Glaucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului

localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea vederii.

La inceput, se pierde campul vizual periferic. Daca nu se trateaza, se agraveaza pierderea
acuitatii vizuale, ducand in timp la orbire definitiva.

Exista 3 forme de glaucom:

-glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom. In aceasta forma, nervul
optic este doar usor lezat, de obicei provocand pierderea gradata a vederii. Pot fi afectati ambii
ochi in acelasi timp, desi de obicei unul estemai afectat decat celalalt. De obicei este nevoie sa
fie afectat mai mult campul vizual pentru a se observa modificarea

-glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind cam 10% din cazuri. In aceasta forma
de glaucom, partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii din
camerele globului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca si astfel sa comprime
sistemul de drenare (sistemul de trabecule) al ochiului. Acest lucru poate cauza pierderea brusca
a vederii insotita de durere, eritem (inrosire) la inceput doar la nivelul unui singur ochi. Alte
simptome care apar sunt greata si varsaturi. Un anume subtip de glaucom cu unghi inchis este de
cele mai multe ori o situatie de urgenta care necesita tratament imediat pentru a se preveni
lezarea definitiva a ochiului

-glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere.
Glaucomul care apare in primii ani de viata se numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom
congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand sensibilitate la
lumina si lacrimare excesiva. Aceste simptome apar dupa varsta de 6 luni chiar un an dupa
nastere. Daca problema nu este detectata precoce si tratata poate sa apara scadere severa a
acuitatii vizuale sau chiar orbire. Persoanele cu varsta dupa 3 ani si adultul tanar pot prezenta o
astfel de forma de glaucom numit glaucom juvenil.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Mecanism fiziopatogenetic
5. Factori de risc
6. Consultul de specialitate
7. Expectativa vigilenta
8. Medici specialisti recomandati
9. Investigatii
10. Diagnostic precoce
11. Tratament medical
12. Tratament initial
13. Tratament de intretinere
14. Tratament in cazul agravarii bolii
15. Profilaxie
16. Tratament ambulatoriu
17. Tratament medicamentos
18. Tratament chirurgical
19. Alte tratamente
20. Optiuni terapeutice
Cauze
Sus
Glaucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului
localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea vederii. In multe
din cazuri aceste leziuni ale nervului optic se banuieste ca apar datorita cresterii presiunii
intraoculare (TIO-tensiunea intraoculara) care rezulta datorita acumularii lichidului (umoarea
apoasa) intraocular. Uneori leziunile apar chiar daca nu creste presiunea intraoculara.
Glaucomul cu unghi deschis
In glaucomul cu unghi deschis nu se cunoaste cauza exacta a lezarii nervului optic. In mod
normal forma partii frontale a globului ocular (camera anterioara a globului ocular) este
mentinuta de un lichid numit umoare apoasa, care este produsa si eliminata, mentinand o
presiune constanta intraoculara. In unele cazuri umoarea apoasa nu este drenata in mod
corespunzator, dar motivul aparitiei acestui lucru nu este cunoscut. Cand acest lucru se produce,
lichidul se acumuleaza intraocular provocand cresterea tensiunii intraoculare. Presiunea crescuta
intraoculara lezeaza nervul optic producand scaderea progresiva a acuitatii vizuale.
Nu toate persoanele cu glaucom cu unghi deschis prezinta o crestere a presiunii intraoculare. Se
estimeaza ca 16-40% din cazurile de glaucom cu unghi deschis se produc fara o crestere a
presiunii intraoculare. In aceste cazuri, scaderea fluxului sangvin care vasculariza nervul optic se
banuieste a fi cauza. Semnele de debut care apar in glaucomul cu unghi deschis sunt tensiunea
intraoculara normala sau crescuta, modificari la nivelul globului ocular (excavatia papilei
nervului optic) si pierderea vederii campului periferic - cand nu creste presiunea intraoculara.
Glaucomul cu unghi inchis
Glaucomul cu unghi inchis apare atunci cand unghiul de drenaj pentru umoarea apoasa deja
ingustat devine blocat. Acest lucru apare cand:
-partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii apoase din
camera anterioara. Blocajul produce cresterea presiunii intraoculare si face ca irisul sa comprime
sistemul de drenare al ochiului (sistemul trabecular). Acest lucru produce cresterea presiunii
intraoculare si lezeaza nervul optic, conducand la pierderea progresiva a vederii pana la orbire
-defectele care apar la nivelul irisului il fac sa se deplaseze anterior, blocand unghiul de drenaj.
Alti factori sunt tumorile care comprima si deplaseaza irisul anterior, inchizand unghiul de
drenaj.
Glaucomul congenital si infantil
Glaucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani
de viata (glaucomul infantil) sunt de cele mai multe ori provocate de defecte congenitale. Un
defect congenital apare datorita unei infectii a mamei in timpul sarcinii, cum este rubeola sau
cum este o boala mostenita, neurofibromatoza. Glaucomul este estimat ca apare la aproximativ
30% din persoanele cu sindrom Stuge-Weber care determina cresterea presiunii la nivelul partii
albe a globului ocular (sclera).
Glaucomul secundar
Glaucomul apare si in urma altor afectiuni si se numeste glaucom secundar.
-glaucomul apare dupa un traumatism ocular, dupa o interventie chirurgicala, datorita cresterii
unei tumori sau ca urmare a unei complicatii a unei afectiuni medicale cum este diabetul
-administrarea unor anumite medicamente cum sunt corticosteroizii folositi pentru tratarea unei
infectii oculare sau a altor boli
-glaucomul poate sa apara si in urma distrugerii si imprastierii materiilor colorate intraoculare
(pigmenti) care se gasesc la nivelul irisului. Aceasta forma de glaucom secundar se numeste
glaucom pigmentar. Un alt material care se imprastie (de origine necunoscuta) care se
depoziteaza in camera anterioara a globului ocular poate produce glaucom congenital numit
sindrom exofoliativ (pseudoexfoliativ)
-cataracta care produce marirea cristalinului poate cauza un glaucom secundar (glaucom
fakomorfic). Pe masura ce avanseaza cataracta, cristalinul se ingroasa inchizand unghiul de
drenaj al ochiului, ceea ce duce la cresterea presiunii intraoculare. Tratamentul medicamentos si
posibil cel chirurgical se pot folosi pentru a scadea tensiunea intraoculara. Este nevoie de
eliminarea cataractei pentru a se trata glaucomul fakomorfic.
Simptome
Sus

Simptomele difera in functie de tipul glaucomului.
In glaucomul cu unghi deschis singurul simptom care apareconsta inscaderea acuitatii
vizuale. Campul vizualperiferic se pierde inaintea celui central, care se foloseste in vederea cu
acuratete a detaliilor.
Se poate ca scaderea acuitatii vizuale sa nu fie observata decat atunci cand devine severa intrucat
ochiul afectat mai putin compeseaza si pentru celalalt. Scaderea acuitatii vizuale poate sa devina
evidenta intr-un stadiu mai avansat al bolii. Intre timp s-a pierdut foarte mult din acuitatea
vizuala.
Glaucomul cu unghi inchis poate sa nu provoace nici un simptom aparent sau simptome minore.
Se poate intampla sa apara simptome pe o perioada scurta de timp (glaucom cu unghi inchis
subacut) care de obicei apar seara si dispar pana dimineata urmatoare sau poate sa apara
simptomatologie severa (acuta) care necesita un tratament medical de urgenta. Simptomele
glaucomului cu unghi inchis apar de obicei la un singur ochi odata si de cele mai multe ori sunt:
-vedere incetosata care apare brusc
-durere severa, care apare la nivelul globului ocular sau in zonele imediat apropiate ochiului
-halou color in jurul surselor de lumina
-eritem al ochiului
-greata si varsaturi.
Simptomele care apar in glaucomul congenital sau cel care apare in primii ani de viata
(glaucomul infantil) sunt:
-ochi plini de lacrimi sau o sensibilitate la lumina (a copilului)
-unul sau ambii ochi congestionati, indicand ca zona transparenta a ochiului (corneea) a suferit o
leziune
-marirea globilor oculari datorita cresterii presiunii intraoculare, avand un aspect exoftalmic
(ochi protruzivi). Acest lucru nu apare la adulti.
-prurit (mancarime) sau senzatie de nisip in ochi sau inchiderea ochilor in cea mai mare parte de
timp.
Mecanism fiziopatogenetic
Sus
De cele mai multe ori glaucomul afecteaza la debut campul vizual periferic. Daca nu se trateaza,
poate sa agraveze progresiv acuitatea vizuala, astfel incat in timp sa apara orbirea. Daca se
identifica la debut si se trateaza corespunzator, poate fi mentinuta acuitatea vizuala normala.
Glaucomul cu unghi deschis, cea mai frecventa forma de glaucom, afecteaza de cele mai multe
ori ambii ochi simultan. In orice caz, unul din ochi este afectat mai mult decat celalalt. In aceasta
forma de glaucom, acuitatea vizuala se modifica incet, astfel incat sa nu fie observata cand a
evoluat.
-presiunea crescuta intraoculara sau alti factori externi pot provoca leziuni progresive ale
nervului optic
-campul vizual periferic este afectat la inceput. Punctele negre observate in ambele campuri
vizuale se vor intalni intr-un punct comun, marind astfel zona de pierdere a vederii. Campul
vizual central este afectat ultimul
-daca glaucomul cu unghi deschis netratat afecteaza vederea centrala (care se foloseste la citit si
vederea detaliilor obiectelor), apare orbirea definitiva.
Glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent si afecteaza de obicei cate un ochi odata.
Aproape jumatate din persoanele care au glaucom cu unghi inchis dezvolta boala si la celalalt
ochi in urmatorii 5 ani.
Glaucomul acut cu unghi inchis apare brusc si necesita tratament chirurgical de urgenta:
-blocajul drenarii umorii apoase cauzeaza o crestere brusca a tensiunii intraoculare
-daca nu se trataeaza de urgenta, presiunea crescuta provoaca lezarea rapida si permanenta a
nervului optic
-dupa ce apar simptomele se poate sa se instaleze orbirea permaneta in decursul catorva ore sau
zile.
Pot sa apara episoade scurte de glaucom cu unghi inchis. Fara tratament, aceste episoade
recurente pot deveni situatii de urgenta (glaucom acut cu unghi inchis) sau sa devina o problema
de lunga durata (glaucom cronic cu unghi inchis). Daca glaucomul cu unghi inchis nu se trateaza,
se va pierde in mod treptat vederea pana la orbire.
Glaucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani
de viata (glaucom infantil) sunt forme rare. Dar acestea pot fi forme foarte serioase de glaucom.
Daca glaucomul congenital ramane netratat, poate sa apara rapid orbirea definitiva.
Tratamentul pentru orice tip de glaucom poate sa amane sau sa previna pierderea vederii, dar nu
poate sa refaca leziunile care s-au produs deja. In unele forme de glaucom congenital, s-au
produs vindecari ale leziunilor nervului optic.
Chiar daca exista glaucom, nu se va accentua pierderea vederii sau inrautatirea problemelor
existente suprasolicitand ochii (cum ar fi la citi sau statul la televizor).
Modificarile stilului de viata depind de severitatea afectiunii.
Factori de risc
Sus

Factorii de risc pentru glaucom difera in functie de tipul glaucomului.
Factorii de risc pentru glaucomul cu unghi deschis:
-presiunea crescuta intraoculara (PIO). Glaucomul cu unghi deschis este asociat, in cele mai
multe cazuri cu o presiune intraoculara mai mare decat normalul, mai multe de 10% din
persoanele cu varsta peste 40 de ani au o presiune crescuta intraocular (presiunea mai mare de 21
de mm Hg). Unele studii au indicat faptul ca printre persoanele cu POI 15-40% intre acestea isi
pierd vederea in urmatorii 10 ani de evolutie. Presiunea intraoculara crescuta este singurul factor
de risc care se poate trata. Dar prezenta numai a unei tensiuni intraoculare crescute nu este un
motiv de diagnostic al glaucomului si nu necesita intotdeauna tratament.
-varsta. Riscul de aparitie al glaucomului creste dupa varsta de 40 de ani. Persoanele cu varsta
mai mare de 70 de ani au un risc de 4-7 ori mai mare de a dezvolta un glaucom decat cei cu
varsta intre 40 si 50 de ani
-rasa. La populatia de culoare riscul pentru glaucom este de 4 ori mai mare decat la populatia
alba. Un studiu a aratat ca afroamericanii peste 30 de ani au risc de a face glaucom la varste mai
tinere decat albii. De asemenea au un risc mai mare de a se produce lezarea nervului optic decat
albii
-istoric familial de glaucom. Este de 9 ori mai mare riscul de glaucom la rudele persoanelor care
au glaucom, neprovocat de alte afectiuni (numit glaucom cu unghi deschis primar). Modificarile
de la nivelul globului ocular cum sunt excavatia papilei nervului optic, fara o crestere a presiunii
intraoculare pot fi primele simptome de glaucom
-pierdere a vederii la unul din ochi. Leziunile la un ochi datorate glaucomului se asociaza cu o
accentuare a leziunilor de la celalalt ochi. Daca nu este tratat exista riscul aparitiei unor leziuni
mai severe si la celalalt ochi in proportie de 29%.

Altii factori de risc posibili
-diabetul zaharat. Diabeticii au o presiune mai mare intraoculara decat populatia generala. De
asemenea ei au un risc mai mare de a dezvolta un glaucom secundar datorita neovascularizatiei
care apare si blocheaza sistemul de drenare al umorii apoase (sistemul trabecular)
-alti factori de risc. Studiile indica o serie de alti factori care pot fi implicati in aparitia bolii cum
sunt tulburari de vedere la distanta (miopia) sau o presiune intraoculara crescuta
(hipertensiune), boli cardiovasculare, cefalee migrenoasa, vasospasm periferic (spasm si
ingustarea lumenului vasului sangvin) sau o cornee subtire. In orice caz dovezile acestor studii
sunt destul de inconsistente si este inca nesigur cum aceste afectiuni pot sa creasca riscul de
glaucom cu unghi deschis. Este nevoie de cercetari mai exacte pentru a se indica legatura dintre
acesti factori de risc si boala.
Factorii de risc pentru glaucomul cu unghi inchis:
-rasa. Populatia din Asia de Estprecum si canadienii, populatia din Alaska si Groenlanda au un
risc mai mare pentru aparitia glaucomului cu unghi inchis decat populatia generala
-varsta. Populatia peste 40 de ani are un risc mai mare
-sexul. Apare mai frecvent la femeile mai in varsta fata de barbatii cu aceeasi varsta
-defecte congenitale. Persoanele care prezinta de la nastere un unghi de drenaj mai ingust pot sa
dezvolte in timp un glaucom cu unghi inchis, daca pupilele acestora stau dilatate mult timp.
Timpul cat stau dilatate, producand un atac de glaucom cu unghi inchis, difera de la persoana la
persoana
-hipermetropia (vedere cu dificultate a obiectelor situate aproape). Hipermetropii au risc mai
mare de aparitie a glaucomului cu unghi inchis intrucat au un glob ocular mai mic si astfel
unghiul de drenaj este mai ingust, facandu-l sa se blocheze mai usor
-istoricul familial este un factor de risc pentru aparitia bolii
-prezenta glaucomului cu unghi inchis la un ochi creste riscul de aparitie a afectiunii si la celalalt
ochi. Aproape jumatate din persoanele care au avut un atac de glaucom la un ochi pot sa dezvolte
boala si la celalalt in urmatorii 5 ani.
Factorii de risc pentru glaucomul congenital:
- infectii ale mamei in timpul sarcinii. Copiii nascuti din mame care au avut infectii virale in
timpul sarcinii cum este rubeola au un risc mai mare pentru aparitia glaucomului congenital
- factorii genetici, aproape 10% din nou nascuti mostenesc boala.
Consultul de specialitate
Sus

Se vor contacta imediat serviciile medicale de urgenta daca apar urmatoarele simptome ale
atacului de glaucom cu unghi inchis (glaucom acut):
-incetosarea brusca a vederii
-durere puternica la nivelul ochiului afectat
-inrosirea ochiului afectat
-greata si varsaturi
-vederea unui halou colorat in jurul surselor de lumina.
Se recomanda adresarea la medic in urmatoarele conditii:
-vederea unor puncte negre (miodesopsii) in campul vizual periferic la unul sau la ambii ochi
-dificultati de vedere care apar treptat
-existenta unui istoric familial de glaucom cu unghi deschis, varsta peste 40 de ani, lispa unui
examen oftalmologic in ultimul an sau mai mult. Este nevoie de examinarea oftalmologica sau
optometrica pentru evidentierea de semne de glaucom
-existenta glaucomului si aparitia de simptome datorita tratamentului medicamentos administrat.
Expectativa vigilenta
Sus

Expectativa vigilenta nu se recomanda daca exista semne ale unui atac de glaucom cu unghi
inchis.
Daca la examenul oftalmologic se observa o presiune intraoculara crescuta si nu exista alti
factori de risc pentru glaucom, se poate amana tratamentul. Dar se recomanda examinarea
regulata a presiunii intraoculare si de asemenea examinari regulate oftalmologice pentru a se
diagnostica boala daca este cazul.
Medici specialisti recomandati
Sus

Urmatorii medici pot diagnostica glaucomul:
-optometrist
-oftalmolog.
Deciziile pentru tratarea glaucomului se iau prin consularea oftalmologului.
Optometristul nu poate trata glaucomul.
Investigatii
Sus

Pentru diagnosticarea glaucomului se face o anamneza si un examen fizic. Daca se suspecteaza
glaucom se va face o trimitere catre medicul oftalmolog pentru a realiza mai multe investigatii si
a face un tratament.
Detectarea precoce si tratarea unui glaucom cu unghi deschis sunt importante pentru a controla
boala si a preveni pierderea vederii. Poate fi nevoie de un tratament de urgenta in cazul in care
exista un atac de glaucom cu unghi inchis.
Oftalmologul va cauta semne de lezare a nervului optic in polul posterior al globului ocular
pentru a stabili daca este prezenta afectiunea si care este severitatea ei. Istoricul medical si
rezultatele urmatoarelor investigatii poate determina punerea diagnosticului:
-oftalmoscopia utilizata pentru a vedea interiorul globului ocular. Pentru glaucom se examineaza
zona prin care nervul optic paraseste globul ocular (numita papila sau disc optic). Lezarea
nervului optic care apare in glaucom se poate diagnostica prin oftalmoscopie. Persoanele care
prezinta leziuni ale nervului optic vor avea si tulburari de vedere pe partea afectata
-gonioscopia foloseste lentile speciale pentru a vizualiza unghiul de drenare a umorii apoase.
Acesta este un test obisnuit pentru o evaluare initiala pentru a se diagnostica sau nu glaucomul
-tonometria masoara presiunea intraoculara. Presiunea normala intraoculara este intre 10 si 21
mmHg. Persoanele cu glaucom au o presiune mai mare decat normalul
-examinare prin biomicroscop se folosete pentru a mari toate partile componente ale globului
ocular. Prin aceasta metoda se poate face si gonioscopia si tonometria
-examinarea campului vizual (perimetria) si a acuitatii vizuale. Acestea se fac pentru a se
examina cat de bine sunt vazute detaliile obiectelor si pentru vederea obiectelor din campul
periferic si central care pot semnifica o leziune la nivelul nervului optic cauzata de glaucom.
Aceasta este cea mai buna examinare pentru a se pune diagnosticul de glaucom cu unghi deschis.
Perimetria se face ca parte a examinarilor pentru urmarirea evolutiei glaucomului. Perimetria
este o investigatie scumpa si care necesita mult timp de aceea nu se face ca un examen screening
de rutina sau ca alte investigatii mai rapide pentru glaucom.

Dupa stabilirea diagnosticului de glaucom cu unghi deschis, se vor face examinari oftalmologice
de rutina inclusiv tonometrie si gonioscopie pentru a se monitoriza boala. Perimetria se face o
data pe an dupa ce s-a pus diagnosticul de glaucom cu unghi deschis.
Se pot face mai multe examinari pentru a se stabili care sunt leziunile produse de glaucom asupra
nervului optic. Acestea sunt tomografia Heildelberg a retinei, analiza GDx a fibrelor nervului
optic, tomografia pe lungimea nervului optic pentru a se observa continuitatea sa. Intrucat
acestea sunt investigatii mai noi, sunt mai rar accesibile.
Studii recente au sugerat ca masurand grosimea structurii transparente a ochilui (corneea) cu
investigatii cum sunt ecografia pahimetrica poate permite medicului specialist sa determine care
este riscul de glaucom. O cornee mai subtire central este considerata factor de risc pentru
glaucom. Testarea grosimii corneei este un nou concept si se fac studii in continuare pentru a se
determina acuratetea metodei in predictia glaucomului.
Daca exista deja glaucomul si a aparut o pierdere semnificativa a vederii, se va face o examinare
a acuitatii vizuale ramase pentru gasirea de metode eficiente de folosire maxima a vederii si de
mentinere a unui stil cat mai bun de viata.
Diagnostic precoce
Sus

Intrucat multe persoane cu glaucom prezinta o presiune normala intraoculara, masurarea
presiunii intraoculare (tonometria) nu trebuie facuta ca singura investigatie pentru diagnosticarea
glaucomului. Necesita asocierea ei cu alte metode pentru un diagnostic cat mai exact.
Este recomandat ca toate persoanele peste 20 de ani sa efectueze un examen screening pentru
depistarea glaucomului. Este cu atat mai necesar pentru cei cu factori de risc sa fie supusi unui
examen screening in fiecare an. Persoanele cu un risc crescut sunt reprezentate de:
-persoanele peste 65 de ani
-afroamericanii (pentru glaucom cu unghi deschis), cei din Asia de est sau persoane descendente
din acele zone (pentru glaucom cu unghi inchis)
-hipermetropii (risc crescut pentru glaucomul cu unghi inchis)
-leziune oculara in urma unui tratament chirurgical, cum ar fi operatia pentru cataracta
-diabetici
-tensiune arteriala crescuta (hipertensivi)
-cei tratati cu medicamente corticosteroidiene
-cei cu istoric familial de glaucom.
Tratament medical
Sus

Tratamentul glaucomului se concentreaza pe mentinerea vederii prin incetinirea evolutiei
leziunilor de la nivelul nervului localizat in partea posterioara a ochiului (nervul optic). La adulti,
tratamentul nu poate restitui vederea ce a fost pierduta din cauza glaucomului. Totusi, la anumiti
copii, anumite leziuni produse de glaucomul congenital pot fi reversibile.
La ora actuala, majoritatea tratamentelor glaucomului sunt indreptate spre scaderea presiunii de
la nivelul ochiului (presiunea intraoculara, PIO). Lezarea nervului optic se poate produce la orice
valoare a presiunii intraoculare, chiar si la valorile considerate normale. Scaderea PIO poate
ajuta la prevenirea aparitiei unor leziuni ulterioare la nivelul nervului optic.
Optiunile terapeutice includ medicatie, tratament laser si tratament chirurgical. In Statele Unite,
tratamentul este inceput de obicei prin administrarea unei medicatii. Atunci cand tratamentul
medicamentos nu a avut succes in scaderea PIO, sunt luate in considerare tratamentul laser si
tratamentul chirurgical. Totusi, in anumite cazuri, tratamenul laser si cel chirurgical pot fi de
prima alegere mai ales in cazurile moderate pana la severe. Studiile arata ca atat terapia medicala
cat si cea chirurgicala sunt eficiente, dar riscurile si beneficiile pot diferi in functie de tipul
glaucomului, varsta, rasa si alti factori. Pacientul cu glaucom trebuie sa isi consulte medicul in
privinta tuturor optiunilor terapeutice iar acesta sa determina care optiune ar fi cea mai buna in
situatia data.
Tratament initial
Sus

Pacientilor diagnosticati cu glaucom li se stabileste o tinta a presiunii intraoculare pentru fiecare
ochi. Aceasta tinta este fixata in functie de gradul leziunilor de la nivelul nervului optic si de PIO
la care aceasta leziune s-a produs. Presiunea intraoculara tinta este cu aproximativ 20% mai mica
decat presiunea intraoculara anterioara. Pe parcursul tratamentului, tinta presiunii intraoculara
poate fi modificata pentru a preveni aparitia leziunilor la nivelul nervului optic. Sunt necesare
consulturi oftalmologice regulate in conditiile in care exista PIO ridicata fara a fi prezente semne
de glaucom. Daca PIO este suficient de mare, se va initia terapia medicamentoasa pentru
scaderea PIO si prevenirea pierderii vederii. Totusi, decizia de incepere a tratamentului in
absenta existentei unor leziuni de nerv optic este foarte importanta, deoarece expune pacientul la
riscurile si cheltuielile unui tratament de lunga durata.

Tratamentul glaucomului cu unghi deschis implica medicatie (picaturi de ochi) ce scade PIO,
tratament laser sau alt tip de tratemnt chirurgical. In Statele Unite, picaturile de ochi (colir)
pentru scaderea PIO sunt de obicei prima optiune terapeutica. Reducearea PIO la pacientii cu
glaucom cu unghi deschis incetineste progresia bolii si ajuta la prevenirea reducerii ulterioare a
vederii.
Totusi, alte optiuni terapeutice (laser sau chirurgie) pot fi uneori considerate drept optiuni
terapeutice initiale in cazul pacientilor cu glaucom cu unghi deschis moderat pana la sever.

Glaucomul cu unghi inchis este uneori o afectiune ce necesita interventie de urgenta (glaucomul
cu unghi inchis acut) deoarece blocarea fluidului la nivel ocular poate duce la o crestere brusca a
PIO ceea ce duce la aparitia rapida a leziunilor la nivelul nervului optic. Glaucomul cu unghi
inchis acut duce la aparitia unei dureri semnificative la nivel ocular. Glaucomul cu unghi inchis
acut necesita interventie terapeutica de urgenta, incluzand medicatie pentru scaderea PIO,
monitorizarea unghiului de drenaj si chiar terapie chirurgicala. Daca aceasta afectiune nu este
tratata de urgenta, orbirea se poate instala rapid.
Glaucomul congenital necesita in aproape toate cazurile corectia chirurgicala a defectului.
Uneori poate fi utilizata terapia medicamentoasa, dar de obicei, aceasta nu are efecte pe termen
lung.
In cazul pacientilor ce au suferit o pierdere semnificativa a vederii, medicul va efectua o evaluare
a vederii scazute. Aceasta evaluare va ajuta medicul si pacientul in gasirea celor mai bune
modalitati de folosire a vederii ramase. Poate, de asemenea, sa includa sugestii in ceea ce
priveste consilierea si antrenarea in a face fata vederii reduse.
In conditiile in care glaucomul poate duce la o pierdere semnificativa a vederii inainte de a fi
detectat, constientizarea acestei afectiuni poate fi greu de realizat. Persoanele diagnosticate cu
aceasta afectiune pot resimti o stare de suparare si depresie. Acestia pot fi indrumati spre centre
de consiliere unde vor fi ajutati sa se obisnuiasca cu aceasta situatie.
Tratament de intretinere
Sus

Odata ce tratamentul pentru glaucom a fost inceput, oftalmologul va efectua evaluari periodice
ale functiei oculare. In timpul acestor evaluari este masurata de obicei PIO. Vizitele la medic pot
fi zilnice pana la atingerea PIO tinta. Odata ce aceasta a fost atinsa, vizitele la medic vor fi
efectuate la fiecare 3 pana la 6 luni. Oftalmologul va analiza modificarile de la nivelul nervului
optic ce indica agravarea afectiunii in ciuda tratamentului si daca este nevoie, va ajusta PIO
tinta.
Daca presiunea intraoculara continua sa fie crescuta sau daca leziunile la nivelul nervului optic
sa inrautatesc in ciuda tratementului cu picaturi pentru ochi, se va lua in considerare terapia
laser.
Persoanele ce prezinta canale de drenaj inguste vor dezvolta mai probabil glaucom cu unghi
inchis. Cei ce prezinta glaucom cu unghi inchis vor necesita evaluari regulate ale unghiurilor de
drenaj si a PIO. Este posibila instituirea terapiei laser pentru prevenirea inchiderii bruste a
unghiului de drenaj.
Medicamentele, de obicei picaturi pentru ochi (colir) sunt utilizate pentru reducerea PIO fie prin
scaderea cantitatii de lichide secretate la nivel ocular, fie prin cresterea drenajului lichidelor de la
nivel ocular. Este important de inteles ca tratamentul glaucomului va fi administrat cel mai
probabil toata viata.
Tratamentul la domiciliu poate fi util in ajutarea pacientului in a se adapta efectelor glaucomului.
Pot fi utilizate suporturi pentru vedere si tehnologii adaptative, precum sistemul de amplificare
video sau articole tiparite cu litere mari care pot imbunatati conditiile de viata ale persoanelor cu
vedere redusa; dezvoltarea unei retele de oameni ce pot ajuta la efectuarea unor sarcini mai
dificile; consilierea si antrenarea in scopul adaptarii la vederea redusa si a cresterii calitatii vietii.
Tratament in cazul agravarii bolii
Sus
Tratamentul chirurgical in glaucom este necesar numai in cazul scaderii progresive a vederii si
nereducerii PIO sub tratament medicamentos sau laser. In anumite tari, precum Marea Britanie,
tratamentul chirurgical este aplicat in stadiile initiale ale bolii.
Tratamentul chirurgical poate consta in crearea unei alte zone prin care lichidul sa paraseasca
ochiul. Uneori, tratamentul chirurgical poate consta in distrugerea unei portiuni a structurii
oculare implicate in secretia lichidului intraocular (corpul ciliar) cu scopul de scadere a secretiei
lichidiene. Acest tip de interventie este rezervat de obicei cazurilor avansate de glaucom pentru
care alte forme de tratament nu au fost eficiente.
De retinut!
Glaucomul nu poate fi vindecat, dar PIO poate fi controlata cu ajutorul medicamentelor, terapiei
chirugicale sau ambelor. La adulti, tratamentul glaucomului nu poate restitui vederea pierduta
din cauza acestei afectiuni, dar poate preveni lezarea in continuare a nervului optic si poate
mentine vederea ramasa. La anumiti copii, leziunile la nivelul nervului optic produse de
glaucomul congenital pot fi reversibile.
Picaturile de ochi sunt de obicei utilizate pentru tratamentul glaucomului. In anumite cazuri, vor
fi utilizate zilnic, pentru tot restul vietii. Ar putea constitui un inconvenient administrarea de
picaturi oculare la anumite intervale orare. La anumite persoane, aceste picaturi pot duce la
aparitia unui anumit nivel de disconfort. Este importanta respectarea indicatiilor de administrare
si a intervalelor orare pentru ca aceste picaturi sa fie eficiente.
Spre deosebire de alte afectiuni cronice in care neadministrarea medicatiei duce la aparitia unei
simptomatologii evidente, neadministrarea medicatiei pentru glaucom asa cum a fost prescrisa nu
va duce la aparitia unor simptome evidente. Totusi, poate duce la o degradare lenta, adesea
nedetectabila a vederii, o degradare permanenta si care poate duce in cele din urma la orbire.
Deoarece glaucomul nu poate fi vindecat iar tratamentul nu poate preveni intotdeauna pierderea
in continuare a vederii, pacientii suferinzi de glaucom incearca metode terapeutice alternative
precum acupunctura sau marijuana. Totusi, majoritatea acestor terapii alternative fie nu au fost
studiate, fie au fost dovedite ineficiente. Asemenea tratamente pot fi scumpe si unele pot fi
periculoase pentru sanatate.
Profilaxie
Sus

Majoritatea factorilor de risc (precum varsta, rasa si istoricul familial) pentru glaucom nu pot fi
modificati. Persoanele in varsta peste 20 de ani vor necesita un consult oftalmologic ce cuprinde
si teste pentru glaucom la fiecare 3 pana la 5 ani. Aceste teste pot fi efectuate de un medic
oftalmolog. Pentru persoanele ce au un istoric de glaucom in familie sau care prezinta alti factori
de risc pentru glaucom este necesara o consultare cu medicul specialist pentru efectuarea unor
evaluari ale functiei oculare mai frecvente. Persoanele cu risc crescut necesita controale regulate
efectuate de catre un medic oftalmolog.
Tratament ambulatoriu
Sus
Succesul tratamentului glaucomului depinde de gradul de informare al pacientului, de utilizarea
de catre acesta a medicatiei conform prescriptiei medicale si de efectuarea de evaluari de rutina
pentru monitorizarea afectiunii si prevenirea complicatiilor. Respectandu-se aceste principii se
pot reduce sansele de pierdere a vederii:
- medicatia pentru glaucom trebuie utilizata asa cum a fost prescrisa de medic. Se poate folosi un
cod al culorilor pentru capacele tuburilor de medicamente pentru a facilita retinerea momentului
de administrare. Pentru a nu se uita momentul administrarii, se pot folosi ceasurile cu alarma,
notite atasate de oglinda sau de masa, sau orice alt dispozitiv de atentionare. Daca apar probleme
in ceea ce priveste respectarea programului de administrare al medicamentelor trebuie consultat
medicul specialist. Anumite sfaturi pentru scaderea efectelor adverse ale medicatiei glaucomului,
precum modul corect de aplicare al picaturilor de ochi, pot ajuta la o adminsitrare corecta a
medicamentului. Daca apar efecte secundare trebuie consultat medicul specialist. Este posibila
modificarea medicatiei
- administrarea de medicamente fara prescriptie medicala (medicamente tip OTC) trebuie
discutata in prealabil cu medicul specialist. Daca unghiurile de drenaj ale umorii apoase sunt
inguste si exista riscul de aparitie al glaucomului cu unghi inchis, medicul va avertiza pacientul
in legatura cu administrarea de medicamente ce dilata (maresc diametrul) pupila. Cand pupila se
dilata, unghiurile de drenaj se pot inchide ceea ce duce la aparitia glaucomului cu unghi inchis.
Anumite medicamente trebuie evitate, precum anumite medicamente antihistaminice sau
medicamente pentru raul de miscare. De asemenea, medicul oftalmolog trebuie informat in
legatura cu toate medicamentele administrate pacientului. Toti medicii ce trateaza un pacient cu
glaucom trebuie atentionati de afectiunea acestuia
- este recomandata purtarea in portofel a unui card sau orice mod de identificare care sa
precizeze ca purtatorul prezinta glaucom. Cardul ar trebui sa prezinte toate medicamentele
administrate, inclusiv medicatia pentru glaucom.
A trai cu vederea redusa
Reducerea vederii determinata de glaucom poate afecta viata unei persoane in mai multe feluri.
Gradul de severitate al afectarii depinde de severitatea reducerii vederii, tipul activitatilor
practicate si de stilul de viata. Cu ajutorul medicului pot fi gasite modalitati de utilizare la maxim
a vederii ramase. Pot fi utilizate suporturi pentru vedere precum sistemul de amplificare video
sau articole tiparite cu litere mari, dezvoltarea unei retele de oameni ce pot ajuta la efectuarea
unor sarcini mai dificile; consilierea si antrenarea in scopul adaptarii la vederea redusa si a
cresterii calitatii vietii.
In conditiile in care glaucomul duce adesea la pierderea semnificativa a acuitatii vizuale,
constientizarea acestei afectiuni este adesea dificila. Pacientii pot resimti furie si frica sau o stare
de tristete sau chiar instalarea unei stari depresive. Aceste sentimente sunt perfect normale.
Pentru a le face mai bina fata, este recomandabila discutia cu medicul, familia si prietenii. De
asemenea, exista consilieri specializati in ajutarea oamenilor ce se confrunta cu o pierdere a
vederii. In conditiile in care glaucomul este o afectiune cronica, inregistrarea intr-un grup de
suport pentru oamenii cu aceasta afectiune ar putea fi de ajutor.
Tratament medicamentos
Sus

Medicatia pentru reducerea presiunii intraoculare (PIO) este folosita in toate tipurile de glaucom.
Mecanismul de actiune al acestora se bazeaza fie prin reducerea cantitatii de lichid (umoare
apoasa) secretata la nivel ocular fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul
ochiului. Medicatia poate fi administrata sub forma de picaturi de ochi, pastile, solutie cu
administrare orala sau in situatii de urgenta, pe cale intravenoasa. In majoritatea cazurilor,
picaturile de ochi sunt primele utilizate.
Intr-un atac acut de glaucom cu unghi inchis, medicatia poate fi utilizata pentru scaderea
presiunii intraoculare. Medicatia ce inchide pupila (pupiloconstrictoare) ar putea fi folosita
pentru deschiderea unghiului de drenaj. Daca medicatia reduce PIO dupa un episod acut de
glaucom cu unghi inchis, tratamentul laser este aplicat la scurt timp dupa acesta pentru a preveni
un episod recurent. Daca medicatia nu reduce PIO, tratamentul laser va fi aplicat imediat.
In cazul glaucomului congenital, medicatia poate fi utilizata pentru reducerea PIO si reducerea
gradului de opacitate de la nivelul suprafetei globului ocular (cornea). Medicatia in acest caz nu
este eficienta pentru o perioada lunga de timp si este de obicei utilizata pana in momentul in care
se poate efectua interventia chirurgicala.
Exista multa publicitate in jurul ideii folosirii marijuanei in tratamentul glaucomului. Inhalarea
fumului de marijuana a fost demonstrat ca reduce PIO cu 25%, insa efectul nu dureaza mai mult
de 3 pana la 4 ore. De asemenea, nu toate persoanele ce folosesc marijuana au o asemenea
reducere a PIO, acest lucru se intampla doar la 60% pana la 65% dintre cei ce fumeaza
marijuana. Fumul are efecte toxice asupra altor parti ale organismului, in special palmanii, iar
substantele din fumul inhalat determina modificari ale statusului mental. Cantitatea de marijuana
pe care o persoana ar trebui sa o fumeze pentru a mentine PIO scazuta duce la aparitia unor
efecte secundare semnificative. Datorita acestor efecte toxice si psihoactive, precum si datorita
nivelului redus al efectului benefic de reducere a PIO, marijuana nu este considerata o optiune
terapeutica buna in cazul pacientilor cu glaucom si nu este recomandata pentru tratamentul
acestora.

Medicatia pentru tratamentul galucomului determina reducerea presiunii intraoculare (PIO), fie
prin reducerea cantitatii de lichid (umoare apoasa) secretata la nivel ocular, fie prin cresterea
cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul ochiului.
Medicamentele ce reduc cantitatea de lichid secretata intraocular sunt:
- beta blocantele
- agonisti adrenergici
- inhibitori ai anhidrazei carbonice
- hiperosmotice.
Medicamentele ce cresc cantitatea de lichid drenata de la nivel ocular sunt:
- colinergice
- agonisti adrenergici
- analogi de prostaglandine.
De retinut!
Atunci cand medicamentele sunt utilizate pentru tratamentului glaucomului, scopul este de a
preveni evolutia leziunilor de nerv optic prin reducerea PIO. Valoarea PIO ce duce la aparitia
leziunilor de nerv optic variaza de la o persoana la alta. De aceea, nu este folosita o tinta unica a
PIO pentru toata lumea. PIO tinta a unei persoane poate necesita ajustari in cazul in care
leziunile nervului opic evolueaza in ciuda tratamentului. In cazul in care glaucomul a produs
reducerea vederii, aceasta situatie se poate agrava chiar daca medicatia utilizata a determinat
valori normale ale PIO. In majoritatea cazurilor, medicatia folosita pentru tratamentul
glaucomului trabuie utilizata zilnic pentru tot restul vietii. Ar putea fi un inconvenient
administrarea de picaturi de ochi la anumite intervale de timp. Picaturile de ochi ar putea de
asemenea duce la aparitia unui nivel de disconfort. Trebuie respectata prescriptia medicala
pentru administrarea picaturilor pentru ca acestea sa aiba efectul scontat:
- este necesara analiza impreuna cu medicul a telurilor tratamentului, perioada de timp pentru
care medicatia va fi incercata si posibilele efecte secundare ale acesteia. Aparitia efectelor
secundare trebuie raportata medicului oftalmolog
- cunoasterea modului corect de aplicare al picaturilor de ochi poate duce la cresterea eficacitatii
medicatiei si la evitarea aparitiei efectelor secundare. Ar putea fi de folos utilizarea unui carnet
medical in care sa se noteze medicatia si momentul de administrare al acesteia. De asemenea,
utilizarea de capace multicolorate pentru recipientele de medicamente poate ajuta la
recunoasterea medicamentelor
- imediat dupa inceperea unei terapii medicamentoase este recomandata efectuarea unui consult
medical pentru a se evalua eficacitatea acesteia, aparitia efectelor secundare sau orice probleme
aparute cu programul de administrare.
Medicatia utilizata in tratamentul glaucomului poate fi scumpa. Ar putea fi de ajutor utilizarea
unor instrumente de masurare exacte.
Toti medicii ce evalueaza un pacient cu glaucom trebuie instiintati de afectiunea acestuia si de
medicatia pe care acesta o primeste. Alte medicamente administrate la un pacient cu glaucom vor
necesita, in cazul unora dintre ele, ajustarea dozelor sau chiar oprirea lor.
In timp ce noile tehnici chirurgicale pentru glaucom implica mai putine efecte secundare,
tratamentul medicamentos are in continuare efecte secundare mai reduse decat tratamentul
chirurgical. Multe persoane ce primesc tratament medical nu vor necesita niciodata tratament
chirurgical pentru glaucom.
Tratament chirurgical
Sus
Tratamentul chirurgical nu este intotdeuna necesar pentru tratamentul glaucomului. Medicatia
controleaza in multe cazuri PIO, prevenind degradarea vederii si orbirea. Inainte ca tratamentul
chirurgical sa fie luat in considerare, mai intai va fi incercata terapia medicala.
Tratamentul chirurgical este indicat in:
- glaucom cu unghi inchis acut. Tratamentul laser poate crea un orificiu la nivelul irisului
permitand drenarea fluidului de la nivelul ochiului. Pacientii ce prezinta glaucom cu unghi inchis
la un ochi vor necesita tratament laser si la celalat ochi pentru a preveni aparitia glaucomului si
la acesta. De asemenea persoanele ce prezinta unghiuri de drenaje ale umorii apoase inguste pot
necesita terapie laser pentru prevenirea aparitiei glaucomului cu unghi inchis acut. Daca terapia
laser nu este eficienta, se iau in considerare interventii chirurgicale clasice precum iridectomia si
trabeculectomia
- glaucomul cu unghi deschis. Daca PIO se mentine la un nivel inalt sau daca leziunile de la
nivelul nervului optic evolueaza in ciuda medicatiei, tratamentul chirurgical este necesar si in
cazul glaucomului cu unghi deschis. Terapia laser ar putea fi necesara inca din stadiile initiale
pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis, in special la persoanele ce prezinta PIO
crescuta din stadiile incipiente sau glaucom sever. In anumite cazuri, terapia chirurgicala in
stadiile incipiente in cazul glaucomului cu unghi deschis poate fi mai eficienta decat picaturile de
ochi (colir) pentru reducerea PIO si prevenirea orbirii.
Copii cu glaucom congenital necesita tratament chirurgical pe cat de repede posibil pentru
prevenirea orbirii.
Scopul principal al terapiei chirugicale in glaucom este mentinerea vederii prin:
- mentinerea sanatatii nervului optic
- reducerea PIO prin deschiderea unghiurilor de drenaj blocate sau prin creerea unor noi zone de
drenaj pentu umoarea apoasa.
In anumite situatii, interventia chirugicala este efectuata pentru ameliorarea simptomatologiei
dureroase la pacientii cu glaucom.
Tipuri de tratament chirurgical
Exista mai multe tipuri de interventii chirurgicale pentru tratamentul glaucomului la adult.
- interventia chirurgicala pentru cresterea drenajului umorii apoase de la nivelul ochiului. Acest
tip de interventie chirurgicala presupune creerea unei portite prin care lichidul sa fie drenat de la
nivelul ochiului. In cazurile de glaucom sever, interventia chirurgicala presupune montarea unui
sistem de filtrare (seton), de obicei confectionat din plastic, care permite drenarea fluidului de la
nivleul portiunii anterioare a ochiului intr-o zona de la care poate fi drenat in afara ochiului.
Aceasta procedura este folosita in cazul tratamentului glaucomului cu unghi deschis si a
glaucomului cu unghi inchis cronic
- trabeculectomie
- chirurgie cu sunt tubular (cu seton)
- interventie chirurgicala pentru prevenirea inchiderii unghiului de drenaj. Aceasta interventie
presupune creerea unei noi deschizaturi in zona irisului ce permite curgerea lichidului la nivel
ocular. Este utilizata pentru tratarea atacul de glaucom cu unghi inchis acut sau pentru prevenirea
apartitiei glaucomului cu unghi inchis la persoanele ce prezinta unghiuri de drenaj inguste.
Astazi, iridectomia laser poate fi efectuata in locul iridetomiei chirurgicale. Totusi, anumite
persoane cu glaucom sever sau complicat pot necesita iridectomia chirurgicala
- interventia chirurgicala efectuata pentru reducerea cantitatii de umoare apoasa secretata la nivel
ocular.
In cazul in care alte interventii chirurgicale nu reusesc sa imbunatateasca circulatia lichidului la
nivel ocular, se poate efectua o interventie de distrugere a portiunii ochiului implicata in secretia
acestui fluid (corpii ciliari). Aceasta interventie este indicata si in cazul aparitiei de tesut
cicatriceal in urma interventiilor anterioare.
Distrugerea corpilor ciliari reduce cantitatea de lichid secretata la nivel ocular, reducandu-se
astfel presiunea intraoculara. Interventiile ce au drept scop reducerea cantitatii de lichid de la
nivelul ochiului sunt indicate numai in cazul persoanelor cu glaucom sever a caror situatie nu s-a
imbunatatit in urma utilizarii tratamentului medical sau a altor tipuri de interventii chirurgicale.
Aceasta interventie chirurgicala poate fi efectuata numai cu ajutorul laserului. In anumite cazuri,
poate fi efectuata utilizand o sonda criogenica aplicata extern sau chirurgia deschisa.

Tratamentul chirurgical pentru glaucomul congenital
Pentru glaucomul congenital exista doua interventii usor diferite prin care se incearca
deschiderea directa a unghiurilor de drenaj ale umorii apoase. Sunt in mod egal eficiente la copii,
dar nu sunt folosite la adulti. Daca aceste interventii esueaza la copii, atunci se pot tenta
trabeculectomia sau interventia seton.
- goniotomie
- trabeculotomie.
De retinut!
Medicatia poate fi utilizata inaintea interventiei chirurgicale pentru a reduce gradul de opacitate
al corneii.
Cataracta (opacifierea lentilei de la nivelul ochiului-cristalinul) poate aparea in urma
tratamentului chirurgical pentru glaucom si acesta este motivul pentru care interventia
chirurgicala nu este o metoda terapeutica de prima intentie in cazul glaucomului cu unghi
deschis.
Cataracta poate aparea si la persoanele ce sufera de glaucom fara ca acestia sa fi suferit o
interventie chirurgicala; acest fenomen apare de obicei la persoanele in varsta. Tratamentul
pentru cataracta poate fi efectuat simultan cu cel pentru glaucom. Daca aceste interventii se
efectuaza simultan, se poate observa o imbunatatire a vederii postchirurgie.
Decizia de a accepta sau nu interventia chirurgicala este de obicei mai greu de luat in cazul celor
cu glaucom decat in cazul altor afectiuni deoarece:
- in multe cazuri, persoana nu resimte durere si nici pierderea acuitatii vizuale
- interventia chirurgicala determina imediat dupa aceasta o inrautatire a vederii. Vederea poate fi
afectata pentru saptamani si luni dupa interventia chirurgicala. Pentru anumite persoane,
acuitatea vizuala nu va fi niciodata la fel de buna ca inainte de interventia chirurgicala.
Tratamentul chirurgical nu vindeca complet glaucomul. Totusi, tratamentul chirurgical reduce
sansele de pierdere ulterioara a vederii.
Ca si in cazul oricarui alt tip de interventie chirurgicala, decizia de tratament chirurgical trebuie
luata impreuna cu medicul analizand riscurile si beneficiile interventiei. Un factor ce trebuie luat
in considerare consta in alegerea ochiului ce trebuie operat mai intai. Exista si alte probleme ce
trebuie discutate cu medicul specialist inainte de a lua decizia unui tratament chirurgical.
Interventiile prin care se distrug corpii ciliari implicati in secretia umorii apoase (interventii
ciclodistructive) sunt folosite de obicei atunci cand alte tratamente, inclusiv alte tratamente
chirurgicale, au esuat. Efectuarea mai multor astfel de interventii de-a lungul timpului poate duce
la distrugerea unei portiuni prea mari din corpii ciliari, astfel incat se secreta o cantitate prea
mica de umoare apoasa. Aceasta poate duce la inmuierea globului ocular determinand
opacifierea cristalinului (cataracta).
Alte tratamente
Sus
Tratamentul laser se bazeaza pe utilizarea luminii tip laser in locul instrumentelor chirurgicale
clasice si poate fi utilizat in cazul anumitor persoane suferind de glaucom.
Tratamentul laser poate fi folosit pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis inainte ca
tratamentul medicamentos sa fie incercat. Intr-un studiu efectuat pe un numar mare de persoane,
cei ce au avut glaucom cu unghi deschis, au fost tratati fie cu laser fie cu medicamente.
Rezultatele studiului au aratat ca cei ce au primit tratament laser:
- au avut presiuni mai mici intraoculare. De asemenea au suferit o pierdere mai redusa a vederii
pe o perioada de 3,5 ani comparativ cu cei tratati medicamentos
- erau mai putin probabil sa necesite medicatie multipla pentru controlul PIO.
Din nefericire, nu toate persoanele tratate cu laser prezinta o PIO redusa in urma tratamentului.
Pentru anumite persoane, aceasta PIO scazuta se mentine doar pentru cativa ani. Altii pot
prezenta o crestere a PIO. Anumite tipuri de glaucom cu unghi deschis raspund mai bine la
tratamentul laser decat altele.
Glaucomul determina orbire prin distrugerea celulelor nervoase dispuse in partea posterioara a
globului ocular si se produce adesea fara o crestere PIO. Multi medici considera ca glaucomul
este o boala neurodegenerativa, mai degraba decat o boala determinata doar de o PIO crescuta.
Acest lucru are o importanta majora in conditiile in care tratamentele viitoare vor putea proteja
celulele nervoase de la nivel ocular de efectele glaucomului (terapie neuroprotectiva). Astfel de
terapii sunt in testare, dar nici una nu s-a dovedit pana acum sigura si eficienta in tratamentul
glaucomului.
In conditiile in care glaucomul nu poate fi vindecat iar tratamentul nu previne in toate cazurile
evolutia pierderii vederii, persoanele suferind de aceasta boala pot fi tentate sa incerce terapiile
alternative, precum acupunctura sau marijuana. Anumite terapii alternative sau complementare
au fost testate in glaucom, insa majoritatea nu au fost studiate si nici nu a fost demonstrata
eficacitatea acestora. Anumite astfel de terapii alternative pentru tratamentul glaucomului pot
ficostisitoare si consumatoare de timp, cateva pot fi chiar periculoase pentru sanatate.
Optiuni terapeutice
Sus
Tratamentul laser pentru cresterea drenajului lichidului de la nivel ocular
Tratamentul laser pentru cresterea drenajului de la nivel ocular implica interventia la nivelul
unghiurilor de drenaj ale umorii apoase. Aceste interventii sunt utilizate pentru tratamentul
glaucomului cu unghi deschis sau a glaucomului cu unghi inchis cronic
Trabeculoplastia laser
Sclerostomia laser
Tratamentul laser pentru prevenirea inchiderii unghiului de drenaj
Tratamentul laser pentru prevenirea unghiului de drenaj implica efectuarea unei noi deschizaturi
la nivelul irisului ce permite curgerea lichidului prin ochi. Aceasta interventie este utilizata
pentru tratamentul atacului acut de glaucom cu unghi inchis si poate preveni aparitia
glaucomului cu unghi inchis la persoanele cu unghiuri de drenaj inguste.
Iridotomie laser
Tratamentul laser pentru scaderea cantitatii de lichid secretata la nivel ocular
Atunci cand alte interventii chirurgicale esueaza in a imbunatati curgerea umorii apoase in ochi,
pot fi incercate interventiile pentru distrugerea corpilor ciliari. Aceste interventii sunt utilizate si
in cazul formarii de tesut cicatriceal in urma interventiei chirurgicale.
Distrugerea corpilor ciliari reduce cantitatea de lichid secretata la nivel ocular, reducandu-se
astfel PIO. Interventiile pentru scaderea cantitatii de umoare apoasa secretata sunt utilizate doar
la pacientii cu glaucom sever a caror situatie nu s-a imbunatatit in urma tratamentului
medicamentos sau a altor tipuri de tratamente chirurgicale. Cel mai adesea, aceasta interventie se
realizeaza fara a se patrunde in globul ocular. Totusi, in anumite situatii, o sonda introdusa in
ochi poate fi utilizata pentru tratamentul direct al corpilor ciliari.
Ciclofotocoagulare laser
De retinut!
Tratamentul laser este primul incercat atunci cand medicatia pentru glaucom nu este eficienta in
reducerea PIO. Daca terapia laser nu este eficienta, se pot tenta alte terapii chirurgicale.
Efectele anumitor terapii laser nu se mentin pe o perioada mare de timp. Repetarea terapiilor
laser, a tratamentului medicamentos sau a altor tratamente chirurgicale poate fi necesara dupa o
perioada de timp.