. Atunci chiar lumina care este n tine, s-a
Adev aratul motiv n slujire 71
f acut ntuneric. nsu si adev arul pe care l cunoa stem a ajuns a sa de
pervertit, nct face s a creasc a si mai mult orbirea suetului.
Nimeni nu poate sluji la doi st apni. Matei 6,24.
Domnul Hristos nu zice c a omul va sluji sau nu va sluji la doi
st apni, ci c a nu poate s a fac a aceasta. ntre interesele lui Dumnezeu
si interesele lui Mamona nu exist a nici o leg atur a sau atractie. Chiar
acolo unde con stiinta i avertizeaz a pe cre stini s a se fereasc a, s a se
lepede de sine, s a se opreasc a, acolo, cel lumesc trece hotarul, spre
a- si satisface pornirile sale egoiste. De o parte a hotarului este umilul
urma s al lui Hristos; de cealalt a parte este u suraticul iubitor de lume,
sclavul modei, dedat la frivolitate, r asf atndu-se n pl aceri oprite. [94]
Nimeni nu poate s a ia o pozitie neutr a; nu exist a nici o clas a
de mijloc, care s a nu-L iubeasc a pe Dumnezeu si nici s a slujeasc a
vr ajma sului drept atii. Hristos trebuie s a locuiasc a n agentii S ai
omene sti, s a lucreze prin aptitudinile lor si s a actioneze prin capaci-
t atile lor. Vointa lor trebuie s a e supus a vointei Lui; ei trebuie s a
lucreze dup a ndemnurile Duhului S au. Atunci nu mai tr aiesc ei, ci
Hristos tr aie ste n ei. Acela care nu se pred a cu totul lui Dumnezeu
se a a sub controlul unei alte puteri, ascultnd de un alt glas, ale
c arui soapte au un caracter cu totul diferit. Serviciul pe jum atate
l a seaz a pe om de partea vr ajma sului, ca aliat plin de succes al
o stilor ntunericului. Cnd cei ce pretind a osta si ai lui Hristos
se angajeaz a n confederatia Satanei si-i dau ajutor, ei dau dovad a
c a sunt vr ajma si ai lui Hristos. Ei si calc a jur amntul cel sfnt si
formeaz a o leg atur a ntre Satana si adev aratii osta si, astfel c a, prin
ace sti agenti, vr ajma sul lucreaz a mereu, ca s a r at aceasc a inimile
osta silor lui Hristos.
Cea mai puternic a fort areat a a viciului n lumea aceasta nu este
viata nelegiuit a a p ac atosului nvederat sau a omului dec azut si
lep adat de lume, ci viata aceea care, altfel, pare virtuoas a, onorabil a
si nobil a, dar n care este nutrit un p acat, este ng aduit un viciu.
Pentru suetul care se lupt a n tain a mpotriva unei ispite uria se,
tremurnd chiar pe pragul pr apastiei, un astfel de exemplu este unul
dintre cele mai puternice ndemnuri spre p acat. Acela care, ind
nzestrat cu nalte conceptii despre viat a, adev ar si onoare, calc a
totu si cu bun a stiint a o regul a a sntei Legi a lui Dumnezeu, a stricat
darurile sale nobile, pref acndu-se ntr-o momeal a pentru p acat.
Geniul, talentul, iubirea, chiar faptele generoase si pline de simpatie [95]
72 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
pot deveni momeli ale Satanei, ca s a atrag a suetele n pr apastia
ruinei, att pentru viata aceasta, ct si pentru viata viitoare.
Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Dac a iube ste cineva
lumea, dragostea Tat alui nu este n el. C aci tot ce este n lume: pofta
rii p amnte sti, pofta ochilor si l aud aro senia vietii, nu sunt de la
Tat al, ci din lume (1 Ioan 2,15-16).
Nu v a ngrijorati. Matei 6,25.
Acela care v-a dat viata cunoa ste nevoia voastr a de hran a si
o mpline ste. Acela care a creat corpul nu este nep as ator fat a de
nevoile voastre de mbr ac aminte. Cel ce a dat un dar mare nu va da
si tot ce mai trebuie, ca s a-l fac a deplin?
Isus a ndreptat gndul ascult atorilor S ai la p as arile cerului, care
si ciripesc imnurile lor de laud a, f ar a s a e stnjenite de ngrijor ari;
ele nici nu seam an a, nici nu secer a, si totu si P arintele cel ve snic
Se ngrije ste de nevoile lor. Si Isus ntreab a: Oare nu sunteti voi cu
mult mai de pret dect ele?
Nu te uita la tine c a e sti att de slab,
Nici la du smanul care te-ar nimici de grab;
Nici un p ar nu-ti cade si nici o clip a nu-i
Si nu-i nici o-ncercare dect cu voia Lui.
Colinele si cmpiile str aluceau de multimea orilor si, atr agnd
atentia spre ele, n r acoarea diminetii, Isus a zis: Uitati-v a cu b agare [96]
de seam a cum cresc crinii de pe cmp. Formele pline de gratie si
culorile pl acute ale pomilor si orilor pot copiate de iscusinta
oamenilor, dar ce mn a poate s a dea viat a si unei ori sau unui
ricel de iarb a? Fiecare oare de pe marginea drumului si datoreaz a
existenta aceleia si puteri care a ntocmit lumile nstelate din n altimi.
Prin toate lucrurile create, vibreaz a un puls de viat a din inima mult
cuprinz atoare a lui Dumnezeu. Florile de pe cmp sunt nve smntate
de mna Sa n haine mai bogate dect au avut vreodat a cei mai
bogati regi de pe p amnt. Si dac a astfel mbrac a Dumnezeu iarba
de pe cmp, care ast azi este, iar mine va aruncat a n cuptor, nu
v a va mbr aca El, cu mult mai mult, pe voi, putin credincio silor?
Cel ce a f acut orile si i-a dat p as arelei ciripitul, zice: Uitati-v a
cu b agare de seam a cum cresc crinii. Uitati-v a la p as arile cerului.
Privind la minun atia lucrurilor naturii, puteti s a nv atati mai mult din
Adev aratul motiv n slujire 73
ntelepciunea lui Dumnezeu dect stiu nv atatii cei mari. Pe petalele
crinului, Dumnezeu a scris o solie pentru voi o solie scris a ntr-
un limbaj pe care inimile voastre l pot citi numai dac a nl atur a
nencrederea, egoismul si grijile chinuitoare. De ce v-a d aruit El
p as arele cnt atoare si ori ginga se? Oare nu ca o rev arsare a iubirii
din inima unui P arinte, care s a lumineze si s a nveseleasc a drumul
vietii voastre? Tot ce v a era necesar pentru existent a, v-ar putut
d aruit, f ar a ori si p as ari, dar Dumnezeu nu era multumit doar
s a v a asigure ceea ce ar fost ndeajuns pentru ntretinerea vietii.
El a umplut p amntul, v azduhul si cerul cu frumuseti care s a v a
vorbeasc a despre intentia Lui plin a de iubire pentru voi. Frumusetea
tuturor lucrurilor create nu este dect o raz a din str alucirea slavei
Sale. Dac a a folosit o iscusint a att de nem arginit a pentru lucrurile
naturii si pentru fericirea si bucuria voastr a, v a mai puteti ndoi c a [97]
va da ec aruia orice binecuvntare de care are nevoie?
Uitati-v a cu b agare de seam a la crinii de pe cmp. Fiecare
oare, care- si deschide petalele la lumina soarelui, ascult a de aceea si
mare lege, care c al auze ste stelele. Si ct de simpl a si frumoas a, ct
de pl acut a este viata ei!
Prin ori, Dumnezeu ne atrage atentia la frumusetea caracterului
ce seam an a cu cel al lui Hristos. El, care a dat a sa frumusete orilor,
dore ste cu att mai mult ca suetul s a e mbr acat cu frumusetea
caracterului lui Hristos.
Priviti, a zis Isus, cum cresc crinii; cum r asar din p amntul
rece si negru sau din noroiul din albia rului si si revars a frumusetea
si parfumul lor pl acut. Cine s-ar gndi la o asemenea frumusete,
dac a ar privi bulbul gloduros si cenu siu al crinului? ns a, cnd viata
ascuns a de Dumnezeu n aceast a plant a se dezvolt a, la porunca
Lui, sub inuenta ploii si a luminii soarelui, oamenii r amn uimiti,
privindu-i gratia si frumusetea. Tot astfel se va dezvolta si viata
lui Dumnezeu n ecare suet omenesc, care se va supune lucr arii
harului S au, care vine cu binecuvnt arile ei la toti, asemenea ploii si
luminii soarelui n natur a. Prin Cuvntul lui Dumnezeu au fost create
orile, si acela si Cuvnt va produce n voi frumusetea Spiritului S au.
Legea lui Dumnezeu este legea iubirii. El v-a nconjurat cu
frumusete, ca s a v a nvete c a nu sunteti adu si pe lume doar ca s a
munciti pentru voi n siv a, s a s apati si s a ziditi, s a v a obositi si s a
pl anuiti, ci s a faceti ca viata voastr a s a e str alucitoare, vesel a si
74 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
frumoas a, prin iubirea lui Hristos, ca si orile, pentru a face fericite
si alte vieti, prin lucrarea iubirii.
Tati si mame, ndemnati-i pe copiii vo stri s a nvete de la ori.
Luati-i mpreun a cu voi n gr adin a si pe cmp, sub pomii nverziti si [98]
deprindeti-i s a citeasc a n natur a solia iubirii lui Dumnezeu. Faceti
ca gndul despre El s a e legat de p as ari, ori si copaci, ndrumati-
i pe copii s a vad a n ecare lucru pl acut si frumos, un cuvnt al
iubirii lui Dumnezeu pentru ei. Recomandati-le religia voastr a, prin
nsu sirile ei pl acute. Faceti ca legea bun at atii s a e scris a pe buzele
voastre.
nv atati-i pe copii c a, prin iubirea cea mare a lui Dumnezeu,
rea lor poate schimbat a si adus a n armonie cu El. Spuneti-le c a
El dore ste ca viata s a le e frumoas a ca orile. Cnd culeg orile
delicate, nv atati-i c a Cel care a f acut orile este mult mai frumos
dect ele. n felul acesta, vrejul inimii lor se va nf a sura n jurul Lui,
va ajunge ca vita n jurul unui arac. Cel care e cu totul pl acut va
ajunge pentru ei un tovar a s de ecare zi si un prieten intim, iar viata
lor va schimbat a dup a chipul cur atiei Sale.
C autati mai nti mp ar atia lui Dumnezeu. Matei 6,33.
Norodul care asculta Cuvintele Domnului Hristos a stepta cu
mare ner abdare proclamarea mp ar atiei p amnte sti. n timp ce Isus
le descoperea comorile cerului, ntrebarea care se ridica din multe
inimi era: Cum am putea s a ajungem la cele urm arite de noi n lumea
aceasta, folosindu-ne de El? Isus le-a ar atat c a, dac a fac din cele
lume sti grija lor cea mai de seam a, atunci ei seam an a cu neamurile
p agne din jurul lor, tr aind ca si cnd n-ar exista un Dumnezeu a [99]
C arui grij a iubitoare este ndreptat a spre f apturile Sale.
Toate aceste lucruri, zicea Domnul, neamurile lumii le caut a.
Tat al vostru cel ceresc stie c a aveti trebuint a de ele. C autati mai nti
mp ar atia lui Dumnezeu si neprih anirea Lui; si toate aceste lucruri vi
se vor da pe deasupra (Luca 12,30; Matei 6,33). Eu am venit s a v a
nf ati sez mp ar atia dragostei, a neprih anirii si a p acii. Deschideti-v a
inimile ca s a primiti aceast a mp ar atie si s a-i slujiti din toat a inima.
Cu toate c a este o mp ar atie spiritual a, s a nu v a ngrijorati, creznd
c a nevoile voastre vremelnice nu vor mai luate n seam a, dac a v a
predati n slujba lui Dumnezeu. Acela care are toat a puterea n cer
si pe p amnt, va purta de grij a nevoilor voastre.
Adev aratul motiv n slujire 75
Isus nu ne scute ste de obligatia de a munci, dar ne sf atuie ste s a-L
facem pe El Cel dinti, Cel din urm a si Cel mai bun n orice. S a
nu ntreprindem nici o lucrare, s a nu urm arim nici un plan, s a nu
c aut am nici o pl acere, care ar mpiedica lucrarea neprih anirii Sale n
caracterul si viata noastr a. Tot ce facem s a e f acut din toat a inima,
ca pentru Domnul.
n timpul lucr arii Sale pe p amnt, Domnul Isus a dat demni-
tate vietii n toate am anuntele ei, nf ati sndu-le oamenilor slava lui
Dumnezeu si supunnd totul vointei Tat alui S au. Dac a urm am pilda
Sa, avem asigurarea c a toate lucrurile de care avem nevoie n viata
aceasta ni se vor da pe deasupra. S ar acia sau bog atia, boala sau
s an atatea, naivitatea sau ntelepciunea toate sunt prev azute n
f ag aduintele harului S au.
Bratul cel ve snic al lui Dumnezeu cuprinde suetul care vine la
El dup a ajutor, orict de slab ar acel suet. [100]
Cele pretioase de pe p amnt vor pieri; dar suetul care tr aie ste
pentru Dumnezeu va d ainui mpreun a cu El. Lumea si pofta ei
trec, dar cine face voia lui Dumnezeu r amne n veac (1 Ioan 2,17).
Cetatea lui Dumnezeu si va deschide portile de m arg aritar ca s a-L
primeasc a pe acela care, n timpul vietuirii sale pe p amnt, a nv atat
s a se ncread a n Dumnezeu pentru c al auzire si ntelepciune, pentru
mngiere si n adejde, chiar n mijlocul lipsurilor si necazurilor. El
va primit acolo cu cnt ari ngere sti si va mnca din pomul vietii.
Pot s a se mute muntii, pot s a se clatine dealurile, dar dragostea Mea
nu se va muta de la tine si leg amntul Meu de pace nu se va cl atina,
zice Domnul, care are mil a de tine (Isaia 54,10).
Nu v a ngrijorati de ziua de mine... Ajunge zilei necazul ei. Matei
6,34.
Dac a te-ai predat lui Dumnezeu, ca s a faci lucrarea Lui, nu
trebuie s a te ngrijorezi de ziua de mine. Acela, al c arui slujitor e sti,
cunoa ste sfr situl de la nceput. ntmpl arile zilei de mine, care
sunt ascunse de ochii t ai, sunt descoperite ochilor Aceluia care este
Atotputernic.
Dac a lu am noi conducerea lucrurilor pe care trebuie s a le facem
si ne bizuim pe priceperea noastr a ca s a izbutim, ne lu am o sarcin a
pe care Domnul nu ne-a dat-o si ncerc am s-o purt am f ar a ajutorul
S au. Noi lu am asupra noastr a o responsabilitate care i apartine lui
Dumnezeu, a sezndu-ne n felul acesta n locul S au. Se poate s a ne [101]
76 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
ngrijor am si s a b anuim primejdia si pierderea care vor veni asupra
noastr a. Dar, dac a credem ntr-adev ar c a Domnul ne iube ste si vrea
s a ne fac a bine, vom nceta s a ne mai fr amnt am n ce prive ste
viitorul. Ne vom ncrede n Dumnezeu, a sa cum se ncrede un copil
ntr-un p arinte iubitor. Atunci fr amnt arile si chinurile noastre vor
pieri, pentru c a vointa noastr a este cuprins a n vointa lui Dumnezeu.
Domnul Hristos nu ne-a f ag aduit ajutor ca s a purt am azi poverile de
mine. El a zis: Harul Meu ti este de ajuns (2 Cor. 12,9). Dar, ca
si mana dat a n pustie, harul S au este d aruit zilnic, ca s a facem fat a
nevoilor acelei zile. Ca si o stile lui Israel n peregrinajul vietii lor, si
noi putem s a g asim, dimineat a de dimineat a pinea din ceruri, att
ct trebuie pentru ecare zi.
Numai o zi este a noastr a, si n timpul acestei zile trebuie s a
tr aim pentru Domnul. Pentru aceast a singur a zi, trebuie s a punem n
minile lui Isus, ntr-o servire solemn a, toate intentiile si planurile
noastre, aruncnd toate ngrijor arile noastre asupra Lui, pentru c a
El ne poart a de grij a. C aci stiu gndurile pe care le am cu privire
la voi, zice Domnul, gnduri de pace si nu de nenorocire, ca s a v a
dau un viitor si o n adejde (Ier. 29.11). n lini ste si odihn a va
mntuirea voastr a, n senin atate si ncredere va t aria voastr a (Isaia
30,15).
Dac a vei c auta pe Domnul si te vei ntoarce spre El n ecare
zi, dac a prin propria ta alegere spiritual a, vei slobod si plin de
bucurie n Domnul, dac a vei veni, cu bucuroas a consimtire a inimii,
la chemarea sa plin a de iubire, ca s a porti jugul lui Hristos jugul
ascult arii si servirii toate murmur arile tale vor potolite, toate
greut atile tale vor ndep artate, toate problemele grele cu care te
confrunti vor dezlegate. [102]
Capitolul 5 Rug aciunea Domnului
Iat a cum trebuie s a v a rugati. Matei 6,9.
Rug aciunea domneasc a a fost dat a de dou a ori de Mntuitorul,
prima dat a multimii, n Predica de pe Munte, si a doua oar a, la cteva
luni dup a aceea, numai ucenicilor. Ucenicii plecaser a pentru scurt a
vreme de lng a Domnul, iar la ntoarcere L-au g asit cufundat n
comuniune cu Dumnezeu. F ar a s a tin a seama de prezenta lor, El
continua s a Se roage cu voce tare. Fata Mntuitorului era luminat a
de o str alucire cereasc a. El p area a chiar n prezenta Celui nev azut,
iar n cuvintele Sale era o putere vie, deoarece vorbea cu Dumnezeu.
Inimile ucenicilor care ascultau erau adnc mi scate. Ei au obser-
vat ct de des petrecea El ore lungi n singur atate, n comuniune cu
Tat al S au. El si petrecea zilele, slujind multimilor care se ngr am a-
deau n jurul Lui si dezv aluind gndurile perde ale rabinilor. Munca
aceast a nencetat a l istovea adesea a sa de mult, nct mama si fratii
S ai, si chiar ucenicii S ai, se temeau c a- Si va primejdui viata. Dar,
cnd Se ntorcea de la orele de rug aciune, care ncheiau obositoarea
zi, ei vedeau c a fata Sa era plin a de pace si un suu de renviorare
p area c a str abate inta Sa. El venea zi dup a zi, de la orele petrecute
cu Dumnezeu, ca s a le aduc a oamenilor lumina din ceruri. Ucenicii
ajunseser a s a fac a o leg atur a ntre orele Sale de rug aciune si puterea [103]
cuvintelor Sale. Acum, cnd ascultau rug aciunea Sa erbinte, ini-
mile lor erau pline de respect si smerenie. Cnd El a ncetat s a Se
mai roage, p atrun si de marea lor lips a, ucenicii I-au zis: Doamne,
nvat a-ne s a ne rug am (Luca 11,1).
Isus nu le-a dat un nou model de rug aciune, ci o repet a pe aceea
pe care le-o spusese mai nainte: Trebuie s a pricepeti ce v-am dat
mai nainte. Rug aciunea aceea are un nteles adnc, pe care nc a nu
l-ati p atruns.
Totu si, Mntuitorul nu ne m argine ste numai la folosirea aces-
tor cuvinte. Ca Unul care este strns legat de omenirea aceasta, El
prezint a rug aciunea Sa ideal a cuvinte a sa de simple, c a pot fo-
losite si pricepute chiar de un copila s, si totu si att de cuprinz atoare,
77
78 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
nct nsemn atatea lor nu poate niciodat a cuprins a, nici chiar de
mintile cele mai agere. Suntem ndemnati s a venim naintea Tat alui
cu prinosul nostru de multumire, s a i facem cunoscute dorintele
noastre, s a ne m arturisim p acatele si s a cerem harul S au, potrivit cu
f ag aduinta Sa.
Cnd v a rugati, s a ziceti: Tat al nostru. Luca 11,2.
Isus ne nvat a s a-L numim pe Tat al S au, Tat al nostru. Lui nu-I
este ru sine s a ne numeasc a frati. (Evrei 2,11). Att de voioas a, att de
dornic a este inima Mntuitorului s a ne spun a bun venit, ca membri ai
familiei lui Dumnezeu, nct, din primele cuvinte pe care trebuie s a
le folosim cnd ne apropiem de Domnul, El pune asigurarea rudeniei
noastre divine: Tat al nostru. [104]
Aici se dezv aluie minunatul adev ar, plin de ncurajare si mn-
giere, c a Dumnezeu ne iube ste ca pe Fiul S au. Aceasta si spunea
Domnul Isus n ultima Sa rug aciune pentru ucenicii S ai: Tu i-ai
iubit cum M-ai iubit pe Mine (Ioan 17,23).
Lumea aceasta, despre care Satana zisese c a este a lui si pe care
o st apnise cu aspr a tiranie, era acum nconjurat a de iubirea Fiului
lui Dumnezeu si, printr-o mare nf aptuire, legat a iar a si de tronul
lui Dumnezeu. Heruvimii si Seramii, precum si o stile nenum arate
ale tuturor lumilor nec azute au cntat imnuri de laud a la adresa
lui Dumnezeu si a Mielului, n clipa cnd a fost asigurat a biruinta
aceasta. Ei s-au bucurat c a s-a deschis o cale de sc apare pentru
neamul omenesc dec azut si c a p amntul are s a e r ascump arat de
sub blestemul p acatului. Dar ct de mult se vor bucura aceia care
sunt obiectul unei a sa iubiri de nenchipuit!
Cum am putea s a ne ndoim vreodat a si s a m n nesigurant a,
cum am putea s a ne simtim orfani? Isus a luat asupra Sa natura
omeneasc a, tocmai pentru a veni n ajutorul acelora care au c alcat
Legea. El S-a f acut asemenea nou a, ca s a putem avea pacea si sigu-
ranta ve snic a. Avem n ceruri un Ap ar ator si oricine l prime ste ca
Mntuitor personal nu este l asat orfan, ca s a poarte povara propriilor
sale p acate.
Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, dac a
suntem copii, suntem si mo stenitori: mo stenitori ai lui Dumnezeu si
mpreun a mo stenitori cu Hristos, dac a suferim cu adev arat mpreun a
cu El ca s a m si prosl aviti mpreun a cu El. Si ce vom nu s-a
Rug aciunea Domnului 79
ar atat nc a. Dar stim c a atunci cnd Se va ar ata El vom ca El,
pentru c a l vom vedea a sa cum este (1 Ioan 3,2; Rom. 8,17).
Cel dinti pas pe care-l facem pentru a ne apropia de Dumnezeu
este acela de a cunoa ste si crede iubirea pe care El o are fat a de noi [105]
(1 Ioan 4,16), deoarece suntem ndemnati s a venim la El, constrn si
de iubirea Sa.
ntelegerea iubirii lui Dumnezeu aduce dup a sine renuntarea
la iubirea de sine. Dndu-I lui Dumnezeu numele de Tat al nostru,
i recunoa stem pe toti copiii S ai ca ind fratii no stri. Suntem toti
o parte din marea tes atur a a omenirii, toti suntem membri ai unei
singure familii. n rug aciunile noastre, trebuie s a-i cuprindem pe
toti semenii no stri, ca pe noi n sine. Acela care caut a binecuvnt ari
numai pentru sine nu se roag a cum trebuie.
Dumnezeul nem arginit, zicea Isus, ti d a privilegiul de a te apro-
pia de El, numindu-L Tat a. Trebuie s a ntelegem tot ce se cuprinde
n aceasta. Nici un p arinte p amntesc n-a lucrat vreodat a att de
st aruitor pentru un copil r at acit, cum lucreaz a F ac atorul t au pen-
tru c alc atorul de Lege. Nici un interes omenesc, plin de iubire, n-a
urm arit vreodat a pe cel nepoc ait cu a sa duioase chem ari. Dumne-
zeu locuie ste n orice cas a; El aude orice cuvnt care se roste ste,
ascult a orice rug aciune care se nalt a spre El, ia parte la ntrist arile
si dezam agirile ec arui suet, vede ngrijirile care se dau tat alui,
mamei, sorei, prietenului si aproapelui. El are grij a de trebuintele
noastre, iar iubirea, ndurarea si harul S au se revars a necontenit, ca
s a mplineasc a nevoile noastre.
Dac a te adresezi lui Dumnezeu cu numele de Tat a al t au, te
recuno sti ca ind copilul S au, spre a condus la ntelepciunea Sa si
a ascult ator n toate lucrurile, stiind c a iubirea Sa nu se schimb a.
Vei accepta si planul S au pentru viata ta. Ca u al lui Dumnezeu, vei
socoti onoarea, caracterul, familia si lucrarea Sa, ca ind de cea mai
mare nsemn atate pentru tine. Va o mare bucurie pentru tine s a
recuno sti si s a cinste sti leg atura ta cu Tat al t au si cu ecare membru
al familiei Sale. Te vei bucura c a poti face un lucru orict de simplu, [106]
dar care s a tind a la prosl avirea Sa, sau a semenilor t ai.
Care e sti n ceruri. Acela spre care Domnul Isus ne ndeamn a
s a privim ca spre Tat al nostru este n cer; El face tot ce vrea (Ps.
115,3). Putem s a ne punem toat a ncrederea n El, zicnd: Ori de
cte ori m a tem, eu m a ncred n Tine (Psalm 56,3).
80 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Snteasc a-se Numele T au. Matei 6,9.
A snti Numele Domnului nseamn a ca toate cuvintele pe care
le spunem despre Fiinta Suprem a s a e rostite cu respect. Numele
Lui este sfnt si nfrico sat (Ps. 111,9). Nu trebuie ca n vreun chip
oarecare s a trat am cu u surint a titlurile sau denumirile Divinit atii.
Prin rug aciune, intr am n camera de audient a a Celui Prea nalt; de
aceea, trebuie s a venim naintea Lui plini de o team a sfnt a. ngerii
si acoper a fata cnd stau naintea Sa. Heruvimii si seramii snti
si str alucitori se apropie de tronul S au plini de un respect solemn.
Cu ct mai mult noi, ni ste inte m arginite si p ac atoase, ar trebui s a
venim ntr-un mod respectuos naintea Domnului, Creatorul nostru!
Dar a snti Numele Domnului nseamn a si mai mult. Se poate
ca si noi, asemenea iudeilor de pe vremea Domnului, s a d am dovad a
de cel mai mare respect pentru Dumnezeu, att ct pot vedea altii,
si totu si s a profan am continuu Numele S au. Numele Domnului
este plin de ndurare si milostiv, ncet la mnie, plin de bun atate
si credincio sie, care iart a f ar adelegea, r azvr atirea si p acatul (Ex.
34,5-7). Despre Biserica Domnului Hristos st a scris: Si iat a cum l
vor numi: Domnul, Neprih anirea noastr a (Ier. 33,16). [107]
Numele acesta este dat ec arui urma s al Domnului Hristos. Este
mo stenirea copilului lui Dumnezeu. Membrii familiei sunt numiti
cu numele Tat alui lor. Profetul Ieremia, n timpul strmtor arii si
dureroasei ap as ari a lui Israel, se ruga astfel: Numele T au este
chemat peste noi. De aceea nu ne p ar asi (Ieremia 14,9).
Acest Nume este sntit de ngerii din ceruri, de locuitorii lumilor
nec azute. Cnd te rogi: Snteasc a-se Numele T au, tu ceri ca El
s a poat a sntit n lumea aceasta, sntit n tine nsuti. Dumnezeu
te-a recunoscut naintea oamenilor si naintea ngerilor, ca ind un
copil al S au. Roag a-te s a nu aduci nici o dezonoare frumosului
nume pe care-L porti. (Iac. 2,7). Dumnezeu te trimite n lume ca
reprezentant al S au. n ecare fapt a a vietii tale, trebuie s a se dea pe
fat a Numele lui Dumnezeu. Aceast a cerere te oblig a s a ai caracterul
Lui. Nu poti s a snte sti Numele Lui, nu poti s a-L reprezinti n fata
lumii, dect dac a, prin viata si caracterul t au, reprezinti ns a si viata
si caracterul lui Dumnezeu. Poti face aceasta numai dac a prime sti
harul si neprih anirea Domnului Hristos.
Vie mp ar atia Ta. Matei 6,10.
Rug aciunea Domnului 81
Dumnezeu este Tat al nostru, care ne iube ste si ne ngrije ste ca pe
copiii S ai; dar El mai este si Marele mp arat al universului. Interesele
mp ar atiei Sale sunt interesele noastre si noi trebuie s a lucr am pentru
prop a sirea ei.
Ucenicii Domnului a steptau grabnica venire a mp ar atiei slavei
Sale; dar, dndu-le aceast a rug aciune, Isus le ar ata c a mp ar atia
aceasta nu avea s a e ntemeiat a atunci. Ucenicii aveau datoria s a [108]
se roage pentru venirea ei, ca pentru un eveniment care urma s a
aib a loc n viitor. ns a aceast a rug aciune era si o asigurare pentru ei.
De si nu trebuia s a a stepte atunci venirea mp ar atiei, faptul c a Isus i
ndemna s a se roage pentru ea, era o dovad a c a ea avea s a vin a la
timpul hot art de Dumnezeu.
mp ar atia harului lui Dumnezeu se statornice ste acum, cnd, zi
dup a zi, inimi care au fost pline de p acat si r azvr atire, se predau ato-
tputerniciei iubirii Sale. Dar deplina statornicie a mp ar atiei slavei
Sale nu va avea loc pn a la a doua venirea a Domnului Hristos n
aceast a lume. Domnia, st apnirea si puterea tuturor mp ar atiilor
care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sntilor Ce-
lui Prea nalt (Dan 7,27). Ei vor mo steni mp ar atia care le-a fost
preg atit a de la ntemeierea lumii (Matei 25,34). Si Domnul va lua
asupra Sa puterea cea mare si va domni.
Portile cerului se vor ridica din nou si, cu de zece mii de ori zece
mii si mii de mii de snti, Mntuitorul nostru va veni ca mp arat si
Domn de domni. Iehova Emanuel va mp arat peste tot p amntul.
n ziua aceea, Domnul va singurul Domn si Numele Lui va sin-
gurul Nume. (Zah. 14,9). Cortul lui Dumnezeu va cu oamenii,
si El va locui cu ei si ei vor poporul Lui si Dumnezeu nsu si va
cu ei. El va Dumnezeul lor (Apoc. 21,3).
Dar Isus a spus c a, nainte de venirea Sa, Aceast a Evanghelie
a mp ar atiei va propov aduit a n toat a lumea, ca s a slujeasc a de
m arturie tuturor neamurilor (Mat. 24,14). mp ar atia Sa nu va veni
pn a cnd vestea cea bun a a harului S au nu va dus a peste tot [109]
p amntul. A sadar, dac a ne pred am lui Dumnezeu si c stig am suete
pentru El, gr abim venirea mp ar atiei Sale. Numai aceia care se
consacr a n slujba Sa, zicnd: Iat a-m a, trimite-m a, ca s a deschid a
ochii orbilor, s a-i ntoarc a pe oameni de la ntuneric la lumin a si de
sub puterea Satanei la Dumnezeu, Ca s a primeasc a, prin credinta n
82 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Mine, iertarea de p acate si mo stenirea mpreun a cu cei snti (Fapte
26,18), numai ei se vor ruga n sinceritate Vie mp ar atia Ta.
Fac a-se voia Ta, precum n cer, si pe p amnt. Matei 6,10.
Voia lui Dumnezeu este rostit a prin preceptele sntei Sale Legi,
iau principiile acestei Legi sunt principiile cerului. ngerii din ceruri
nu ajung la o stiint a mai nalt a dect cunoa sterea vointei lui Dumne-
zeu; iar ndeplinirea vointei Sale este cel mai nalt serviciu la care
pot angajate puterile lor.
Dar, n ceruri, serviciul nu este f acut din spirit de legalism. Atunci
cnd Satana s-a r azvr atit mpotriva Legii lui Iehova, ideea c a exist a
o Lege a ap arut naintea ngerilor ca ceva la care aproape nu se
gndiser a. n lucrarea lor, ngerii nu se purtau ca servi, ci ca i.
ntre ei si Creatorul lor este o unire des avr sit a. Ascultarea nu este o
munc a grea pentru ei. Iubirea fat a de Dumnezeu face din serviciul
lor o bucurie. Tot a sa, n ecare suet n care locuie ste Hristos,
n adejdea m aririi, cuvintele Lui r asun a mereu, mereu: mi place s a
fac voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta este n adncul inimii mele
(Ps. 40,8). [110]
Cererea Fac a-se voia Ta, precum n cer, a sa si pe p amnt este
o rug aciunea ca domnia r aului pe p amntul acesta s a se sfr seasc a,
p acatul s a e nimicit pentru totdeauna si mp artia drept atii s a e
statornicit a. Atunci, p amntul si cerul vor pline cu toat a pl acerea
bun at atii Sale (2 Tes. 1,11).
Pinea noastr a cea de toate zilele, d a-ne-o nou a ast azi. Matei
6,11.
Prima jum atate a rug aciunii pe care am nv atat-o de la Isus, se
refer a la Numele, mp ar atia si voia lui Dumnezeu Numele S au s a
e onorat, mp ar atia Sa s a e ntemeiat a si voia Sa s a e mplinit a.
Dac a n felul acesta ai pus pe primul loc slujirea lui Dumnezeu, poti
s a ceri cu ncredere s a e mplinite si propriile tale nevoi. Dac a ai
renuntat la eul personal si te-ai predat lui Hristos, e sti un membru
al familiei lui Dumnezeu si tot ce este n casa Tat alui este pentru
tine. Toate comorile lui Dumnezeu ti sunt deschise, att n lumea
aceasta, ct si n lumea viitoare. Lucrarea ngerilor, darul Spiritului
Sfnt, lucrarea slujitorilor S ai, toate sunt pentru tine. Lumea, cu tot
ce este n ea, este a ta, n m asura n care poate s a-ti fac a bine. Chiar
vr ajm a sia celui r au va o binecuvntare, preg atindu-te pentru ceruri.
Rug aciunea Domnului 83
Dac a sunteti ai lui Hristos, toate lucrurile sunt ale voastre (1
Cor. 3,23.21).
Acum tu e sti ca un copil c aruia nu i s-a dat nc a mo stenirea, dar
Dumnezeu nu-ti ncredinteaz a pretioasa ta avere, ca nu cumva s a te
am ageasc a Satana prin siretlicurile sale me ste sugite, a sa cum a f acut
cu prima pereche n Eden. [111]
Hristos o p astreaz a pentru tine ntr-un loc unde uzurpatorul nu
poate pune mna pe ea. Asemenea unui copil, vei primi si tu zi de zi
tot ce-ti trebuie pentru nevoia zilei. n ecare zi, trebuie s a te rogi:
Pinea noastr a cea de toate zilele, d a-ne-o nou a ast azi. S a nu te
descurajezi dac a nu ai de ajuns pentru ziua de mine. Ai asigurarea
f ag aduintei Sale: Am fost tn ar si am mb atrnit, dar n-am v azut pe
cel neprih anit p ar asit, nici pe urma sii lui cer sindu- si pinea (Psalm
37,25). Dumnezeu, care a trimis corbii s a-l hr aneasc a pe Ilie lng a
prul Cherit, nu va trece cu vederea pe nici unul dintre credincio sii
si umilii S ai copii. Despre acela care umbl a n neprih anire st a scris:
I se va da pine si apa nu-i va lipsi (Is. 33,16). Ei nu r amn
de ru sine n ziua nenorocirii, ci au de ajuns n zilele de foamete
(Ps. 37,19). El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul S au, ci L-a dat
pentru noi toti, cum nu ne va da, f ar a plat a, mpreun a cu El, toate
lucrurile? (Rom. 8,32). El, care a u surat grijile si necazurile mamei
Sale v aduve, si a ajutat-o ca s a ngrijeasc a de gospod aria din Nazaret,
simpatizeaz a cu ecare mam a, n str adania ei de a face rost de hran a
copiilor s ai. El, care avea mil a de gloate, pentru c a erau nec ajite si
risipite (Mat. 9,36), nc a mai are mil a de s armanii suferinzi. Mna
Sa este ntins a spre ei, binecuvntndu-i; si chiar n rug aciunea pe
care a dat-o ucenicilor S ai, El ne nvat a s a ne aducem totdeauna
aminte de cei s araci.
Cnd ne rug am: Pinea noastr a cea de toate zilele, d a-ne-o
nou a ast azi, cerem si pentru altii si pentru noi. Si recunoa stem c a
ceea ce ne d a Dumnezeu nu este numai pentru noi. Dumnezeu pune [112]
asupra noastr a grija de a-l hr ani pe cel amnd. n bun atatea Sa, El
a preg atit hran a pentru cei s armani. (Ps. 68,10). Si mai departe zice:
Cnd dai un prnz sau o cin a, s a nu chemi pe prietenii t ai, nici pe
fratii t ai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati. Ci, cnd dai
o mas a, cheam a pe s araci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi. Si va
ferice de tine, pentru c a ei n-au cu ce s a-ti r aspl ateasc a; dar ti se va
r aspl ati la nvierea celor neprih aniti (Luca 14,12-14).
84 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Si Dumnezeu poate s a v a umple cu orice har, pentru ca, avnd
totdeauna, n toate lucrurile din destul, s a prisositi n orice fapt a
bun a. S a stiti: cine seam an a putin, putin va secera; iar cine sea-
m an a mult, mult va secera (2 Cor. 9,8.6).
Rug aciunea pentru pinea cea de toate zilele cuprinde nu numai
hrana pentru ntretinerea trupului, ci si pinea spiritual a, care va
hr ani suetul pentru viata ve snic a. Isus ne ndeamn a: Lucrati nu
pentru mncarea pieritoare, ci pentru mncarea care r amne pentru
viata ve snic a (Ioan 6,27). El mai zice: Eu sunt Pinea vie, care
S-a pogort din cer. Dac a m annc a cineva din pinea aceasta, va tr ai
n veac (vers. 51). Mntuitorul nostru este pinea vietii si, numai
contemplnd iubirea Sa, primind-o n inim a, ne hr anim cu pinea
care se coboar a din cer.
Noi l primim pe Domnul prin Cuvntul S au, iar Duhul Sfnt ne
este dat ca s a descopere acest Cuvnt priceperii noastre si s a s adeasc a
adev arurile Lui n inimile noastre. Trebuie s a ne rug am zi de zi, ca,
atunci cnd citim Cuvntul S au, Dumnezeu s a trimit a Duhul S au,
spre a ne descoperi adev arul care va nt ari suetele noastre pentru [113]
lupta ec arei zile.
nv atndu-ne s a cerem n ecare zi ce ne trebuie, att binecu-
vnt arile materiale, ct si cele spirituale, Dumnezeu are de adus
la ndeplinire un scop spre binele nostru. El dore ste s a ajungem
s a ne d am seama de faptul c a depindem de necontenita Sa purtare
de grij a, deoarece El caut a s a ne atrag a n comuniune cu Sine. n
aceast a comuniune cu Hristos, prin rug aciune si studierea marilor
si pretioaselor adev aruri ale Cuvntului S au, vom hr aniti ca unii
care suntem amnzi ca unii care suntem nsetati, vom renviorati
la Izvorul vietii.
Si ne iart a nou a gre selile noastre, precum si noi iert am gre sitilor
no stri. Luca 11,4.
Isus ne nvat a c a putem primi iertare de la Dumnezeu numai
dac a i iert am si noi pe altii. Iubirea lui Dumnezeu ne atrage spre El
si aceast a iubire nu poate atinge inimile noastre f ar a s a dea na stere
la iubire pentru fratii no stri.
Dup a ce ncheie rug aciunea domneasc a, Isus adaug a: Dac a
iertati oamenilor gre selile lor si Tat al vostru cel ceresc v a va ierta
gre selile voastre. Dar, dac a nu iertati oamenilor gre selile lor, nici
Tat al vostru nu v a va ierta gre selile voastre. Acela care are un spirit
Rug aciunea Domnului 85
neiert ator, se desparte chiar de izvorul prin care poate primi harul lui
Dumnezeu. Nu trebuie s a credem c a, dac a aceia care ne-au v at amat
nu vin s a- si m arturiseasc a r aul, noi suntem ndrept atiti s a nu-i iert am.
E datoria lor, f ar a ndoial a, s a- si umileasc a inima prin poc aint a si
m arturisire; dar noi trebuie s a avem comp atimire fat a de cei care [114]
ne-au r anit si nu trebuie s a tinem necaz pe ei si s a ne tot gndim la
ce ni s-a f acut. Dimpotriv a, cnd sper am s a m iertati de gre selile
noastre fat a de Dumnezeu si noi trebuie s a iert am tuturor acelora
care ne-au gre sit.
Dar iertarea are un nteles mai cuprinz ator dect si nchipuie
multi. Atunci cnd Dumnezeu f ag aduie ste c a nu obose ste iertnd,
ca si cnd ntelesul acelei f ag aduinte ar ntrece tot ce putem noi
pricepe, adaug a: C aci gndurile Mele nu sunt gndurile voastre si
c aile voastre nu sunt c aile Mele, zice Domnul. Ci, ct sunt de sus
cerurile fat a de p amnt, att sunt de sus c aile Mele fat a de c aile
voastre si gndurile Mele fat a de gndurile voastre (Isaia 55,7-9).
Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne
scap a de osnd a. Nu este numai iertare de p acat, ci smulgere din
p acat. Este rev arsarea iubirii r ascump ar atoare, care transform a inima.
David avea adev arata idee despre iertare, cnd se ruga: Zide ste n
mine o inim a curat a, Dumnezeule, pune n mine un duh nou si
statornic (Ps. 51,10). Si iar a si zice: Ct este de departe r as aritul
de apus, att de mult ndep arteaz a El f ar adelegile noastre de la noi
(Ps. 103,12).
Prin Domnul Hristos, Dumnezeu S-a jertt pentru p acatele noas-
tre. El a suferit moartea cea mai grozav a pe cruce, a purtat pentru
noi povara vinov atiei, Cel drept pentru nedrepti, ca s a ne poat a
descoperi iubirea Sa si s a ne atrag a la Sine. El zice: Fiti buni unii
cu altii, milo si, si iertati-v a unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu
pe voi, n Hristos (Efes. 4,32). [115]
Faceti ca Hristos, Viata cea divin a, s a locuiasc a n voi si, prin
voi, s a se descopere iubirea aceea divin a, care va aduce n adejde si
pacea cerului n inima zdrobit a de p acat. Cnd venim la Dumnezeu,
conditia care ne ntmpin a n prag este aceea c a, dup a ce am primit
harul S au, trebuie s a ne consacr am spre a le descoperi si altora harul
S au.
Singurul lucru esential pentru noi, spre a putea primi si mp art a si
si altora iubirea iert atoare a lui Dumnezeu, este s a cunoa stem si s a
86 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
credem iubirea pe care o are El fat a de noi. (1 Ioan 4,16). Satana
lucreaz a prin orice am agire pe care o poate dirija, ca s a nu putem
vedea aceast a iubire. El ne va face s a credem c a gre selile si p acatele
noastre au fost a sa de grele, nct Domnul nu va da nici o atentie
rug aciunilor noastre, nici nu ne va binecuvnta si nici nu ne va
mntui. n noi n sine, nu putem vedea altceva dect sl abiciune, nici
un merit care s a ne recomande lui Dumnezeu, si Satana ne spune c a
aceasta nu e de nici un folos; nu ne putem remedia nedes avr sirile
noastre de caracter. Cnd ncerc am s a venim la Dumnezeu, vr ajma sul
ne sopte ste: Nu e de nici un folos pentru tine c a te rogi; n-ai f acut tu
cutare lucru r au? N-ai p ac atuit tu mpotriva lui Dumnezeu si nu ti-ai
c alcat tu propria con stiint a? Atunci ns a i putem spune vr ajma sului
c a sngele lui Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, ne cur at a de orice p acat
(1 Ioan 1,7). Cnd ne d am seama c a am p ac atuit si nu putem s a ne
rug am, atunci e timpul s a ne rug am. Orict de ru sinati si de adnc
umiliti am , trebuie s a ne rug am si s a credem. O, adev arat si cu
totul vrednic de primit este cuvntul care zice: Hristos Isus a venit
n lume ca s a mntuiasc a pe cei p ac ato si, dintre care cel dinti sunt
eu (1 Tim. 1,15). Iertarea, mp acarea cu Dumnezeu, vine asupra
noastr a nu ca o r asplat a pentru faptele noastre; ea nu este dat a pentru [116]
vreun merit al oamenilor p ac ato si, ci este un dar f acut nou a, avnd
temelia d aruirii n neprih anirea lui Hristos.
Nu trebuie s a c aut am s a ne mic sor am vinov atia, scuznd p acatul.
Trebuie s a vedem p acatul a sa cum l vede Dumnezeu, cu adev arat
oribil. Numai Golgota poate s a descopere marea groz avie a p acatului.
Dac a ar s a ne purt am propria vinov atie, ne-ar zdrobi. Dar Cel
f ar a p acat a luat locul nostru; de si nu merita aceasta, El a purtat
f ar adelegile noastre. Dac a ne m arturisim p acatele, Dumnezeu
este credincios si drept ca s a ne ierte p acatele si s a ne cur ateasc a de
orice nelegiuire (1 Ioan 1,9). M aret adev ar! Drept fat a de propria Sa
Lege si totu si ndrept atitorul tuturor acelora care cred n Isus. Care
Dumnezeu este ca Tine, care ierti nelegiuirea si treci cu vederea
p acatele r am a sitei mo stenirii Tale? El nu- Si tine mnia pe vecie, ci
i place ndurarea (Mica 7,18).
Si nu ne duce n ispit a, ci izb ave ste-ne de cel r au. Matei 6,13.
Ispita este ademenirea spre p acat si aceasta nu vine de la Dum-
nezeu, ci de la Satana si din r aul care se a a n propriile noastre
Rug aciunea Domnului 87
inimi. Dumnezeu nu poate ispitit ca s a fac a r au si El nsu si nu
ispite ste pe nimeni (Iacov 1,13).
Satana caut a s a ne duc a n ispit a, pentru ca r aul din caracterele
noastre s a poat a descoperit naintea oamenilor si a ngerilor si
apoi tot el s a ne pretind a ca proprietate a sa. n profetia simbolic a a
lui Zaharia, Satana este v azut stnd la dreapta ngerului Domnului, [117]
nvinuindu-l pe Iosua, marele preot, care este mbr acat n ve sminte
murdare, si mpotrivindu-se lucr arii pe care ngerul dorea s-o fac a
pentru Iosua. Aceasta reprezint a atitudinea Satanei fat a de ecare
suet pe care Domnul caut a s a-l atrag a la Sine. Vr ajma sul ne duce
n p acat si apoi ne nvinuie ste naintea ntregului univers, ca ind
nevrednici de iubirea lui Dumnezeu. Dar Domnul a zis Satanei:
Domnul s a te mustre Satano! Domnul s a te mustre, El care a ales
Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un t aciune scos din foc? Si lui Iosua
i-a zis: Iat a c a ndep artez de la tine nelegiuirea si te mbrac cu haine
de s arb atoare (Zaharia 3,1-4).
Dumnezeu, n marea Sa iubire, caut a s a dezvolte n noi preti-
oasele daruri ale Duhului S au. Dumnezeu ng aduie s a ntmpin am
piedici, persecutii si greut ati, nu ca un blestem, ci ca cea mai mare bi-
necuvntare a vietii noastre. Fiecare ispit a nvins a, ecare ncercare
suportat a cu b arb atie ne d a o nou a experient a si ne face s a progre-
s am n lucrarea de formare a caracterului. Suetul, care prin puterea
lui Dumnezeu rezist a n fata ispitei, descoper a lumii si universului
ntreg puterea harului lui Hristos.
Dar, de si nu trebuie s a ne descuraj am din cauza ncerc arii, orict
de amar a ar ea, noi trebuie s a ne rug am ca Dumnezeu s a nu ne lase
s a m du si acolo unde am trti departe de El, din cauza dorintelor
propriilor noastre inimi rele. n altnd rug aciunea pe care ne-a dat-
o Domnul, ne pred am inimile spre a c al auzite de Dumnezeu,
cerndu-I s a ne conduc a pe c ai sigure. Nu putem n alta aceast a
rug aciune dintr-o inim a sincer a si totu si s a ne hot arm s a umbl am
pe o cale aleas a dup a pl acerea noastr a. [118]
Trebuie s a a stept am s a m condu si de mna Sa, si s a ascult am
de glasul S au, care zice: Iat a drumul, mergeti pe el (Is. 30,21).
Nu este deloc s an atos pentru noi s a st am s a ne gndim la fo-
loasele pe care le-am putea avea, dac a am ceda soaptelor Satanei.
P acatul nseamn a ru sine si nimicire pentru orice suet care are pl a-
cere de el; dar el este orbitor si am agitor prin natura sa si ne va
88 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
atrage prin nf ati s ari lingu sitoare. Dac a ne aventur am pe terenul
Satanei, n-avem siguranta ocrotirii n fata puterii sale. Att ct ne
st a n puteri, trebuie s a nchidem orice cale prin care ispititorul ar
putea g asi intrare la noi.
Rug aciunea Nu ne duce n ispit a este ea ns a si o f ag aduint a.
Dac a ne ncredint am n bratul lui Dumnezeu, avem asigurarea: El,
care este credincios, nu va ng adui s a ti ispititi peste puterile voas-
tre; ci, mpreun a cu ispita, a preg atit si mijlocul s a ie siti din ea, ca
s-o puteti r abda (1 Cor. 10,13).
Singura ap arare mpotriva r aului este locuirea lui Hristos n
inim a, prin credinta n dreptatea Sa. Ispita are putere asupra noastr a,
pentru c a n inimile noastre este egoism. Dar, dac a contempl am
marea iubire a lui Dumnezeu, egoismul ni se nf ati seaz a n caracterul
lui hidos si resping ator si dorim s a e ndep artat din suet. Cnd
Duhul Sfnt l prosl ave ste pe Hristos, inimile noastre sunt mblnzite
si supuse, ispita si pierde puterea, iar harul lui Hristos ne transform a
caracterul.
Hristos nu va p ar asi suetul pentru care Si-a dat viata. Suetul
poate s a-L p ar aseasc a si s a e cople sit de ispit a, dar Hristos nu poate
s a Se ntoarc a niciodat a de la cineva pentru care a dat ca pret de
r ascump arate propria Sa viat a. [119]
Dac a viziunea noastr a spiritual a ar mai clar a, am vedea suete
ncovoiate sub ap asare si mhnire de durere, mpov arate ca o c arut a
sub greutatea snopilor si aproape s a moar a din cauza descuraj arii.
Am vedea ngeri zburnd iute, ca s a vin a n ajutorul celor ispititi,
care se a a pe marginea pr apastiei. ngerii din ceruri resping o stile
celui r au, care mpresoar a aceste suete, si tot ei c al auzesc aceste
suete, ca s a le nt areasc a picioarele pe temelia cea sigur a. Luptele
care se dau ntre cele dou a o stiri, sunt tot a sa de reale ca si acelea
care se dau de c atre o stirile lumii acesteia, iar de rezultatul acestui
conict spiritual depinde soarta ve snic a a tuturor.
Nou a, ca si lui Petru, ne este dat acest cuvnt: Satana v-a cerut s a
v a cearn a ca grul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca s a nu se piard a
credinta ta (Luca 22,31-32). Multumiri e aduse lui Dumnezeu c a
nu suntem l asati singuri. Acela, care att de mult a iubit lumea, c a
a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede n El s a nu piar a,
ci s a aib a viata ve snic a (Ioan 3,16), nu ne va l asa singuri n lupta
cu vr ajma sul lui Dumnezeu si al omului. Iat a, zice el, v-am dat
Rug aciunea Domnului 89
putere s a c alcati peste serpi si peste scorpii si peste toat a puterea
vr ajma sului si nimic nu v a va v at ama (Luca 10,19).
Tr aiti n leg atur a cu Hristos cel viu si El v a va tine tare cu o
mn a care nu v a va l asa. S a cunoa stem si s a credem iubirea pe care
o are Dumnezeu fat a de noi si atunci vom n sigurant a. Iubirea
aceasta este o fort areat a de nenvins mpotriva tuturor n sel aciunilor
si asalturilor Satanei. Numele Domnului este un turn tare, cel ne-
prih anit fuge n El si st a la ad apost (Prov. 18,10). C aci a Ta este [120]
mp ar atia si puterea si slava. Matei 6,13.
Ultima, ca si prima propozitie din rug aciunea Domnului, l arat a
pe Tat al nostru ca ind mai presus de orice putere si autoritate si
orice nume cu care este numit. Mntuitorul vedea anii care urmau s a
vin a peste ucenici, nu ind sc aldati n lumina str alucitoare a bel sugu-
lui si onoarei lume sti, a sa cum visaser a ei, ci ntunecati de furtunile
urii omene sti si furiei satanice. n mijlocul luptelor si pr abu sirii
natiunilor, pa sii ucenicilor aveau s a e pnditi de primejdii si adesea
inimile lor aveau s a e cuprinse de team a. Urma ca ei s a vad a Ieru-
salimul pustiit, templul d armat pn a n temelii, cultul lui ncheiat
pentru totdeauna si pe Israel mpr a stiat n toat a lumea, ca sf arm a-
turile unui vas naufragiat pe un t arm pustiu. Isus zicea: Veti auzi
de r azboaie si ve sti de r azboaie. Un neam se va scula mpotriva
altui neam si o mp ar atie mpotriva altei mp ar atii; si pe alocurea vor
cutremure de p amnt, foamete si ciumi. Dar toate aceste lucruri
nu vor dect nceputul durerilor (Mat. 24,6-8). Totu si, urma sii
lui Hristos nu aveau motiv s a se team a c a n adejdea lor avea s a e
n selat a sau c a Dumnezeu i va p ar asit pe p amnt. Puterea si slava
apartin Aceluia, ale c arui planuri merg drept nainte spre mplinirea
lor. n rug aciunea care exprim a dorintele lor zilnice, ucenicii lui
Hristos erau ndemnati s a priveasc a dincolo de orice putere si st ap-
nire a r aului, la Domnul Dumnezeul lor, a c arui mp ar atie crmuie ste
peste tot si care este Tat al si Prietenul lor ve snic.
D armarea Ierusalimului era un simbol al ruinei nale, care va
cuprinde lumea ntreag a. Profetiile care s-au mplinit n parte la d a-
rmarea Ierusalimului se potrivesc mai bine pentru zilele din urm a. [121]
Acum ne a am chiar n pragul unor evenimente mari si solemne.
n fata noastr a st a o criz a a sa cum nu s-a mai v azut. Ca si primii
ucenici, avem si noi pl acuta asigurare c a mp ar atia lui Dumnezeu
crmuie ste peste tot. Programul derul arii evenimentelor este n mi-
90 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
nile Creatorului nostru. Maiestatea Cerului are n grija Sa soarta
natiunilor, precum si interesele Bisericii Sale. Divinul nv at ator i
zice ec arui sol, angajat n mplinirea planurilor Sale, a sa cum i
zicea lui Cir: Eu te-am ncins nainte ca tu s a M a cuno sti (Is. 45,5).
n viziunea profetului Ezechiel, era nf ati sarea unei mini sub
aripile heruvimului. De aici, servii lui Dumnezeu pot nv ata c a
puterea divin a este aceea care le asigur a succesul. Aceia pe care
Dumnezeu i folose ste ca soli ai S ai nu trebuie s a- si nchipuie c a
lucrarea Lui depinde de ei. Fiintele m arginite nu sunt l asate s a
poarte aceast a povar a a r aspunderii. Acela care nu doarme, care
este continuu la lucru pentru nf aptuirea planurilor Sale, si va duce
lucrarea mai departe. El va dejuca uneltirile oamenilor nelegiuiti
si va strica planurile acelora care unelteau lucruri rele mpotriva
poporului S au. Cel care este mp aratul, Domnul o stirilor, troneaz a
ntre heruvimi si, n mijlocul luptei si nv alm a selii neamurilor, El
i p aze ste nc a pe copiii S ai. Acela care domne ste n ceruri este
Mntuitorul nostru. El cnt are ste ecare ncercare si este atent la
cuptorul de foc care trebuie s a ncerce ecare suet. Cnd nt ariturile
mp aratilor vor nimicite, cnd s agetile mniei vor str apunge inimile
vr ajma silor S ai, poporul S au va n sigurant a n minile Sale. [122]
A Ta este, Doamne, m arirea, puterea si m aretia, ve snicia si
slava, c aci tot ce este n cer si pe p amnt este al T au... n mna Ta
este t aria si puterea, si mna Ta poate s a m areasc a si s a nt areasc a
toate lucrurile (1 Cronici 29,11-12). [123]
Capitolul 6 Nu judecnd, ci lucrnd
Nu judecati, ca s a nu ti judecati. Matei 7,1.
Str aduinta de a c stiga mntuirea prin fapte proprii, i face ne-
gre sit pe oameni s a ngr am adeasc a datini omene sti, ca baricad a
mpotriva p acatului. V aznd c a nu sunt n stare s a tin a Legea, ei vor
n ascoci a si rnduieli care s a-i sileasc a la ascultare. Toate acestea
abat mintea de la Dumnezeu la eul personal. Iubirea Sa din inima
omului se stinge si, o dat a cu ea, piere si iubirea fat a de aproapele.
Un sistem n ascocit de mintea omeneasc a, cu nenum aratele sale pre-
tentii, i va face pe cei care-l sustin s a-i judece pe toti aceia care
nu mplinesc m asura prescris a. Atmosfera criticii egoiste si strmte
n abu s a sentimentele nobile si generoase si i face pe oameni s a
devin a ni ste judec atori egoi sti si iscoditori josnici.
Fariseii f aceau parte din aceast a categorie de oameni. Ei nu
ie seau de la serviciile religioase cu un simt amnt de umilint a, din
cauza propriei lor sl abiciuni, si nici recunosc atori pentru marile
privilegii primite de la Dumnezeu. Ie seau ns a de acolo plini de
mndrie spiritual a iar subiectul lor de conversatie era: Eu nsumi,
sentimentele mele, cuno stinta mea, c aile mele. Faptele lor erau
m asura dup a care i judecau pe altii. mbr acnd ve smintele n alt arii
de sine, urcau pe scaunul de judec ator, ca s a critice si s a osndeasc a.
Poporul se mp art a sea n mare m asur a de acela si spirit,
amestecndu-se n probleme de con stiint a si judecndu-se unii pe
altii n lucrurile care privesc doar pe om si pe Dumnezeu. [124]
Tocmai despre spiritul si obiceiul acesta Isus zicea: Nu judecati,
ca s a nu ti judecati. Adic a s a nu v a socotiti voi n siv a ca o unitate
de m asur a. Nu faceti din p arerile voastre, din vederile voastre asu-
pra datoriei, din felul vostru de a interpreta Scriptura, o trestie de
m asurat pentru altii si nu-i osnditi n inima voastr a, dac a nu ajung
la n altimea voastr a. Nu-i criticati pe altii, r ast alm acindu-le motivele
si dnd sentinte.
De aceea, s a nu judecati nimic nainte de vreme, pn a va veni
Domnul, care va scoate la lumin a lucrurile ascunse n ntuneric si
91
92 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
va descoperi gndurile inimilor (1 Cor. 4,5). Noi nu putem citi
inima. Fiind noi n sine plini de gre seli, nici nu suntem n m asur a
s a-i judec am pe altii. Omul m arginit poate judeca numai dup a cele
de afar a. Numai Acela care cunoa ste motivele ascunse ale faptelor,
Se poart a cu duio sie si comp atimire, poate s a decid a asupra cazului
ec arui suet. A sadar, omule, oricine ai tu, care judeci pe altul,
nu te poti dezvinov ati; c aci, prin faptul c a judeci pe altul, te osnde sti
singur; indc a tu, care judeci pe altul, faci acelea si lucruri (Rom.
2,1). Astfel, aceia care i osndesc sau i critic a pe altii, se declar a ei
nsu si vinovati, pentru c a s avr sesc acelea si lucruri. Osndindu-i pe
altii, ei si dau propria lor sentint a si Dumnezeu declar a c a aceast a
sentint a este dreapt a. El prime ste propriul lor verdict mpotriva lor
n si si. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui t au? Matei 7,3. [125]
ns a si fraza: Tu care judeci pe altul, faci acelea si lucruri, ne
red a ntocmai m arimea p acatului aceluia care se ncumet a s a-l vor-
beasc a de r au si s a-l osndeasc a pe fratele s au. Isus zicea: De ce
vezi tu paiul din ochiul fratelui t au si nu te uiti cu b agare de seam a
la brna din ochiul t au?
Cuvintele Sale l descriu pe acela care este gata n orice moment
s a vad a defecte la altii. Si atunci cnd crede c a a descoperit o pat a
n caracterul sau viata unui om, este foarte zelos s a o trmbiteze si
altora; dar Isus spune c a aceast a tr as atur a de caracter, dezvoltat a prin
s avr sirea acestei lucr ari necre stine sti, este, n comparatie cu fapta
criticat a, ca o brn a fat a de un pai. Numai lipsa spiritului ng aduintei
si iubirii l poate mpinge pe om s a fac a dintr-un tntar arm asar.
Aceia care n-au simtit niciodat a poc ainta deplinei pred ari pe altarul
lui Hristos nu dau pe fat a, n viata lor, blnda inuent a a iubirii
Mntuitorului. Ei nf ati seaz a fals spiritul delicat si curtenitor al
Evangheliei si r anesc suetele pretioase, pentru care a murit Hristos.
Potrivit cu ilustratia pe care o folose ste Domnul, acela care se las a
st apnit de un spirit de critic a se face vinovat de un p acat mai mare
dect cel pe care-l nvinuie ste, pentru c a nu numai c a face acela si
p acat, dar mai adaug a pe deasupra b anuial a si spirit de critic a.
Domnul Hristos este singura m asur a adev arat a a caracterului,
si acela care se a seaz a ca m asur a pentru altii ia locul lui Hristos.
Si, cum Tat al a ncredintat toat a judecata Fiului (Ioan 5,22), ori-
cine se ncumet a s a judece motivele altora uzurp a dreptul Fiului lui
Dumnezeu. [126]
Nu judecnd, ci lucrnd 93
Ace sti a sa-zi si judec atori si critici se a seaz a de partea lui an-
ticrist, potrivnicul care se nalt a mai presus de tot ce se nume ste
Dumnezeu sau de ce este vrednic de nchinare. A sa c a se va a seza
n templul lui Dumnezeu, dndu-se drept Dumnezeu (2 Tes. 2,4).
Un spirit rece, dedat la critic a si neiert ator, care caracterizeaz a fa-
riseismul, este p acatul care aduce cele mai nefericite urm ari. Atunci
cnd viata religioas a a cuiva este lipsit a de iubire, Isus nu este n
ea; lumina prezentei Sale nu este acolo. Nici activitatea deosebit de
mare sau zelul lipsit de spiritul lui Hristos nu pot s a umple golul.
Poate c a cineva, nzestrat cu o uimitoare ascutime de minte, desco-
per a defectele altora, dar tuturor acelora care se las a trti de acest
spirit, Isus le zice: f atarnicule, scoate nti brna din ochiul t au, si
atunci vei vedea deslu sit s a scoti paiul din ochiul fratelui t au. Cel
care se face vinovat de fapte reale este cel dinti care b anuie ste fapta
rea. Osndind pe altul, el ncearc a s a ascund a si s a dezvinov ateasc a
r aul din propria sa inim a. Prin p acat oamenii au c ap atat cuno stinta
r aului. Prima pereche de oameni n-a nceput s a se nvinov ateasc a
reciproc nainte de a p ac atuit. Si rea omeneasc a va face aceasta
n mod inevitabil atunci cnd nu este st apnit a de harul lui Hristos.
Atunci cnd ng aduie acest spirit de nvinuire, oamenii nu se
multumesc numai cu trmbitarea a ceea ce si nchipuie c a este
o sl abiciune n fratele lor. Dac a mijloace mai blnde nu reu sesc
s a-l fac a a s avr si ce cred ei c a trebuia s a se fac a, vor recurge la
constrngere. Pe ct le st a n putere, i vor sili pe oameni s a se
conformeze felului lor de a aprecia ceea ce este drept. A sa se purtau
iudeii n zilele lui Hristos si a sa s-a purtat ntotdeauna biserica, ori [127]
de cte ori a pierdut harul lui Hristos. V azndu-se lipsit a de puterea
iubirii, ea s-a ag atat de bratul cel tare al statului, ca s a- si nt areasc a
dogmele si s a- si pun a n aplicare decretele. Aici este taina tuturor
legiuirilor religioase, care au fost decretate cndva, si taina tuturor
persecutiilor, din zilele lui Abel pn a ast azi.
Hristos nu-i constrnge, ci i atrage pe oameni la Sine. Singura
fort a pe care o exercit a El este iubirea constrng atoare. Cnd Biserica
ncepe s a caute sprijinul puterii lume sti, este v adit c a a pierdut
puterea lui Hristos constrngerea iubirii divine.
Dar problema este legat a de ecare membru al bisericii si aici
trebuie s a se produc a vindecarea. Isus l ndeamn a pe vorbitorul
de r au s a- si scoat a mai nti brna din ochiul s au, adic a s a renunte
94 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
la spiritul de critic a, s a m arturiseasc a si s a lepede propriul p acat,
nainte de a ncerca s a-i ndrepte pe altii. Pentru c a nu este nici
un pom bun, care s a fac a road a rea; si nici un pom r au, care s a
fac a road a bun a (Luca 6,43). Acest spirit de nvinuire, pe care l
ng aduie inima ta, este o road a rea si dovede ste c a pomul este r au.
Nu-ti folose ste la nimic s a cl ade sti pe ndrept atirea de sine; ceea
ce-ti trebuie este o schimbarea a inimii. nainte de a preg atit s a-i
ndrepti pe altii, trebuie s a ajungi tu nsuti la aceast a experient a,
pentru c a din prisosul inimii vorbe ste gura (Matei 12,34).
Cnd vine o criz a n viata unui suet oarecare si ncerci s a dai
un sfat sau o avertizare, cuvintele tale vor avea numai atta greutate
de inuentat spre bine, ct propriul t au exemplu si spirit au c stigat
pentru tine. [128]
Trebuie s a i bun, mai nainte de a n stare s a faci binele. Nu
poti avea o inuent a care s a-i schimbe pe altii, pn a ce propria ta
inim a n-a fost umilit a, cur atit a si mblnzit a prin harul lui Hristos.
Dac a s-a s avr sit n inima ta aceast a schimbare, va tot a sa de
natural pentru tine s a tr aie sti spre binecuvntarea altora, cum este si
pentru trandar s a r aspndeasc a parfumul s au mirositor sau pentru
vita de vie s a rodeasc a ciorchinele purpuriu.
Dac a Hristos este n tine n adejdea m aririi, nu vei g asi pl acerea
s a-i pnde sti pe altii, spre a le trmbita gre selile. n loc s a cauti
s a nvinuie sti si s a osnde sti, tinta va s a ajuti, s a binecuvntezi
si s a salvezi. Lucrnd cu aceia care sunt n r at acire, vei asculta de
ndemnul: Ia seama la tine, ca s a nu i ispitit si tu (Gal. 6,1). ti
vei aduce aminte de cte ori te-ai r at acit tu nsuti si ct de greu ti-a
fost s a g ase sti drumul cel bun, dup a ce-l pierduse si cndva. N-ai s a-l
mpingi pe fratele t au ntr-un ntuneric mai mare, ci, cu o inim a plin a
de mil a, i vei atrage atentia asupra primejdiei care l pnde ste.
Acela care prive ste adesea la crucea de pe Calvar, amintindu-
si c a p acatele sale L-au dus acolo pe Mntuitorul, nu va ncerca
niciodat a s a compare m asura vinei sale cu a altora. El nu se va urca
pe scaunul de judecat a spre a aduce nvinuire mpotriva altora. n
inima aceluia care umbl a n umbra crucii de pe Calvar, nu poate
avea loc spiritul de critic a sau de n altare de sine.
Abia cnd simti c a ti-ai putea jert demnitatea ta proprie, ba
chiar viata ta, spre a-l salva pe un frate r at acit, abia atunci ai scos
Nu judecnd, ci lucrnd 95
brna din propriul t au ochi si e sti n stare s a-l ajuti pe fratele t au.
Atunci vei putea s a te apropii de el si s a-i mi sti inima. [129]
Niciodat a n-a fost cineva ntors din calea sa gre sit a prin mustr ari
si repro suri; dar, n felul acesta, multi au fost ndep artati de Hristos
si si-au nchis inimile n fata convingerii. Un spirit de iubire, o
purtare amabil a si atr ag atoare poate s a-i salveze pe cei r at aciti si s a
acopere o multime de p acate. Descoperirea lui Hristos n propriul
t au caracter va avea o putere transformatoare asupra tuturor acelora
cu care vii n contact. Fie ca Hristos s a Se manifeste zilnic n tine
si El va descoperi prin tine energia creatoare a Cuvntului S au o
inuent a blnd a, conving atoare si totodat a puternic a, pentru a crea
din nou alte suete dup a frumusetea Domnului Dumnezeului nostru.
S a nu aruncati cinilor lucrurile snte. Matei 7,6.
Domnul Isus aminte ste aici de anumiti oameni care n-au dorinta
s a scape de sclavia p acatului. Fiind n nentrerupt a leg atur a cu r aul
si viciile, natura lor a fost att de mult degradat a, nct se agat a de
r au si nu vor s a e desp artiti de el. Slujitorii Domnului Hristos n-ar
trebui s a se lase mpiedicati de cei care dispretuiesc si batjocoresc
Evanghelia.
Mntuitorul ns a n-ar trecut niciodat a pe lng a un suet, orict
de cufundat n p acate ar fost el, dac a era gata s a primeasc a adev a-
rurile pretioase ale cerului. Cuvintele Sale erau nceputul unei vieti
noi pentru vame si si desfrnati. Maria Magdalena, din care El a scos
sapte demoni, a r amas cea din urm a la mormntul Mntuitorului
si a fost cea dinti pe care Domnul Isus a salutat-o n dimineata
nvierii Sale. Saul din Tars, unul dintre cei mai aprigi du smani ai
Evangheliei, a devenit Pavel, slujitorul devotat al Domnului Hristos. [130]
Sub nf ati sarea urii si a dispretului, chiar sub aceea a crimei si a
degrad arii, poate ascuns un suet pe care harul Domnului Hris-
tos s a-l salveze, ca s a str aluceasc a ntocmai ca o piatr a scump a n
coroana Mntuitorului.
Cereti si vi se va da; c autati si veti g asi; bateti si vi se va deschide.
Matei 7,7.
Pentru a nu da prilej nencrederii, nentelegerii sau unor interpre-
t ari gre site ale Cuvntului S au, Domnul repet a o ntreit a f ag aduint a.
El dore ste ca aceia care l caut a pe Dumnezeu s a cread a n El, care
este n stare s a le dea toate cele necesare. De aceea, adaug a: C aci
96 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
ori sicine cere cap at a; cine caut a g ase ste si celui ce bate i se des-
chide.
Domnul nu pune nici o alt a conditie dect aceea de a amnzi
dup a harul S au si iubirea Sa. Cereti. Cererea arat a c a ti dai seama
de nevoia ta; si, dac a ceri n credint a, vei primi. Domnul a dat
asigur ari cu privire la Cuvntul S au si deci acesta nu poate da gre s.
Dac a vii cu adev arat a poc aint a, nu ar trebui s a ai simt amntul c a ar
o ndr azneal a din partea ta s a ceri ceea ce a f ag aduit Domnul. Atunci
cnd ceri binecuvnt arile de care ai nevoie pentru des avr sirea unui
caracter dup a voia lui Hristos, Domnul te asigur a c a ceri conform
unei promisiuni care este aprobat a. Dac a simti si stii c a e sti p ac atos,
este destul de justicat s a ceri iertarea si mila Sa. [131]
Conditia n baza c areia poti veni la Dumnezeu nu este aceea de
a sfnt, ci aceea de a-L ruga pe El s a te curete de orice p acat si
ntin aciune. Argumentul pe care-l putem invoca acum si oricnd este
marea noastr a nevoie, starea noastr a cu totul lipsit a de ajutor, care
face din El si din puterea Sa mntuitoare o necesitate pentru noi.
C autati. S a nu dorim numai binecuvnt arile Sale, ci pe El,
personal. mprietene ste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace (Iov
22,21). Caut a si vei g asi. Dumnezeu te caut a si orice dorint a pe care
o simti de a veni la El se datore ste Spiritului S au, care te ndeamn a.
Ascult a de acest ndemn. Hristos mijloce ste pentru cel ispitit, r at acit
si lipsit de credint a. El caut a s a te aduc a n tov ar a sia Sa. Dac a l
vei c auta, l vei g asi (1 Cron. 28,9).
Bateti. Noi venim la Dumnezeu printr-o invitatie special a si
El a steapt a s a ne ureze bun venit n camera Sa de audient a. Primii
ucenici care L-au urmat pe Domnul nu erau multumiti cu o con-
vorbire gr abit a n timp ce mergeau; ei L-au ntrebat: Rabi, unde
locuie sti? ... S-au dus si au v azut unde locuia si n ziua aceea au
r amas la El (Ioan 1,38-39). Tot a sa putem si noi s a m admi si n
cea mai strns a intimitate si leg atur a cu Dumnezeu. Cel ce st a sub
ocrotirea Celui Prea nalt se odihne ste la umbra Celui Atotputernic
(Ps. 91,1). Fie ca aceia care doresc binecuvntarea lui Dumnezeu s a
bat a si s a a stepte la u sa harului cu deplin a asigurare, zicnd: Pentru
c a Tu, o, Doamne! ai zis: Cine cere, cap at a, cine caut a, g ase ste;
celui ce bate, i se va deschide.
Isus privea la cei adunati s a asculte cuvintele Sale si dorea din
toat a inima ca multimea aceea numeroas a s a pretuiasc a harul si [132]
Nu judecnd, ci lucrnd 97
bun atatea lui Dumnezeu. Ca s a ilustreze nevoia lor si bun avointa lui
Dumnezeu de a d arui, El le nf ati seaz a un copil nfometat, care cere
pine de la tat al s au p amntesc. Cine este tat al acela dintre voi,
zice El, care, dac a-i cere ul s au o pine, s a-i dea o piatr a? El face
apel la iubirea duioas a si reasc a a p arintelui fat a de copilul s au si
adaug a: Deci, dac a voi, care sunteti r ai, stiti s a dati daruri bune
copiilor vo stri, cu ct mai mult Tat al vostru, care este n ceruri, va da
lucruri bune celor ce I le cer. Nici un om cu inim a de tat a nu i va
ntoarce spatele ului s au amnd, care cere pine. Oare l-ar crede
cineva n stare s a glumeasc a cu copilul s au, s a-i trezeasc a dorintele
numai cu scopul de a-l dezam agi? S a-i promit a c a i d a mncare
bun a si hr anitoare si apoi s a-i dea o piatr a? Si ar ndr azni oare cineva
s a-L dezonoreze pe Dumnezeu, nchipuindu- si c a El n-ar r aspunde
la apelurile copiilor S ai?
Deci, dac a voi, care sunteti r ai, stiti s a dati daruri bune copiilor
vo stri, cu ct mai mult Tat al vostru cel din ceruri va da Duhul Sfnt
celor ce I-L cer (Luca 11,13). Duhul Sfnt, loctiitorul S au, este cel
mai mare dintre toate darurile. Toate lucrurile bune sunt cuprinse
n acest dar. Nici Creatorul nu ne poate da altceva mai mare sau
mai bun. Cnd l rug am erbinte pe Domnul s a aib a mil a de noi n
strmtorare si s a ne c al auzeasc a prin Duhul S au cel Sfnt, El nu ne
va l asa niciodat a f ar a r aspuns. Este cu putint a ca un p arinte s a se
ntoarc a de la copilul s au amnd, dar Dumnezeu nu poate lep ada
niciodat a strig atul unei inimi lipsite, care tnje ste dup a El. Cu ce
duio sie minunat a Si-a descris El iubirea! [133]
Iat a solia izvort a din inima Tat alui pentru aceia care, n zilele
de ntuneric, cred c a Dumnezeu nu ia seama la ei: Sionul zicea:
M-a p ar asit Domnul si m-a uitat Domnul! Poate o femeie s a uite
copilul pe care-l al apteaz a si s a n-aib a mil a de rodul pntecelui ei?
Dar chiar dac a l-ar uita, Eu nu te voi uita cu nici un chip. Iat a c a
te-am s apat pe minile mele (Isaia 49,14-16).
Fiecare f ag aduint a din Cuvntul lui Dumnezeu ne ofer a un su-
biect de rug aciune, prezentnd garantia lui Iehova ca asigurare pentru
noi. Este privilegiul nostru s a-I cerem, prin Isus, orice binecuvntare
de care avem nevoie. Putem s a-I spunem Domnului, cu simplitatea
unui copil, chiar lucrul de care avem nevoie. Putem s a-I aducem la
cuno stint a toate nevoile noastre vremelnice, cerndu-I att pine si
mbr ac aminte, ct si pinea vietii si haina neprih anirii lui Hristos.
98 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Tat al t au ceresc stie c a ai nevoie de toate lucrurile acestea si e sti
invitat s a I le ceri. n numele Domnului Isus, poate primit orice
dar bun. Dumnezeu va onora acest Nume si va mplini trebuintele
tale din bog atiile d arniciei Sale.
Dar s a nu uiti c a, dac a vii naintea lui Dumnezeu ca naintea unui
Tat a, recuno sti c a e sti un u al S au. Nu trebuie numai s a te ncrezi n
bun atatea Sa, dar si s a te supui vointei Sale n toate, stiind c a iubirea
Sa este neschimb atoare. Tu trebuie s a te consacri lucr arii Sale. Isus
a dat f ag aduinta: Cereti si veti c ap ata (Ioan 16,24) numai acelora
pe care El i-a ndemnat s a caute mai nti mp ar atia cerurilor si
neprih anirea Lui.
Darurile Aceluia care are toat a puterea n cer si pe p amnt sunt
puse la ndemna copiilor lui Dumnezeu. Daruri att de pretioase, [134]
deoarece ne vin prin jertfa nespus de mare a sngelui Mntuitorului;
daruri care vor satisface dorul cel mai profund al inimii omene sti;
daruri care d ainuiesc ve snic vor primite si gustate cu bucurie
de toti aceia care vin la Dumnezeu ca ni ste copila si. nsu se ste-ti
f ag aduintele lui Dumnezeu, pune-le naintea Lui ca ind propriul
S au cuvnt si atunci vei avea o bucurie deplin a.
Tot ce voiti s a v a fac a vou a oamenii, faceti-le si voi la fel. Matei
7,12.
La asigurarea iubirii lui Dumnezeu fat a de noi, Isus adaug a
iubirea unul fat a de altul, ntr-un principiu larg, care cuprinde toate
leg aturile societ atii omene sti.
Iudeii erau preocupati de ceea ce aveau s a primeasc a; problema
cu care si b ateau capul era cum s a- si asigure puterea, respectul si
serviciul care credeau c a li se cuvine. Dar Domnul Hristos ne nvat a
c a preocuparea noastr a nu trebuie s a e: ct de mult vom primi, ci
ct de mult putem s a d am. M asura datoriei noastre fat a de altii se
g ase ste n ceea ce noi n sine am socotit ca datorie a lor fat a de noi.
n prietenia ta cu altii, a seaz a-te n locul lor. P atrunde n sim-
t amintele lor, n greut atile lor, n dezam agirile lor, n bucuriile si
ntrist arile lor. Identic a-te cu ei, apoi poart a-te cu ei a sa cum ai dori
s a se poarte ei cu tine, dac a ar s a schimbi locul cu ei. Aceasta este
adev arata regul a de sinceritate. Este o alt a expresie a Legii. [135]
S a iube sti pe aproapele t au ca pe tine nsuti (Matei 22,39). Si
acesta este si miezul nv at aturii profetilor. Este principiul cerului si
va mplinit n toti cei ce sunt preg atiti pentru societatea lui sfnt a.
Nu judecnd, ci lucrnd 99
Regula de aur este principiul adev aratei curtenii, si ilustrarea ei
cea mai adev arat a se vede n viata si caracterul lui Isus. O, ce raze
de blndete si frumusete str aluceau n viata zilnic a a Mntuitorului
nostru! Ct a noblete se rev arsa din ns a si prezenta Sa! Acela si spirit
va descoperit si n copiii S ai. Aceia n care locuie ste Hristos vor
nconjurati de o atmosfer a divin a. Ve smintele lor albe de cur atie
vor mbibate cu un parfum din gr adinile Domnului. Fetele lor vor
str aluci de lumina Sa, luminnd calea pentru picioarele care sov aie
si care obosesc.
Nici un om care are adev aratul ideal, cu privire la un caracter
des avr sit, nu va da gre s n a dovedi simpatia si iubirea lui Hristos.
Inuenta harului trebuie s a nmoaie inima, s a nnobileze si s a curete
sentimentele, dnd o delicatete de sus si un simt de bun acuviint a.
Dar aceast a regul a de aur are o semnicatie si mai adnc a. Ori-
cine a devenit ispravnic al feluritelor daruri ale lui Dumnezeu este
chemat s a le mp art a seasc a suetelor care zac n necuno stint a si
ntuneric, tot a sa cum ar dori s a i se mp art a seasc a si lui, dac a ar n
locul lor. Apostolul Pavel zicea: Eu sunt dator si grecilor, si barba-
rilor, si celor nenv atati si celor nv atati (Romani 1,14). Prin faptul
c a ai stiut mai mult despre iubirea lui Dumnezeu, prin faptul c a ai
primit mai mult din darurile bogate ale harului S au dect suetul cel
mai ntunecat si mai dec azut de pe fata p amntului, e sti dator fat a
de el s a-i faci parte de aceste daruri. [136]
Tot a sa stau lucrurile si cu bunurile si binecuvnt arile vremelnice:
tot ce ai mai mult dect semenii t ai, te face la fel de dator fat a de cei
mai putini favorizati. Dac a suntem nst ariti sau chiar dac a viata ne
e ceva mai nlesnit a, avem cea mai solemn a ndatorire s a ngrijim
de s arac, de bolnav, de v aduv a si orfan, a sa cum am dori s a se
ngrijeasc a si ei de noi, dac a am unii n locul celorlalti.
Regula de aur cuprinde acela si adev ar pe care l sustine Pre-
dica de pe Munte: Cu ce m asur a veti m asura, cu aceea vi se va
m asura. Ce le facem altora, e bine, e r au, se ntoarce sigur la
noi, ca binecuvntare sau ca blestem. Tot ce d am, primim iar a si.
Binecuvnt arile p amnte sti din care le facem parte si altora, pot ,
si adesea chiar sunt, r aspl atite n aceea si m asur a. Ceea ce d am n
vreme de nevoie ne este napoiat, adesea mp atrit, mp ar ate ste. Dar,
n afar a de aceasta, darurile sunt r aspl atite chiar n viata aceasta si
printr-o rev arsare mai deplin a a iubirii Sale, care cuprinde toat a slava
100 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
cerului si comoara Lui. Chiar si r aul se ntoarce la cel ce l-a s avr sit.
Oricine a fost gata s a condamne sau s a descurajeze va ajunge s a
treac a n viat a prin acelea si mprejur ari prin care i-a f acut pe altii s a
treac a; el va simti ce au suferit ei din cauza lipsei sale de simpatie si
de amabilitate.
Iubirea lui Dumnezeu fat a de noi a hot art astfel: El vrea s a
ne aduc a n situatia de a ne sil a de asprimea propriilor noastre
inimi si de a le deschide pentru a-L l asa pe Isus s a locu-iasc a n
ele. Astfel, dintr-un r au iese binele si ceea ce p area blestem ajunge
binecuvntare.
M asura regulii de aur este adev arata m asur a a cre stinismului. [137]
Tot ce este mai putin nseamn a dezam agire. O religie care i
face pe oameni s a pun a un pret mai mic pe intele omene sti pe care
Hristos le-a pretuit att de mult, nct Si-a dat viata pentru ele, o
religie care ne face s a m nep as atori fat a de nevoile, suferintele sau
drepturile omului este o religie gre sit a, fals a. Dispretuind cerintele
celui s arman, suferind si plin de p acate, ne dovedim tr ad atori fat a
de Hristos. Cre stinismul are o putere att de mic a n lume pentru c a
oamenii se f alesc cu numele lui Hristos, dar viata lor i t ag aduie ste
caracterul. Numele Domnului este dezonorat din aceast a cauz a.
Despre biserica apostolic a din zilele acelea pline de str alucire,
cnd slava Mntuitorului nviat lumina asupra lor, st a scris c a nimeni
nu zicea c a averile sunt ale lui. Nu era nici unul printre ei care s a
duc a lips a. Apostolii m arturiseau cu mult a putere despre nvierea
Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. Toti mpreun a erau
nelipsiti de la templu n ecare zi, frngeau pinea acas a si luau
hrana cu bucurie si cur atie din inim a. Ei l audau pe Dumnezeu si erau
pl acuti naintea ntregului norod. Si Domnul ad auga n ecare zi la
num arul lor pe cei ce erau mntuiti (Fapte 4,32.34.33; 2,46-47).
Poti s a r ascole sti cerul si p amntul si nu vei g asi un adev ar
descoperit mai puternic dect acela care se dovede ste prin faptele de
milostenie fat a de cei care au nevoie de simpatia si ajutorul nostru.
Acesta este adev arul a sa cum este n Isus. Cnd cei care m arturisesc
Numele lui Hristos vor tr ai n viata lor principiile regulii de aur,
lucrarea Evangheliei va nsotit a de aceea si putere ca pe vremea
apostolilor. Strmt a este poarta, ngust a este calea care duce la [138]
viat a. Matei 7,14.
Nu judecnd, ci lucrnd 101
Pe vremea Domnului, locuitorii Palestinei tr aiau n cet ati ncon-
jurate de ziduri si cele mai multe erau a sezate pe dealuri si munti.
Ca s a ajung a cineva la porti, care se nchideau la apusul soarelui,
trebuia s a mearg a pe potecute pr ap astioase si stncoase. C al atorul
care venea spre cas a la sfr situl zilei trebuia adesea s a str abat a urcu-
sul cel greu n cea mai mare grab a, spre a ajunge la poart a nainte de
c aderea noptii. Cel care ntrzia r amnea afar a.
Calea cea ngust a, care ducea n sus, spre cas a si odihn a, I-a
prilejuit Domnului Isus o ilustrare impresionant a a drumului pe care
trebuie s a mearg a cre stinul. Calea pe care ti-o ar at Eu, zicea El, este
ngust a; poarta este greu de trecut, pentru c a regula de aur exclude
orice mndrie si egoism. Este adev arat c a exist a o cale mai larg a, dar
sfr situl ei nseamn a nimicire. Dac a urci pe calea vietii spirituale,
trebuie s a urci f ar a ncetare, pentru c a este o cale care urc a. Trebuie
s a mergi cu cei putini, deoarece multimea va alege calea care duce
n jos.
Pe drumul mortii poate s a mearg a omenirea ntreag a, cu tot
spiritul ei lumesc, cu tot egoismul, cu toat a mndria, necinstea si
dec aderea ei. Aici este loc pentru p arerile si nv at aturile ec aruia.
Fiecare are ocazia de a urma si de a face orice i-ar spune iubirea
de sine. Pentru a merge pe calea ce duce la pierzare, nu este nevoie
s a cauti drumul, indc a poarta este larg a si calea este lat a, a sa c a
pa sii se ndreapt a f ar a mult a greutate spre c ararea care se termin a cu
moartea.
ns a drumul care duce la viat a este ngust, iar poarta este strmt a. [139]
Dac a mai tii la vreun p acat favorit, vei vedea c a drumul este
prea ngust, ca s a-l poti p astra. C aile tale proprii, vointa, obiceiurile
si faptele tale rele trebuie p ar asite, dac a dore sti s a umbli pe calea
Domnului. Acela care vrea s a-I slujeasc a Domnului Hristos, nu
poate s a se ia dup a p arerile lumii, sau s a aib a acelea si standarde ca
ea. C ararea care duce spre cer este prea ngust a, ca s a ncap a pe ea
ranguri sau bog atii, este prea ngust a pentru ambitii egoiste, este
prea gloduroas a si stncoas a, ca s a urce pe ea aceia care iubesc o
viat a u soar a. Truda, r abdarea, sacriciul de sine, mustrarea, s ar acia,
mpotrivirea din partea p ac ato silor au fost partea Domnului Hristos
si trebuie s a e si partea noastr a, dac a vrem s a intr am odat a n
Paradisul lui Dumnezeu.
102 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Totu si nu trebuie s a tragem concluzia c a drumul care duce n sus
este greu, iar acela care duce n jos este u sor. De-a lungul drumului
care duce la moarte sunt chinuri si pedepse, sunt dureri si dezam agiri
avertiz ari de a nu merge pe el. Iubirea lui Dumnezeu a f acut
s a e a sa de greu pentru cei nesocotiti si nc ap atnati, ca s a nu-i
nimiceasc a. Este adev arat c a drumul Satanei este f acut s a par a foarte
atr ag ator, dar nu este dect o am agire. Pe calea celui r au nu sunt
dect remu sc ari amare si griji chinuitoare. Am putea crede c a este
un lucru pl acut s a ne purt am cu mndrie si s a alerg am dup a ambitii;
dar sfr situl nu este dect chin si mhnire. Planurile egoiste pot s a
dea f ag aduinte m agulitoare si s a ofere n adejdea bucuriei, dar curnd
vom descoperi c a fericirea noastr a este otr avit a si viata noastr a este
am art a de n adejdi, care au ca singur a preocupare eul personal. Pe
calea care duce la pierzare, poarta poate s a e mpodobit a frumos cu
ori, dar de-a lungul ei nu sunt dect spini. Lumina sperantei, care
lumineaz a la intrare, dispare n ntunericul dezn adejdii; iar suetul
care urmeaz a calea aceasta coboar a n umbrele unei nopti f ar a sfr sit. [140]
Calea celor stricati este pietroas a, dar c aile ntelepciunii sunt
ni ste c ai pl acute si toate c ar arile ei sunt ni ste c ar ari pa snice (Pro-
verbe 13,15; 3,17). Fiecare fapt a a ascult arii de Hristos, ecare fapt a
de t ag aduire de sine, din pricina Numelui S au, ecare ncercare su-
portat a cum trebuie, ecare biruint a c stigat a asupra ispitei este nc a
un pas pe drumul spre biruinta nal a. Dac a l lu am pe Domnul ca
ndrum ator al nostru, El ne va conduce n sigurant a. Nici cel mai slab
p ac atos s a nu regrete drumul pe care merge. Nici un c aut ator sos
nu trebuie s a nceteze a umbla n lumina cea curat a si sfnt a. De si
calea este a sa de strmt a, nct p acatul nu poate ng aduit pe ea,
totu si tuturor le-a fost asigurat a primirea si nici un suet ndoielnic
sau sos nu trebuie s a zic a: Dumnezeu nu-mi poart a de grij a.
Drumul poate aspru si urcu sul stncos; pot pr ap astii n
dreapta si n stnga; putem avea parte de mult a trud a pe drumul
nostru; cnd suntem istoviti, cnd tnjim dup a odihn a, trebuie s a
muncim mai departe; cnd suntem sl abiti, trebuie s a lupt am; cnd
suntem descurajati, nc a trebuie s a n ad ajduim; cu Hristos, ca ndru-
m ator al nostru, vom ajunge n cele din urm a n cerul att de mult
dorit. Hristos nsu si a mers pe drumul cel aspru, care st a naintea
noastr a, si a netezit calea pentru picioarele noastre. Pe tot parcur-
sul drumului pr ap astios, care duce spre viata ve snic a, sunt izvoare
Nu judecnd, ci lucrnd 103
de bucurie, care s a-l nvioreze pe cel istovit. Aceia care umbl a n
c aile ntelepciunii, chiar n vremuri de strmtorare, se bucur a peste
m asur a, pentru c a Cel pe care l iube ste suetul lor merge, nev azut,
al aturi de ei. Pe m asur a ce nainteaz a, ei v ad si mai l amurit atingerea
minii Sale; la ecare pas, raze si mai str alucitoare, de slav a, de
la Cel nev azut le lumineaz a calea, iar cnt arile lor de laud a, din ce
n ce mai puternice, se nalt a spre a se al atura melodiilor ngerilor
dinaintea tronului. [141]
C ararea celor neprih aniti este ca lumina str alucitoare, a c arei
str alucire merge mereu crescnd pn a la miezul zilei (Prov. 4,18).
Nevoiti-v a s a intrati pe poarta cea strmt a. Luca 13,24.
Drumetul ntrziat, care se gr abea s a ajung a la poarta cet atii, la
apusul soarelui, nu putea s a se opreasc a n drum pentru vreun lucru
care l-ar putut atrage. Mintea lui era st apnit a de un singur gnd
s a intre pe poarta cet atii. Acela si gnd puternic, zicea Isus, se cere
si de la un cre stin. Eu v-am descoperit str alucirea caracterului, care
este adev arata str alucire a mp ar atiei Mele. Ea nu v a ofer a nici o
f ag aduint a de st apnire p amnteasc a; totu si merit a cea mai mare
dorint a si str aduint a. Eu nu v a chem s a luptati pentru st apnirea
marilor mp ar atii ale lumii acesteia; cu toate acestea nu trebuie s a
credeti c a nu este nici o lupt a de dat sau nici o biruint a de c stigat.
V a ndemn s a v a str aduiti, s a v a luptati cu disperare, ca s a intrati n
mp ar atia Mea spiritual a.
Viata cre stinului este o b at alie si o alergare. Dar biruinta despre
care e vorba aici nu poate c stigat a de puterea omeneasc a. Cmpul
de b ataie este inima omeneasc a. B at alia pe care trebuie s-o d am
cea mai mare b at alie care a fost dat a vreodat a de om este predarea
eului personal n fata vointei lui Dumnezeu, predarea inimii n fata
iubirii suverane. Omul cel vechi, n ascut din snge si prin vointa
rii p amnte sti, nu poate s a mo steneasc a mp ar atia lui Dumnezeu.
nclinatiile mo steni-te, obiceiurile vechi trebuie s a e lep adate.
Acela care se hot ar a ste s a intre n mp ar atia spiritual a va constata [142]
c a toate puterile unei ri neren ascute, sprijinite de fortele mp ar atiei
ntunericului, se ridic a mpotriva lui. Egoismul si mndria vor lua
pozitie mpotriva oric arei ncerc ari de a le ar ata c a sunt p ac atoase.
Prin noi n sine, nu suntem n stare s a ne nfrngem dorintele si
obiceiurile rele, care se lupt a pentru suprematie. Nu putem avea
biruint a asupra puternicului du sman care ne tine n sclavia sa. Numai
104 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Dumnezeu poate s a ne dea aceast a biruint a. El dore ste s a avem
st apnire asupra noastr a n sine, asupra vointei si c ailor noastre. Dar
nu poate lucra n noi, f ar a consimt amntul si conlucrarea noastr a.
Duhul Sfnt lucreaz a prin facult atile si puterile date omului. Puterile
noastre trebuie s a lucreze mpreun a cu Dumnezeu.
Biruinta nu este c stigat a f ar a mult a rug aciune st aruitoare, f ar a
ngenuncherea eului la ecare pas. Vointa noastr a nu trebuie s a e
silit a s a conlucreze cu uneltele divine, ci trebuie s a se supun a de
bun a voie. Dac a ar cu putint a ca inuenta Duhului lui Dumnezeu
s a v a forteze cu o putere de o sut a de ori mai mare, aceasta n-ar
face din voi adev arati cre stini, ni ste buni cet ateni ai cerului. Reduta
Satanei n-ar sf armat a n felul acesta. Vointa noastr a trebuie s a e
a sezat a de partea vointei lui Dumnezeu. Prin voi n siv a nu sunteti n
stare s a v a aduceti planurile, dorintele si nclinatiile n ascultare de
vointa lui Dumnezeu; dar, dac a vreti s a aveti voint a, Dumnezeu va
lucra pentru voi r asturnnd izvodirile mintii si orice n altime, care
se ridic a mpotriva cuno stintei lui Dumnezeu; si orice gnd l face
rob ascult arii de Hristos (2 Cor. 10,5). Atunci veti duce pn a la
cap at mntuirea voastr a, cu fric a si cutremur. C aci Dumnezeu este
Acela care lucreaz a n voi si v a d a, dup a pl acerea Lui, si vointa si [143]
nf aptuirea (Fil. 2,12-13).
Multi sunt atra si de frumusetea lui Hristos si de str alucirea ce-
rului, dar dau napoi cnd este vorba de conditiile prin care pot s a
si le nsu seasc a. Sunt multi oameni pe calea cea larg a, nemultumiti
de drumul pe care merg. Ei doresc s a se smulg a din sclavia p acatu-
lui si caut a, n propria lor putere, s a se mpotriveasc a obiceiurilor
p ac atoase. Privesc spre calea cea strmt a si spre poarta cea ngust a,
dar pl acerile egoiste, iubirea de lume, mndria si ambitia nesntit a
pun un zid de desp artire ntre ei si Mntuitorul. Dac a ar s a renunte
la propria lor voint a, la pasiunile sau la idealurile lor, li s-ar cere
un sacriciu n fata c aruia ei sov aie, se clatin a si dau napoi. Multi
vor c auta s a intre si nu vor putea (Luca 13,24). Ei doresc binele si
se ostenesc s a-l fac a; dar nu se lipesc de el cu toat a inima; nu sunt
hot arti s a si-l asigure cu orice pret.
Dac a dorim s a biruim, singura n adejde pentru noi este s a unim
vointa noastr a cu vointa lui Dumnezeu si s a lucr am mpreun a cu El,
or a de or a si zi de zi. Nu putem s a p astr am eul personal si totu si
s a n ad ajduim a intra n mp ar atia lui Dumnezeu. Dac a vom ajunge
Nu judecnd, ci lucrnd 105
vreodat a la sntenie, aceasta va cu putint a numai prin renuntarea
la eul personal si prin primirea gndului lui Hristos. Mndria si
ngmfarea trebuie s a e r astignite. Suntem noi gata s a pl atim pretul
care ni se cere? Suntem noi gata s a aducem vointa noastr a n perfect a
armonie cu Dumnezeu? Pn a cnd nu vom dispu si la aceasta, harul
transformator al lui Dumnezeu nu va putea face nici o schimbare n
noi.
Lupta pe care trebuie s-o purt am este lupta cea bun a a credintei. [144]
Iat a la ce lucrez eu, zicea sfntul apostol Pavel, si m a lupt
dup a lucrarea puterii Lui, care lucreaz a cu t arie n mine (Col. 1,29).
Iacov, n timpul marii strmtor ari a vietii sale, s-a ndreptat spre
rug aciune. El avea o tint a covr sitoare s a ajung a la transformarea
caracterului. Dar, n timp ce se ruga st aruitor lui Dumnezeu, un
vr ajma s, cum si nchipuia el, a pus mna pe el si, toat a noaptea,
Iacov s-a luptat s a- si scape viata. Dar nici chiar primejdia care-
i ameninta viata nu l-a f acut s a se abat a de la tinta pe care si-o
pusese n suetul lui. Cnd puterea i era pe sfr site, ngerul s-a
folosit de puterea Sa divin a si, printr-o singur a atingere, Iacov si-
a dat seama cu cine se luptase. R anit si f ar a ajutor, el a c azut pe
pieptul Mntuitorului si I-a cerut binecuvntarea. El nu voia s a-L
lase s a plece, nici s a nceteze cu ruga sa si Domnul a mplinit cererea
acestui suet poc ait si f ar a ajutor, potrivit cu f ag aduinta Sa: S a caute
ocrotirea Mea si s a fac a pace cu Mine; da, s a fac a pace cu Mine
(Isaia 27,5). Iacov s-a rugat cu o inim a hot art a: Nu te voi l asa,
pn a nu m a vei binecuvnta (Gen. 32,26). Duhul st aruintei fusese
inspirat de Acela care Se luptase cu patriarhul. El a fost Cel care i-a
dat biruinta si i-a schimbat numele din Iacov n Israel, zicnd: Ai
luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si ai fost biruitor (Gen. 32,28).
Lucrul pentru care Iacov se luptase n zadar, prin propriile sale puteri,
a fost c stigat prin predarea eului si prin credint a st aruitoare. Si
ceea ce c stig a biruinta asupra lumii este credinta noastr a (1 Ioan
5,4). P aziti-v a de prooroci mincino si. Matei 7,15. [145]
Se vor ivi nv at atori mincino si, ca s a v a abat a de la calea cea
ngust a si de la poarta cea strmt a. Feriti-v a de ei; de si sunt mbr acati
cu piei de oaie, pe din auntru sunt lupi r apitori. Isus ne arat a cum pot
deosebiti nv at atorii mincino si de cei adev arati. i veti cunoa ste
dup a roadele lor. Apoi adaug a: Culeg oamenii struguri din spini
sau smochine din m ar acini?
106 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
Nu suntem sf atuiti s a-i apreciem dup a vorbirile lor frumoase
sau m arturisirile lor l aud aroase. Ei urmeaz a s a e judecati dup a
Cuvntul lui Dumnezeu. La Lege si la m arturie! C aci dac a nu vor
vorbi a sa, este pentru c a n-au nici o lumin a n ei (Is. 8,20 ed. engl.).
nceteaz a, ule, s a mai asculti nv at atura, dac a ea te dep arteaz a
de nv at aturile ntelepte (Prov. 19,27). Ce fel de solie aduc ace sti
nv at atori? V a nvat a ea s a-L onorati pe Dumnezeu si s a v a temeti
de Numele Lui? V a ndeamn a ea s a v a ar atati iubirea fat a de El, prin
credincio sie fat a de poruncile Sale? Dac a oamenii nu v ad nsem-
n atatea Legii morale, dac a privesc cu neseriozitate nv at aturile lui
Dumnezeu; dac a desinteaz a una dintre cele mai mici din porun-
cile Sale si i nvat a pe oameni astfel, ei vor f ar a valoare naintea
cerului. Putem s a ne d am seama c a sustinerile lor sunt f ar a temei.
Ei s avr sesc lucrarea care- si are originea n printul ntunericului,
vr ajma sul lui Dumnezeu. Nu toti cei care m arturisesc Numele S au
sau poart a semnul S au, sunt ai lui Hristos. Multi dintre aceia care
au nv atat n Numele Meu, zicea Isus, la sfr sit vor g asiti prea
u sori. Multi mi vor zice n ziua aceea: Doamne, Doamne, n-am
proorocit noi n Numele T au? N-am scos noi demoni n Numele
T au? Atunci le voi spune curat: Niciodat a nu v-am cunoscut;
dep artati-v a de la Mine, voi toti cei care lucrati f ar adelegea. [146]
Exist a oameni care cred c a sunt drepti, cnd de fapt ei sunt porniti
spre r au. De si sustin c a Hristos e Domnul lor si pe fat a s avr sesc
lucr ari mari n Numele S au, de fapt, sunt lucr atori ai f ar adelegii. Cu
gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umbl a tot dup a poftele lor.
Acela care veste ste Cuvntul lui Dumnezeu este pentru ei ca un
cnt aret pl acut, cu un glas frumos si iscusit la cntare pe coarde. Ei
ti ascult a cuvintele, dar nu le mplinesc deloc. (Ez. 33,31-32).
Numai pretentia de ucenicie n-are nici o valoare. Credinta n
Hristos, acea credint a care mntuie ste suetul, nu este a sa cum o
prezint a multi. Crede, crede, zic ei, si n-ai nevoie s a tii Legea.
Dar o credint a care nu duce la ascultare nu este dect ncumetare.
Apostolul Ioan zice: Cine zice: l cunosc si nu p aze ste porun-
cile Lui este un mincinos si adev arul nu este n el. (1 Ioan 2,4).
Nimeni s a nu aib a impresia c a interventii speciale sau manifestatii
miraculoase trebuie s a constituie dovada c a lucrarea lor sau ideile
pe care le sustin sunt adev arate. Cnd i vom auzi pe unii vorbind
cu u surint a despre Cuvntul lui Dumnezeu si-i vom vedea c a pun
Nu judecnd, ci lucrnd 107
impresiile, sentimentele si faptele lor mai presus de m asura dumne-
zeiasc a, putem siguri c a unii ca ace stia nu au nici o lumin a n ei
n si si.
Ascultarea este dovada uceniciei. P azirea poruncilor dovede ste
sinceritatea m arturisirilor noastre de iubire. Cnd doctrina pe care o
primim ucide p acatul din inim a, cur at a suetul de orice necur atie
si aduce road a pentru sntire, putem sti c a acesta este adev arul lui
Dumnezeu. Cnd bun avointa, amabilitatea, comp atimirea, si simpa- [147]
tia se dovedesc n viata noastr a, cnd bucuria de a face binele este n
inimile noastre, cnd l n alt am pe Hristos si nu eul personal, putem
siguri c a avem credinta cea adev arat a. Prin aceasta stim c a l
cunoa stem, dac a p azim poruncile Lui (1 Ioan 2,3).
Ea nu s-a pr abu sit pentru c a avea temelia zidit a pe stnc a. Matei
7,25.
Norodul fusese adnc mi scat de cuvintele Domnului. Frumu-
setea dumnezeiasc a a principiilor adev arului i atr asese pe toti, iar
solemnele avertiz ari ale Domnului Hristos veniser a la ei ca vocea
cercet atoare de inimi a lui Dumnezeu. Cuvintele Sale izbiser a la
r ad acin a ideile si p arerile lor vechi. Ca s a asculte de nv at atura
Sa, se cerea o schimbare n toate deprinderile lor de a gndi si lu-
cra. Aceasta avea s a i aduc a n conict cu nv at atorii lor religio si,
deoarece nsemna r asturnarea ntregului sistem pe care rabinii l
n altaser a timp de veacuri. De aceea, cu toate c a inimile ascult atoare
fuseser a mi scate de cuvintele Sale, putini erau gata s a le accepte ca
ndrumare n viat a.
Isus a sfr sit nv at atura de pe Munte cu o ilustratie care prezenta
uimitor de riguros nsemn atatea faptului de a pune n practic a cuvin-
tele pe care El le rostise. n mijlocul multimilor care se mbulzeau
n jurul Mntuitorului, erau multi care si petrecuser a viata pe lng a
Marea Galileii. n timp ce sedeau pe coasta muntelui, ascultnd
cuvintele Domnului Hristos, ei puteau s a vad a v aile si rpele prin
care suvoaiele de munte si g aseau drum spre mare. n timpul verii,
aceste suvoaie disp areau adesea cu totul, l asnd n urma lor numai [148]
un vad uscat si plin de nisip. Dar cnd vntul iernii b atea peste co-
line, rurile deveneau torente amenint atoare si turbate, ie sind uneori
din matc a si m aturnd totul n calea lor. Atunci, colibele n altate de
t arani n poienile nverzite, n aparent a ferite de orice primejdie, erau
trte la vale. Dar sus, pe coline, se vedeau case cl adite n ntregime
108 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
din piatr a si multe din ele rezistaser a sute de ani furtunilor. Casele
acestea fuseser a ridicate cu trud a si greutate. Nu era u sor s a ajungi
pn a la ele si a sezarea lor ap area mai putin atr ag atoare dect cmpia
nverzit a. Dar ele aveau temelia pus a pe stnc a, iar vntul, valurile
si furtuna izbeau n ele n zadar.
Ca si ziditorii acestor case de pe stnc a, zicea Isus, este si acela
care va primi cuvintele Sale si si va face din ele temelia caracterului
si a vietii. Cu veacuri mai nainte, profetul Isaia scrisese: Cuvntul
Dumnezeului nostru r amne n veac (Isaia 40,8). Si Petru, la mult a
vreme dup a rostirea Predicii de pe Munte, citnd aceste cuvinte ale
profetului Isaia, zicea: Acesta este Cuvntul care v-a fost propov a-
duit prin Evanghelie (1 Petru 1,25). Cuvntul lui Dumnezeu este
singurul lucru d ainuitor, pe care-l cunoa ste lumea aceasta. El este
temelia cea sigur a. Cerurile si p amntul vor trece, zicea Domnul,
dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24,35).
Marile principii ale Legii, izvorte din ns a si natura lui Dum-
nezeu, sunt cuprinse n cuvintele Domnului Hristos de pe Munte.
Oricine cl ade ste pe ele, cl ade ste pe Hristos, Stnca veacurilor. Pri- [149]
mind Cuvntul, l primim pe Hristos. Si numai aceia care primesc
astfel cuvintele Sale, cl adesc pe El. C aci nimeni nu poate pune o
alt a temelie dect cea care a fost pus a si care este n Isus Hristos (1
Cor. 3,11). Nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor n care
trebuie s a m mntuiti (Fapte 4,12). Hristos, Cuvntul, descope-
rirea lui Dumnezeu manifestarea caracterului S au, a Legii Sale,
a iubirii Sale, a vietii Sale este singura temelie pe care putem
cl adi un caracter durabil. Noi cl adim pe Hristos, dac a ascult am de
Cuvntul S au. Nu este neprih anit cel care are doar pl acere de nepri-
h anire, ci acela care mpline ste neprih anirea. Sntenia nu este numai
o r apire sueteasc a; ea este rezultatul supunerii noastre fat a de Dum-
nezeu; ea nseamn a a face voia Tat alui nostru ceresc. Cnd copiii
lui Israel au t ab art la hotarele t arii f ag aduite, nu era deajuns din
partea lor s a aib a o cunoa stere oarecare despre Canaan sau s a cnte
cnt arile Canaanului. Numai lucrul acesta n-avea s a le dea dreptul
s a st apneasc a viile si livezile de m aslini din tara cea minunat a. Ei
puteau s a pun a st apnire pe ea numai prin ocupatie, conformndu-se
conditiilor, dnd dovad a de credint a vie n Dumnezeu, nsu sindu- si
f ag aduintele Sale, n timp ce trebuia s a asculte de ndrum arile Sale.
Nu judecnd, ci lucrnd 109
Religia nseamn a a mplini cuvintele lui Hristos nu pentru a
c stiga favoarea lui Dumnezeu, ci din cauz a c a, de si cu totul ne-
vrednici, am primit darul iubirii Sale. Hristos ntemeiaz a mntuirea
omului nu pe simpla m arturisire, ci pe credinta care se dovede ste
prin faptele de neprih anire. Ce se a steapt a din partea urma silor lui
Hristos este s a si fac a, nu numai s a zic a. Caracterul se formeaz a prin
actiune. C aci toti cei ce sunt c al auziti de Duhul lui Dumnezeu sunt
i ai lui Dumnezeu (Romani 8,14). [150]
Nu sunt i ai lui Dumnezeu aceia ale c aror inimi sunt atinse de
Spiritul lui Dumnezeu, nici aceia care se predau cnd si cnd puterii
Sale, ci aceia care sunt c al auziti de El.
Vreti s a ti urma si ai lui Hristos si nu stiti cum s a ncepeti? V a
aati n ntuneric si nu stiti cum s a g asiti lumina? Umblati potrivit
cu lumina pe care o aveti. Hot arti-v a s a mpliniti ce cunoa steti
din Cuvntul S au. Cnd primiti Cuvntul n credint a, acesta v a va
da putere s a ascultati. Dac a luati aminte la lumina pe care o aveti,
o lumin a si mai mare se va rev arsa asupra voastr a. Voi cl aditi pe
Cuvntul lui Dumnezeu si caracterul vostru va format dup a chipul
caracterului lui Hristos.
Hristos, adev arata temelie, este o piatr a vie; viata Sa este m-
p art a sit a tuturor acelora care cl adesc pe El. Si voi, ca ni ste pietre
vii, sunteti ziditi ca s a ti o cas a duhovniceasc a (1 Petru 2,5). n
El, toat a cl adirea bine nchegat a cre ste ca s a e un templu sfnt n
Domnul (Efeseni 2,21). Pietrele ajung s a e una cu temelia, pentru
c a aceea si viat a locuie ste n toate. Nici o furtun a nu poate d arma
cl adirea aceasta,
c aci cine mp art a se ste viata lui Dumnezeu,
va trece prin toate cu El.
Dar orice zidire n altat a pe o alt a temelia dect aceea a Cuvn-
tului lui Dumnezeu se va pr abu si. Cel care, asemenea iudeilor din
zilele Domnului Hristos, cl ade ste pe temelia ideilor si p arerilor ome-
ne sti, pe formele si ceremoniile n ascocite de mintea omeneasc a sau
pe alte lucr ari, pe care le poate face f ar a s a aib a nevoie de harul
lui Hristos, nalt a casa caracterului s au pe nisip nesigur. Furtunile
grozave ale ispitelor vor m atura si ndep arta temelia de nisip si vor [151]
l asa casa lui ca o epav a pe t armurile vremii.
110 Cuget ari de pe Muntele Fericirilor
De aceea, a sa vorbe ste Domnul Dumnezeu... Voi face din ne-
prih anire o lege si din dreptate o cump an a si grindina va surpa locul
de sc apare al neadev arului si apele vor neca ad apostul minciunii.
(Isaia 28,16-17).
Dar ast azi harul este pus n slujba celui p ac atos. Pe viata Mea,
zice Domnul, Dumnezeu, c a nu doresc moartea p ac atosului, ci s a
se ntoarc a de la calea lui si s a tr aiasc a. ntoarceti-v a, ntoarceti-v a
de la calea voastr a cea rea! Pentru ce vreti s a muriti, voi, casa lui
Israel? (Ez. 33,11). Glasul care vorbe ste celui nepoc ait din zilele
noastre este glasul Aceluia care, cu inima plin a de durere, v aznd
cetatea pe care o iubea, a exclamat: Ierusalime, Ierusalime, care
omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimi si la tine; de cte ori
am vrut s a strng pe ii t ai cum si strnge g aina puii sub aripi si
n-ati vrut! Iat a c a vi se las a casa pustie (Luca 13,34-35).
n Ierusalim, Isus vedea un simbol al lumii care lep adase si
dispretuise harul S au. El plngea, o, inim a mpietrit a, pentru tine!
Chiar atunci cnd lacrimile lui Isus curgeau, cu ocazia Predicii de
pe Munte, Ierusalimul ar putut s a se ntoarc a si s a scape de o a sa
soart a. nc a putin a vreme, Darul cerului a stepta ca aceast a cetate s a-
L primeasc a. Tot a sa, iubite suet, Isus nc a ti vorbe ste, cu accente
pline de iubire. Iat a, Eu stau la u s a si bat. Dac a aude cineva glasul
Meu si deschide u sa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine
(Apoc. 3,20). Iat a c a acum este vremea potrivit a; iat a c a acum este
ziua mntuirii (2 Cor. 6,2). [152]
Voi, care v a puneti n adejdea n voi n siv a, cl aditi pe nisip. Dar
nc a nu este prea trziu ca s a sc apati de ruina care v a amenint a.
nainte de a izbucni furtuna, alergati la temelia cea sigur a. De aceea
a sa vorbe ste Domnul Dumnezeu: Iat a pun ca temelie n Sion o
piatr a, o piatr a ncercat a, o piatr a de pret, piatra din capul unghiului
cl adirii, temelie puternic a; cel ce o va lua ca sprijin nu se va gr abi.
(Isaia 28,16). ntoarceti-v a la Mine, si veti mntuiti, toti cei ce
sunteti la marginile p amntului! C aci Eu sunt Dumnezeu si nu este
altul (Isaia 45,22). Nu te teme, c aci Eu sunt cu tine; nu te uita cu
ngrijorare, c aci Eu sunt Dumnezeul t au; Eu te nt aresc, tot Eu ti vin
n ajutor, Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare (Isaia 41,10).
Voi nu veti nici ru sinati, nici nfruntati, n veci de veci. (Isaia
45,17).