nvata sa iti ajuti copilul sa treaca peste momente dificile

Invata sa iti ajuti copilul sa treaca peste momente dificile Scris de Natalia Silaghi
Specialisti in psihologia copiilor va sfatuiesc cum sa reactionati in cazul in care copilul
dumneavoastra se confrunta cu pierderea unui obiect sau unei persoane, si in privinta reactiei
copiilor in cazul in care parintii acestora aleg sa divorteze.
Fiecare dintre noi a pierdut in viata ceva semnificativ: o persoana, o idee, un obiect. Acesta
pierdere ne-a afectat int-o mai mica sau mai mare masura in functie de cat de importanta a fost
lucrul pierdut pentru noi. ahnirea, durerea, supararea este o reactie normala, interna, fata de
pierderea unei persoane !prin deces sau divort sau mutarea ei", idei, obiect. #ste raspunsul
nostru emotional la pierdere.
Astfel de pierderi ii afecteaza si pe copiii nostrii indiferent daca este vorba de o persoana sau
obiect, chiar daca pierderea unei persoane dragi nu inseamna doar moartea ei ci pur si simplu
disparitia ei din mediul social apropiat, securizant al copilului. $ierderea grea este o stare de a fi
pierdut ceva, fie ca e o persoana semnificativa, lucru sau stare. #%primarea in e%terior a starii de
durere se realizeaza prin doliu, jale. $ierderea si jelirea sunt afectate de: varsta la care intervine
pierderea pentru copil & cu cat aceasta pierdere are loc mai devreme, in perioada gradinitei, cu
ata copilul nu-si va putea e%plica prea bine fenomenul si va tinde sa-l interpreteze in functie de
posibilitatile lui de a intelege realitatea inconjuratatoare, de relatia pe care copilul a avut-o cu
obiectul, persoana pierduta si din ce cauza a fost pierdut obiectul sau persoana.
'opilul este sensibil la orice modificare pe care o percepe in mediul sau. Astfel ca, sunt foarte
importantesi reactiile adultului fata de pierderea pe care a suferit-o copilul, mai ales daca pierdea
este comuna !a disparut o persoana din viata copilului care i-a fost draga si parintelui", pentru ca
reactiile adultului reprezinta un model pe care copilul il va interioriza si-l va considera ca fiind al
lui.
In sociatatea in care traim e%ista mai multe mituri cu privire la pierdere, indifferent de modalitatea
in care aceasta se manifesta: moarte a unei persoane dragi, divort sau disparitie a unui obiect
sau persoane apropiate. #le se refera la faptul ca e mai bines a protejezi copiii de pierdere pentru
ca sunt prea mici ca s-o inteleaga sau sa traiasca tragedia, pentru ca ei jelesc, isi e%prima
durerea doar dela o varsta mai mare( copiii trebuie)nu trebuie sa mearga la inmormantare( ei isi
revin repede dupa pierdere( pot ramane marcati pentru totdeauna datorita unei pierderi
semnificative timpurii( sa discuti cu copilul este cel mai important pentru ac el sa faca fata
pierderii si ca acesta trebuie sa fie ajutat atunci cand sufera o pierdere doar de catre familie.
*e fapt, copiilor trebuie sa li se ofere e%plicatii tinand cont de capacitatea lor de intelegere despre
ceea ce s-a intamplat si etse necesar sa-i intrebam daca vor sa participle sau nu la
inmormantare, dar numai dup ace li s-au dat e%plicatii amanuntite despre ce se va intampla
acolo.
'eea ce traieste copilul in aceste situatii, sunt reactii normale la pierderea unui obiect valoros sau
a unei persoane dragi. #%ista trei etape ale mahnirii, trecerea prin fiecare etapa este necesara
pentru vindecare si pentru a accepta pierderea si a merge mai departe. $rima etapa este cea de
soc si necredinta si poate dura de la minute la zile. 'opilul este dezorientat, traieste sentimentul
ca nu poate fi ajutat de nimeni, incearca sa nege ceea ce i s-a intamplat pentru a se proteja, pan
ace va fi capabil sa infrunte realitatea. In urmatoarea etapa devine constient de pierdere si poate
dura de la + la ,- luni. Sentimentele pe care le traieste copilul acum sunt: vina, tristete, izolare,
singuratate, neajutorare, posibila furie si ostilitate fata de ceilalti, durere emotionala crescuta ca
raspuns la realizarea pierderii, isi recunoaste neputinta de a schimba situatia. #tapa a treia
marcheaza inceputul procesului de vindecare si poate dura pana la cativa ani. #tapa etse insotita
de dureri fizice pe care copilul le resimte ca urmare a traumei, vede persoana care a plecat ca
find o persoana cu calitati, fara defecte, incepe sa accepte pierderea si se implica in noi relatii
sociale.
In perioada .-- ani, copilul nu este constient de pierderea unei persoane fie in urma unui divort,
fie in urma unui deces, dar sesizeaza schimbarea rutinei zilnice. $oate reactiona la e%primarea
durerii de catre familie, isi e%prima durerea prin comportament. Intre /-0 ani, copilul gandeste
concret si de aceea sunt foarte importante e%plicatiile care I se dau. 'rede ca cel care afost
pierdut poate reveni inapoi, ca in povesti prin magie, disparitia fiid vazuta de catre copil ca o
calatorie. *e cele mai multe ori se simte vinovat pentru pierdere, din cauza lui a plecat persoana
iubita, pentru ca a fost rau, faptul ca doar s-a gandit ca persoana ar putea pleca a facut sa se
intample evenimentele. *e-abia intre + si 1 ani incepe sa inteleaga ca plecarea este pemanenta
si este ingrijorat de ceea ce se va intampla cu el in urma pierderii
'ei mai multi copii au o capacitate limitata de a face fata durerii emotionale sin u prea isi e%prima
sentimentele, dar se simt 2diferiti2 de ceilalti copii care nu au suferit sau despre care nu stiu ca au
suferit o pierdere. $ot aparea schimbari ale poftei de mancare, tulburari de somn, devin retrasi
din viata de familie, sau la gradinita, se agata de adult de teama sa nu i se intample ceva rau.
3nii dintre copii se comporta ca si cum ar fi bebelusi !isi sug degetul, vorbesc ca si copiii mici",
refuza sa mearga la gradinita, de tema ca li se va intampla ceva parintilor in lipsa lor, nu se mai
concentreaza la activitatile din grupa.
3n copil poate rezolva o pierdere doar daca:
,. a avut o relatie de incredere fata de persoana care a plecat,
-. primeste informatia corecta, imediat despre ce s-a intamplat si poate sa puna intrebari la care
adultii trebuie sa-i raspunda cat mai onest posibil
/. i se permite, din partea familiei, sa participle la jelire
4. parintele ramas !in caz de divort, deces" ii ofera mangaiere si intelegere, incurajeaza relatiile
oneste si deschise cu copilul, ii aigura un spatiu sigur, securizant, unde copilul poate jeli, este
modelul unei jeliri sanatoase, adica isi e%prima emotiile intr-un mod sanatos, nu si le ascunde.
$rin intermediul consilierii copilului, se incurajeaza comunicarea sentimentelor legate de pierdere
!prin joc, la copilul de la gradinita". $rin diferite activitati copilul poate invata ca schimbarea face
parte din viata si ca are loc in ritmul sau, ca sunt unele lucruri pe care le poti contola in viata sip e
altele nu, ca oamenii jelesc in mod diferit, ca e in regula sa fii fericit chiar daca jelesti, ca amintirile
despre cei dragi sunt importante si trebuie impartasite. 'onsilierul utilizeaza in sedintele de
consiliere individuala povestile terapeutice, desenul, tehnica 2scaunului gol2, 2covorul magic2 &
planeta maniei.
In ceea ce priveste divortul, rectiile pe termen scurt la divort sunt in functie de varsta si se%ul
copilului. 'opilul prescolar !intre / si 0 ani" simte furie si tristete. ulti dintre ei se invinovatesc
pentru divort. 5aietii sunt mai galagiosi, maifuriosi, agitate, iar fetele sunt manioase, iar unele
devin mici adulti. 6a varsta de +-7 ani baietii sunt mai afectati decat fetele. Sunt tristi, le este dor
de celalalt parintesi simt ca parintele plecat i-a abandonat, sunt nesiguri, tematori. $ana pe la ,.-
,- ani cred ca sunt vinovati pentru divort pentru ca sunt mai mult centrati pe propria persoana, nu
sunt mature din punct de vedere al gandirii, nu inteleg clar relatia cauza-efect. #i considera ca
sentimentele lor de manie au cauzat divortul, le e tema de puterea distructiva a propriilor dorinte.
Sunt si parinti care ii invinovatesc pe copii, iar acestia din urma devin tristi si deprimati.
'and adultii au un esec si evita asumarea responsabilitatii pentru propriile decizii si actiuni, e
usor sad ea aceasta povara copiilor. Sau unii parinti spun ca au divortat pentru binele copiilor,
astfel copilul se simte responsabil pentru ceva ce nu vrut sin u a avut nici un control, dezvoltand
astfel un sentiment e%agerat ca are o putere prea mare. 'opiii invinovatiti cred ca sunt rai iar cei
invinovatiti subtil !e spre binele lor" se simt vinovati.
'a reactii pe termen lung, copii raman furiosi sau resping parintele neimplicat. $rezinta
deasemenea amintiri nerealiste, idealizate ale familiei care a fost odinioara, unii se vad saraciti si
deprivati de copilarie, altii se vad mai puternici dupa divort, insa pot prezenta probleme de
incredere, de a fi loial, de a se simti in siguranta alaturi de ceilalti.
3n mod de a face fata an%ietatii determinate de pierdere este negarea realitatii divortului de catre
copil si incercarea caestuia de a-si tine impreuna parintii. 'opiii vor sa mentina familia asa cum o
stiau sis a creada ca parintii lor inca se iubesc si sunt fericiti impreuna. *e aceea parintii trebuie
sa intervina cu e%placatii in acest sens pentru a face clara situatia pentru copil. #i pot fi
nerespectuosi, pretentiosi, dificil de disciplinat, au controlat relatiile in familie si inainte de divort si
vor sa-I manipuleze pe parinti prin comportamentul lor pentru a-I tine impreuna. 3nii dintre ei isi
recruteaza parintele ce nu doreste divortul pentru a-l convinge pe celalalt sa ramana casatorit.
'opilul vrea sa fie apropiat de ambii parinti si este tulburat cand este presat sa aleaga doar unul
dintre ei, impotriva celuilalt. #ste o problema pentu toti copiii: de ce parintii ii pun sa aleaga.
$entru ca sunt maniosi si il invinovatesc pe celalalt parinte( pentru ca sunt in competitie pentru
afectiunea copilului !care demonstreaza ca este un parinte mai bun"( penntru a-si controla
sentimentul de vina !copilul nu vrea sa fie cu tatal, deci decizia de a divorta a fost corecta"( de
tema amentarii sentimentelor positive pe care le mai are ramase fata de sot !sotie"( pentru
ae%ercita control asupra vietii copilului, mascat de modul 2corect2 de a-l creste. 'opilul nu este
vazut ca avand sentimente si nevoi diferite de ale parintelui cu care ramane. *orintele lui nu sunt
acceptate daca nu sunt asemanatoare cu ale parintilor !tatal)mama tau)ta m-a mintit, asa va face
si cu tine".
ama ramasa singura dupa divort trebuie sa suplineasca rolul tatalui cu tot ce presupunea acst
rol pana inainte de divort si se simte supraincarcata. *ca tatal nu se implica mai departe in
crestera si educaria copilului pot aparea probleme la gradinita si scoala mai tarziu, precum si
probleme sociale si emotionale:tristete, manie, depresie !observata emotional, motivational, fizic
si cognitiv".
'e pot face parintii pentru a reduce efectul divortului asupra copiilor:
,. Sa evite intreruperile din rutina zilnica a copilului, modificarile bruste de program,
-. Sa nu se certe cu fostu sot)fosta sotie in farta copiilor,
/. Sa nu critice)sau invinovateasca fostul sot)fosta sotie in fata copiilor,
4. Sa ceara ajutor professional daca are nevoie si sa nu caute alinare in copii,
0. Sa-l pastreze atat cat se poate pe fostu sot)fosta sotie in viata copiilor.
3nii copii se pot transforma, psihologic, in adulti atunci cand:
,. copilul ii asigura parintelui securitate si directie in urma divortului,
-. copilul asigura nevoia parintelui de apropiere si companie,
/. copilul conduce gospodaria si devine ingrijitorul primar al fratilor mai mici.
8ransformarea psihologica in adult a celor mici poate avea efecte negative asupra relatiilor
viitoare si asupra increderii in sine a copilului.
Scopul este de a 9nvata copiii abilitatile emotionale i sociale pentru a face fata divortului i a fi
mai puternici 9n confruntarea cu 9ncercarile vietii, sa- i e%prime sentimentele, sa stea 9nafara
disputelor parentale, sa faca fata schimbarii. $rin activitati, copilul poate 9nvata ca:
,. divortul este o problema a adultilor,
-. divortul nu este cauzat de copii,
/. divortul este un lucru despre care se poate vorbi !parintilor sau celorlalti",
4. unele lucruri se schimba, altele ram:n la fel,
0. parintii 9l iubesc 9n continuare i vor avea grija de el,
+. sentimentele lui sunt normale !tristete, furie, vinovatie, neajutorare",
;. va locui 9n case diferite cu reguli diferite,
7. niciun parinte nu este doar rau)doar bun,
1. mama)tatal se poate recasatori.
Scopul general al consilierii psihologice in caz de divort este de:
,. a ajuta copiii sa obtina o distanta psihologica fata de certuri,
-. sa aiba o relatie buna cu fiecare parinte,
/. sa- i continue propria cre tere i dezvoltare,
4. sa-i ajute pe copii sa- i e%prime propriile griji , sa diferentieze propriile, sentimente, sa- i
separe ideile, sentimente i nevoile lor de cele ale parintilor,
0. sa-i 9nvete pe copii abilitatile de supravietuire 9n cazul 9n care parintii se cearta.
6i se respecta copiilor dorinta de a nu vorbi- a a pot avea control asupra situatiei !9 i dezvolta
granita personala", le sunt separate sentimentele lor de cele ale parintilor lor furio i prin evocarea
repetata a diferentei 9ntre cum se simte copilul diferit)la fel cu fiecare parinte si le sunt numite i
afirmate calitatile lor diferite i speciale sau identificarea a ceea ce au comun cu un parinte sau
celalalt din punct de vedere fizic !pt copiii mici" i ale trasaturilor de personalitate !pt copiii mai
mari". 'opiii care au probleme 9n a se identifica cu parintele2vinovat2, respins, dar i cu
parintele2corect, manios2 sunt ajutati sa aleaga calitati ale parintilor pe care le admira, respecta,
vor sa le copieze. Nu e responsabilitatea copilului sa rezolve problemele parintilor, sa mentina
pacea, sa aiba grija de sentimentele lor( sarcina lor e sa fie copii: sa se joace, sa mearga la
gradinita, sa aiba grija de ei. Sunt 9ncurajati sa e%ploreze unele abilitati de rezolvare a
problemelor: cum sa se retraga 9n camera lui, care sunt persoanele sigure 9n care se poate
9ncrede, cum sa evite minciuna pentru a proteja un parinte, cum sa nu fie un mesager al
mesajelor furioase ale parintilor, cum sa negocieze spre binele lui.