Sunteți pe pagina 1din 12

EFECTELE IMPOZITELOR DIRECTE

Conflictul dintre egalitate si eficienta reprezinta cea


mai mare problema pe care o intampinam si care
afecteaza politica noastra soc 636h79g iala sub diverse
forme.Nu ne putem insusi o parte din eficienta pietei
si sa o impartim in mod egal.
(Arthur Okun, 1975)
1.Avantajele si dezavantajele impozitelor directe
Se poate aprecia ca impozitele directe prezinta urmatoarele avantaje:
a) constituie o sursa de venit sigura;
b) indeplinesc deziderate de justitie fiscala, deoarece sunt exonerate necesare minimului de
existenta;
c) au in vedere natura si marimea venitului;
d) sunt usor de calculat si de perceput;
e) reducerea impozitelor directe incurajeaza productia.
Impozitele directe prezinta si unele dezavantaje:
a) nu sunt agreabile platitorilor, se considera ca nu ar fi productive;
b) conducerea nu are interes sa devina nepopulara prin marimea acestor impozite;
c) pot duce la abuzuri in ceea ce priveste asezarea si incasarea impozitelor, se poate practica
evaziunea fiscala.
2.Evitarea dublei impuneri juridice internationale
Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleasi materii
impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre autoritatile fiscala din unitati
diferite.Dubla impunere poate aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor
venituri pe teritoriul altui stat.
Dubla impunere juridica internationala apare atunci cand acelasi venit sau aceeasi avere se supun
la mai multe impozite in tari diferite.Dubla impunere juridica international poate aparea in cazul
impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit si al celor pe avere.
Dubla impunere afecteaza principiul echitatii fiscala si unitatii impunerii, diminuand veniturile
nominale si reale ale cetatenilor tarii si ale agentilor economici.Aparitia dublei impuneri juridice
internationale trebuie privita in stranse legatura cu particularitatile politici fiscale si ale
sistemelor de impozite intalnite intr-o tara sau alte.In practica fiscala internationala pot fi
intalnite mai multe criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau averii si anume:
*Criteriul rezidenetei sau criteriul domiciliului fiscal.Conform acestui criteriu, impunerea
veniturilor se efectueaza de autoritatile fiscala in tara in care este rezident, pentru veniturile
obtinute acolo.
*Criteriul nationalitatii.Potrivit acestui criteriu, impunerea veniturilor se efectueaza de
autoritatea fiscala in tara de a carei nationalitate apartine, pentru veniturile realizate in aceasta
tara.
*Criteriul originii veniturilor sau criteriul teritorialitatii.Conform acestui criteriu impunerea
veniturilor se face catrea autoritatea fiscala, din tara pe al carui teritoriu s-au obtinut veniturile
sau se afla averea, facandu-se abstractie de rezidenta sau nationalitatea beneficiilor.
Dubla impunerea poate aparea sub doua forme:
1.Voita, apare atunci cand statul incearca prin mijlocle fiscal sa ingreuneze concurenta exercitata
de capitalul extern intr-o ramura economica.
2.Nevoita, intamplatoare, se intalneste atunci cand se urmareste, dar se realizeaza, prin
coincidenta diferitelor impozite din aceeasi tara si din strainatate, afectarea aceluiasi venit sau
bun din doua tari.
Dubla impunere are consecinte negative asupra dezvoltatii economice, sociale, financiare,
bancare.De aceea au fost luate masuri legislative adecvate de catre aproape toate statele pentru
evitarea dublei impuneri internationale juridice cum sunt diferite reglementari juridice nationale,
conventii bilaterale si multilaterale, jurisprudenta, cutumele si doctrinele.
Evitarea dublei impuneri fiscale a devenit un obiectiv principal si constant in activitatea
Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica, a Organizatiei Natiunilor Unite.Acestea au
promovat recomandari, modele si solutii acceptabile, care sa stea la baza incheierii conventiilor
de evitare a dublei impuneri, care in procesul negocierii sa se poata armoniza cu principiile
legislatiei interne a statelor care convin sa incheie o conventie pentru evitarea dublei
impuneri.Conventia pentru evitarea dubllei impuneri se aplica impozitelor pe venit si pe avere.
Spre deosebire de solutiile, metodele si tehnicile care stau la baza conventiei pentru evitarea
dublei impuneri incheiate intre statele dezvoltate si care promoveaza, indeosebi, impunerea
veniturilor in tara beneficiarului de venituri, in practica realizarii conventiei incheiate de tara
noastra se promoveaza, de regula, solutii care urmaresc impunerea la sursa a veniturilor, dat fiind
pozitia prezenta a Romaniei din care se obtin venituri sub forma de profit si dividente, de
dobanzi la credite comerciale si bancare, de redevente, de salarii, venituri din activitati de
transport, de montaj utilaje, asistenta tehnica, scolarizarea personalului.
Solutiile adoptate de Romania prin conventiile incheiate tin seama de interesul legitim al tarii
noastre, in contextul si complexitatea relatiilor intretinute de Romania atat cu tarile dezvoltate,
cat si cu cele in curs de dezvoltare.
Sub incindenta conventiilor intre persoanele fizice si juridice care sunt rezidente ale unui stat
contractant sau ale fiecaruia dintre cele doua state.
In cazul persoanleor fizice, ca rezident in mai multe state, domiciliul fiscal se considera in
statul in care acestea au o locuinta permanenta si unde au cele mai stranse legaturi personale si
economice.
In ceea ce priveste impunerea veniturilor, cele mai utilizate solutii prevad:
a. veniturile realizate din bunuri imobiliare sunt impuse in statul in care sunt situate bunurile
respective;
b. profitul obtinut de societatile unui stat contractant este impus, in general, de organele fiscale
ale acestui stat;
c. veniturile realizate de actionari din divedente se impun parte in statul de origine, parte in statul
de destinatie;
d. veniturile obtinute sub forma de dobanzi, precum si cele sub forma redeventelor se impun in
ambele state, in proportii stabilite prin intelegere;
e. veniturile realizate din practicarea unei profesii libere se impun fie in statul de origine a
veniturilor, fie in statul de rezidenta al beneficiarului veniturilor;
f. veniturile din salarii si similare se impun, in principiul, in statul unde se desfasoara activitatea
retribuita.
Metodele utilizate in practica fiscal pentru evitarea dublei impuneri sunt:
1.Scutirea totala, conform careia veniturile realizate in strainatate de rezidentui unui stat si care
au fost impozabile la sursa, nu se includ in venitul impozabil din tara de rezidenta.
2.Scutirea progresiva, presupune insumarea venitului realizat in strainatate cu cel obtinut in tara
de resedinta, avand drept scop stabilirea cotei progresiva cu care va fi impus venitul intern.
3.Creditarea obisnuita, prin care impozitul platiti unui stat strain, pentru veniturile realizate pe
teritoriul acestuia de catre un nerezident, se reduce din impozitul datorat in tara de resedinta in
limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu venitul obtinut in strainatate.
4.Creditarea integrala consta in aceea ca impozitul platit in strainatate, pentru veniturile
realizate acolo, se deduce integral din impozitele datorate in tara de resedinta.
3.Presiunea fiscala
Societatea nu poate exista in absenta impozitelor, a caror necesitate este, pe de o parte, statuata
prin Constitutie, si pe de o alta parte, demonstrata de realitate istorica.Urmarea fireasca a
instituirii impozitelor este resimtirea presiunii fiscala de catre contribuabilii.
Indiferent de termenul utilizat: povara fiscala, presiune fiscala, coeficient fiscal, rata prelevarilor
obligatotii, ideea generala este aceea a obligatiei fata de stat de diminuare a veniturilor
particulare.Rata presiunii sau rata prelevarilor obligatorii, in sens larg, este raportul dintre totalul
impozitelor si contributiilor sociale efectiv incasate de administratia publica si produsul intern
brut.
Contribuabilul onest si cu spirit civic vede in impozit un rau necesar si consimte la plata
acestuia.Cand insa impozitele depasesc anumite limite, iar contribuabilii resimt din plin povara
fiscala care ii apasa, comportamentul normal, in economie si societate, este paralizat, conducand
la inhibarea initiativei particualre, a motivatiei de a munci sau, mai grav, la adevarate revolte
fiscale.
Stabilirea unor limite ale presiunii fiscale este o problema care i-a preocupat pe specialisti inca
de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand economistii si juristii afirmau ca fiscalitatea trebuie sa
fie cat mai lejera.Cum insa, datoria diversificarii actiunilor si implicarilor statului in viata
economica si sociala, impozitelor si cotizatiile sociale au avut o evolutie ascedenta, in fiecare
etapa de dezvoltare, marimea acestora era considerata ca fiind la limita maxima.
Cresterea presiunii fiscale in ultimile doua secole, are la baza extinderea rolului conomic si
social al statului.De asemenea, avand in vedere ca prevederile obligatorii sunt sursa de acoperire
a cheltuielilor publice, impozitele si presiunea fiscala inregistreaza, in consecinta, aceeasi
tendinta de crestere pe care o manifesta cu pregnanta cheltuielile publice.Autoritatile publice
percep impozite, deoarece guvernele au nevoie de resurse.
Totodata, acestea trebuie sa fie foarte precaute in incercarea lor de a maximiza veniturile fiscale,
pentru ca situatia sa nu ia alta turnura, intorcandu-se impotriva propriilor interese.In acest sens,
problema care se pune este: cat de mult pot creste impozitele, astfel incat, acest lucru sa nu se
reflecte intr-o diminuare a incasarilor fiscale pentru guvern?
Avand in vedere faptul ca impozitul este perceput de contribuabil ca o amputare a veniturilor
sale de catre autoritatea publica, trebuie sa admitem si necesitatea cuantificarii acesteia la diferite
niveluri.
1.Presiunea fiscal nationala
In general, presiunea fiscal este data de rata fiscalitatii, care se calculeaza ca raport intre suma
totala a incasarilor fiscale percepute pe o anumita perioada si marimea procesului intern brut
realizat in aceeasi perioada, de obicei un an.
2.Presiunea fiscala la nivelul agentului economic
Pentru contribuabilii agenti economici, impozitele pe care le platesc statului sunt percepute ca
elemente de presiune fiscala, cu atat mai accentuate cu cat ponderea lor in valoare adaugata
realizata este mai mare.
Cu cat impozitele cuantificate la numarator se calculeaza conform unor cote mai mari, cu atat
suma totala a impozitelor va fi mai ridicata, ceea ce se va repercuta in marimea pronuntata a ratei
fiscalitatii la nivelul agentului economic.
3.Presiunea fiscal individuala
Pe langa presiunea fiscala masurata la nivel national si al agentului economic, se poate cuantifica
si presiunea fiscala individuala, resimtita sub aspect psihologic si care masoara pragul tolerantei
la impozite.Aceasta se calculeaza ca raport intre prelevarile totale fiscale suportate de
contribuabil si suma veniturilor brute obtinute de acesta.
La acest nivel, presiunea fiscala este foarte dificil de cuantificat atata timp cat ea ramane
tributara unor elemente aleatorii, cum sunt: diversitatea prelevarilor, caracterul adesea ocult al
incorporarii impozitelor in preturi, volumul serviciilor publice de care contribuabilul beneficiaza,
actiunea progresivitatii impozitelor.
Totodata, dincolo de aceste estimari matematice, presiunea fiscala individuala trebuia analizata
in raport cu puterea de cumparare a veniturilor nete, pentru a se vedea in ce masura veniturile
ramase dupa impozitare reusesc sa satisfaca nevoile de subzisenta, de economisire si petrecere a
timpului liber.
Factorii de influenta a presiunii fiscale:
Marimea ratei presiunii fiscale este influentata de numerosi factori dintre care mentionam:
1. performantele economice;
2. structura si formele proprietatii;
3.necesitatile publice stabilite de politica guvernamentala prin nivelul cheltuielilor publice;
4. eficienta cu care se utilizeaza cheltuielile publice finantate prin impozite;
5. gradul de adeziune a populatiei la politica guvernului si de consimtire la plata impozitelor;
6. marimea datoriei publice;
7. stadiul democratiei.
Efecte provocate de cresterea presiunii fiscale
In situatiile de depasire a pragului admisibil al presiunii fiscale, in anumite conditii socio-
economice existente, apar unele fenomene negative, dintre care mentionam: slabirea efortului
productiv, frauda si evaziunea fiscala, precum si aparitia economiei subterane, riscul inflatiei
prin fiscalitate, reducerea competivitatii pe plan international.
1.Scaderea efortului productiv.Economistii liberali au remarcat efectele descurajante pe care
nivelurile inalte ale impozitelor le au asupra muncii, economisirii si investitiei.Astfel, din punct
de vedere al incitarii la munca, sporirea presiunii fiscale conduce la doua tipuri de efecte adverse:
a. efectul de substitutie -diminuarea timpului de lucru al angajatului, ca urmare a amputarii
salariului prin impozitare;
b. efectul de venit -depunerea unei munci suplimentare in scopul compensarii pierderii de venit
net datorita cresterii impozitelor.
2.Riscul de inflatie prin fiscalitate provine din faptul ca orice crestere a impozitelor si a
cotizatiilor sociale are tendinta de a se repercuta asupra procesului de cuantificare a preturilor si
salariilor, alimentand in acest mod inflatia.Explicatia consta in incercarea, pe de o parte, a
intreprinderilor de a cuprinde in pretul lor de vanzare plusul de impozite si contributii sociale pe
care le suporta si, pe de alta parte, a salariatilor de a recupera, sub forma salariilor mai mari,
scaderea puterii de cumparare cauzata de impozite.
3.Economia subterana reprezinta un fenomen prin care diverse forme de activitate au drept
caracteristica sustragerea de la plata fiscalitatii, fiind un aspect particular al fraudei si evaziunii
fiscale.Astfel, practicarea muncii la negru permite angajatului sa obtina venituri nedeclarate, iar
patronului sa se sustraga de la plata impozitelor si taxelor (aferente muncii la negru).
4.Reducerea competitivitatii pe planul international.Orice crestere a preluarilor obligatiilor
suportata de agentii economici, se repercuteaza in nivelul pretului practicat la produsele lor, ceea
ce se reflecta in mod negativ asupra competitivitatii intreprinderii respective in relatiile cu
exteriorul.Sporirea presiunii fiscale dincolo de pragul considerat admisibil, risca, pe de o parte,
sa se confrunte cu rezistente din ce in ce mai puternice, iar pe de alta parte, sa creeze un mare
handicap agentilor economici autohtoni in fata unei concurente internationale din ce in ce mai
active, mai agresive.
Cauzele evaziunii fiscale
Cauzele acestui fenomen sunt numeroase.Dintre acestea mentionam:
1. marimea excesiva a sarcinilor fiscale.In comparatiile internationale, eficienta unui sistem
fiscal se masoara atat prin importanta venitului fiscal, cat si prin gradul de consimtire la plata
impozitelor;
2. insuficienta educatiei a contribuabililor, pe de o parte, si excesul de zel al organelor fiscale
predispuse, uneori la exagerari, pe de o alta parte;
3. lipsa unui control eficient, bine organizat, realizat cu personal foarte bine pregatit;
4. existenta unei legislatii defectuoase, care prin omisiunile ei, permite sustragerea de la plata
unor impozite.
Evaziunea fiscala este pagubitoare atat pentru stat, cat si pentru contribuabili.Statul este lipsit de
o parte din veniturile pe care ar trebui sa le incaseze pentru a-si indeplini atributiile
asumate.Efectele negative pentru contribuabuli se concretizeaza in faptul ca totalul impozitelor
sa distribuie pe o masa de venituri mai mica.
Efecte si masuri de combatere a evaziunii fiscale
Informatiile cele mai certe referitoare la dimensiunile evaziunii si fraudei fiscale sunt oferite de
statisticile rezultate din operatiunile de control; aceste informatii se limiteaza la acele cazuri
descoperite si sanctionate, conform legislatiei in vigoare.
Descoperite sau nu, evaziunea si frauda fiscala, indiferent de dimensiunile atinse, au efecte
negative asupra economiei si societatii, in general, incidentele fiind de natura politica, financiara,
economica si sociala.
Manifestarea acestor efecte negative, precum si amploarea fenomenelor, determina initierea de
catre autoritatile publice, a unor masuri de combatere care trebuie sa actioneze in urmatoarele
domenii: legislativ, administrativ si motivational.
In domeniul legislativ, se urmareste elaborarea unei legislatii fiscale cuprinzatoare, clare,
concise, stabile si coerente.De asemenea, este necesara eliminarea sau restrangerea exonerarilor,
reducerilor si deducerilor, care dau nastere unor interpretari multiple.
Din punct de vedere administrativ, masurile vizeaza crearea unui sistem informational complex
si operativ, asigurarea structurilor instrumentelor administrative adecvate combaterii eficiente a
evaziunii fiscale, precum si formarea specialistilor cu o moralitate si un profesionalism impuse
de formele si dimensiunile evaziunii fiscale.
Sub aspect motivational, masurile vizeaza asigurarea conditiilor necesare educatiei cetatenilor in
sensul respectarii legislatiei fiscale si chiar motivarea contribuabililor prin stimulente in acest
sens.
Pe de alta parte, in situatiile de nerespectare a normelor fiscale de catre contribuabili, legislatia
prevede aplicarea de sanctiuni fiscale sau penale, corespunzatoare gravitatii faptei.
Sanctiunile fiscale sunt de natura pecuniara si se aplica in cazul contraventiilor care reprezinta un
grad redus de periculozitate.Concret, ele se refera la penalitati, amenzi, confiscari, suspendarea
activitatii.
4.Paradisuri fiscale
Obligatiile fisclae ale contribuabililor sunt stabilite prin legislatia elaborata la nivelul fiecarei tari
sau entitati independente, din punct de vedere juridico-adminstrativ.Evaziunea si frauda fiscala
se manifesta atat in interiorul acestora, cat si in afara lor.
O practica foarte raspandita in lumea afacerilor consta in infiintarea unor filiale in tari, in care
nivelul fiscalitatii este mai redus decat in tara in care functioneaza compania-mama.Relatiile
dintre sediul principal si filiala pot fi reale sau fictive.Acest procedeu permite sustragerea de la
impozitare a profitului realizat scriptic in oaza fiscala.La origine, filialele din aceste zone au
servit extinderii societatilor-mama in strainatate, ca mijloc de refugiu pentru capitaluri destinate
a fi repatriate sau reinvestite.Ulterior, au inceput sa fie utilizate ca mijloc de evaziune
fiscala.Pentru a servi acestui scop, filialele au fost orientate spre tari cu moneda stabila, unde se
efectua un control al schimburilor care dispuneau de un sistem bancar fiabil si ale caror guverne
incurajau investitii straine pe teritoriul lor, tari care, in acelasi timp, practicau niveluri reduse la
impozitele asupra profiturilor sau dividentelor.
Evaziunea fiscala internationala este, deci o forma a evaziunii fiscale,iar paradisul fiscal poate fi
solutia de realizare.Este dificil de apreciat daca existenta paradisului fiscal este de domeniul
evaziunii fiscale legale sau frauduloase; ce organisme la nivel interstatal ar putea stabili
caracterul legal, ilegal, legitim sau nelegitim al acestora?Aceasta forma de evaziune, pe de o
parte, nu este acceptata de guvernele acelor tari care pierd importante resurse financiare publice,
iar pe de alte parte, este stimulata de guvernele altor tari prin elaborarea unor regimuri fiscale
atractive si permisive, obtinand avantaje economice si sociale.
Paradisul fiscal constituie un instrument prin care se realizeaza evaziunea fiscala internationala
de catre acei contribuabili care cauta un tratament fiscal mai avantajos.
Paradisul fiscal poate fi orice tara care este considerata ca atare si care se vrea astfel.In realitate,
orice tara poate deveni, la un moment dat, paradis fiscal (daca urmareste un anumit obiectiv
economic) sau poate sa inceteze de a mai fi, daca intentioneaza acest lucru.Paradisurile fiscale se
pot clasifica in:
I.PRINCIPALE, care cuprind urmatoarele categorii:
a. tari care nu aplica nici un fel de impunere asupra veniturilor si posesorului de capital pentru
persoane fizice (Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Principatul Monaco);
b. tari in care impozitul pe venit sau profit este stabilit pe o baza teritoriala.In aceste tari,
contribuabilii beneficiaza de o exonerare a impozitului pe profit obtinut prin operatiuni realizate
in afara teritoriului (Liberia, Malaiezia, Coata Rica, Filipine);
c. tari in care cotele de impunere sunt reduse, fiind astfel stabilite de statele in cauza sau ca
urmare a aplicarii unor reduceri de cote internationale (Elvetia, Antilele olandeze, Irlanda);
d. tari care ofera exonerari fiscale industriilor create in vederea dezvoltarii exporturilor (Irlanda,
pentru societatile infiintate inainte de ianuarie 1981):
e. tari care ofera avantaje specifice societatilor tip holding sau off-shore (Tarile de Jos,
Singapore, Luxemburg);
f. tari care ofera alte avantaje, specifice anumitor societati (Antigua, Grenada, Jamaica,
Barbados).
Aceasta grupare are la baza principalele dispozitii fiscale care le confera statutul de oaza fiscale,
multe tari apartinand mai multor asemenea grupe.
II.SECUNDARE, in aceasta categorie intra tari mici, cat si altele industrializate care practica, in
general, niveluri ridicate la diverse forme de venit, dar dispun si de unele dispozitii legale cu
caracter particular, care pot fi utilizate de catre investitori in operatiunile de tax-planning.
In ceea ce priveste tarile mici, care au o populatie redusa numeric, apeleaza la una dintre
urmatoarele posibilitati:
* aplica niveluri reduse la cotele de impozite;
* nu aplica nici un fel de impunere fiscala;
* nu limiteaza anumite venituri ale persoanelor fizice sau juridice;
* acorda facilitati fiscale substantiale pentru activitati desfasurate in anumite domenii.
Tarile cu economie dezvoltata, care devin ele insele atractive pentru unele activitati desfasurate
de anumite societati, demonstreaza ca in viata economica primeaza interesul material.State ca
Franta, Belgia, Austria, Italia, SUA acorda facilitati fiscale substantiale pentru atragerea
capitalului strain sau cresterea exporturilor.
In bugetul unei tari se concentreaza intreaga politica fiscala a acesteia.Prin politica fiscala sau
bugetul statului se dirijeaza intreaga viata economica si sociala a unei tari.
Legea bugetului public, in care este concentrata intreaga politica fiscala a unui stat, este
considerata pe buna dreptate, ca cea mai importanta lege dintr-o tara, dupa Constitutia sa.
Spre exemplu, in cazul in care statul constata ca se impune luarea unor masuri pentru a preveni
declinul economieiei si a crea noi locuri de munca, trece la realizarea unor proiecte de lucrari
publice, precum constructia de unitati de invatamant, de spitale, electrificarea satelor, extinderea
retelei de termoficare, canalizare, alimentarea cu gaze, apa, lucrari in domeniul transporturilor,
protectiei mediului.Prin efectuarea unor asemenea lucrari se creeaza un numar mare de locuri de
munca si o crestere rapida si vertiginoasa a activitatii economice.
Modificarea impozitelor poate fi utilizata fie pentru a stimula, fie pentru a restrange activitatea
economica.
Scaderea impozitelor (in anumite conditii bine determinate, nu oricand), in special a celor directe
mareste veniturile ramase efectiv la dispozitia populatiei, ceea ce conduce la cresterea
cheltuielilor cu achizitionarea de bunuri si servicii, marind cererea, care va avea ca efect sporirea
volumului productiei.
In cazul in care se constata ca sunt prea multi bani in circulatie, care vor genera cresterea
preturilor, deci inflatie, statul intervine prin cresterea impozitelor.Sporind impozitele scade
venitul disponibil si cererea de cumparare de bunuri si servicii, avand ca rezultat reducerea
cantitatii de bunuri si servicii ce pot fi cumparate de populatie, si ca urmare, reducerea
volumului de activitate la agentii economici, producatori si comercianti.Desigur ca in practica
aceasta problema este foarte complexa, efectele fiind mult diferite, uneori de sens contrar.
In cazul in care statul considera ca numite activitati, in special cele daunatoare sanatatii fizice si
mintale ale populatiei, s-au dezvoltat prea mult sau se urmareste reducerera consumului acestora,
se intervine pe calea impozitelor: se maresc impozitele, atat cele directe cat si cele indirecte,
cuprinse in pretul produselor si serviciilor vizate.Crescand preturile intr-o masura insemnata se
va cumpara o cantitate mult mai mica din asemenea produse si servicii, ceea ce va conduce la
reducerea volumului de activitate din unitatile producatoare ale acestora.
Pentru activitatile care se considerra ca trebuie dezvoltate se poate acorda reducerea sau scutirea
de la impozitare, pe anumite perioade de timp, si chiar anumite stimulente.
In situatia in care, intr-o anumita tara, s-a ajuns ca o mica parte din populatiei sa detina cea mai
mare parte din produsul national,cei mai multi fiind cei saraci, iar statul urmareste infaptuirea
unor masuri mai ample de protectie sociala, se apeleaza tot la impozite si la cheltuielile bugetului
de stat.Pentru infaptuirea unui asemenea obiectiv se va pune accent mai mare pe stabilirea
impozitelor in functie de capacitatea de plata a persoanleor fizice si juridice si o mai buna
redistribuire a veniturilor.
Prin impozite se mareste o parte din venit preluata de la cei bogati concomitent cu reducerea sau
scutirea impozitelor pe venitul celor saraci si sporirea cheltuielilor guvernamentale destinate
satisfacerii unor nevoi publice ale acestora.
O impovarare prea mare a celor bogati, pentru a ajuta cat mai mult pe cei saraci, va genera grave
consecinte printre care:
1.Lipsa stimulentelor de a investi.Persoanele bogate fiind supraimpozitate, vor considera ca nu se
merita sa muncesti pentru a da statului cea mai mare parte din venit.O tara care practica un
asemenea sistem fiscal va fi considerate neatractive, cu o fiscalitate impovaratoare, ceea ce va
face sa fie ocolita de investitorii straini.Numeroase persoane fizice si juridice intre care si o parte
din elite- vor emigra in alte tari cu o fiscalitate redusa.
2.Acordarea permanenta a unor subventii insemnate va avea ca efect inmultirea numarului celor
care nu vor mai munci, care se multumesc cu mai putin, dar fara munca.
In ceea ce priveste subventiile, trebuie facute o distinctie clara intre 1.subventia fiscala pe venit,
2.subventia fiscala pe impozit si 3.subventia sociala de venit.
1.Subventia fiscala de venit reprezinta parte din venitul total impozabil obtinut de o persoana, dar
care este scutit de la impozitare.
2.Subventia fiscala de impozit reprezinta impozitul scutit de la plata, ceea ce reprezinta in fapt un
supliment de salariu.
3.Subvenita sociala de venit reprezinta suma de bani oferita de stat unei persoane sau gospodarii,
sub forma de ajutor banesc nerambursabil, in scopul asigurarii supravietuirii, in tarile sarace,
respectiv pentru acordarea mijloacelor necesare unui trai decent, in tarile bogate, in special in
cele care infaptuiesc statul bunastarii sociale.
Acordare acestor subventii se constituie efectiv si ca o masura de protectie sociala a persoanelor
aflate la limita supravietuirii.
Sporirea impozitelor si a celorlalte obligatii de plata bugetara, indiferent de denumirea acestora
conduce la cresterea preturilor produselor si serviciilor pentru populatie si a factorilor de
productie pentru agentii economici.Aceasta va determina schimbarea comportamentului si a
atitudinii unor persoane fizice de a munci, economisi, investi.
Dispozitia statului de marire a impozitelor genereaza numeroase si serioase complicatii prin
fenomenul reactiilor anticipate: multe persoane fizice si juridice isi modifica obiectivele fata de
mediul economic, social si politic.Din momentul in care statul penalizeaza munca cinstita, prin
introducerea unor impozite deosebit de mari, modifica comportamentul si atitudinile multor
persoane fata de mediul economic, social si politic.
Modificarile de comportament si atitudine se pot manifesta si prin:
-refuzul de a mai lucra, considerand ca nu merita sa muncesti pentru a da statului cea mai mare
parte de venit, urmand a se limita la alte surse de venit pe care le obtine;
- recurgerea la fenomenele de evaziune fiscala, manifestata sub diferite forme, precum: munca la
negru, reducerea artificiala a veniturilor obtinute, declarate si impozitate, nedeclararea in
totalitate a veniturilor;
-emigrarea in alte tari cu fiscalitate mai mica;
- refuzul investitorilor straini de a-si mai plasa capitalurile intr-o asemenea tara;
-schimbarea atitudinii politice, a unei mari parti din populatie, fata de partidul de guvernamant
aflat la conducerea tarii si multe altele.
Cresterea impozitelor genereaza serioase nemultumiri pentru un mare numar de contribuabili
persoane fizice si juridice, ale caror reactii pot merge la adevarate revolte fiscale, caderea de la
putere a Guvernului si partidului care a castigat ultimele alegeri.