Sunteți pe pagina 1din 4

Ren Descartes

Viaa i opera

Descartes s-a nscut n La Haye n Touraine la 1596. i face studiile n
Colegiul dinLa Fleche, colegiu rezervat fiilor de nobili i n care iezuiii predau o
filosofie aristotelic,scolastic. Descartes vrea ns s nvee din marea carte a
lumii". El se angajeaz voluntar nrzboiul de 30 de ani sub comanda lui Mauriciu
de Nassau. ntr-o sear, ntr-un cantonamentdin Germania, ntr-o camer cald,
Descartes face planul viitoarei lui filosofii: aceasta constdintr-o metod nou
pentru a-i perfeciona spiritul i pentru a gsi adevrul n tiine. Dupmoartea
generalului su, Descartes renun la cariera militar. Se ntoarce la Paris
prinPolonia i Pomerania. De la Paris se duce la Roma. Lui Descartes i place s
cltoreasc.ntors n Frana, el se gndete s-i aleag o carier. Cardinalul De
BeVulle l sftuiete pentru filosofie. Descartes prsete Frana i se retrage n
Olanda, unde va sta 23 de ani,trind aproape tot timpul la ar; acolo mediteaz,
studiaz, scrie; i instaleaz un laborator ncare va face cercetrile sale de fizic. n
tot acest timp face numai cteva cltorii foarte rarela Paris. In 1637 apare
Discursul asupra Metodei care intereseaz mult lumea savant; el corespunde
nevoilor noi intelectuale ale timpului, care este stul de logica i de tiina
aristotelic. n 1641 apar nti n latinete Meditaiile Metafizice. Prin intermediul
Printelui Mersenne, prietenul lui Descartes, filosofi ca: Arnauld, Hobbes,
Gassendi i fac obieciile lor,rspunznd acestora. Descartes i precizeaz
doctrina. Apare n curnd i traducerea franceza lucrrii, revzut de Descartes.
Meditaiile cuprind concepia metafizic a lui Descartes. nOlanda el i continu
experienele sale asupra unui numr mare de fenomene naturale.Concepia sa
mecanistic asupra producerii fenomenelor naturii i atrage o acuzaie de ateist
ieste pe punctul de a fi exilat. Principiile de Filosofie cuprind, pe lng un
rezumat al ntregiidoctrine, i descrierea amnunit a ingenioaselor lui ipoteze de
explicare a unui mare numr de fenomene fizice. Rentors la Paris, Descartes este
n legtur cu toi savanii mari aitimpului. Regele Franei i ofer o pensiune. Dar
el prefer s se duc n Suedia, unde era demult n coresponden cu regina
Christina a Suediei. Este primit admirabil la Stockholm, unde moare ns peste
ase luni, n urma unei rceli.

Ontologia filosofului

El admite o substanta suprema, Dumnezeu. Sustine ca substanta suprema
este perfecta si, ca atare, exista prin sine insusi, adica isi este propria cauza.
Depinzand numai de sine, Dumnezeu poseda o libertate absoluta, fiind singura
fiinta pe deplin libera. asadar, in sensul ei cel mai general, libertatea inseamna
afirmarea a ceva prin sine, independent. In configuratia ontologiei sale trasatura
dominanta o constituie conceptia dualista, el sustine ca Dumnezeu a creat doua
substante secunde, independente una de alta: substanta materiala, cu atributul
intinderii, si substanta spirituala, cu atributul gandirii.
Descartes sustine ca Dumnezeu a creat res extensa (Substanta intinsa) ca
lume haotica, i-a stabilit legi si i-a dat un prim impuls, fara sa mai intervina ulterior
in dezvoltarea ei. Substanta intinsa sau natura corporala este identificata de
Descartes cu intinderea.
Descartes considera ca alaturi, dar nu independent de materie, o alta
dimensiune fundamentala a lucrurilor este miscarea.
Potrivit lui Descartes, miscarea este, ca si materia, o substanta secunda
pentru ca isi are izvorul in Dumnezeu. Fiind o astfel de substanta, miscarea este
invariabila, astfel ca, intreaga cantitate de miscare se conserva.

Gnoseologia filosofului

El formuleaz ideia Noi nu trebuie sa luam nimic drept adevr, c trebuie tot de
cercetat din nou de analizat din nou pentru ca s ne convingem e adevrat sau nu.
In filozofia sa, Descartes porneste de la indoiala metodica asupra tuturor
cunostintelor, asupra datelor simturilor si chiar asupra existentei lumii si accepta ca
unic fapt sigur, care trebuie sa constituie, dupa el, temeiul filozofiei si al stiintei
este cugetul, vestita teza: ,,Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist (Dubito,
ergo cogito; cogito ergo sum).
Descartes are un caracter idealist, deoarece considera ca adevar fundamental,
de la care trebuie sa porneasca intrega filozofie, existenta certa a gandirii si nu
existenta realitatii obiective. Aceasta teza a influentat idealismul de mai tarziu.
Indoiala sa a avut insa o semnificatie progresista, ascutisul ei fiind indreptat
impotriva dogmatismului scolastic.
Descartes, a fost un reprezentat de seama al rationalismului in filozofia
moderna. Pentru el, criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta
notiunilor noastre. La baza metodei sale de cunoastere, el a pus deductia, care
trebuie sa porneasca de la adevaruri clare si distincte, cunoscute nemijlocit de
ratiune. Descartes a recunoscut totusi si valoarea cunoasterii experimentale. Esena
raionalismului cartezian const n:
a) ncrederea nemrginit n valoarea procedeelor i metodei de tip
matematic;
b) total nencrederea n valoarea informaiilor senzoriale.
De reinut ns c acest raionalism nu exclude apelul la experien,
dimpotriv, experiena decide n ultim instan asupra valorii de adevr sau fals a
unei ipoteze sau aseriuni.
Descartes a adus o contributie insemnata la dezvoltarea matematicii, fizicii,
psihologiei, fiziologiei, juridicii, biologiei, medicinei si a altor stiinte . El a pus
bazele geometriei analitice prin initierea metodei sistemelor de coordonate, numite
ulterior carteziene, facand posibila aplicarea algebrei si analizei la studiul
geometriei, ceea ce a constituit o adevarata revolutie in matematica. A introdus,
printre primii, notiunea de marime variabila si aceea de functie, a descoperit legea
refractiei luminii, a formulat legea conservarii cantitatii de miscare si a emis,
primul, ideea de reflex in fiziologie, Fizica lui Descartes a avut un caracter
materialist-mecanicist; el a explicat toate fenomenele naturii prin materia in
miscare, aceasta din urma fiind conceputa numai ca deplasare in spatiu. Descartes
a extins conceptia sa materialist-mecanicista si asupra vietii organice. Pentru el
animalele sunt automate neinsufletite, omul singur fiind inzestrat cu suflet, existent
independent de corp.
Prin latura materialista a gandirii sale, ca si prin orientarea antiscolastica a
rationalismului sau, Descartes a contribuit in mare masura la progresul stiintei si
filozofiei.
n viziunea lui Descartes tiin ele toate nu sunt nimic altceva decit
nelepciunea uman , care rmne una i aceeai ntotdeauna, orict de diferite ar
fi lucrurile pe care le cerceteaz , i care nu mprumut de la ele mai mult
diversitate dect mprumut lumina Soarelui de la lu crurile pe care le
lumineaz.
Potrivit lui Descartes, principalele facultati cognitive sunt simturile care au
ca obiect fie corpurile externe cu calitatile lor primare(intindere, miscare) si
secundare, fie straile interne ale propriului corp (foame, sete); Memoria care
conserva ideile; Imaginatia care se exercita in legatura cu corpurile si lucrurile
corporale; Inteligenta (intelect, ratiune, minte) care ofera cea mai desavarsita forma
de cunoastere; Vointa care are rol important in geneza adevarului si a erorii.
Descartes argumenta ca intelectul poate ajunge la adevar in timp ce simturile si
imaginatia il pot insela pe om dar, spune el, si intelectul se poate insela atunci cand
cauta un adevar absolut indubitabil caci, spune el, ne poate excela in geniul sau. De
aici deriva motoda indoielii generalizate.
El a fost acela care a formulat conceptual despre ideile nnscute cu care n-a
fost deacord J. Locke. Ca s fii geniu n filosofie, matematic sau fizic trebuie s
te nati deja cu anumite idei, cunotine , El mai susine c Ceva nu poate izvor
din nimic.

S-ar putea să vă placă și