Harry Morin

Harry Morin
Răspunzând
musulmanilor
Traducere loana-Carmen Guşatu
Ciprian Bozdog
KRAFT Media Publishing
Constanţa
2005 '
Titlul original în limba engleză: Responding to Muslims
Copyright ©CMM, Springfieid, Missouri, Statele Unite ale Americii
Copyri ght © 2005 KRAFT Media Publishing
Pentru prezenta ediţie toate drepturile sunt rezervate
Editurii KRAFT Media Publishing.
Nici o parte a acestei publicaţii nu poate fi
reprodusă, copiată sau transmisă prin orice fel de mijloace:
electronice, mecanice, fotocopiere, înregistrare şi/sau scanare,
fără permisiunea prealabilă a Editurii.
Pentru informaţii şi comenzi:
CP 1270 telefon: 0721 238 328
90 0006 Constanţa email: comenzi@kraftmedia.ro
Unde nu sunt specificate, versetele biblice folosite sunt citate din
versiunea Cornilescu a Sfintei Scripturi.
Versetele coranice sunt dia Coranul cel Sfânt [şi traducerea sensurilor în limba română],
volum editat de Liga Islamică şi Culturală din România, ediţia a ll-a, Editura Islam, 1999.
© Toate drepturile rezervate.
Comentariile la anumite versete coranice sunt citate din
The Holy Qur'an: Translation and Comentary by A. YusufAli (Ediţia a ll-a, 1977),
tradus în româneşte Coranul cel Sfânt: Traducere şi Comentarii.
Ediţia I.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MORIN, HARRY
Răspunzând musulmanilor / Harry Morin ; trad.: Ioana
Carmen Guşatu, Ciprian Bozdog. - Constanţa: Kraft Media
Publishing, 2003
ISBN 973-86235-3-7
I. Guşatu, Ioana Carmen (trad.)
II. Bozdog, Ciprian (trad.)
297.18
Traducerea: loana-Carmen Guşatu şi Ciprian Bozdog
Editarea & Tehnoredactarea: Ciprian Bozdog
Corectarea: Victoria Bozdog şi Corina lonescu
Coperta: KRAFT Media Publishing [...puterea paginii tipărite]
ISBN 973-86235-3-7
Cuprins
Introducere
Afirmaţiile musulmanilor ______________
1. Coranul a venit sa înlocuiască Biblia
11
2.
3.
4.
5.
6.
7.
Pasaje din Biblie au fost schimbate _______
Numele lui Muhammad a fost scos din Biblie
Muhammad a fost un profet ca Moise_____
Ismael ar fi trebuit să fie jertfa lui Avraatn
Musulmanilor nu li se cere să citească Biblia
Biblia nu este demnă de încredere—
Pierderea manuscriselor originale_________
8. Biblia este coruptă—Discrepanţe numerice ___
9. Muhammad a venit să întemeieze o nouă religie
10. Isus a fost profet doar în Israel ___________
11. Isus nu a fost decât un simplu profet________
12. Creştinii se închină la trei dumnezei ________
13. Isus nu este Dumnezeu ___________________
14. Isus nu este „Fiul lui Dumnezeu"____________
15. Isus nu ar trebui să primească închinarea
16. Isus nu a fost crucificat______________
24
25
27
28
34
39
42
44
47
17. A mânca porc este împotriva Legii ________________55
18. Evanghelia lui Barnaba este adevărata Evanghelie ____59
Anexă _______________________________________
A. Termeni / Nume / Expresii islamice_________
B. Asemănări între cultura biblică şi cea islamică
69
69
70
Introducere
S-a spus că una dintre cele mai mari treziri ce au avut loc în
ultimele câteva decenii n-a fost printre adepţii creştinismului, ci,
mai degrabă, printre practicanţii islamului. Pe lângă creştinism,
islamul este singura religie ce se răspândeşte cu înflăcărare
misionară. Nu este un secret faptul că scopul final al celor ce
propagă islamul este de a converti întreaga lume. Fiecare musulman
este obligat să "invite" non-musulmani să îmbrăţişeze învăţăturile
profetului său, Muhammad şi să urmeze doctrinele religiei sale.
Această invitaţie pentru străini se numeşte dawah.
Din nefericire, unii musulmani, deşi nu toţi, au fost mânaţi de
această trezire înflăcărată să atace cu răutate creştinismul şi
învăţăturile lui sperând să dovedească superioritatea islamului. Cu
siguranţă invitaţia lor nu este politicoasă. Asemenea metode brutale
împotriva învăţăturilor şi tradiţiilor sacre ale altei persoane pot
crea animozităţi şi frământări comune. Trebuie să recunoaştem
faptul că unii creştini insensibili s-au făcut vinovaţi de acelaşi lucru!
Cei cu un duh diferit de al lui Hristos au fost cunoscuţi pentru
defăimarea profetului islamului şi insultarea atât a culturii cât şi a
tradiţiei islamice. Acest lucru nu este nou în istoria musulmanilor.
Chiar în timpul lui Muhammad se pare că au fost aşa numiţii creştini
care batjocoreau credinţa islamică. împotriva acestora, Coranul a
făcut o avertizare gravă:
O, voi cei care credeţi! Nu-i luaţi pe iudei şi pe creştini ca aliaţi!...
nu-i luaţi ca aliaţi pe aceia care au luat religia voastră în
derâdere şi în bătaie de joc.
Surat Al-Ma'ida (5):51,57
Cu excepţia versetului de mai sus adresat atât iudeilor cât şi
creştinilor, care se poate să fi fost nepoliticoşi şi insensibili la
sentimentele lui Muhammad, merită remarcai faptul că Coranul are
câteva lucruri pozitive de spus despre creştini. Acestea nu se aplică
creştinilor nominali, ci mai degrabă adevăraţilor urmaşi ai lui
Hristos. Observaţi următoarele descrieri coranice:
...după cum vei găsi că cer mai prietenoşi faţă de cei ce cred sunt
aceia care spun: "Noi suntem creştini". Şi asta pentru că printre ei
se află preoţi şi călugări şi pentru că ei nu sunt semeţi.
Surat Al-Ma'ida (5):82
Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, Ie-a zis: "Cine sunt
sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?" Apostolii au răspuns: "Noi
suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem Tn Allah şi fă
mărturie că noi [lui Allah] Ii suntem supuşi [musulmani]! Doamne! Noi
credem Tn ceea ce Tu ai pogorât şi-l urmăm pe Trimis, deci scrie-ne
pe noi printre cei care fac mărturie".
Surat 'Al-'Imran(3):52-53
Şi i-au răspuns apostolii (lui Isus): "Noi suntem ajutoarele lui Allah!"
A tunci o parte dintre fiif lui Israel au crezut, în vreme ce o altă
parte nu au crezut. Şi Noi le-am dat ajutor acelora care au
crezut, împotriva duşmanului lor, şi au devenit ei biruitori.
SuratAs-Saff(61):14
[Adu-ţi aminte] când Allah a zis: "O, Isus! Eu îţi voi da o răsplată
îmbelşugată, te voi înălţa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred
şi îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred până în
ziua învierii."
Surat 'Al-'Imran(3):55
Apoi, Noi i-am făcut să meargă pe urmele lor pe trimişii Noştri şi I-
am făcut să urmeze pe Isus fiul Măriei, şi i-am dăruit lui Evanghelia,
iar în inimile celor care l-au urmat am pus Milă şi Indurare.
Surat Al-Hadid(57):27
Când te relationezi la musulmani nu ezita să îţi ceri scuze în numele
multor creştini, care intenţionat sau neintenţionat, le-au insultat
religia şi profetul. Chiar dacă s-ar putea să nu fii de acord cu toate
învăţăturile Coranului, spune musulmanului că tu eşti dintre
adevăraţii urmaşi ai lui Isus pe care Coranul îi descrie ca pe cei mai
apropiaţi musulmanilor. Fie ca faptele şi cuvintele tale să le
dovedească că şi tu crezi într-un singur Dumnezeu al lui Avraam,
Isaac şi Iacov şi că doreşti să te supui pe deplin voii Lui.
Demonstrează-i într-un mod iubitor că eşti devotat învăţării, liber
de legături lumeşti, smerit, dornic să fii ajutorul lui Dumnezeu
înzestrat cu putere spirituală asupra duşmanului, destinat să triumfi
până la sfârşit şi unul a cărui inimă este plină de compasiune şi milă
pentru toţi oamenii! Dacă poţi trăi potrivit acestor aşteptări atunci
în mod sigur vei câştiga o uşă deschisă spre inima musulmanilor.
Cu aceasta în minte, este extrem de important să accentuăm că
această carte nu a fost concepută ca un mijloc de atac sau
contraatac împotriva musulmanilor. Scopul ei nu este să asigure
material în polemici şi dispute. Aminteşte-ţi, ca adevărat slujitor al
Domnului Isus, tu trebuie să ţii cont de sfaturile versetelor:
Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau
naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să
fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă
răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că
Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului...
2 Timotei 2:23-26
Adu-le aminte... să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata
de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţade toţi oamenii.
Tit 3:1-2
Această carte este o compilare de idei şi abordări adunate din
lectura altor autori, combinată cu peste 15 ani de experienţă
personală în comunitatea islamică. Se speră ca următoarele pagini să
îi ajute pe creştinii aflaţi sub atacurile susţinute ale unor anumiţi
învăţaţi musulmani care se specializează în controverse în scopul
inducerii de îndoială şi confuzie în rândul comunităţii creştine.
Totuşi, trebuie accentuat faptul că o abordare mai bună pentru a
susţine afirmaţiile creştinismului este simpla lui trăire! Trebuie
făcut orice efort din partea adevăratului urmaş al lui Isus de a se
împrieteni cu musulmanul şi de a stabili o înţelegere a respectului
mutual. Discuţii cu atacuri şi contraatacuri verbale produc doar
pagube ce rezultă în resentimente pe termen lung. Cu mult mai bine
este să câştigi un prieten musulman şi să trăieşti înaintea lui o viaţă
de smerenie şi punere zilnică în practică a dragostei lui Hristos,
care, singură, poate înmuia o inimă împietrită şi o poate deschide
pentru adevăruri mai tnari.
într-o relaţie de prietenie şi respect reciproc, materialul acestei
cărţi poate fi folosit cu efect mai mare pentru a răspunde
întrebărilor sincere ale unui musulman conştient de multele
afirmaţii ale religiei lui, dar care caută cu sinceritate să afle
adevărul! Un astfel de schimb deschis de credinţe poate conduce
sigur pe prietenul musulman către o dorinţă mai adâncă pentru
adevărurile Bibliei şi în final către o dorinţă mai adâncă pentru
adevărul mântuirii în Isus Mesia.
Adevăraţii urmaşi ai lui Isus nu au fost niciodată trimişi să poarte
armele nici într-un război militar nici într-un război verbal. In
schimb, au fost trimişi să renunţe la scopurile lor lumeşti şi să ducă
mesajul Evangheliei întregii lumi. Ca slujitori ai lui Dumnezeu
misiunea lor este să descopere dragostea lui Hristos şi să predice
mântuirea şi iertarea păcatelor în numele Lui. Ei nu ar trebui să
condamne. Mai degrabă, ca ambasadori ai lui Hristos, trebuie să
proclame mesajul împăcării prin care oamenii să facă pace cu
Dumnezeu şi unul cu celălalt! Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze
acest efort nobil.
io
Afirmaţiile musulmanilor
1. Coranul a venit să înlocuiască Biblia
Mulţi musulmani susţin că Coranul, Cartea Sfântă a islamului, a venit
să înlocuiască cărţile sfinte ale evreilor şi ale creştinilor, cuprinse în
Biblie pentru că au fost corupte, modificate, învechite sau pierdute.
Totuşi, Coranul însuşi nu spune aşa ceva. In schimb, declară că a
fost trimis să confirme revelaţiile anterioare. Ar trebui înţeles că
dacă ceva este de confirmat, atunci acel ce\/a este de o importanţă
extremă, în special dacă Dumnezeu face confirmarea! Observaţi
acum următoarele referinţe în care Coranul spune că nu a venit să
corecteze, sa înlocuiască, să anuleze, să modifice sau să nimicească;
a venit să CONFIRME. Ce a fost atât de important în legătură cu
aceste revelaţii anterioare care sunt acum conţinute în Biblie? De
ce spune Coranul că a venit să le confirme şi să le apere? Chiar el ne
dă răspunsul. Ne spune că revelaţiile anterioare au fost trimise
omenirii ca avertizare, înţelegere, binecuvântare, călăuzire şi
lumină—şi, bineînţeles, această lumină este singura care poate
conduce lumea dinspre întunericul păcatului înspre splendoarea
mântuirii şi vieţii veşnice. Iată mărturiile Coranului:
Credeţi Tn ceea ce v-am dezvăluit, întărind ceea ce voi aveţi...
Surat Al-Baqara(2):41
Şi când Ie-a venit Cartea de la Allah (Coranul), Tntărind-o pe cea pe
care o aveau ei...
... // ei se leapădă de ceea ce a venit mai apoi—şi care este Adevărul
ce întăreşte ceea ce au ei!
11
Şi când a venit la ei un trimis al lui Allah (Muhammad), întărind ceea
ce ei aveau...
însă mai înainte de el (Coran) a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar
şi ca îndurare, iar aceasta este o Carte care întăreşte în limba
arabă...
Surat Al-'Ahqaf(46):12
Această Carte binecuvântată, pe care Noi am pogorât-o, întăreşte
ceea ce exista deja înaintea ei.
Surat Al-'An'am(6):92
Iar ţie, [Muhammad], ţi-am trimis Cartea cu Adevărul (Coranul),
întărind Scriptura de dinaintea ei şi întrecând-o pe ea.
Surat Al-Ma'ida(5):48
încă o dată, este extrem de important pentru musulman să
realizeze că revelaţiile despre care se vorbeşte mai sus sunt
aceleaşi cu cele găsite în Biblie. Ele sunt Semne de la Dumnezeu şi,
ca atare, trebuie să fie acceptate prin credinţă. Coranul este clar în
legătură cu aceasta'-
Cei care nu cred în semnele lui Allah vor avea parte de pedeapsă
aspră. Allah este A totputernic [Aziz]şi bătător de pedeapsă.
Surat Al-Imran(3):4
Aceia care socotesc mincinoase Cartea şi cele cu care i-am trimis pe
trimişii Noştri vor şti [în curând], când cătuşele şi lanţurile vor fi pe
gâtul lor şi vor fi ei traşi în apa clocotită şi apoi vor arde în Foc.
Surat Ghaf ir(40):70-72
12
2. Pasaje din Biblie au fost schimbate
Coranul nu îi acuza în nici un loc pe creştini de schimbarea cuvintelor
scrise în Cărţile Sfinte ale evreilor şi creştinilor. El doar îi acuză
pe Oamenii Cărţii de tahrif— schimbarea înţelesului din cauza limbii
lor şi păstrarea secretă a altor porţiuni de Scriptură.
Printre ei sunt unii care stâlcesc Cartea cu limbile lor...
Surat Al-Imran(3):78
Cei ce pretind că Scripturile au fost modificate trebuie să ofere
adevăratul text pentru a arăta ce anume a fost schimbat. Cea mai
frecventă 'încercare a fost Evanghelia lui Barnaba. Totuşi, aceasia
s-a dovedit a fi stânjenitoare întrucât conţine multe contradicţii
faţă de Coran. Deşi există diferite interpretări în manuscrisele
timpurii ale Bibliei, nu este nimic care să indice schimbări deliberate
pentru a falsifica doctrina. De asemenea, existenţa diferitelor
interpretări este adevărată despre Coran.
Dacă se are în vedere o asemenea acuzaţie despre modificarea
Bibliei, atunci trebuie puse următoarele întrebări:
întrebarea 1:
Cine a schimbat Scripturile?
S-a afirmat adesea că evreii şi creştinii au modificat împreună
Scripturile pentru a împiedica răspândirea islamului. Dar aceasia e
foarte puţin probabil întrucât evreii şi creştinii diferă considerabil.
Au zis iudeii: „Creştinii nu au nici un temei!" Şi au zis creştinii:
„Iudeii nu au nici un temei!" Şi totuşi ei citesc Scriptura.
Dacă Scripturile au fost schimbate pentru a modifica doctrina, cu
siguranţă cineva ar fi protestat, întrucât existau multe partide atât
13
în iudaism cât şi în creştinism. Totuşi nu se găseşte nici o menţiune
despre o asemenea acuzaţie în istoria Bisericii. Acuzaţiile au fost că
Scriptura a fost interpretată în mod greşit şi nu că a fost
modificată.
Isus niciodată nu i-a acuzat pe iudei de modificarea Scripturilor; în
schimb El Ie-a atras atenţia asupra persoanei lor. Dacă ar fi fost
făcute schimbări, în mod sigur Isus le-ar fi expus. In timpul lui
Muhammad creştinii adevăraţi dintre abisinienii instruiţi şi prietenii
musulmanilor ar fi expus de asemenea orice încercare de schimbare
a Scripturilor.
... vei găsi că cei mai prietenoşi faţă de cei ce cred sunt aceia care
spun: „Noi suntem creştini." `Şi asta pentru că printre ei se află
preoţi şi călugări şi pen tru că ei nu sunt semeţi.
Surat Al-MaTda(5):82
întrebarea 2:
Când se presupune că ar fi fost modificate Scripturile?
bacă Scripturile evreilor şi creştinilor au fost modificate înainte de
moartea lui Muhammad, cu siguranţă el nu ar fi fost însărcinat de
Dumnezeu să relateze următoarele:
Cred în toate scripturile (oamenilor Cărţii).
Surat Aş-Şura(42):15
Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce a
fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacovşi seminţiilor;
în ceea ce Ie-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce Ie-a fost
dat (tuturor) profeţilor de către domnul lor. Noi nu facem
deosebire între ei!
14
O, oameni ai Cărţii! Voi nu vă sprijiniţi pe nimic, până ce nu veţi
împlini Tora şi Evanghelia şi ceea ce vi s-a trimis de către Domnul
vostru!
Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis în ea!
Şi l-am trimis Noi, după ei, pe Isus, fiul Măriei, întărind Tora care
se afla dinaintea lui şi i-am dat lui Evanghelia, în care este călăuzire
şi lumină, întărind Tora.
Iar dacă tu (Muhammad) ai îndoială asupra celor pe care ţi le-am
trimis, atunci întreabă-ipe cei (oamenii Cărţii) care au citit Cartea
revelată mai înainte de tine.
Surat Yunus(10):94
Şi când Ie-a venit Cartea (Coranul) de la Allah, întărind-o pe cea pe
care o aveau ei......şi ei se leapădă de ceea ce a venit mai apoi - şi
care este Adevărul ce întăreşte ceea ce au ei... Şi când a venit la ei
un trimis al lui Allah, întărind ceea ce aveau ei...
Surat Al-Baqara(2):89,91,101
Observaţi în referinţele de mai sus, ca şi în altele, expresia
„întărind ceea ce aveau ei". Aceste versete spun clar că Coranul a
venit să confirme Scripturile anterioare, nu să le corecteze sau să
le înlocuiască, aşa cum mulţi musulmani ar vrea ca noi să credem! In
nici un loc Coranul nu spune că a venit să salveze comunitatea
creştinilor de coruperea, modificarea sau dispariţia Cărţilor Sfinte
anterioare, şi anume Tawrat-u\ (scrierile lui Moise ) şi Incif-u\ (Noul
Testament).
Este foarte greu de crezut că Scripturile ar fi putut fi modificate
după moartea lui Muhammad datorită următoarelor motive:
15
în 600 d.H., creştinismul se răspândise în Asia, Africa şi Europa. Nu
există nici o dovadă a unui conciliu mondial care să se reunească cu
scopul de a modifica Scripturile.
întrucât musulmanii venerează Cărţile Sfinte, convertiţii de la
iudaism şi creştinism ar fi reţinut adevăratele texte; totuşi, aceste
texte nu mai pot fi găsite.
Există manuscrise încă din secolele al IV-lea, al V-lea (Muhammad s-
a născut în secolul al Vl-lea). Aceste manuscrise se apropie de
traducerile Scripturii din ziua de azi şi orice versiuni diferite pot fi
observate.
întrebarea 3:
Cum au fost schimbate?
Odată ce iudaismul şi creştinismul s-au răspândit în toată lumea, ar
fi fost imposibil pentru cineva să adune din toate bisericile,
sinagogile, bibliotecile, şcolile şi casele toate Cărţile Sfinte,
manuscrisele şi scrierile ce conţineau referinţe scripturale, să facă
modificările iar apoi sa le înapoieze pe toate fără ca acest lucru să
nu fie cunoscut.
Cuvântul Domnului tău a fost plin de adevăr şi de dreptate. Nu este
nimeni care să schimbe cuvintele Sale.
Cuvintele lui Allah (nu vor cunoaşte) nici o schimbare.
Surat Yunus(10):64
Dacă musulmanii folosesc aceste versete pentru a susţine că
Dumnezeu a fost capabil să protejeze Coranul de orice falsificare,
atunci ei ar trebui să creadă că Dumnezeu este destul de puternic
să ocrotească la fel de bine şi Cărţile Sfinte anterioare!
16
3. Numele lui Muhammad a fost scos din Biblie
Mulţi musulmani 'încearcă să discrediteze validitatea Bibliei pentru
că nu există un singur verset care să facă menţiune la Muhammad.
Ei se aşteaptă să găsească numele lui Muhammad în Scripturile
evreilor şi creştinilor datorită acestor două versete ce se găsesc în
cartea lor sfântă, Coranul:
Şi adu-ţi aminte când Isus, fiul Măriei, a spus: „O, fii ai lui Israel!
Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi
vestind un trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad!"
Surat As-Saff(61):6
Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat
(Muhammad) despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El
le porunceşte ceea ce este bine şi îi opreşte de la ceea ce este urât.
Surat Al-'A'Raf(7):157
Musulmanii mai educaţi ştiu din cercetări că manuscrisele timpurii
ale Bibliei datând din perioada de după Muhammad sunt la fel cu
cele anterioare vieţii lui Muhammad. De aceea acuzaf\a că Biblia a
fost modificată prin înlăturarea numelui lui Muhammad este
nefondată. Oricum, ei continuă să susţină că, chiar dacă numele
Muhammad nu este menţionat explicit, sunt totuşi referinţe în
Biblie care indică spre el, confirmând în acest fel profeţia şi
misiunea lui pentru toată omenirea, incluzând încercarea de a-i
convinge pe creştini că şi ei trebuie să-l urmeze pe Muhammad şi
islamul, religia pe care el a venit să o desăvârşească.
Referitor la versetul coranic de mai sus care spune că Isus aducea
veşti îmbucurătoare despre un trimis ce va veni după El şi al cărui
nume este Ahmad, mulţi învăţaţi care au cercetat Biblia vizând
numele lui Muhammad pretind că versetele din evanghelia lui Ioan
privitoare la Duhul Sfânt sunt de fapt profeţii despre Muhammad.
Exemple sunt: Ioan 14:16; 15:26 şi 16:7. Cuvântul grecesc original
17
parakletos în aceste versete este redat cu „mângâietor", „avocat"
sau „sfătuitor" în diferite traduceri englezeşti. Unii învăţaţi
musulmani susţin că cuvântul original grec a fost scris de la început
într-un mod greşit şi ca ar fi trebuit scris paraklitos, care. este o
traducere apropiată pentru ahmad care înseamnă „vrednic de laudă".
Mai întâi ar trebui observat că cuvintele ahmad şi Muhammad suni
două lucruri diferite. „Muhammad" este un nume propriu şi înseamnă
„cel ce este vrednic de laudă". De cealaltă parte, cuvântul ahmad
este un adjectiv semnificând „vrednic de laudă". Se pare că cuvântul
ahmad nu a fost folosit ca nume propriu înainte de Muhammad. De
aceea vedem că nicăieri în Coran profetul islamului nu este numit
Ahmad. în schimb găsim numele propriu Muhammad.
Cât despre referinţele din Ioan, pasajul continuă să-l descrie pe
acest parakletos (mângâietor, avocat, apărător) ca „Duhul
adevărului" pe care lumea nu-l poate vedea, care locuieşte în inima
credincioşilor şi care va mărturisi despre Isus. Acesia este acelaşi
duh despre care vorbea Isus când îi învăţa pe ucenicii Săi.
Ci voi veţi primi o putere când se va coborî duhul Sfânt peste voi şi-
Mi veţi fi martori în Ierusalim, în ludea, în Samar ia şi până la
marginile pământului.
Faptele Apostolilor 1:8
La 50 de zile după moartea lui Isus, această promisiune despre
Duhul Sfânt a fost împlinită în vieţile ucenicilor şi s-a întâmplat
într-un mod cu totul miraculos în Ziua Cincizecimii. Descriind
măreţul eveniment, ucenicul lui Isus, Petru, a declarat:
Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai lui. Şi
acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de
la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
Faptele -Apostolilor 2:32-33
18
Din prezentarea de mai sus ar trebui să fie limpede că acest
parakletos putea fi doar Duhul lui Dumnezeu şi niciodată nu putea fi
o fiinţă umană. Mai mult, acest parakletos despre care Isus a
promis ucenicilor Lui da va veni de la Tatăl, a venit într-adevăr în
timpul vieţii ucenicilor Lui. Muhammad a venit mult după moartea
ucenicilor lui Isus—la peste 500 de ani!
De asemenea, musulmanii au cercetat Vechiul Testament, în special
Tora, cărţile lui Moise, pentru a găsi posibile referinţe despre
Muhammad. Două pasaje, cel mai des citate sunt Deuteronom
18:15,18: DOMNUL, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău,
dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el! [...] Le voi
ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele
Mele în gura lui şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.
Mulţi musulmani susţin că acest profet ce as/ea să se ridice după
Moise şi care avea sa fie ca Moise este Muhammad. Această
chestiune este abordată în următoarea secţiune.
4. Muhammad a fost un profet ca Moise
Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune
cuvintele Mele în gura lui şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.
Deuteronom 18:18
Privitor la versetul de mai sus mulţi musulmani susţin că, deoarece
Dumnezeu vorbeşte israeliţilor care sunt sămânţa lui Isaac,
expresia „dintre fraţii lor" trebuie să însemne descendenţii lui
Ismael, de vreme ce Ismael a fost fratele lui Isaac. De aceea, se
gândesc ei, „profetul ca şi Moise", despre care s-a profeţit că va
veni, poate să se refere numai la Muhammad deoarece el a fost
singurul mare profet care descinde din Ismael şi, ca Moise, a
instituit Legea lui Dumnezeu şi a făcut minuni.
19
Mai întâi ne ocupăm de expresia „dintre fraţii lor". Primim o mai
bună înţelegere a czea ce înseamnă aceasia dintr-o folosire
asemănătoare unde Dumnezeu a dat instrucţiuni israeliţilor pentru
alegerea unui împărat. Observaţi Deuteronom 17:14-15: După ce [...]
vei zice: „Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile
care mă înconjoară", să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l
va alege Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din
mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să
nu fie fratele tău.
Cu siguranţă, nici un musulman familiarizat cu practica Orientului
Mijlociu antic nu s-ar aştepta ca israeliţii să caute vreun
descendent al lui Ismael care sa le fie împărat. Mai mult, este clar
că expresia „dintre fraţii lor" pur şi simplu înseamnă un frate
israelit.
In al doilea rând, în chestiunea comparării lui Muhammad cu Moise
este important de citit Deuteronom 34:10-12. Acest pasaj face o
descriere concisă a profetului Moise şi indică ce se aştepta de la
acest viitor profet.
In Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi
cunoscut faţă în faţă. Nici unul nu poate fi pus alături de el, în ce
priveşte toate semnele şi minunile... şi în ce priveşte toate semnele
înfricoşătoare pe care Ie-a făcut Moise cu mâna tare înaintea
întregului Israel.
Din Sfintele Scripturi cunoaştem că: 1) Moise a fost un israelit; 2) a
fost cunoscut de Dumnezeu „faţa către faţă", însemnând ca
Dumnezeu i-a vorbit direct, nu printr-un intermediar; 3) el a făcut
minuni copleşitoare. Musulmanii pretind că Muhammad este
împlinirea versetului Deuteronom 18:18. Creştinii sunt convinşi ca
„profetul ca şi Moise" nu este altul decât Isus Mesia şi îşi bazează
afirmaţia potrivit următoarelor comparaţii:
20
Moise Isus Muhammad
Profetul evreilor Profetul evreilor Profetul arabilor
seminţia lui Iuda (Sura 32:3; 36:6;
(Mat. 1:3, Luca 3:33) 34:43,44)
Descoperiri directe Descoperiri directe Descoperiri
de la Dumnezeu de la Dumnezeu indirecte prin îngerul
(Sura 4:164; Exod (Ioan 12:49-50; Gabriel (Sura 2:97)
33:11) 14:10)
Minuni Minuni Nici o minune
(Sura 2:50 marea; (Sura 3:49) (Sura 6:37; 28:48)
Sura 2:57 mana) (Matei 8:27 marea;
Ioan 6:11-14 mana)
Pe lângă cele de mai sus, Noul Testament confirmă că profeţia din
Deuteronom 18:18 a fost împlinită de Mesia Isus. Citeşte Faptele
Apostolilor 3:17-26, în special versetul 22: In adevăr Moise a zis
părinţilor noştri: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre
fraţii voştri un proroc ca mine..."
In încheiere observaţi cu atenţie ce spune Surat Qasas(28):48: Dar
când Ie-a venit lor Adevărul din partea Noastră, au zis ei: „Dacă
măcar i s-ar fi trimis şi lui (Muhammad) asemenea (Semne) cu ceea
ce i-a fost trimis lui Moise!
Este evident din acest verset că potrivit până şi Coranului
Muhammad nu a fost privit ca unul ca şi Moise!
5. Ismael ar fi trebuit să fie jertfa lui Avraam
Mulţi musulmani afirmă că un indiciu al faptului că Biblia a fost
modificată pentru a discredita islamul este relatarea despre
Avraam şi porunca divină de a-şi sacrifica fiul. Cei mai mulţi
musulmani insistă asupra faptului că acest fiu a fost Ismael. Biblia,
totuşi, afirmă ca fiul a fost Isaac (Geneza 22:9; Evrei 11:17 şi Iacov
21
2:21). Există doar o referinţă în Coran care relatează acest incident
şi începe cu rugămintea lui Avraam:
Doamne, dă-mi mie pe unul dintre cei evlavioşi! Şi Noi i-am dat bună
veste despre un flăcău blând şi când (fiul său) a ajuns la vârsta la
care putea lucra împreună cu el, a zis: „O, fiul meu, am văzut în vis
că te voi jertfi. Vezi cum ţi se pare? I-a răspuns: „O, tată! Fă după
cum fi se porunceşte, căci mă vei afla pe mine—dacă va voi Al/ah—
printre cei răbdători! Şi când s-au supus amândoi şi I-a întins pe el
pe o tâmplă, am strigat Noi la el: „O, Avraam! Tu ai împlinit vedenia!
Astfel îi răsplătim noi pe cei care săvârşesc bine!" Aceasta a fost,
neîndoielnic, o încercare răzvedită. Şi l-am răscumpărat pe el
printr-o jertfă minunată.
Surat As-Saffat (37): 100-107
Observaţi cu atenţie în acest pasaj, singurul care tratează subiectul
jertfei, că numele fiului nu este dat! Pasajul indică, totuşi că acesta
a fost băiatul a cărui naştere a fost prezisă ca „vestea bună". Daca
cineva cercetează întregul Coran, nu va găsi nimic menţionat despre
naşterea lui Ismael. De fapt, foarte puţin este spus despre el şi
absolut nimic nu se spune despre identitatea mamei sale sau a fiilor
săi. Din Biblie aflăm că mama lui se numea Agar şi că Ismael a avut
12 fii (Geneza 25:12-17). întorcându-ne la „vestea bună",
menţionată în versetul coranic de mai sus, citim aceste lucruri
despre Isaac şi mama lui, Sara:
Oare nu a ajuns la tine istoria despre oaspeţii cei cinstiţi ai lui
Avraam? Când au intrat la el şi au zis: „Pace!", iar el Ie-a zis lor
„Pace, oameni necunoscuţi!". Şi I-a cuprins pe el frica, însă ei i-au
zis: „Nu te teme!" Şi i-au vestit lui (naşterea) unui fecior înţelept.
5-a apropiat muierea lui, văicărindu-se, lovindu-şi obrajii şi a zis:
„(Eu sunt) o babă stearpă..." bar ei au zis: „Aşa a grăit Domnul tău şi
el este înţelept şi A toateştiutor [Al-Hakim, Al-'Alim].
Surat Adh-Dhariyat(51):24-25,28-30
22
Pe lângă aceasta, citim o expunere sumară despre Avraam şi Isaac
ce urmează pasajului coranic despre jertfă:
Pace asupra lui Avraam! Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârşesc
bine; fiindcă el a fost dintre robii noştri dreptcredincioşi. Şi i l-am
vestit lui pe Isaac ca profet, dintre oamenii cei evlavioşi. Şi l-am
binecuvântat pe el şi pe Isaac.
Surat As-Saffat(37): 109-113
Observaţi expresiile „i-au vestit lui (naşterea) unui fecior" şi „i l-am
vestit lui pe Isaac" . In Coran nu se găseşte o asemenea exprimare
pentru naşterea lui Ismael. Ar trebui să fie clar acum că fiul despre
care a fost dată vestea bună şi care a fost pregătit pentru
sacrificiu, aşa cum este descris în Surat As-Saffat(37): 100-107, nu
a fost Ismael, ci Isaac. Exact acesta este lucrul pe care îl spune
Biblia.
La începutul acestei discuţii a fost menţionat că cei mai mulţi
musulmani cred că fiul era Ismael. Nu toţi cred aşa\ Acei musulmani
care au studiat cu atenţie întregul Coran realizează că dovezile
indica spre Isaac. Chiar din acest motiv, Yusuf Aii, în comentariul
său renumit despre Coranul cel Sfânt: Traducere şi Comentarii, p.
1204, nota 4096, recunoaşte următoarele: „Băiatul astfel născut
era potrivit tradiţiei islamice (care, totuşi nu este unanimă asupra
acestei chestiuni), primul născut al lui Avraam şi anume Ismael." De
remarcat cuvintele „potrivit tradiţiei islamice" şi „care, totuşi nu
este unanimă". Este evident că pretenţia potrivit căreia fiul era
Ismael nu este conformă Coranului! Este important să ne reamintim
că însuşi Coranul afirmă că a venit să confirme Cărţile Sfinte
anterioare, nu să le contrazică. Se pare că Coranul este în acord cu
Biblia în această chestiune, iar tradiţia islamică este cea care o
contrazice.
23
6. Musulmanilor nu li se cere să citească Biblia______
Musulmanii insista asupra faptului că pentru ei nu este necesar să
citească Biblia, odată ce Coranul este ultima carte revelată,
înlăturând astfel toate cărţile sfinte anterioare. Totuşi, chiar
Coranul îi învaţă pe musulmani să creadă în toate cărţile sfinte pe
care Dumnezeu Ie-a revelat profeţilor, nu numai în Coran.
Următoarele declaraţii sunt clare:
Spuneţi: „Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi
ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacovşi
seminţiilor; în ceea ce Ie-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce
Ie-a fost dat (tuturor)profeţilor de către Domnul lor. Noi nu
facem deosebire între ei!
Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său,
asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare (dintre ei) a crezut în Allah,
în îngerii Lui, în scripturile Lui şi în trimişii Lui.
O, voi cei care credeţi! Fiţi cu credinţă neclintită în Allah şi în
Trimisul Său, în Cartea pe care a pogorât-o asupra Trimisului Său şi
în Cartea pe care a pogorât-o mai înainte! Cel care nu crede în
Allah, în îngerii Săi, în Cărţile Sale, în trimişii Săi şi în Ziua de Apoi,
acela pribegeşte în cea mai îndepărtată rătăcire.
Surat An-Nisa'(4):136
Observaţi cum „Cărţile Sale" este la plural, însemnând nu numai
Coranul, ci toate cărţile sfinte. De asemenea, remarcaţi în primul
verset expresia „Noi nu facem deosebire între ei". Este clar că
musulmanii nu ar trebui să privească anumite cărţi sfinte superioare
celorlalte. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu sunt pentru toţi
oamenii din toate timpurile. Este foarte important să clarificăm
musulmanului că Biblia nu este o singură carte sfântă dată unui
24
anume profet, ci mai degrabă o colecţie de multe cărţi sfinte
compuse din Legea lui Moise (Tawrat), scrierile lui David (Zabur),
învăţăturile lui Isus (Incil) şi Scrierile profeţilor (Suhuf-un
Nabiyin). Bineînţeles, pentru ca cineva să creadă în Cărţile Sfinte,
nu trebuie doar să le citească, ci să le şi studieze pentru a şti ce
trebuie să creadă. Astfel, Coranul declară:
Aceia cărora le-am dat Cartea, vor recita (Coranul) aşa cum
trebuie să fie recitat, căci aceia cred în el, iar cei care nu îl cred,
aceia sunt pierzători.
In islam, o altă chestiune importantă despre Cărţile Sfinte este că
ele sunt privite ca Semne din partea lui Allah date în ajutorul
omenirii. In acest fel fiecare verset al unei Cărţi Sfinte este
considerat un ayat (semn). Mai mult, aceste semne nu trebuie
tratate în mod nechibzuit; ele trebuie să fie acceptate. Observaţi
severa avertizare către cei ce resping Semnele lui Dumnezeu,
inclusiv Cărţile Sfinte—pe toate!
Cei ce nu cred în Versetele Noastre, pe aceia îi vom lăsa să ardă în
Foc.
Cât despre cei care nu cred şi ţin de minciună semnele Noastre,
aceia vor fi oaspeţi ai Iadului.
7. Biblia nu este demnă de încredere—
Pierderea manuscriselor originale
Unii musulmani susţin că Biblia nu mai este demnă de încredere
deoarece manuscrisele originale s-au pierdut. De aceea, nu există
nici o cale de a verifica acurateţea Bibliei timpurilor noastre
25
comparând-o cu exact cuvintele originale ale manuscriselor
înregistrate. Este adevărat că nici unul din manuscrisele originale nu
a fost găsit şi ele sunt probabil pierdute. Totuşi, acelaşi lucru se
poate spune şi despre Coran. In Coranul cel Sfânt: Traducere şi
Comentarii, autorul Yusuf Aii, în introducerea sa, la pagina 32,
afirmă următoarele: ...un pasaj din Coran... a fost înregistrat pe
frunze de palmier, coji de copac, oase etc, la dictarea Sfântului
Profet şi toate bucăţile au fost puse într-un săculeţ.
Remarcaţi că versetele coranice au fost copiate pe frunze, coajă de
copac, oase etc. Cercetări ulterioare descoperă faptul că, potrivit
hadith-u\u\ (colecţia tradiţiilor islamice) redactat de către Al
Bukhari, intitulat Sahib al-Bukhari, versetele coranice au fost de
asemenea înregistrate pe pietre albe şi pe piepturi de oameni. Dacă
sintagma „piepturi de oameni" trebuie luată literal sau figurativ
(însemnând amintirile celor care au ştiut versetele pe de rost) este
evident că nu s-ar potrivi în nici un caz. Mai mult, nici o persoană
sau muzeu nu a fost capabil să expună o asemenea colecţie de
frunze de palmier, de coajă de copac, de pietre albe sau de oase
pentru a dovedi existenţa manuscriselor originale. Astfel, chiar
dacă toate exemplarele din Coran de astăzi s-ar potrivi cu copia
finală aprobată de conducătorul musulman Uthman, la 20 de ani după
moartea lui Muhammad nici un musulman nu poate dovedi că Coranul
lui se potriveşte exact cu cuvintele dictate de către profetul lui. El
întâmpină aceeaşi problemă ca şi creştinul. Documentele originale au
fost pierdute.
Dacă, totuşi, musulmanul poate accepta validitatea Coranului lui fără
dovada manuscriselor originale, atunci nu ar trebui să-i fie atât de
dificil să-i îngăduie creştinului ca şi el să accepte validitatea Bibliei
lui.
In ce priveşte acceptarea Bibliei de către musulman, acesta nu
trebuie să se îngrijoreze. Coranul însuşi spune ca a venit să
confirme cărţile sfinte anterioare. Dacă aceasta este adevărat,
26
atunci musulmanul nu ar trebui să se preocupe de manuscrisele
originale. Dacă ar fi fost erori majore în Biblie, în mod sigur Coranul
nu ar fi venit să confirme, ci mai degrabă să anuleze, să înlocuiască
sau să corecteze. Totuşi, Coranul nu dă o astfel de indicaţie. Aşa că,
musulmanul, pe baza propriului său Coran, se poate simţi liber să se
încreadă în validitatea cărţilor sfinte ale Bibliei.
8. Biblia este corupta—Discrepanţe numerice
Sunt unii musulmani care încearcă să discrediteze Biblia pe baza
contradicţiei numerice. Ei se grăbesc să susţină că, dacă Sfânta
Scriptură este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ea nu ar
conţine nici o eroare numerică pentru că Dumnezeu este perfect.
Este adevărat: Dumnezeu este perfect. Totuşi, fiinţele umane nu
sunt. Deşi Dumnezeu este Cel care a revelat Scripturile într-un mod
desăvârşit, mâinile oamenilor sunt cele care au copiat manuscrisele
de la o generaţie la alta. De vreme ce oamenii sunt imperfecţi, sunt
supuşi greşelilor în munca lor. Noi numim aceste greşeli erori de
copiere, pentru că, cel mai adesea au fost făcute de-a lungul muncii
grele şi obositoare de multiplicare a Scripturilor pentru o
distribuire mai largă. Următoarele versete din Biblie, arată un
exemplu al acestui tip de eroare:
David a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de
pedeştri.
2 Samuel 8:4
Oavid i-a luat o mie de care, şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii
de pedeştri.
1 Cronici 18:4
Este clar că primul verset vorbeşte despre 700 de călăreţi iar
celălalt de 7.000 de călăreţi. Asemenea erori din Vechiul Testament
pot fi găsite şi în alte pasaje şi sunt atribuite faptului că multe din
semnele ebraice pentru numere se aseamănă foarte mult între ele.
27
Astfel, a fost uşor să se încurce un număr cu altul în procesul de
copiere. De asemenea, a fost uşor să se plaseze greşit un zero care
ar putea marca diferenţa dintre 7.000 şi 700. Se crede că aceste
erori au fost inexistente în Scripturile originale. De asemenea, este
important să i se lămurească musulmanului ca asemenea erori nu
afectează marile învăţaturi doctrinare ale Scripturilor. De exemplu:
o contradicţie similară a numerelor poate fi găsită în Coran.
Observaţi următoarele versete:
Apoi vor urca ele la el într-o zi a cărei măsură este de o mie de ani,
după cum număraţi voi.
Surat As-Sajda(32):5
îngerii şi buhul se vor înălţa la El într-o zi a cărei durată este cât
cincizeci de mii de ani.
Surat Al-Ma'arij(70):4
Se pare că un verset vorbeşte despre o zi cu Dumnezeu ca fiind
echivalentă cu o mie de ani, pe când celălalt verset echivalează o zi
cu 50.000 de ani. Totuşi, aceasta nu îndepărtează în nici un fel de la
învăţătura coranică potrivit căreia Dumnezeu este milostiv,
îndurător şi gata să ierte în orice vreme. In acelaşi fel, diferenţa de
6.300 de călăreţi nu ne îndepărtează de la învăţătura Bibliei că
Dumnezeu Şi-a revelat mila şi îndurarea prin Isus Mesia în care este
răscumpărare şi iertare de păcate.
9. Muhammad a venit să întemeieze o nouă religie
Unii musulmani pretind că misiunea profetului lor Muhammad a fost
să întemeieze o nouă religie, cu un nou cod de legi care ar înlocui
sistemul religios corupt şi învechit al evreilor şi creştinilor. Din
acest motiv mulţi musulmani nu simt nevoia să acorde atenţie
mesajului creştin. In opinia lor religia creştină a fost înlocuită de o
religie nouă şi mai bună—Islamul—prezentată lumii de către
Muhammad la aproape 600 de ani după Hristos. Deşi aceasiă
28
gândire s-a răspândit mult în lumea islamică, nu se aliniază
învăţăturii Coranului, cartea sfântă a islamului.
Conform Coranului, misiunea lui Muhammad nu a fost să întemeieze o
religie complet nouă, ci mai degrabă să ducă mai departe religia lui
Avraam.
Apoi ţi-am revelat Noi: „Urmează religia lui Avraam cel drept-
credincios, care nu a fost dintre politeiştil".
Surat An-Nahl(16):123
Spune: „într-adevăr, Domnul meu m-a călăuzit pe un drum drept, o
religie adevărată—religia lui Avraam, cel drept întru credinţă, care
nu a fost printre cei care au făcut asociaţi (lui Allah).
Spune: „Allah a grăit adevăr! Urmaţi, aşadar, religia lui Avraam cel
drept întru credinţă, care nu a fost păgân!
Surat 'Al-Tmran(3):95
Şi au zis: „Fiţi iudei sau fiţi creştini şi sunteţi pe calea cea bună!"
Spune: „Ba, (urmaţi) calea lui Avraam, adevărat credincios, care nu
a fost dintre pol iţei şti!"
Şi cine are credinţă mai bună decât acela care se supune lui Allah şi
plineşte fapte bune, urmând religia lui Avraam, cel drept întru
credinţă? Şi Allah l-a primit pe Avraam ca ales.
Pe lângă cele de mai sus, însuşi Coranul spune că Muhammad nu a
venit să aducă nimic nou. De fapt, ne spune că lui i-au fost date
revelaţii pentru a confirma ceea ce fusese deja revelat—nu să
corecteze, să înlocuiască, să adauge sau sa desfiinţeze, ci să
confirme.
29
însă mai înainte de el a fost Cartea lui Moi se, ca îndreptar şi ca
îndurare, iar aceasta este o Carte care întăreşte, în limba arabă...
Nu fi se spune fie decât ceea ce li s-a spus şi trimişilor de
dinaintea ta. Domnul tău este Dătătorul de Iertare şi Dătător de
pedeapsă dureroasă.
Surat Fussilat(41):43
El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care fi-
am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise şi Isus:
„întemeiaţi religia şi nu vă despărţiţi întru ea!"
Surat Aş-Şura(42): 13
Spune: „Eu nu sunt nou între trimişi şi nu ştiu ce se va face cu mine
şi nici cu voi..."
Este important de remarcat ca religia lui Avraam a fost extinsă prin
legi morale şi civile prezentate de Dumnezeu comunităţii de
credincioşi prin profetul Moise. Drept rezultat, islamul a adoptat
multe practici care erau deja folosite în special printre evrei cu
sute de ani înainte de apariţia lui Muhammad. Ceea ce urmează este
o listă scurtă a unor practici islamice cu corespondenţele lor din
Biblie. Contrar a ceea ce unii musulmani ar vrea să creadă creştinii,
acestea nu au fost un nou set de obiceiuri pentru o nouă religie.
1. Salutul de pace (Luca 10:5)
2. Spălarea înaintea rugăciunii (Exod 40:31,32)
3. Scoaterea încălţămintei în prezenţa lui Dumnezeu (Exod 3:5)
4. Prosternarea în timpul rugăciunii (Psalm 95:5)
5. Jertfele animale (Deuteronom 16:1-6)
6. Pelerinajul (Faptele Apostolilor 8:26-28)
7. Acoperământul pentru femei (1 Corinteni 11:5-6)
8. Circumcizia (Luca 2:21)
30
9. Oferirea de jertfe la naşterea unui copil (Luca 2:24)

10. Postul îndelungat (Exod 34:28; 1 împăraţi 19:8; Matei 4:2)
11. Modestia şi tăcerea femeii (1 Corinteni 14:34)
12. Abstinenţă de la carnea de porc (Levitic 11:7)
10. Isus a fost profet doar în Israel
Unii musulmani cred că lucrarea lui Isus a fost destinată doar
copiilor lui Israel şi nu tuturor oamenilor, aşa cum cred creştinii. Pe
baza acestui argument, ei încearcă să convingă creştinii să devină
urmaşi ai lui Muhammad, de vreme ce ei susţin că el (Muhammad)
este profetul universal pentru toţi oamenii din toate timpurile.
Pentru a-şi susţine poziţia, aceşti musulmani citează următoarele
versete din Noul Testament:
Aceştia sunt cei doisprezece, pe care i-a trimis Isus, după ce Ie-a
dat învăţăturile următoare: ,SS nu mergeţi pe calea păgânilor şi să
nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor, ci să mergeţi mai degrabă
la oile pierdute ale casei lui Israel.'
Matei 10:5-6
Drept răspuns, El Ie-a zis:, Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute
ale Casei lui Israel.'
Matei 15:24
Este important de înţeles, mai întâi de toate, ca Isus a avut
descendenţi pe Avraam, Isaac şi Iacov. El a fost împlinirea
promisiunii pe care Dumnezeu a făcut-o lui Avraam cu multe secole
în urmă. Datorită ascultării şi supunerii faţă de voia lui Dumnezeu,
promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam a fost dublă. Mai întâi
Dumnezeu i-a promis că-i va binecuvânta neamul, Isaac, Iacov
(Israel), şi copiii (descendenţii) lui Israel. în al doilea rând
Dumnezeu a promis că din descendenţii lui Avraam, Isaac şi Iacov se
va ridica o binecuvântare pentru toate neamurile, înţelegându-se
pentru toată lumea, (vezi Fapte 3:25-26 şi Galateni 3:8,14).
31
în această promisiune către Avraam, atât descendenţii lui Israel,
cat şi Neamurile (toţi non-Israeliţii) aveau să fie binecuvântaţi.
Acest lucru a fost confirmat multe secole mai târziu când Isus a
fost născut. Când pruncul Isus a fost adus la Templu pentru
binecuvântare, un bătrân dedicat, care se rugase, a fost mişcat de
Duhul lui Dumnezeu. El a luat copilul în braţe şi a spus aceste
cuvinte în rugăciune lui Dumnezeu:
Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie
înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi
slava poporului tău Israel.
Luca 2:30-32
Din pasajul de mai sus, înţelegem că lucrarea lui Isus a avut dublă
însemnătate. Mai întâi, pentru că a fost născut între copiii lui
Israel, prima Lui lucrare a fost să se descopere pe Sine şi pe
Dumnezeu israeliţilor. Ei erau poporul ales al lui Dumnezeu—
descendenţii lui Avraam, Isaac şi Iacov. Chiar şi Coranul
mărturiseşte despre aceasta:
Şi adu-ţi aminte de robii Noştri A vraam, Isaac şi Iacob—cei cu
putere [în adorare şi credinţă] şi cu pricepere! I-am ales pe ei cu un
scop anume: vestirea mesajului despre Viaţa de Apoi.
Surat Sad(38):46-47
O, voi, fii ai lui Israel, aduceţi-văaminte de binele ce v-am făcut şi
că Eu v-am ales înaintea lumilor.
Surat Al Baqara(2):47
Din păcate, de-a lungul timpului, copiii lui Israel au crescut
indiferenţi cu privire la lucrările lui Dumnezeu. Ca şi rezultat, a fost
necesar ca Isus să lucreze personal printre ei cu semne şi minuni
pentru a le confirma că El este Mesia cel mult aşteptat, cel
Binecuvântat şi Uns pe care Dumnezeu L-a trimis să elibereze
poporul ales. Din acest motiv, în timpul lucrării Lui personale, Isus
32
şi-a instruit ucenicii să meargă doar la copiii lui Israel. Trebuia ca ei
să audă mesajul mai întâi. Acesta era privilegiul lor pentru că ei erau
poporul legământului lui Dumnezeu—promisiunea binecuvântării.
După moartea şi învierea lui Isus, unul dintre ucenici s-a adresat
israeliţilor astfel:
Voi sunteţi fiii proroci lor şi ai legământului, pe care l-a făcut
dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: toate neamurile
pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta. Dumnezeu după ce a
ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă
binecuvinteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.
Faptele Apostolilor 3:25-26
Este important să înţelegem că a doua parte a misiunii lui Isus este
cea mai importantă. Acea misiune a fost răscumpărarea păcatelor
întregii omeniri (1 Timotei 2:4-6). Aceasta a fost binecuvântarea
pentru toate neamurile—Vestea Bună că Isus, prin sângele curs şi
suferinţa de la cruce, a plătit pedeapsa pentru păcatele omenirii.
Oricine acceptă binecuvântarea mântuirii îi este asigurată viaţa
veşnică cu Dumnezeu!
Şi Ie-a zis: 'Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi
săînvieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască
tuturor neamurilor, în numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor,
începând din Ierusalim.'
Luca 24:46-47
Scripturile arată clar că mântuirea în Isus Mesia este valabilă
pentru toţi oamenii, atât Evrei cât şi Neamuri. Reţineţi, în timpul
lucrării pământeşti şi personale a lui Isus, El Şi-a instruit ucenicii să
meargă numai la israeliţi. Dar după ce a doua parte a misiunii Sale a
fost încheiată (moartea de ispăşire de la cruce), remarcaţi ce a spus
apoi ucenicilor:
33
r
îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată ludea, în Samar ia şi până
la marginile pământului.
Faptele Apostolilor 1:8
Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile.
Matei 28:19
Isus a confirmat naturc universală a misiunii Lui când a declarat:
Eu sunt Lumina lumii. Cine mă urmează pe Mine nu va umbla tn
întuneric, ci va avea lumina vieţii.
Ioan 8:12
Din nou Isus face referire la sine ca şi la acea binecuvântare sau
descoperire a milei pentru toţi oamenii. Coranul de asemenea indică
misiunea universală a lui Isus. Dumnezeu este citat, spunând:
Şi-I vom face Noi [pe Isus] un semn pentru oameni şi o îndurare din
partea Noastră!
Surat Maryam(19):21
Remarcaţi, nu se spune „un semn numai pentru israeliţi" cum unii
musulmani spun că noi credem. De fapt, în arabă indică un „semn
pentru omenire!"
11. Isus nu a fost decât un simplu profet
într-o încercare de a ascunde unicitatea lui Isus în Coran, mulţi
musulmani citează versetul din Surat Al-Mai'da(5):75: Mesia, fiul
Măriei, nu este decât un trimis, asemenea trimişilor de dinainte de
el...
Este adevărat că în natura Lui umană, Isus a fost om la fel ca şi
ceilalţi profeţi. Oricum nu putea ignora învăţătura Scripturilor care
ne descoperă că în trupul uman a locuit Cuvântul lui Dumnezeu al
naturii divine. (Ioan 1:14 Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre
noi). Ceea ce niciodată nu putem să explicăm—acest mister al naturii
divine şi umane a lui Isus—Scripturile îl confirmă ca fiind adevărat.
Chiar Coranul indică ambele naturi ale lui Isus. De exemplu, citim în
Coran:
O, voi oameni ai Cărţii! Nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu
spuneţi despre Allah alta decât numai adevărul! Mesia Isus, fiul
Măriei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a trasmis
Măriei şi un duh de la E!
Surat An-Nisa'(4): 171
Ceea ce Coranul este îndereptăţit să respingă este susţinerea de
către unii creştini ereteci din acel timp că Isus era al treilea dintre
trei dumnezei cu mama Lui, Măria. Este necesar de remarcai că şi
Coranul a păstrat unicitatea şi splendoarea divină a lui Isus
referindu-se la El în felul următor „Cuvântul lui Dumnezeu" şi „Duhul
care vine de la El (Dumnezeu)."
Noul Testament de asemenea II numeşte pe Isus „Cuvântul lui
Dumnezeu" (Apocalipsa 19:13). Acest termen nu ar trebui să se
considere de mică importanţă. Mulţi musulmani vor accepta cu dragă
inimă că Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu a fost creat, şi că
niciodată nu va muri; este veşnic din totdeauna şi pentru totdeauna.
Aşa ceva poate fi doar din natura divină!
Pentru formularea „Duhul vine de la El (Dumnezeu)", cuvântul în
arabă pentru acesta este ruh-un min huşi este găsit şi în altă parte
în Coran, Surat Al-Mujadila(58):22: In inimile acestora El a prescris
credinţa şi i-a întărit cu un duh de la Sine.
In Coranul cel Sfânt: Traducere şi Comentarii de A. Yusuf Aii, nota
de subsol 5365 descrie „duhul de la El" ca şi „duhul divin pe care nu
îl putem defini mai adecvat în limba omenească decât putem defini
natura şi atributele lui Dumnezeu."
34
35
Din cele de mai sus ar trebui să fie evident că această expresie în
arabă, ruh-un min hu, pe care Coranul o foloseşte pentru a-L descrie
pe Isus în Surat An-Nis-a(4):171, vorbeşte de Cel care este mai mult
decât un profet obişnuit! Sunt, de asemenea, alte câteva învăţături
din Coran care arată unicitatea lui Isus. Ele sunt enumerate după
cum urmează:
a. Naşterea miraculoasă din fecioară
însă ea a zis: „Cum să an eu un prunc, dacă nu m-a atins nici un
bărbat şi nici târfă nu sunt?" I-a răspuns el: „Aşa este! bar Domnul
tău a zis: „Aceasta pentru Mine-i [un lucru] uşor!
Surat Maryam(19):2O-21
Este de asemenea susţinut faptul că Adam nu a avut un tată natural.
De aceea Isus nu ar trebui să fie singur remarcat din acest punct
de vedere. Este adevărat că Adam nu a avu! un tată pământesc—dar
asta este de aşteptat! Cum ar fi putut avea părinţi pământeşti dacă
el însuşi a fost primul om? Oricum, a fost complet diferit de Isus.
Trebuie să fi fost sute de mii de bărbaţi şi femei prin care se putea
naşte Isus, la fel ca şi oricare alt profet după Adam. Totuşi acesta
a fost un semn pentru omenire. Dumnezeu a vrut ca lumea să ştie că
Isus nu a venit dintr-o sămânţă naturală a omului de aici, de jos, ci
El a venit din natura divină a lui Dumnezeu, de sus.
b. A trăit o viaţă sfântă
I-a răspuns el: Eu sunt numai un trimis al Domnului tău ca să-fi
vestesc un prunc curat!"
Surat Maryam(19):19
Isus a fost cu adevărat un fiu sfânt. Venind de la Dumnezeu şi nu
din sămânţa omului, viaţa Lui a fost neatinsă la naştere de Satan. Cu
adevărat Isus a trăit o viaţă pură, fără greşeală. Mulţi musulmani
discută în contradictoriu unicitatea lui Isus din acest punct de
vedere, pentru că toţi profeţii au fost în totalitate fără vină.
Totuşi, dacă cercetăm cu atenţie Coranul ajungem la concluzia că
36
aici nu este cazul. Este evident că marii profeţi s-au rugat ca
Dumnezeu să-i ierte. Diferiţi de Isus, ei, la fel ca toţi ceilalţi
oameni, au fost născuţi din sămânţa lui Adam. Observaţi
următoarele exemple:
Adam (şi Eva): Şi au răspuns ei: 'Doamne, am fost nedrepţi cu
sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi
printre cei pierduţi.'
Surat Al'-A'raf(7):23
Avraam: Care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele în Ziua Judecăţii.
Surat Aş-Şu'ara(26):82
Moise: A zis el: 'Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi.
Deci iartă-măpe mine!'
Surat Al-Qasas(28):16
David: Şi Davida socotit că Noi îl punem la încercare şis-a rugat de
iertare Domnului său...
Surat Sad(38):24
Solomon: A zis: 'Doamne, iartă-mă pe mine...'
Surat Sad(38):35
Iona: Şi I-a înghiţit peştele cel mare, pentru că el era vinovat. Şi de
n-ar fi fost printre cei ce aduceau preamărire, ar fi rămas în burta
lui până în ziua când vom fi înviaţi.
Surat As-Saffat(37): 142-144
Muhammad: Noi ţi-am dat ţie [Muhammad] o biruinţă învederată,
pentru ca Allah să-ţi ierte păcatele tale, cele care au fost şi cele
care vor veni...
Surat Al-Fath(48):l-2
37
Deci să ştii că nu este nici un dumnezeu afară de Allah şi cere
iertare pentru păcatele tale şi pentru dreptcredincioşi şi
drep tcredincioase.
Surat Muhammad(47):19
Dacă cineva ar cerceta întreg Coranul, nu va găsi nici un verset care
se referă la Isus cerând iertare de la Dumnezeu. Motivul este acum
clar: El a fost sfânt, fără vină şi perfect pur. El era de sus, nu din
lumea aceasta.
c. A înfăptuit minuni mari
Eu vin la voi cu un semn de la domnul vostru! Eu plămădesc pentru
voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o
pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros, şi-i
voi învia pe morţi, cu voia lui Allah.
Nu numai că Isus a înfăptuit minuni mari de vindecare şi a înviat
morţi la viaţă, dar pe nici un alt profet înainte şi după El, Coranul
nu-l descrie ca prelucrând o pasăre, suflând în ea şi ca rezultat,
aceasta devine un animal viu!
d. Reîntors în Prezenţa lui Dumnezeu
[Adu-ţi aminte] când Allah a zis: „O, Isus! Eu îţi voi da o răsplată
îmbelşugată, te voi înălţa la Mine..."
în contradicţie cu ceilalţi profeţi care s-au întors în pământ, Isus
nu numai că a fost ridicat la Cer, dar mult mai important, a fost dus
la Dumnezeu însuşi! Scripturile menţionează că nici un alt profet nu
a primit o asemenea onoare. Atât timp cât Isus a venit de la
Dumnezeu însuşi, este demn de remarcat că în concordanţă cu
Coranul, este exact locul unde s-a şi întors!
38
e. Se va întoarce în lume
Şi el [Isus] va fi un semn [al venirii] pentru Ceas [Judecată]
Surat Az-Zukhruf(43):61
Chiar dacă Coranul nu vorbeşte în mod explicit despre întoarcerea
lui Isus din ceruri, mulţi învăţaţi musulmani folosesc acest verset
pentru a susţine tradiţia musulmană că Isus se va întoarce în lume în
Ultimele Zile să învingă forţele Satanei şi să pregătească drumul
spre pacea universală. în nota de subsol a acestui verset, găsită în
Coranul cel Sfânt: Traducere şi Comentarii de A. Yusuf Aii, citim
următoarele: Aceasta se referă la cea de-a doua venire a lui Isus în
Ultimele Zile, chiar înainte de înviere...
Rezumând, referinţele coranice de mai sus ne oferă o imagine a lui
Isus care a fost miraculos născut nu din neamul lui Adam; a trăit
fără păcat, o viaţă perfectă; şi a înfăptuit minuni mari, chiar şi
Creaţta: a fost ridicat la Dumnezeu însuşi; şi este aşteptat să Se
întoarcă în lume pentru a pava drumul spre pacea universală. Nici un
alt profet din nici o altă Carte Sfântă nu este descris în acest fel!
Neţinând cont de ce ar putea unii musulmani să spună, Coranul
proclamă: acesta nu este un profet obişnuit!!!
12. Creştinii se închină la trei dumnezei
Una din cele mai obişnuite şi puternice obiecţii pe care musulmanii o
au împotriva creştinilor este aceea că aceştia se închină la trei
dumnezei. Cuvântul „trinitate" oferă musulmanilor ideea greşită că
creştinii cred nu în unul, ci în trei. Acest lucru este total neacceptat
de urmaşii islamului care au fost învăţaţi încă din copilărie că
Dumnezeu este unul absolut şi că nu există alt Dumnezeu în afară de
El! A te închina altuia decât acestui singur Dumnezeu înseamnă a
comite cele mai grave păcate.
Din nefericire, în timpul lui Muhammad, a existat o sectă de creştini
eretici în Arabia care susţinea că Măria este la fel de divină ca şi
39
Isus. De aceea ei se închinau trinităţii formata din Dumnezeu tatăl,
Măria mama, şi Isus fiul. Bineînţeles, o asemenea trinitate este
contrară învăţăturii biblice. Aceasta este trinitatea pe care Coranul
o respinge:
Şi când va zice A //ah: „O, Isus, fiu al Măriei! Le-ai spus tu oamenilor:
„Luaţi-măpe mine şi pe mama mea drept dumnezei în locul lui
Alla'h?""
Necredincioşi sunt aceia care spun: „Dumnezeu este al treilea din
trei, căci nu există Dumnezeu în afară de [Allah] cel Unic...
Din cauza acestei neînţelegeri a adevăratei trinităţi biblice şi a
sentimentelor puternice şi sensibile pe care musulmanii le au faţă de
orice sugerează închinarea la mai mult de un singur dumnezeu, este
cel mai bine ca acest cuvânt—trinitate—nici măcar să nu fie folosit.
Fii sigur că prietenii musulmani înţeleg clar că şi tu crezi într-un
singur Dumnezeu, şi că nu te închini unor trei dumnezei separaţi,
împărtăşeşte-le învăţătura biblica că Dumnezeu este unul folosind
Deuteronom 4:35, 6:4 şi Marcu 12:29. Spune-le că tu crezi că există
un singur Dumnezeu care are voinţă şi că voia Lui este exprimată
prin Cuvântul Său şi împlinită de puterea Duhului Său, şi că oriunde
este Dumnezeu este de asemenea Cuvântul şi Duhul Lui. Acest
adevăr este descoperit în creaţia biblică unde Dumnezeu a vorbit
Cuvântul şi, prin puterea Duhului Său, creaţia a luat fiinţă! (Senesa
1:1-3; Psalm 33:6, 104:24,30) Explică prietenului musulman că tu
crezi că atât Cuvântul cât şi Duhul sunt inseparabili de Dumnezeu.
Atât timp cât există Dumnezeu, există şi Cuvântul şi Duhul Său; Ele
nu au fost niciodată create şi niciodată nu vor muri. In acest sens
sunt divine!
Surprinzător, necunoscut de cei mai mulţi musulmani, Coranul arată
trei lucruri care sunt divine. Bineînţeles, primul este Dumnezeu. Dar
40
Coranul de asemenea vorbeşte de Cuvântul lui Dumnezeu. Se refera
la Cuvânt sau la Porunca creaţiei.
Când Noi voim un lucru, singurul cuvânt pe care-l spunem este „Fii!"
şi el este!
Surat An-Nahl(16):40
Şi dacă voieşte El un lucru, porunca Lui este numai să zică: „Fii!"şi el
este.
Surat Ya-Sin(36):82
în privinţa versetului de mai sus (36:82), în Coranul cel Sfânt:
Traducere şi Comentarii de A. Yusuf Aii, spune despre Cuvântul lui
Dumnezeu, la nota de subsol 4028: „Momentul în care El (Dumnezeu)
doreşte un lucru, acesta devine Cuvântul sau Porunca Lui, şi acel
lucru va intra în existenţă." Relatările biblice demonstrează de
asemenea că lucrurile sunt create de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşadar
dacă creaţia este prin Cuvântul lui Dumnezeu, atunci este limpede că
însuşi Cuvântul nu a fost niciodată creat, atât timp cât este agentul
prin care creaţia devine realitate. Din acest motiv cei mai mulţi
învăţaţi musulmani sunt de acord că Cuvântul lui Dumnezeu este
necreat. De aceea dacă Cuvântul lui Dumnezeu este necreat şi
etern, atunci cu siguranţă este de esenţă divină. Din această
justificare putem explica prietenilor musulmani că Isus nu este doar
de natură umană, ci şi de natură divină, ţinând cont că atât Biblia
cât şi Coranul se referă la El ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.
Al treilea lucru despre care vorbeşte Coranul este Duhul lui
Dumnezeu sau Duhul de la Dumnezeu.
In inimile acestora a El a prescris credinţa şi i-a întărit pe ei cu un
duh de la Sine.
Surat Al-Mujadila(58):22
41
Coranul cel Sfânt: Traducere şi Comentarii âe A. Yusuf Aii, nota de
subsol 5365 descrie acest „Duh de la Sine" sau „Duh de la
Dumnezeu" ca „duhul divin, pe care nu îl putem defini mai bine decât
putem defini în limbaj omenesc natura şi atributele lui Dumnezeu."
De asemenea în Coran, putem găsi dovada care indică spre un grup
de trei—Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu—
fiecare diferit, totuşi din aceeaşi esenţă divină, inseparabili unul de
celălalt.
Pe scurt, cuvinte şi fraze precum „trintate" sau „dumnezeirea în
trei persoane", sau orice alt termen asemănător i-ar putea induce în
eroare prietenii musulmani şi i-ar putea face să se gândească că te
închini la trei dumnezei separaţi. Reţineţi că musulmanul poate gândi
doar în termenul de un Singur Dumnezeu şi DOAR un Singur
Dumnezeu! Deci 'încearcă să vorbeşti despre acest Dumnezeu în
termeni ca şi Cuvântul Său (Isus), şi Duhul Său. Nu încerca să
clarifici marele mister ol Dumnezeirii. Lasă ca misterul să rămână!
Şi pe Dumnezeu să rămână Dumnezeu! In mod simplu afirmă-ţi
credinţa într-un singur Dumnezeu a cărui voinţa este descoperită
prin Cuvântul Său divin şi împlinită prin Duhul Său divin.
13. Isus nu este Dumnezeu
Mulţi creştini, în zelul lor de a împărtăşi cu prietenii musulmani
unicitatea lui Isus şi natura Lui divină, se grăbesc să proclame cu
voce tare: „Isus este Dumnezeu!". Ei nu realizează totuşi marea
dificultate pe care această afirmaţie o prezintă pentru musulman.
Islamul este o religie a unui Dumnezeu—şi numai unul! Pentru
musulman, a privi pe altcineva sau altceva ca asociat singurului
Dumnezeu adevărat este o violare a religiei şi un păcat groaznic.
Din cauza aceasta, Coranul vorbeşte împotriva ideii că Isus este un
Dumnezeu separat de singurul Dumnezeu adevărat, şi în acest fel
rezultând doi dumnezei.
Necredincioşi sunt aceia care spun: „Dumnezeu e Mesia, fiul Măriei!"

boar a zis Mesia: „O, fii ai lui Israel, adorati-L pe Allah, Domnul meu
şi Domnul vostru!" Pe cel care aşează lângă Allah pe altcineva, Allah
îl va opri de la Rai, iar adăpostul lui va fi Focul.
Când creştinul zelos proclamă: „Isus este Dumnezeu!", musulmanul
îşi zice: „Dacă Isus s-a rugat lui Dumnezeu spunând Tatăl nostru', şi
dacă El este Dumnezeu, cum pretind creştinii, atunci creştinismul dă
învăţătură despre existenţa a cel puţin doi dumnezei!". Acest lucru
este tot ce-i trebuie musulmanului să întoarcă rapid spatele oricărei
mărturii creştine viitoare.
Creştinii trebuie să se întrebe pe ei înşişi dacă cred cu adevărat în
doi dumnezei, sau dacă, ca şi musulmanii, cred şi ei doar într-un
singur Dumnezeu, aşa cum ne învaţă Isus în Marcu 12:28. Este
extrem de important pentru creştini să nu dea musulmanului
impresia că se închină la mai mult de un Dumnezeu. O asemenea
impresie ar crea.in cele mai multe cazuri, o piatră de poticnire care
ar putea opri uşor pe musulman de la auzirea simplităţii mesajului
Evangheliei, că Isus a venit ca Salvator al lumii să arate mila lui
Dumnezeu şi să răscumpere umanitatea căzută în cursa păcatului.
Se poate foarte bine ca Scriptura însăşi să nu conţină simpla
afirmaţie „Isus este Dumnezeu!" pentru a evita orice confuzie
despre declaraţia scripturală „Domnul Dumnezeul nostru, Domnul
este Unul". In schimb, găsim aceste descrieri despre Isus, descrieri
ce indică spre natura Lui divină: Cuvântul lui Dumnezeu (Apocalipsa
19:13); oglindirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea fiinţei Lui
(Evrei 1:3); Chipul Dumnezeului Celui nevăzut (Coloseni 1:15); Chipul
lui Dumnezeu (2 Corinteni 4:4). Aceste referinţe vorbesc despre
Singurul Dumnezeu adevărat care S-a descoperit deplin în Isus.
Dacă folosim Scripturile şi terminologia scripturală suntem capabili
să întărim credinţa noastră într-un singur Dumnezeu şi de asemenea
42
43
să reafirmăm convingerea noastră în dumnezeirea lui Isus,
reamintind prietenilor noştri musulmani că atât Biblia cât şi Coranul
se referă la Isus ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru este
semnificativ deoarece cei mai mulţi musulmani ar fi de acord că
Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost niciodată creat şi niciodată nu
poate muri; este de esenţă divină! In acest fel putem vorbi despre
esenţa divină a lui Isus, Cuvântul viu al lui Dumnezeu!
Să nu credeţi că trebuie să fiţi capabili sa explicaţi prietenului
dumneavoastră musulman marele mister care învăluie natura lui
Isus, pentru că, cine dintre noi, muritorii, poate cuprinde pe deplin
ceva de domeniul divinului?! Fiţi atenţi să nu complicaţi simplitatea
mesajului Evangheliei şi nu impuneţi cerinţe dificile şi o mare
înţelegere teologică pe care nici Scripturile nu le cer. In nici un loc
din Noul Testament nu ni se porunceşte sa înţelegem pe deplin
natura lui Isus pentru a experimenta mântuirea. Aceasta nu este
bazată pe capacitatea noastră de a explica total dumnezeirea lui
Isus; mai degrabă este bazată pe credinţa din inimă care II acceptă
pe Isus ca Salvator al omenirii trimis de Dumnezeu şi singurul trimis
de Dumnezeu prin care avem răscumpărare şi iertare de păcate.
Aceasta este Vestea Bună!
14. Isus nu este „Fiul lui Dumnezeu"______________
Unul din primele lucruri pe care un musulman ajunge să le cunoască
despre religia creştină este credinţa că Dumnezeu a avut o soţie
care I-a conceput un fiu pe nume Isus. Dar, spui tu, „E absurd!
Biblia nu spune o asemenea blasfemie." încearcă să vezi prin ochii
unui musulman care interpretează mare parte din Cartea lui Sfântă
în mod literal. Aproape orice pliant pe care musulmanul o primeşte
din mâna unui creştin include Ioan 3:16. Pentru cei mai mulţi
creştini, acest singur verset reprezintă tema mesajului Evangheliei,
însă pentru musulman reprezintă ceva cu totul diferit. In momentul
în care ochii lui întâlnesc cuvintele „încât a dat pe singurul Său Fiu",
el se gândeşte: „Ce, Dumnezeu are un fiu? Blasfemie! Orice adult
44
ştie că a spune despre Dumnezeu că a avut un fiu înseamnă a spune
că El a avut şi o soţie! Doamne fereşte!". Cu dezgust total
musulmanul azvârle pliantul, promiţând că niciodată nu va mai privi la
o asemenea erezie!
Trebuie să realizezi ca din fragedă copilărie cei mai mulţi musulmani
au fost influenţaţi de învăţătura că Dumnezeu este Unul, că El nu
are nici un asociat şi cu siguranţă nu are nici o soţie! El nu a fost
născut, nici nu dă naştere altor zei sau zeiţe.
Cum să aibă El un fiu, de vreme ce El nu a avut o soaţă? El Ie-a creat
pe toate şi El pe toate le ştie. Acesta este Allah, Domnul vostru! Nu
este Dumnezeu afară de El, Cel care Ie-a făcut pe toate!
Surat Al-'An'am(6):101-102
Spune: „El este Allah, Cel Unic! Allah este Stăpânul! El nu zămisleşte
şi nu este născut. Şi El nu are pe nimeni egal!
Surat Al-Ikhlas(112):l-4
Bineînţeles, nu putem şterge termenul „Fiul lui Dumnezeu" din Biblie,
indiferent cât de mult i-ar putea ofensa pe unii musulmani, dar
încearcă să fii sensibil la reacţia lui faţă de un astfel de termen. Şi
tu ai obiecta cu tărie la orice învăţătură care ar sugera că
Dumnezeu a avut a soţie care să-I nască un fiu!
Cum ar trebui procedat în această chestiune sensibilă? în primul
rând este important să-i explici prietenului tău musulman că acest
termen nu trebuie luat în sens literal. Nu înseamnă că Dumnezeu în
unire cu o zeiţă a avut un fiu. Acest termen este o expresie
simbolică sau alegorică care ar putea msemna câteva lucruri.
Termenul „Fiul lui Dumnezeu" ar putea face referire \a relaţia
specială pe care Isus a avut-o cu Dumnezeu. întreabă-l doar pe
prietenul tău musulman: „Potrivit Coranului, cine este adevăratul
tată al lui Isus?" Foarte probabil el va şti că învăţătura Coranului
este că Isus a fost născut în mod miraculos, dintr-o fecioară şi de
45
aceea nu a avut nici un totă pământesc. Perfect adevărat! Termenul
„Fiul lui Dumnezeu" ne aminteşte că Isus nu a fost fiul vreunui
bărbat. în schimb El a venit direct de la Dumnezeu!
De asemenea, termenul „Fiul lui Dumnezeu" indică spre Isus ca
reprezentant şi moştenitor al măreţei puteri a lui Dumnezeu.
Scripturile ne spun că Dumnezeu I-a dat lui Isus autoritatea să
conducă întreaga Sa împărăţie. La fel cum un împărat transferă
putere succesorului, prinţul, aşa Dumnezeu i-a transferat putere
moştenitorului, Prinţul Isus. Observaţi că relaţia dintre împărat şi
prinţ este cea de tată—fiu. Ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus este
reprezentantul şi moştenitorul marii puteri şi autorităţi. Din acest
motiv, termenul „Fiul lui Dumnezeu" este folosit adesea în Scriptură
referitor la calitatea lui Isus de Mesia. Ca şi Mesia sau Cel Uns,
Isus trebuia să vină ca mare conducător să înfrângă puterile
întunericului şi să elibereze poporul lui Dumnezeu de sub apăsarea
celui rău. Aşa se explică mărturisirea lui Petru: „Tu eşti Mesia, Fiul
lui Dumnezeu."
Mulţi creştini se simt constrânşi ca'in predicile şi scrierile lor să se
refere în mod continuu la Isus ca Fiu al lui Dumnezeu pentru a
susţine dumnezeirea lui Isus. Totuşi, există un termen descriptiv
mult mai bun care vorbeşte despre dumnezeirea lui Hristos şi acela
este termenul „Cuvântul lui Dumnezeu". Acest titlu este mult mai
acceptabil pentru musulmani deoarece şi Coranul se referă \a Isus
ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu. în plus, cei mai mulţi musulmani ar
încuviinţa că acest Cuvânt al lui Dumnezeu nu este creat, ceea ce
tnseamnă că este de esenţă divină.
încearcă să eviţi folosirea termenului Fiul lui Dumnezeu în
contactele tale de început cu musulmanii. Sunt atât de mulţi alţi
termeni scripturali pentru a-L descrie pe Isus. Este vrednic de
remarcai în mod special faptul că în Faptele Apostolilor, care
înregistrează predicarea apostolilor, termenul „Fiul lui Dumnezeu"
se găseşte numai o dată (9:20), iar în contextul pasajului este
46
folosit nu cu referire la dumnezeirea lui Isus, ci mai degrabă la
identitatea Lui de mult aşteptatul Mesia (9:22). Observaţi aceasfă
listă variată de expresii şi titluri ce se găseşte în Faptele
Apostolilor şi care vorbeşte despre Isus: Domn şi Mesia (2:36); Rob
(3:13); Cel Sfânt şi Neprihănit (3:14); Autorul vieţii (3:15); Rob
sfânt (4:27); Prinţ şi Mântuitor (5:31); Fiul Omului (7:56); Domnul
tuturor (10:36) şi Hristosul (18:5).
Pe scurt, când împărtăşeşti pe Isus prietenilor tăi musulmani
vorbeşte despre marea putere şi autoritate pe care Dumnezeu I-a
dat-o, vorbeşte despre El ca şi Slujitorul cel Sfânt al lui Dumnezeu
ce a venit să slujească omenirii şi să-Şi dea viaţa ca preţ de
răscumpărare. Vorbeşte despre El ca Marele Prinţ al păcii careîntr-
o zi Se va reîntoarce să stabilească pacea pretutindeni. Vorbeşte
despre El ca despre Mântuitorul trimis de Dumnezeu să salveze
lumea din cursa păcatului şi din lucrările celui rău. Vorbeşte despre
El ca Cel Sfânt şi Neprihănit prin care oamenii pot moşteni viaţa
veşnică.
15. Isus nu ar trebui să primească închinarea
Mulţi musulmani se opun cu vehemenţă practicii creştine a închinării
la Isus. Ei susţin că Dumnezeu este numai Unul şi că numai Lui
trebuie să I te închini. Oamenii nu trebuie să se plece în faţa nici
unei alte creaturi; a face acest lucru înseamnă a comite shirk—ce\
mai groaznic păcat pentru orice musulman.
In ciuda acestei puternice obiecţii faţă de închinarea la orice altă
creatură în afară de Dumnezeu, chiar Coranul expune relatarea
poruncii date de Dumnezeu îngerilor Săi să se plece şi să se închine
şi altcuiva, în afară de El. El Ie-a poruncit să se plece înaintea lui
Adam!
47
Deci, spus-am îngerilor: „Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam."
Şi [adu-ţi aminte] când a zis Domnul tău îngerilor: „Eu am să fac un
om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale, iar când îl voi face şi
voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui,
prosternăndu- vă!
Surat Al-Hijr(15):28-29
Ce este semnificativ despre acest lucru este că în mod sigur
Dumnezeu trebuie să fi ştiut că Adam va asculta într-o zi oarecare
de şoaptele lui Satan şi va provoca căderea întregii rase umane;
Dumnezeu, care cunoaşte toate lucrurile—trecut, prezent, viitor—a
poruncit totuşi îngerilor să se plece înaintea primului bărbat, Adam.
Este de folos să explici musulmanului că Sfintele Scripturi vorbesc
despre alt Adam, unul care va fi venit la conducerea rasei umane în
momentul în care primul Adam a eşuat. Cum Dumnezeu i-a dat
primului Adam putere şi autoritate să conducă peste toate
împărăţiile pământeşti, Io fel, Dumnezeu I-a dat acestui al doilea
Adam putere şi autoritate să conducă peste toată împărăţia
cerească—chiar împărăţia lui Dumnezeu! La acest alt Adam se face
referire cu „al doilea Adam" sau „ultimul Adam". El este Isus Mesia!
Primul Adam a fost de pe Pământ, acest alt Adam este din cer.
De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu."
Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. ... Omul dintâi
este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este
cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa
sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc,
tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc... carnea şi sângele nu pot
moşteni împărăţia lui Dumnezeu şi putrezirea nu poate moşteni
neputrezirea. [...] Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă
biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
1 Corinteni 15:45,47-50,57
48
Din pasajul de mai sus credem că acest al doilea Adam, care este
Isus, ar avea puterea şi autoritatea să aducă omenirea în prezenţa
eternă şi spirituală a Dumnezeului Preaînalt—locul originar al lui
Adam, înainte de căderea în ispita lui Satan. Isus avea puterea să
dea aceasta viaţă spirituală eternă tuturor celor ce II urmează.
Sfintele Scripturi declară limpede:
După cum I-a dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa
veşnică tuturor acelora pe care li-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este
aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul'Dumnezeu'adevărat, şi pe
Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Ioan 17:2-3
Coranul vorbeşte despre Isus ca fiind onorat şi în această lume şi în
cea viitoare. Musulmanii au cunoştinţă despre onoarea atribuită lui
Isus Mesia prin simpla citire în Coran că I-a fost dată putere
pentru a vindeca lepra, pentru a deschide ochii orbilor, pentru a
aduce morţii la viaţă şi chiar pentru a creai [Surat 'Al-'Imran(3):49]
Coranul vorbeşte de asemenea despre viaţa de apoi:
Numele lui va fi Al Masih, Isa (Mesia Isus), fiul Măriei, măreţ în
această lume ca şi în lumea de apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi
(de Al/ah).
Din nefericire, mulţi musulmani nu sunt conştienţi de marea onoare
aşezată asupra lui Isus după ce Dumnezeu L-a înălţat la El însuşi.
Bucură-te împreună cu prietenul tău musulman de următoarele
pasaje scripturale:
Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai Lui. Şi
acum, odată ce 5-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de
la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
49
La înfăţişare a fost găsit ca un om, 5-a smerit şi S-a făcut
ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. De aceea şi
Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este
mai presus de orice nume; pentru ca în urnele lui Isus, sase plece
orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi
orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus
Hristos este Domnul.
Filipeni 2:8-11
Vorbind de această onoare, Isus însuşi declară ucenicilor Săi:
Toată puterea Mi-a fost data în cer şi pe pământ...
Matei 28:18
Vedem că şi duhurile şi îngerii I se închină Celui căruia I-a fost dată
toată puterea şi autoritatea, Celui care S-a supus suferinţei crucii,
ca mare jerfă finală de ispăşire, şi care a fost numit „Mielul lui
Dumnezeu".
M-am uitat, şi împrejurai scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii
şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era
de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare:
„ Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea,
bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!"
Apocalipsa 5:11-12
în toate acestea, să îndrăznim noi, ca fiinţe muritoare, să refuzăm
să ne plecăm adânc în faţa Celui pe care Dumnezeu L-a uns împărat
al împăraţilor şi Domn al domnilor (Apocalipsa 19:16)? Aşa cum
musulmanii sărută cartea lor sfântă, pe care o venerează ca şi
Cuvânt al lui Dumnezeu, la fel creştinii sărută picioarele Celui ce
este Cuvântul viu al lui Dumnezeu, necreat şi veşnic! Este extrem de
important să explici prietenului tău musulman că tu nu te închini
altui dumnezeu, nici nu te pleci în faţa naturii umane a lui Isus; mai
degrabă tu te pleci în faţa naturii Lui divine care îl defineşte ca şi
50
Cuvânt al lui Dumnezeu. în relatarea coranică îngerii s-au plecat în
faţa unui bărbat făcut din -ţărână: în adevărata experienţă creştină,
creştinii I se închină Celui ce este Cuvântul lui Dumnezeu, chipului
Dumnezeului nevăzut şi inseparabil de Dumnezeu, din veşnicie în
veşnicie—cu adevărat de esenţă divină!
Cu privire la aceeaşi chestiune, musulmanii adesea îi întreabă pe
creştini despre practica rugăciunii către Isus. Isus însuşi este Cel
ce Şi-a învăţat ucenicii că dacă vor cere ajutor în Numele Lui, El li-l
va da. De aceea, ca urmaşi adevăraţi ai lui Isus, mulţi creştini se
roagă astăzi la Isus ştiind că El este viu în Cer, la dreapta lui
Dumnezeu şi a fost împuternicit să aducă eliberare totală şi
mântuire celor care cheamă Numele Lui. Dumnezeu nu a retras
niciodată marea onoare şi putere de la Isus Cel Binecuvântat.
Scripturile spun clar că Isus a pătruns în experienţa omenirii pentru
a distruge lucrările Diavolului; şi cu siguranţă El îi va ajuta pe cei ce
cheamă Numele Lui.
Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
Ioan 14:13-14
16. Isus nu a fost crucificat
Poate cel mai mare obstacol ce-l opreşte pe musulman în acceptarea
adevărului Noului Testament este povestirea crucificării lui Isus. Ei
refuză cu hotărâre să accepte adevărul că Isus a murit pe cruce, şi
insistă că toată povestea crucificării este o farsă pentru a induce în
eroare comunitatea creştină. în plus, mulţi din aceşti musulmani
susţin că un motiv pentru care Coranul a fost revelat a fost să
corecteze această învăţătură falsă despre Isus murind pe cruce.
Dacă povestea crucificării este o farsă şi dacă Coranul a venit să
corecteze această doctrină falsă, atunci ar fi drept să te aştepţi la
un număr mare de versete în Coran care să afirme „Isus nu a murit
51
pe cruce", aşa cum sunt multe versete care afirmă despre învierea
din morţi şi Ziua Judecaţii! Coranul are peste 6.000 de versete. Ar
fi prea mult să aşteptăm ca cel puţin 5% din toate versetele lui să
declare: „Isus nu a murit pe cruce"? Ce se poate spune despre numai
1%? Aceasta ar însemna doar 60 de versete. Ne-am putea aştepta la
cel puţin 10 versete din 6.000 care să afirme clar „Isus nu a murit
pe cruce". Acest lucru în mod sigur ar ajuta la soluţionarea acestei
controverse şi cei mai mulţi musulmani ar fi de acord că, da. Coranul
trebuie cu siguranţă sa aibă cel puţin 10 versete care să susţină
afirmaţia lor.
Acum, o descoperire uimitoare! Din 6.000 de versete coranice, nu
există nici un singur verset care să spună în mod simplu că Isus nu a
murit pe cruce sau că Isus nu a fost crucificat. Nici măcar unul! Mai
mult, în tot Coranul se găseşte doar un singur pasaj care vorbeşte
despre chestiunea crucificării. Acesta se prezintă după cum
urmează:
Şi din pricina vorbelor lor: „Noi l-am omorât pe Mesia Isus, fiul
Măriei, trimisul lui AllahJ", în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au
răstignit pe cruce, ci a fost făcut (cineva) să semene cu el! Cei care
au avut păreri diferite în privinţa lui (Isus) au fost Tn îndoială (în
legătură cu moartea lui); ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea
(moartea lui), ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu
l-au omorât, ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este Puternic şi
înţelept [Aziz, Hakim].
Surat An-Nisa'(4): 157-158
Priviţi cu atenţie acest pasaj. Subiectul pasajului nu este Isus, ci
iudeii; şi spune în mod clar că evreii nu L-au omorât pe Isus. Nicăieri
nu se spune că Isus nu a murit pe cruce. Acesta este singurul verset
despre crucificare.
Expresia „a fost făcut (cineva) să semene cu el" nu este clară. Ca
urmare, aceasta a deschis uşa pentru multe teorii interesante
potrivit cărora Isus a fost probabil salvat de la crucificare. O
tradiţie favorită este că Dumnezeu a schimbat înfăţişarea lui Iuda
trădătorul pentru a arăta ca Isus, aşa că, Iuda a fost pironit pe
cruce cu adevărat, nu Isus. Dar o asemenea povestire nu se găseşte
nicăieri pe paginile Coranului. Asemenea povestiri vin doar din
imaginaţia marilor povestitori.
Expresia în discuţie ar putea fi explicată şi în acest fel. Evreii au
complotat împotriva lui Isus şi s-au lăudat că I-au provocat
sfârşitul. Cu siguranţă a părut că planul lor a avut succes şi că
lucrarea lui Isus a fost redusă la tăcere pentru totdeauna. Insă şi
Dumnezeu avea un plan. Deşi Isus a murit, Dumnezeu L-a readus la
viaţă să demonstreze iudeilor că Isus a fost într-adevăr Mesia. El a
fost Acela pe care Dumnezeu L-a uns să fie Mântuitorul şi
Conducătorul lumii.
Potrivit Sfintelor Scripturi, a fost planul lui Dumnezeu ca Isus să
sufere moartea cumplită a crucificării. Această moarte a lui Isus a
trebuit să arate iubirea jertfitoare a lui Dumnezeu care agoniza
pentru păcatul continuu şi răzvrătirea rasei umane pe care El a
creat-o să I se închine şi să-L adore. In raport cu planul lui
Dumnezeu, moartea lui Isus trebuia să fie împlinirea tuturor
jertfelor animale. De aceea Isus este numit „Mielul lui Dumnezeu".
Moartea Lui jertfitoare şi ispăşitoare trebuie să asigure
răscumpărarea şi iertarea de păcat şi, mai important, accesul în
prezenţa lui Dumnezeu. Isus este Cel ce trebuie să-l conducă pe om
în prezenţa lui Dumnezeu şi nu vreun animal patruped! Sacrificiul
animal a fost doar un simbol al sacrificiului mult mai curat pe care
Dumnezeu l-a pregătit.
De aceea, toate acestea au fost planul lui Dumnezeu, nu planul
evreilor. Ei nu L-au pus pe Isus pe cruce; Dumnezeu a făcut-o, ca să-
Şi descopere planul Său de mântuire pentru întreaga omenire.
Pentru a demonstra lumii că planul lui Dumnezeu a fost crucea, şi
pentru a înfrânge planul lui Satan, Dumnezeu L-a înviat pe Isus
52
53
dintre cei morţi, L-a ridicat la Cer şi L-a aşezat la dreapta tronului
Său!
Coranul vorbeşte despre moartea lui Isus, după cum urmează:
Şi pacea fie asupra mea în ziua tn care m-am născut şi în ziua în care
voi muri şi în ziua în care voi fi adus la viaţă [din nou].
Surat Maryam(19):33
Cei mai mulţi musulmani acceptă naşterea lui Isus şi înălţarea Lui la
Cer. Nu ar trebui să fie atât de dificil pentru ei să creadă că undeva
între acestea, Isus a murit, aşa cum versetul coranic de mai sus a
indicat cu claritate. Acest verset cu siguranţă este în acord cu
învăţătura Bibliei potrivit căreia Isus 5-a născut, a murit şi a fost
adus la viaţă şi înălţat la Cer. Din nefericire, totuşi, Coranul nu ne
spune cum a murit Isus. Aceasta, bineînţeles, ridica o întrebare şi
chiar Coranul oferă următoarele instrucţiuni clare ori de câte ori
cineva are îndoieli:
Iar dacă tu ai îndoia/ă asupra celor pe care ţi le-am trimis, atunci
întreabă-i pe cei care au citit Cartea revelată mai înainte de tine.
Surat Yunus(10):94
Oamenii Cărţii ştiu cum a murit Isus pentru ca Biblia dă răspunsul
foarte limpede. Versetele următoare ar trebui să înlăture orice
îndoială suplimentară din mintea celui şovăielnic
Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei
doisprezece ucenici şi Ie-a zis: „Iată ca ne suim la Ierusalim şi Fiul
omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi
cărturarilor. Ei II vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile
Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească;
dar a treia zi va învia."
Matei 20:17-19
54
Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea!Pe Isus din Nazaret,
om adeverit de dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi
lucrările pline de putere, pe care Ie-a făcut Dumnezeu prin El în
mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile
voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui
Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor
fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile
morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui. Şi
acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu...
17. A manca porc este împotriva Legii
Musulmanii se îngrozesc la vederea creştinilor care mănâncă
nestingheriţi carne de porc. Ei au o repulsie la vederea unui porc, la
fel de mult cum aveau copiii lui Israel din vechime sub Legea
mozaică, lege care continuă să influenţeze chiar şi azi vieţile a
milioane de evrei. Carnea de porc a fost interzisă în mod clar în
Vechiul Testament.
Să nu mâncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită,
dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor
şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte: să le priviţi ca necurate.
Levitic 11:7-8
O interdicţie asemănătoare se găseşte şi în Coran:
Ci El v-a oprit vouă doar mortăciunea, sângele, carnea de porc şi
ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah.
55
Deoarece carnea de porc este interzisă cu stricteţe în islam,
musulmanii privesc mâncatul porcului ca pe un act extrem de
nesfânt—abominabil înaintea lui Dumnezeu. Din această cauză ei
consideră că a mânca porc este o contradicţie ruşinoasă pentru
oamenii care pretind a fi urmaşii profetului sfânt Isus.
Este important de explicat musulmanului natura legii mozaice şi
scopul ei specific pentru copiii lui Israel. Legea Vechiului Testament
a fost alcătuită din legea morală şi cea civilă. Legea morală a tratat
marile chestiuni etice ale vieţii. Scopul ei a fost să pună deoparte
poporul ales al lui Israel dintre toate celelalte popoare pe baza
sfinţeniei interioare în ceea ce priveşte onorarea lui Dumnezeu şi a
fiinţelor umane. Aceasto mare lege morală a fost pentru a ridica pe
copiii lui Israel la un standard mult mai înalt de sfinţenie şi pentru a
sluji drept model tuturor oamenilor, tuturor generaţiilor. De
exemplu, cele zece porunci constituie un cod de legi morale care se
refera la responsabilităţile faţă de Dumnezeu şi faţă de ceilalţi
oameni. Ele sunt neafectate de modificările mediului înconjurător şi
de aceea rămân neschimbate.
Legea civilă a fost diferită. A constat în legi şi regulamente cu
privire la viaţa de zi cu zi; aceste reguli au fost influenţate atât de
mediu cât şi de obiceiurile comunităţilor păgâne vecine. Asemenea
legi au tratat chestiuni de curăţenie, de mâncare, de sănătate, de
îmbrăcăminte şi de ritual religios. Scopul acestor legi a fost să-i
pună deoparte pe copiii lui Israel dintre toate celelalte naţiuni pe
baza sfinţeniei exterioare. Ei trebuie să rămână separaţi şi diferiţi
şi trebuie să fie deosebiţi în ochii restului lumii pentru că ei slujeau
singurului Dumnezeu adevărat şi refuzau să adopte practicile şi
superstiţiile închinării idolatre ce îi înconjurau.
între aceste legi civile a fost regula ce interzicea să se mănânce
porc. Era o practică obişnuită printre triburile păgâne învecinate,
oferirea în onoarea idolilor, a unui porc ca jertfă sfântă. In plus, în
acele vremuri şi în acea parte a lumii porcul era un animal necurat ce
se hrănea cu carne moartă şi cu gunoaie. Drept rezultat, a mânca
56
porc provoca răspândirea de boli îngrozitoare, care afectau
întreaga comunitate. Copiii lui Israel trebuie să se separe complet
de o asemenea influenţă şi necurăţie păgână.
Musulmanilor trebuie să li se amintească că copiii lui Israel au fost
aleşi pentru a fi o naţiune sfântă, care să se supună singurului
Dumnezeu adevărat, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Această
naţiune trebuie să amintească constant restului lumii că Dumnezeu a
pus-o deoparte dintre celelalte naţiuni dintr-un considerent foarte
special. Şi Coranul vorbeşte despre asta:
Şi adu-fi aminte de robii Noştri, Avraam, Isaac şi Iacov—cei cu
putere (în adorare şi credinţa) şi cu pricepere! I-am ales pe ei
pentru un scop anume: vestirea mesajului despre Viaţa de Apoi.
Surat Sad(38):45-46
O, voi, fii ai lui Israel, aduceţi-văaminte de binele ce v-am făcut şi
că Eu v-am ales înaintea lumilor.
Explica prietenului tău musulman de ce copiii lui Israel au fost aşa
de speciali şi cu ce scop i-a ales Dumnezeu. Noi ştim acum că
aceasta a fost comunitatea aleasă prin care avea să vină Mântuitorul
lumii, Mesia Isus, Cel sfânt trimis de Dumnezeu să răscumpere
omenirea. Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup de carne^n persoana lui
Isus şi a fost născut de fecioara Măria. Acest Cel sfânt trebuia să
Se nască dintre descendenţii lui Avraam, Isaac şi Iacov—copiii lui
Israel. Nu este de mirare că ei au fost chemaţi să fie sfinţi şi unici
dintre toate celelalte naţiuni.
Din nefericire, în timpul lucrării lui Isus pe pământ, mulţi dintre
copiii lui Israel au pierdut din vedere scopul legii civile. Ei au înlocuit
spălarea inimii cu spălarea mâinilor şi au început să pună mai mare
accent pe legile civile ale regulilor şi regulamentelor zilnice. De
fapt, liderii religioşi au început să adauge tot mai multe regulamente
57
de la ei înşişi şi au pretins că acestea erau adevăratele standarde
de sfinţenie opuse purităţii inimii care era mult mai dificil de
păstrat. Drept rezultat, pentru mulţi oameni adevărata religie a
degenerat în ritualuri moarte, pline de aroganţă şi ipocrizie. Liderii
religioşi puteau fi văzuţi recitându-şi rugăciunile, spălându-şi mâinile
şi mâncând numai mâncăruri permise. Dar înăuntru, inimile lor erau
infectate de ură, de lăcomie, de senzualitate şi de gelozie. Oamenii
au abuzat de lege pentru a se mândri cu propria lor sfinţenie!
Isus a văzut această corupere a legii civile de către om şi a acţionat
potrivit cu autoritatea pe care Dumnezeu I-a dat-o. El a declarat
toată mâncarea curată cu scopul de a îndepărta asemenea ipocrizie
şi de a pune din nou accentul pe sfinţenia din inimă. Ca urmare,
pentru urmaşii lui Isus toată mâncarea a fost declarată permisă.
Chiar şi Coranul îl citează pe Isus:
Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tor a mai înainte de mine şi vă
voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite...
în Noul Testament citim despre învăţătura lui Isus despre
sfinţenie:
El Ie-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic
din ce intrăîn om de afară, nu-lpoate spurca? Fiincănu intrăîn
inima lui, ci în pan tece şi apoi este da t afară în hazna? " A zis astfel,
făcând toate bucatele curate. El Ie-a mai zis: „Ce iese din om, aceea
spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele,
preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile,
înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om."
Marcu 7:18-23
De asemeni, ar trebui indicat că de la venirea lui Isus în lume nu a
mai fost nevoie pentru copiii lui Israel de o comunitate distinctă şi
58
exclusiva. De fapt, Isus a venit să unească toate culturile lumii spre
Dumnezeu şi să împuternicească oameni din toate rasele să trăiască
la înălţimea sfinţeniei marilor legi morale ale lui Dumnezeu. Este
evident că pe măsură ce această comunitate se răspândeşte în
întreaga lume nu există legi civile care să poată fi comune tuturor
din cauza marilor diferente de mediu şi climă. Totuşi marea
învăţătură morală a lui Isus rămâne aceeaşi pentru toţi: nu
abstinenţa de la mâncare este cea care aduce glorie Celui Preaînalt,
ci mai degrabă expresia unei iubiri autentice pentru Dumnezeu şi
pentru vecin! Această lege se poate aplica oricui şi în orice loc din
lume!
De asemenea, ar trebui remarcat că legea mozaică era pentru copiii
lui Israel şi întrucât cei mai mulţi creştini nu sunt descendenţii lui
Israel ei nu sunt expuşi legilor civile care tratau practica
comunităţii. Sunt cazuri, totuşi, în care creştinii se abţin de la a
mânca porc. Dacă ei ştiu că în zona lor porcii se hrănesc cu carne
moartă şi mizerii, ei sunt atenţi să nu mănânce porc din
considerente de sănătate. Grija pentru trup este, de asemenea,
plăcută lui Dumnezeu. La fel, unii creştini se abţin de la porc dacă
simt că aceasta creează o piatră de poticnire în mărturia lor faţă de
prieteni şi vecini musulmani. Prin neacceptarea de către creştini a
cărnii de porc în casele lor, musulmanii ar putea vizita, conversa,
mânca mai uşor şi în consecinţă ar putea vedea şi auzi mesajul
minunat al Evangheliei.
18. Evanghelia lui Barnaba este adevărata evanghelie
Musulmanii care au afirmat că Noul Testament nu este evanghelia
originală au căutat în van să o găsească pe „cea reală"! Cel mai bun
lucru pe care unii musulmani l-au putut face a fost să ofere o carte
numită Evanghelia lui Barnaba. Se presupune că această lucrare este
adevărata evanghelie scrisă de Barnaba, un credincios timpuriu care
1-a însoţit pe apostolul Pavel în prima lui călătorie misionară (Faptele
59
Apostolilor 13:1-4). Totuşi, elita intelectuala modernă are de spus

următoarele despre aşa-numita Evanghelia lui Barnaba.
De asemenea, a existat <r Evanghelie a lui Barnaba la care au făcut
referire câţiva autori antici, în special în „Decretul lui Galasius"
(500 d.H.); dar nu exista nici o menţiune despre conţinutul sau
caracterul ei. Totuşi există un manuscris italian lung cu acest titlu,
scris din punct de vedere islamic şi conţinând un element puternic
de gnosticism. A fost editat în 1907 de Longdale şi Laura (M
Roberts) Ragg, care au considerat-o lucrarea unui apostat de la
creştinism, undeva între secolele XIII-XVI. Ca cele mai multe
apocrife patristice şi medievale, lucrarea este extrem de
imaginativă, o lucrare de tradiţie fictivă mai degrabă decât istorică,
dar are o puternică şi evidentă accentuare etică.
Encyclopedia Americana, Ediţia 1976, p. 247
Din cauza naturii îndoielnice a acestei cărţi. Evanghelia lui Barnaba,
numai câţiva musulmani au luat-o în serios. Ei sunt cei înclinaţi să
atace creştinismul şi Biblia. Musulmanii mai educaţi, care cunosc
bine versetele Coranului şi sunt familiarizaţi cu istoria şi geografia
palestiniană, realizează că a pretinde origine divină pentru o
asemenea carte este un impediment categoric pentru cauza
islamului. Evanghelia lui Barnaba contrazice atât Coranul cât şi
mediul istoric al Palestinei din zilele lui Isus. Discrepanţele sunt
enumerate pe categorii, cu exemple din textul în discuţie:
a. Identitatea lui Mesia
Unul dintre obiectivele principale ale acestei cărţi, Evanghelia lui
Barnaba (Ediţia 1907) este să transfere titlul „Mesia" de la Isus
către profetul Muhammad.
Totuşi, această încercare este contrazisă atât de dovezi interne cât
şi externe. Următoarele referinţe atestă încercarea autorului de a
înlătura titlul „Mesia" de la Isus:
p. 122, cap. 96
p. 123, cap. 97
p. 182, cap. 142
Isus spune că El nu este Mesia
Despre Muhammad se afirmă că este Mesia
Mesia nu este din sămânţa lui David sau Isaac
în ciuda referinţelor de mai sus din Evanghelia lui Barnaba, Coranul
atribuie în mod clar titlul Al-Masih (Mesia) nimănui altcuiva decât lui
Isus, fiul Măriei. Acest titlu distinct nu este folosit niciodată în
Coran pentru nici un alt profet, nici pentru profetul Muhammad.
Observaţi următoarele versete coranice:
Mesia Isus, fiul Măriei, este trimisul lui AIlah, Cuvântul Său pe care
El l-a trimis Măriei şi un duh de la El.
[Adu-ţi aminte] când îngerii au zis: „ O, Măria! A Ilah îţi vesteşte [un
copil ce vine cu] un cuvânt din partea Lui; numele lui va fi Mesia Isus
(Al Masih Isa), fiul Măriei, măreţ în această lume ca şi în lumea de
Apoi.
Mai trebuie remarcat faptul că musulmanii sunt de acord cu Biblia
că Isus era de origine evreiască, născut din neamul profetului David
care descinde din sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. De vreme ce
Coranul II identifică pe Isus ca fiind Mesia, afirmaţia din Evanghelia
lui Barnaba potrivit căreia Mesia nu este din sămânţa lui David sau
Isaac este în mod evident contradictorie convingerii islamice!
De-a lungul cărţii Evanghelia lui Barnaba, autorul foloseşte pentru
Isus titlul Hristos care înseamnă Mesia, dar în acelaşi timp susţine
că Isus nu este Mesia!
b. Erori scripturale şi de tradiţie
p. 5, capitolul 3: Se face menţiunea că Măria L-a născut pe Isus
fără nici o durere. Totuşi, Coranul spune în mod clar:
60
61
Şi ea a zămislit şi s-a retras cu el într-un loc depărtat. Şi-au
apucat-o durerile naşterii lângă trunchiul unui curmal şi a zis ea: „O,
de aş fi murit înainte de aceasta şi cu totul de-aş fi fost uitată.
Surat Maryam(19):22-23
p. 26, capitolul 23: Se spune că circumcizia a început cu Adam,
totuşi ambele tradiţii, islamica şi biblică spun că acest ritual a
început în comunitatea lui Avraam şi Ismael.
p. 46, capitolul 35: Se pretinde că buricul omului a fost făcut din
saliva lui Satan. Totuşi la pagina 50, capitolul 39 autorul spune că
din saliva lui Satan a fost creat câinele. Nici Coranul, nici Biblia nu
indica faptul că Satan a avut vreo parte în crearea trupului uman
inclusiv buricul lui. Mai mult, majoritatea musulmanilor ar fi de
acord că Măreţul Dumnezeu Creator cu siguranţă nu a avut nevoie
de ajutorul lui Satan la crearea oricărei părţi a omului!
p. 51, capitolul 39: Se presupune că lui Adam şi Evei Ie-a fost
interzis să mănânce din mere şi porumb. Totuşi Coranul relatează
următoarele:
Şi zis-am Noi: „O, Adam, sălăşluieşte tu cu soţia ta în această
Grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de câte ori voiţi, dar să
nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei
nelegiuiţi!
Este foarte de posibil ca „merele" să fi fost în copacul interzis, dar
este întru totul cunoscut că „porumbul" nu creşte în pomi.
p. 57, capitolul 44: Ideea Promisiunii sau Legământului făcut
seminţei lui Isaac este dezminţită. Totuşi, nicăieri în Coran nu se
face menţiunea unui Legământ cu Ismael şi urmaşii lui. Referinţele
pentru o astfel de Promisiune sau Legământ sunt cu privire la
62
sămânţa lui Isaac, ceea ce înseamnă Israel (Iacov) şi urmaşii lui.
Astfel, citim versetul coranic după cum urmează:
O, fii ai lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce v-am făcut şi
ţineţi-vă legământul făcut Mie şi-Mi voi ţine legământul făcut
vouă şi de Mine temeţi-vă.
p. 132, capitolul 105: Se face menţiunea a „nouă ceruri". Coranul
vorbeşte numai de şapte:
El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ apoi
5-a înălţat în cer şi a tocmit cele şapte ceruri...
p. 134, capitolul 106: Se vorbeşte despre iad ca despre un loc în
care zăpada şi gheaţa sunt imposibil de suportat. Totuşi, multe din
referinţele coranice vorbesc despre iad ca despre un loc al
flăcărilor arzânde şi al apei clocotinde.
p. 141, capitolul 112: Se afirmă despre Isus că ar fi spus că nu va
fi înălţat la cer până în Ziua Judecăţii. Următoarele referinţe
coranice indica diferit:
(Adu-ţi aminte) când Allah a zis: „O, Isus! Eu (te voi lua)şi te voi-
înălţa la Mine..."
Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este Puternic şi înţelept.
p. 156, capitolul 124: Este specificat că Zabur (Cartea Psalmilor)
a fost dată din cauza denaturării Tawrat-ului (Cărţile lui Moise) şi
că Incil (Noul Testament) a fost dat din cauza denaturării
ulterioare a cărţii Zabur.
63
Totuşi această direcţie de gândire nu se găseşte în Coran. Din
contră, se vorbeşte despre Cărţile Sfinte ale Bibliei ca fiind lumină
şi călăuzire pentru umanitate. Dacă ar fi fost denaturate Cărţile
Sfinte ale Bibliei, atunci Coranul nu ar fi conţinut următoarele
avertizări:
Dacă ei ar împlini Tora şi Evanghelia şi ceea ce li s-a trimis de la
domnul lor, atunci ar mânca ei din cele care se află deasupra lor şi
din cele care se aflăsub pieroarele lor.
Surat'<4l-Ma'ida(5):66
O, voi cei care credeţi! Fiţi cu credinţă neclintită în Allah şi în
trimisul Său, în Cartea pe care a pogorât-o asupra Trimisului Său şi
în Cartea pe care a pogorât-o mai înainte! Cel care nu crede în Allah,
în îngerii Săi, în Cărţile Sale, în trimişii Săi şi în Ziua de Apoi, acela
pribegeşte în cea mai îndepărtată rătăcire.
p. 273, capitolul 221: Isus este citat: „Nuam murit."beţi cei mai
mulţi musulmani neagă moartea lui Isus, Coranul nu este clar în
această chestiune şi chiar dă dovezi puternice pentru convingerea
că Isus a murit înainte de a fi fost înălţat la Dumnezeu. Observăm
următorul verset coranic:
[Adu-ţi aminte] când Allah a zis: „O, Isus! Eu [te voi lua] şi te voi
înălţa la Mine..."
Expresia arabică pentru „te voi lua"este tawaffika însemnând „îţi
voi provoca moartea". Această expresie este folosită în Surat 'A\-
Ma'ida(5):117, unde Isus Ii spune lui Dumnezeu: „...dupăce m-ai luat
la Tine". Din nou, în limba arabă aceasta 'înseamnă literal „când tu
mi-ai provocat moartea".
64
Există un alt verset care indică faptul că Isus a murit înainte de a fi
înălţat la Dumnezeu. Isus este citat astfel:
Şi pacea fie asupra mea în ziua în care m-am născut şi în ziua în care
voi muri şi în ziua în care voi fi adus la viaţă (din nou).
Surat Maryam(19):33
în Coranul cel Sfânt: Traducere şi Comentarii, A. Yusuf Aii spune în
nota sa de subsol numărul 2485:.....aceia care cred că el (Isus) nu a
murit niciodată ar trebui să mediteze asupra acestui verset." Pentru
a rezolva această chestiune, mulţi musulmani dau învăţătura că Isus
va muri în vremea în care se va reîntoarce pe Pământ. Totuşi, o
asemenea învăţătură nu se găseşte în Coran.
Este important de remarcat că în Evanghelia lui Barnaba nu se face
referire la Ioan Botezătorul pe care musulmanii îl numesc Yahya.
Totuşi, atât în Coran cât şi în Biblie Ioan Botezătorul (Yahya) este
o figură proeminentă. El este cel trimis să fie vestitorul sau
martorul venirii lui Isus. Misiunea primordială a lui Ioan a fost să
confirme că Isus era Mesia, „Cel Uns" al lui Dumnezeu. Este clar
acum de ce autorul Evangheliei lui Barnaba a omis cu desăvârşire
orice referire la Ioan Botezătorul. In încercarea lui de a-l face pe
Muhammad Mesia, el L-a făcut pe Isus martorul lui Mesia, în acest
fel eliminând orice nevoie pentru misiunea lui Ioan Botezătorul. Până
acum ar trebui să fie clar că toate acestea sunt contradictorii
învăţăturii Coranului.
c. Erori geografice şi istorice
p. 22, capitolul 20: „Isus ... urcându-Se într-o barcă, a navigat
până în oraşul Său Nazaret." Nazaret este localizat în interiorul
ţării şi nu este un port, aşa cum s-a indicat.
p. 23, capitolul 21: „a urcat la Capernaum." Totuşi, Capernaum nu
este în interiorul ţării, ci este un oraş port la Marea Salileii.
65
p. 116, capitolul 92: Se menţionează că Isus S-a dus la muntele
Sinai, apoi a înnoptat la râul Iordan. Totuşi muntele Sinai este
localizat în partea egipteană a Israelului, iar râul Iordan în partea
iordaniană a Israelului. Aceste două locaţii sunt extrem de
îndepărtate, nu apropiate!
p. 217, capitolul 169: .rCe frumoasă este lumea în timpul verii când
toate lucrurile aduc roadă." Această descriere poate fi adevărată
pentru locuri ca Europa âar nu este cazul verilor palestiniene, unde
pământul rămâne uscat, neroditor din cauza soarelui fierbinte,
arzător!
p. 4, capitolul 3: Isus 5-a născut când „Pilat era guvernator în
timpul preoţiei lui Ana şi Caiafa (când Isus 5-a născut)." Totuşi,
istoria înregistrează că Pi lat nu a devenit guvernator până în 26-27
d.H.
p. 11, capitolul 12: Cuvintele „înălţat la turn (balcon)" care se
folosesc aici, indică mai mult spre Europa medievală a secolului XV-
XVI, când cuvântările erau adresate de la balcoane foarte înalte.
Această expresie nu reflectă metoda evreilor palestinieni de a
spune predici din sinagogile lor.
p. 19, capitolul 18: Se face menţiunea măcelăririi a 10.000 de
profeţi de către Izabela. Totuşi, un astfel de eveniment nu este
înregistrat în Scripturile Cărţilor Sfinte sau pe paginile de istorie.
p. 41, capitolul 32: Se menţionează despre închinarea adusă
idolului Baal răspândita în întreaga lume. Totuşi, nu a fost nici o
dovada arheologică care să confirme o asemenea afirmaţie.
p. 82, capitolul 65: Cuvântul Probatica este folosit cu referire la
un bazin. Totuşi, acesta era un nume grecesc folosit pentru una din
intrările în Ierusalim, numită „Poarta Oilor".
66
p. 115, capitolul 91: Se face referire \a 600.000 de soldaţi
romani adunaţi în micul oraş Miţpa. Un astfel de eveniment nu este
înregistrat în analele Romei şi apare ca o curată exagerare.
p. 130, capitolul 103: Deşi cuvintele „marinar" şi „vas" sunt
folosite, ele nu sunt tipice Palestinei din timpul lui Isus şi zonei în
care El a lucrat. Ele sunt mai grăitoare pentru locuri ca Spania sau
Italia din Europa medievală.
p. 185, capitolul 145: Se menţionează despre 17.000 de farisei în
timpul profetului Ilie. Totuşi partida fariseilor nu apare decât în
anul 200Î.H.,în perioada evreiască a macabeilor. Ilie a trăit cu 700
de ani mai devreme, în 900 Î.H.
p. 196, capitolul 152: Se face referire \a soldaţi care se
rostogolesc precum butoaiele de lemn când sunt spălate pentru a fi
reumplute cu vin. Totuşi, butoaiele de lemn nu erau caracteristice
timpului în care Isus Şi-a desfăşurat lucrarea. La acea vreme şi
chiar în zilele noastre erau folosite burdufurile pentru vin făcute
din piele de animal, nu din lemn. Butoaiele din lemn pentru vin
amintesc de Europa medievală şi au fost exportate în alte părţi ale
lumii.
p. 262, capitolul 214: Se afirmă despre 30 de monede de aur.
Totuşi, în vremea lui Isus etalonul monetar palestinian tindea să fie
din monede de argint.
Concluzie: Din multele exemple date, ar trebui să fie clar atât
musulmanilor cât şi creştinilor că aşa-numita Evanghelie a lui
Barnabanu poate fi privită ca fiind de origine divină. Toate dovezile
indică spre o contrafacere realizată de către cineva, cel mai
probabil în timpul Evului Mediu în Europa ca un atac împotriva
creştinismului. Unii cercetători cred că Evanghelia lui Barnaba ar
putea fi scrisă de cineva din mediu spaniol sau italian care a fost
ofensat de înlăturarea islamului din Spania de către creştini şi
67
astfel a încercat să-l prezinte pe Muhammad superior lui Isus. Este
evident că această lucrare greşită a fost demascată de căutătorii
adevărului; iar Adevărul întotdeauna va triumfa!
Anexa
A. Termeni / Nume / Expresii islamice
1. Salutul". Pacea fie asupra ta - As sa/amu alaikum
Răspunsul: Pacea fie şi cu tine/şi asupra ta - Wa alaikum as-
salam
2. Dumnezeu—Allah (al-ilah); o combinaţie a lui al (articol
hotărât -ui) şi ilah (dumnezeu), însemnând „dumnezeul"
3. Dumnezeul Cel Preaînalt—Allah Ta'ala
4. Dumnezeul Cel Glorificat şi înălţat—Allah Subhanahu wa
Ta'ala sau Allah (SWT)
5. Dumnezeu este mai mare (decât orice altceva) —Allah-u
Akbar
6. In numele lui bunvnezeu—Sismil/ah
7. In numele lui Dumnezeu Milostiv şi îndurător—Bismillah-ir
Rahman-ir Rahim
8. Laudă lui Dumnezeu (Ha\e\u'\a)—A/-hamdu//llah
9. Domnul Cerului şi al Pământului (Universului)—Rabb-ul
Allah'alamin
10. Isus Mesia—Isa Al-Masih
11. Avraam (pacea fie asupra lui sau pbuh)—Ibrahim (alaihias-
salam sau [a:])
12. Isaac şi lacov—Ishaqfa:]şi Yaqubfa:]
13. Ismae\—Isma'i/fa:J
14. Moise şi Aaron—Musa[a:]ş\ Harun[a:]
15. David şi Solomon—Daud[a:]ş\ 5ulaiman[a:J
16. Ioan Botezătorul— Yahya[a:]
17. Profet—Nabi (exemplu: Profetul Moise—NabiMusa[a:])
18. Măria—Maryamfa:]
19. Gabriel (Mesagerul Duhului Sfânt)—Jibril sau Ruh-ulQudus
20. Muhammad (binecuvântarea şi pacea fie asupra lui)—
Muhammad (sallallahu alaihi wa as-sallam) sau Muhammad[s:J
21. Cartea Sfântă (B\b\ia)-Al-Kitab-ulMuqaddas
68
69
22. Cărţile lui AAoise (Tora)—A/-Taivrat
23. Psalmii lui ba\i\d—Al-Zabur
24. Noul Testament (Evanghelia)—Incil (Sharif)
25. Scrierile profeţilor—Sunuf-un Nabiyin
26. Ierusalim—Al-Quds
27. Legea religiei islamice— Shari'ah
B. Asemănări între cultura biblică şi cea islamică
Obiceiuri religioase biblice
1. Salutul de pace—Luca 10:5
2. Spălarea mâinilor şi a picioarelor înainte de închinare—Exod
40:31-32
3. Scoaterea încălţămintei—Exod 3:5
4. Prosternarea în rugăciune—Psalm 95:6
5. Jertfa animală (Paşti) —Deuteronom 16:1-6
6. Pelerinajul la Ierusalim—Faptele Apostolilor 8:26-28
7. Acoperământul la femei în timpul închinării—1 Cor. 11:5-6
8. Circumcizia—Luca 2:21
9. Oferirea unei jertfe pentru primul născut—Luca 2:24
10. Postul prelungit—Exod 34:28; 1 împăraţi 19:8; Matei 4:2
11. Abstinenţa de la carnea de porc—Levitic 11:7
Practici musulmane
1. Salutul—As-salamu alaikum (pacea fie asupra ta)
2. Ritualul de spălare—wudu
3. Interzisă încălţămintea în moschee
4. Prosternarea în timpul rugăciunii—sajda
5. Sărbătoarea jertfei an\ma\e—E/d-u/Adha/Eid-ulQurban
6. Pelerinajul la Mecca—hajj
7. Femeile poartă acoperământ
8. Circumcizia—khitan
9. Oferirea unei jertfe la naşierea unui copil—akika
10. Postul de 30 de zile în timpul Ramadanului—saum
11. Musulmanii se abţin de la a mânca porc
70
larry Morin
i ca misionar in Bangladesh şi Fihpine.
Cartea pe care o aveţi în mână este rezultatul multor ani de studiu, cercetare
şi experienţă pe câmpul de misiune printre musulmanii ortodocşi.
Astăzi, el călătoreşte în întreaga lume şi susţine seminarii şi cursuri, conferind
pe teme cum ar fi: Introducere în Islam; Punţi de legătură între creştini şi
musulmani; Materiale coranice şi Hadith; Islam popular.
serialslam
Alte cărţi din aceeaşi serie:
LM Abdullah
Un Creştin citeşte Coranul
Mesia
Dr. Paul Parks
Pilde şi Naraţiuni
din Orientul Mijlociu
Emmanuel Luther Ratiq
Isus-Contact şi Conflict între
creştini şi musulmani
www.kraftmedia.ro
ISBN 973-86235-3-7
Cumpărând această carte,
contribuiţi la susţinerea
lucrării de instruire a lucrătorilor româr
pentru naţiunile neatinse ale lumii,
desfăşurată la Constanţa de
CENTRUL ROMÂN DE STUDII
TRANSCULTURALE.

Limbă

Bine ați venit la Scribd!

Harry Morin - Raspunzand Musulmanilor

Încărcat de

Informații document

Data încărcării

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Harry Morin - Raspunzand Musulmanilor

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titluri conexe

9. Oferirea de jertfe la naşterea unui copil (Luca 2:24)

Necredincioşi sunt aceia care spun: „Dumnezeu e Mesia, fiul Măriei!"

Apostolilor 13:1-4). Totuşi, elita intelectuala modernă are de spus

Documente similare cu Harry Morin - Raspunzand Musulmanilor

Mai multe de la rolbyroland

Titluri conexe

Evaluare

Partajare