Sunteți pe pagina 1din 3

Iuscu Iuliana Mihaela

An III,IDD
Nr.matricol:3500
Sectia:Psihologie
Sarcina semestru Profile Atipice

Anxietatea se refera la teama sau ingrijorarea nerealista din partea unui
copil,manifestata intr-un interval de trei sau mai multe luni prin urmatoarele
caracteristici:tensiune sau incapacitate de relaxare,neliniste,iritabilitate,tulburari de
somn,indecizie,ingrijorare.Acestea sunt doar cateva caracteristici care le-am prezentat
pentru ca aceste caracteristici sunt prezente si in cazul despre care trebuie sa
vorbesc.In plus copiii anxiosi pot manifesta si dificultati de concentrare,performante
scolare sczute,tendinta de retragere din fata unor situatii sau persoane noi,frici
irationale,trasaturi depresive.
In cazul copilului de 5 ani,in urma problemelor depistate de mama si povestite
am dedus ca este vorba despre anxietatea de separare.Aceasta este cea mai frecventa
tulburare de tip anxios din copilarie.Aceasta apare adesea cand unul din ingrijitori,de
care este afectionat dispare pentru o perioada scurta sau mai lunga de timp.Acest tip
de anxietate poate fi trait in mod intens,mergand pana la cosmaruri.Reactiile de
separe la copii mici pot imbraca forma regresiei sau a depresiei,reactii ce pot persista
o perioada mai indelungata de timp dupa ce copilul si tatal(in cazul de fata) se
reunesc,din cauza temerii copilului ca tatal poate pleca din nou.Anxietatea de
separare poate sa interferenze sever cu viata copilului si sa-i restrictioneze acestuia
accesul la activitatile obisnuite:izolarea sociala,dificultati in dezvoltarea si mentine
rea prietenilor,refuzul de a merge la scoala(in cazul nostru la gradinita),deseori copiii
care sufera de anxietate de separare par tristi,retrasi si apatici.Riscul major al
debutului acestei tulburari se manifesta in trei etape de varsta:intre 5 si 6 ani,intre 7 si
9 ani si intre 12 si 14 ani.Cazul acestui copil se incadreaza in prima etapa de varsta.
Pentru a putea daun posibil diagnostic concludent ar mai fi nevoie sa stim
manifestarile pe plan fiziologic si cognitiv,deoarece aceasta tulburare nu include doar
manifestari pe plan emotional si comportamental.Din punct de vedere al simptomelor
fiziologice copiii cu anxietate de separare prezinta dureri de
cap,greata,varsaturi,dureri de stomac,smeteala.De regula aceste simptome apar
inainte de prema momentului separarii.In plan cognitiva par o serie de ingrijorari si
ganduri anzioase cu mar fi teama de a se intampla ceva rau,fie lor,fie persoanei
apropiate.
In planul de interventie putem utiliza tehnica cognitiv comportamentala,aceasta
include tehnici de relaxare,folosirea unor tehnici de imagiere,folosirea intaririlor
pozitive de catre parinti si monitorizarea atenta a comportamentelor pozitive ale
copilului de catre parinti dar si de catre copil.Interventia asupra anxietatii de separare
presupune ca cel mic sa fie ajutat sa isi recunoasca emotiile pe care le declanseaza
separarea de parinre si sa invete sa planificarea unor strategii de adaptare la aceasta
situatie.In planul de interventie s-ar include urmatorii pasi sau urmatoarele
etape:incurajarea unor experiente pozitive cu persoana care tine locul parintelui
plecat,discutii cu copilul din care el sa inteleaga ca ii este inteleasa si acceptata
suferinta insa fara o simpatie exagerata,evitarea oricaror glume glume sau
ridicularizari ale simptomelor copilului,evitarea recompensarii copilului pentru a-l
face sa-si mascheze supararea,focalizarea pe evenimente pozitive care se vor produce
la gradinita.Este foarte important ca tatal sa isi sune copilul cel putin o data pe zi
pentru a vorbi cu el,pentru a-l incuraja spunand-ui ca se intoarce cat de repede
poate,ca va veni acasa si vor merge impreuna in parc,spunand-ui lucruri pozitive care
sa il faca pe copil sa treaca peste aceasta stare.Copilul trebuie sustinut,trebuie
incurajat,nu trebie certat pentru faptul can u vrea sa mearga la gradinita sau pentru ca
plange,trebuie inteles,trebuie vorbit frumos cu el si esplica motivul pentru care tatal
lui a plecat si amintirea eventual a altor situatii cand tatal a mai fost plecat si s-a
intors,in felul acesta copilul ar putea face o comparatie ca se va intoarce si de aceasta
data.Mama trebuie sa incerce sa faca activitati sau jocuri pe care tatal le facea cu
copilul,in asa fel ar mai putea sa ii mai aline putin din lipsurile datorate plecarii
tatalui.
Ca si un rezumat a interventiei specific ca ar fi in primul rand cel mai indicat ca
tatal sa sune copilul si sa vorbeasca cel putin o data pe zi cu acesta la telefon,in felul
acesta copilul va intelege ca este bine si can u l-a uitat,nu l-a parasit.Un al doilea pas
in interventie ar fi ca mama sa nu il certe pentru lucrurile pe care acesta le face gresit
sau lucrurile care nu doreste sa le mai faca,trebuie sa i arate copilului ca il intelege si
sa ii explica ca ar fi mai bine sa doreasca sa mearga la gradinita deoarece asa tatal lui
la intoarcere va fi mult mai bucero si mandru de el.Mama ca ocupand si locul de
tata,sa execute activitati sau jocuri pe care acestia doi inainte de plecare le faceau,in
felul acesta copilul va mai uita si i se vor umple putin din lipsurile produse de
plecarea acestuia.
Dupa interventie rezultatele asteptate sunt bune,deoarece copilul a mai uitat de
plecarea tatalui si asta mai ales datorita vorbirii la telefon cu acesta si jocurilor si
activitatile pe care mama le executa in locul tatalui.Obstacolele cu care ne putem
intalni este acela ca copilul la un moment dat sa se plictiseasca de aceleasi activitati
sau sa se sature de astptare daca tatal este plecat pe o perioada mai lunga si sa revina
comportamentul de inainte.In acest caz se va relua terapia si planul de interventie in
totlalitate,excluzand recompensarea copilului pentru lucrurile facute.