Peisajul

Concept actual multidisciplinar

IDEALUL SAU FRUMOSUL
Frumosul in peisaj

Se spune despre peisaj ca este "ceea ce vezi",un spatiu pe care-l poti "imbratisa
cu privirea",o "imagine",o stare creata in interiorul mintii tale,o semnificatie pentru
fiecare persoana in parte. Insa ce ne face sa spunem despre un peisaj ca e frumos
sau urat?Care ar fi idealul,ce ansamblu de elemente ne-ar face sa consideram un
peisaj perfect?

Se zice ca frumusetea este in ochii privitorului...nimic mai corect...fiecare persoana
priveste in modul ei,fiecare dintre noi are preferinte diferite pentru ca fiecare om este
diferit.Insa care ar fi standardul?Ce ar bucura privirile unei intregi mase de oameni?
Inca din antichitate,omenirea a cautat teorii cu privire la conceptul de frumos,ce
este placut privirii si ce nu.
Acest concept tinde sa fie schimbator.....oamenii evolueaza,parerile se
schimba,standardele se schimba.Ne putem gandi la cel mai elocvent exemplu:in ce
mod o femeie era considerata frumoasa in jurul anilor 70,si cum e placuta privirii in
zilele noastre,totul e schimbat,de la gesturi,comportament,limbaj pana la
vestimentatie sau coafura


.
Insa fiecare generatie,desi fara succes,a cautat idealul,utopia,ce anume ne-ar
putea face fericiti si impresionati in aceeasi maniera.
Pana in secolul V i.Hr. ,pana cand Atena nu a devenit centru cultural,politic si
economic al intregii Grecii,conceptul de frumos nu era bine definit.Frumosul era
considerat ca loialitate,sinceritate,adevar.Artisti din intreaga lume(pictori,sculptori) au
inceput sa contureze anumite caracteristici pe care,daca un element le avea,era
considerat "frumos".
Filosofii greci au fost unii dintre primii oameni care si-au pus aceasta intrebare:ce
anume e considerat frumos?
Spre exemplu,Platon,din dorinta de a atinge idealul,utopicul,a creat "proportiile de
aur",in conceptia lui,un chip uman era frumos daca latimea chipului egala doua treimi
din lungimea lui,iar acest chip trebuia sa fie perfect simetric.
Oameni de stiinta,in zilele noastre,au constatat ca omul este atras de simetrie.Sau
omul este atras de ceea ce priveste atunci cand descopera o regula in acel
ansamblu




Si cu toate acestea,suntem diferiti.Spre exemplu,privim un scaun,dar,in conceptia lui
Platon,privim copia ideii de scaun,o imagine mentala creata de fiecare dintre noi
pentru acel obiect,imagine creata in functie de educatia si dezvoltarea
fiecaruia,modalitatea in care fiecare dintre noi si-a modelat mintea,pe ce anume se
pune valoare si pe ce anume nu.
In contrast cu frumosul ar fi uratul.Un concept ce este la fel de greu de definit.
Acest considerent al nostru,conceptia de urat,este,teoretic,un fel de mecanism de
atoaparare cu care ne nastem,si care,pe masura ce evoluam,se schimba.Acest
mecanism,de obicei,ne apara de daunatori si pericole.Probabil consideram urat
culorile violente,amenintatoare,zgomotele prea puternice,sau un miros ce ne
irita,ceva ce ne provoaca cele cinci simturi intr-un mod prea brutal,putand
spune,chiar dureros.Dar asa cum au facut-o si simbolistii,putem descoperi frumosul
si in urat.Sunt de parere ca fiecare dintre noi,cel putin odata in viata,a fost atras in
mod inexplicabil de ceva ce,pentru multi,ar putea fi considerat urat:o cladire
darapanata,un peisaj monocrom si intunecat,un obiect rupt,in conceptia ta,rupt intr-
un mod "frumos".Este modalitatea prin care fiecare isi proiecteaza in minte ceea ce
vede,toleranta fiecaruia la anumite excitari ale simturilor.Nu stiu daca vreunul dintre
noi ar putea defini ce este un peisaj "frumos".Poate ca mie imi place sa vad totul
multicolor,poate ca altuia ii place sa vada totul verde.

Spre exemplu: preferinta culorilor.Mie imi place albastru,tie iti place rosu,dar de ce
ne plac aceste culori?Culoarea albastru o cunoastem amandoi la fel,asa am invatat
despre ea,asa ii stim denumirea,dar poate eu o vad intr-un anumit mod,ce-mi


incanta simturile,poate tu o vezi in alt mod, pentru tine fiind prea brutala.Poate din
perspectiva mea,tu vezi albastru ca fiind verde.Fiecare preferinta se contureaza in
creierul privitorului,depinzand de toleranta fiecaruia,de educatia fiecaruia,modalitatea
prin care i s-a intiparit in minte ca un lucru este bun sau rau,i-a placut senzatia
respectiva sau nu.

Da,putem spune despre un peisaj ca este "frumos" daca este ordonat,are o
regula,poate simetrie.Insa cat de frumos l-am considera? Acest fapt imi accentueaza
si mai mult ideea ca" frumusetea este in ochiul privitorului".Frumosul este stric legat
de emotiile pe care ti le trezesc anumite elemente.Pot spune chiar ca frumosul este
,defapt,emotie.Un anumit loc iti trezeste o stare, de exemplu,iti aminteste de ceva
placut din trecut,construiesti asocieri in mintea ta,alt loc il consideri urat doar pentru
ca acolo ti s-a intamplat ceva ce ti-a excitat simturile intr-un mod brutal si violent.
Si din toate acestea,reiese,evident,ca nu putem fi de acord cu totii depre un
element ca fiind frumos sau urat.Doar daca am avut cu toti aceleasi trairi si emotii
legate de acel element,ceea ce ar fi imposibil.
Desigur,pot exista mase de oameni care au considerente similare,oarecum
apropiate intre ele,ceea ce face ca un alt element sa fie creat:standardul;o linie de
baza,un punct de plecare.Spre exemplu,este imposibil sa nu-ti placa sa mergi
incaltat,sau sa porti manusi iarna.Asa ai fost educat,bine-inteles oamenii evoluand
au descoperit aceste standarde si le-au ridicat din ce in ce mai mult cu scopul de a
simplifica viata si a crea un minim de comfort si placere,de a crea "frumosul".
Standardul simbolizeaza un element de plecare,o linie de baza ,pe care toti
oamenii ar trebui sa o cunoasca si de la care ar trebui sa evolueze.
Asadar,pentru a stabili ce inseamna frumusetea unui peisaj,ar trebui sa gasim
peisajul standard,linia de baza,o stare conventionala de referinta la care se
raporteaza alte stari.
Deci,ce ne face pe noi sa ne bucuram de un peisaj in aceeasi masura?
Frumosul inseamna a placea ceva,a placea inseamna dragoste,dragostea de un
anumit lucru.Acest element este in stransa legatura cu estetica.Defapt,privit intr-un


mod obiectiv,frumosul inseamna estetic. Termenul "estetica" i are originea n
termenul grecesc aistheton nsemnnd ceva capabil de a fi perceput prin intermediul
simurilor.
Acest termen al esteticii este considerat ca forma cea mai inalta de creare si
perceptare a frumosului.
Pana la urma,frumosul poate fi considerat si ca proces de creatie....fiecare dintre
noi isi creeaza imagini si conexiuni in creier,iar dupa secolul V i.Hr. aceste ganduri
au inceput sa fie transpuse in opere de arta.Asa cum un sculptor isi expune
gandurile intr-o bucata de lemn,asa un peisagist modeleaza un spatiu dupa bunul
plac,considerand frumos ceea ce face,un frumos care e modelat de propria
conceptie si educatie.
Un aspect negativ la toate cele enumerate ar fi influenta altor persoane asupra
omului,care,bineinteles,tot de educatie tine.Aceste elemente pot schimba o
persoana,fara voia ei.Apare efectul de turma.Fiecare om are tendinta de a urmari
ceea ce se intampla in jurul lui si a se adapta la situatie.Fiecare din noi este,sau,a
fost vreodata limitat de prejudecatile altora.Frumosul,in conceptia mea,il descoperi
atunci cand depasesti aceste bariere,si cel mai important,atunci cand aceasta
depasire a limitelor creeaza rezultate..Astfel,putem defini frumosul si ca proces de
implinire sufleteasca,proces ce apare odata cu evidentierea rezultatelor sau reactiilor
in propriul proces de creatie. Mintea noastra creeaza non-stop.De la vorbe scoase
pe gura la opere de arta.
Oamenii din antichitate,inainte de a cunoaste arta,vorbeau despre frumos ca
fiind intruchiparea sinceritatii,adevarului,puritatii.Daca stam sa ne gandim,si prea
multa sinceritate strica uneori.Sau sa ne gandim ca si prea multa culoare strica,prea
multa vegetatie,prea mult asfalt si beton,prea multi nori.
In principiu,ajungem la o alta vorba din popor : ceea ce e "prea mult,strica".
Observam o urma de adevar in toate aceste vorbe populare,vorbe ce au aparut
odata cu evolutia speciei noastre,pentru ca,asa cum observam,din adaptare la
mediu ajungem sa cunoastem frumosul.
Ideea ar fi ca totul trebuie sa aiba un anumit echilibru,nici prea mult,nici prea putin
din ceva,totul trebuie facut intr-o anumita armonie.Reiese faptul ca frumosul este
armonie,ceva ce ne incanta toate cele cinci simturi intr-un mod placut,nu violent.



Astfel,ideea ca suntem atrasi de simetrie poate parea mai plauzibila acum.In
simetrie regasim armonia perfecta.
Si ,desi simetria creeaza armonie,iti da senzatia de liniste si comfort,te face sa te
simti in siguranta,natura nu o evidentiaza intotdeauna.Poate fi incantatoare si ideea
de asimetrie.Asimetria unui corp uman este considerata urata,dar sa ne gandim la
asimetria unui peisaj...modalitatea prin care elementele se imbina fara a avea vreo
axa care sa-ti imparta imaginea mentala creata de tine in doua parti egale.Dar
aceasta poate fi placuta,doar daca(si ne intoarcem la ce discutam mai
sus)elementele se imbina intr-o anumita armonie,au o anumita regula in dispunerea
lor,nimic nu este aleatoriu.


Probabil ca,cel mai deranjant lucru pentru mintea umana,este acel lucru care nu
poate fi inteles,nu se poate gasi o regula,o armonie,in dispunerea elementelor.
Frumusetea apare atunci cand ,din receptarea mediului inconjurator,ti se creeaza
imagini si conexiuni in creier,te legi emotional de ceva....oricat de mic si neinsemnat
ar fi pentru altcineva,pentru tine simbolizeaza ceva.

Si totusi,in istoria omenirii,observam si alt fel de frumusete,frumusetea abstractului.
Abstractul,prin definitie,este ceva greu sau imposibil de inteles,ceva ce nu are
legatura cu vreun element pe care-l putem simti.


Realizam ca omul,de mult stiut ca o fiinta curioasa,este atras si de ceea ce nu
intelege,cautand explicatii pentru ceea ce se intampla.

Abstractul este atragator prin simplul fapt ca produce curiozitate,deoarece incerci
sa-ti formezi o viziune asupra a ceva ce nu intelegi,iar asta nu-ti aduce liniste,te
macina,te face sa-ti doresti sa gasesti o rezolvare a ceea ce se intampla.Iti doresti
sa-ti explici ceea ce simti fara a putea iar lucrul acesta,in contradictie cu ce vorbeam
mai sus(legat de simetrie si armonie),poate crea placere si frumusete.Pana la urma
tot de interpretarea fiecaruia este vorba.

Concluzia ar fi,la toate cele relatate,ca frumusetea este ceva relativ,bine-inteles
existand standarde,dar standardele nesatisfacand dorinta de implinire suprema a
omului.Frumusetea este implinire,armonie,curiozitate,contrast.Frumusetea este o
anumita emotie,stare,pe care elemente imbinate ,dupa o anumita regula sau nu,iti
creeaza iluzia unor imagini mentale. Totul tine de interpretarea personala.Prin
educatie stabilim standarde,dar frumosul il descoperim atunci cand le depasim.



Girbovan Vlad 21P