Sunteți pe pagina 1din 1

Problema timpului la Eminescu

supratema operei eminesciene i apare n mai toate poeziile


modaliti de manifestare :

1. transfigurare liric a ideii de timp prin utilizarea unor lexeme ca sara, noaptea,
luna, soarele, luceafr, stele lexeme care puncteaz un anumit moment al zilei
sau nopii, avnd o anumit ncrctur semantic
2. teoretizarea liric a ideii de timp, aceasta nsemnnd c poetul trateaz ntr-un mod liric
o ipostaz tiinific, filozofic, legat de ideea de timp. n asemenea cazuri apar lexeme
ca vreme , timp, haos.
Timpul este bivalent, la Eminescu pstrndu-se aceast caracteristic :
timp universal = etern, imuabil, infinit
timp individual (parte infim a timpului universal)
obiectiv = limitat, msurabil, ireversibil ;
subiectiv = reversibil prin anamnez