Suprematia Constitutiei si controlul constitutionalitatii legilor

1) Suprematia Constitutiei. Acest concept s-a impus inca de la primele constitutii nescrise (cutumiare)
explicandu-se prin aceea ca se recunoaste acestor norme constitutionale valoarea juridica cea mai mare in stat.
Aceste norme devin de la inceputnorme principii, sau norme de referinta. Prin continutul sau reglementar,
Constitutia cuprinde in general normele care reglementeaza modul legal si democratic de instituire a puterii, de
exercitare si de mentinere a acesteia. Or, puterea in stat este cea mai importanta problema a conducerii politice,
pentru ca puterea da nastere dreptului. Insasi aparitia Constitutiei a fost fundamentata pe constructia politico-juridica
a unui act normativ de baza in raport cu care sa se adopte celelalte acte normative, intregul drept. Suprematia se
manifesta si prin faptul ca normele cuprinse in Constitutie nu urmaresc o reglementare in detaliu a vietii societatii, a
comportamentului uman caruia i se adreseaza de regula normele juridice ci, faptul de a crea un edificiu, o coloana
vertebrala a dreptului, pe care trebuie sa o respecte mai intai autoritatile si institutiile publice atat prin adoptarea unor
legi sau altor acte normative conforme cu Constitutia cat si prin asigurarea garantiei ca normele principiale din
Constitutie vor dobandi un continut legal si formal.
Recunoscandu-i Constitutiei o pozitie supraordonata, de lege a legilor, si operatiunile procedurale de
adoptare, de modificare sau abrogare trebuie sa fie diferite in buna parte fata de celelalte legi [1]. In majoritatea
cazurilor adoptarea, revizuirea sau abrogarea Constitutiei este supusa referendumului national dupa ce Adunarea
Constituanta (Parlamentului) a adoptat textul.
Ca lege fundamentala, Constitutia trebuie sa se situeze deasupra celorlalte legi al caror continut este
obligatoriu subsumat ei. Constitutia obliga autoritatea suprema de legiferare sa adopte legi conforme continutului sau.
In caz contrar, aceasta autoritate nu-si respecta competenta, si prin urmare, legea va fi declarata neconstitutionala,
ceea ce echivaleaza cu nulitatea actului normativ neconstitutional. Fireste, orice persoana care ia la cunostinta ca o
lege a fost declarata neconstitutionala nu va mai respecta acea lege, nulitatea avand de regula efect retroactiv dar,
potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutie, deciziile Curtii constitutionale prin care s-au declarat neconstitutionale, legi,
ordonante sau parti ale acestora se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, devin obligatorii de la data publicarii si
sunt general obligatorii numai pentru viitor.
Aceasta dispozitie constitutionala naste o serie de probleme de ordin juridic si moral.
Problemele de ordin juridic constau in aceea ca o norma legala aparent a produs efecte in totala opozitie cu
norma constitutionala incalcata. Totusi Decizia Curtii Constitutionale prin care se constata incalcarea Legii
fundamentale catre autoritatea care a adoptat norma declarata neconstitutionala nu ar putea interveni, cu efect in
trecut, fiindca in acest mod s-ar produce un adevarat scurt circuit in raporturile juridice create cu buna credinta de
catre subiectii acestora. Problema de ordin moral rezida in faptul ca emitentul actului neconstitutional a dat dovada
de o usurinta inacceptabila in ceea ce priveste respectarea legii fundamentale, si ar trebui sa existe reguli de
responsabilitate in ..
2) Controlul constitutionalitatii legilor
Garantia mentinerii suprematiei Constitutiei in cadrul sistemului juridic al statului se asigura prin instituirea
controlului de constitutionalitatepentru legi si alte acte normative cu continut de reglementare primara. In drept,
notiunea de lege are doua sensuri: sensul restrans, de lege ca act juridic al Parlamentului, si sensul
larg desemnand orice alta reglementare a unor relatii sociale de catre o autoritate publica competenta.
Din perspectiva controlului de constitutionalitate, avem in vedere in primul rand controlul asupra legilor
acte juridice adoptate de Parlament ca, unica autoritate legiuitoare a tarii, cat si alte acte juridice normative ale
Parlamentului hotarari, regulamente sau acte de reglementare primara ale Guvernului ordonantele adoptate in
cadrul procedurii de delegare legislativa expresa si ordonantele de urgenta care pot fi adoptate in situatii
extraordinare, apreciate ca atare de catre Guvern, care se supun aprobarii Parlamentului. Recunoasterea posibilitatii
Guvernului de adoptare a unor ordonante de urgenta prin care se realizeaza reglementarea normativa care trebuie
sa fie conforma Constitutiei, reprezinta si o garantie a celeritatii procesului legislativ, pentru ca ordonantele de
urgenta trebuie supuse aprobarii Parlamentului intr-un interval de timp scurt - ( in cinci zile de la intrarea in vigoare a
ordonantei de urgenta, daca Parlamentul nu se afla in sesiune el va fi convocat, pentru a dezbate si aproba
ordonanta de urgenta).
Prin instituirea controlului constitutionalitatii legilor se asigura garantarea suprematiei Constitutiei in
conditiile in care opozitia parlamentara are posibilitatea sa sesizeze autoritatea de jurisdictie constitutionala (la noi
Curtea Constitutionala) daca in cadrul procedurii de adoptare a unei legi s-a opus adoptarii legii ori amendamentele
propuse de ea au fost nesocotite de majoritatea parlamentara[2], ceea ce ar fi condus la incalcarea unor norme
constitutionale incidente in raport cu obiectul de reglementare ce este contestat.
Suprematia Constitutiei trebuie respectata de toate autoritatile publice, iar in procesul de legiferare de catre
Parlament este necesara o analiza temeinica, logico-juridica, a continutului reglementarii ce se doreste cu dispozitia
din Constitutie pe care legiuitorul o dezvolta in detaliu prin lege, tinand seama si de evolutia realitatilor sociale de la
momentul adoptarii Constitutiei pana la momentul adoptarii unei legi. In acest mod se asigura un cadru normativ,
legal si constitutional si in concordanta cu cerintele societatii la un moment dat.
In caz contrar Parlamentul ar deveni sclavul neadoptat al Constitutiei. Poate cel mai bun exemplu il gasim in
sistemul juridic american, care se dezvolta continuu in baza unei Constitutii de peste 200 de ani si se adapteaza
acelei constitutii.



[1] Spre exemplu, este necesara o majoritate calificata de doua treimi pentru adoptare sau pentru revizuire ori, o
majoritate de trei patrimi atunci cand intre textul adoptat de o Camera sau alta exista diferentieri si trebuie procedat la
o mediere pentru un text comun.
[2] Institutia controlului constitutionalitatii legilor s-a impus la putin timp dupa nasterea fenomenului de Constitutie. In
S.U.A., controlul constitutionalitatii s-a impus fara a exista o autoritate special creata ci acesta a fost realizat de catre
Curtea Suprema Federala care si-a atribuit singura acest drept in cadrul unei proceduri judiciare si s-a declansat
dupa alegerile din 1800. Pentru detalii, a se vedea si I. Muraru, E.S. Tanasescu, op.cit., pag. 71; Victor Duculescu,
Georgeta Duculescu, Constanta Calinoiu, Drept constitutional comparat, editia a II-a, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1999,
pag. 83.