DREPTATE

$I
EGALITATE-
Jolut Rstuls
Fiin{ele umane au valoare intrinseci
Fiecare persoanf, are o inviolabilitate intemeiatf, pe dreptate, inviolabilitate pc care trici
chiar bundstarea societlfii ca intreg nu o poate incdlca. Din acest motiv, dreptatca
contrazice ideea cd pierderea libert[fii pentru unii devine dreapti din cauza unui binc nrai
mare oblinut de alfii. Ea nu permite ca sacrificiile impuse unui num5r mic de oameni sl
cdntdreascd mai pufin decit totalul mai mare al avantajelor de care se bucurd un nutnlr
rnai mare de oameni. De aceea, intr-o societate dreaptd, libertdfile cet[feniei egale sunt
privite ca fiind stabilite; drepturile asigurate de dreptate nu sunt subiectul negocierilor
politice ori calculului intereselor sociale
[...]
Pare rezonabil sd presupunem cI pd(ilel aflate in pozifia originar[ sunt egale. Aceasta
inseamnd c[ ele au aceleagi drepturi in cadrul procedurii de alegere a principiilor; fiecare
poate face propuneri, poate oferi temeiuri pentru acceptarea acestora, g.a.m.d. in rnod
evident, scopul acestor condilii este reprezentarea egalitdlii intre fiinlele umi:ne ca
persoane morale, fiinfe ce au o idee despre propriul lor bine gi un simf al dreptdlii. in
aceste doud privin! e,bazaegalit6fii este consid erutd afi asemdnarea. Sistemele de scopuli
nu sunt ierarhizate in funclie de valoarea lor; se presupune cd fiecare om are capacitatea
necesar[ de a infeldge gi de a acfiona, oricare ar fi principiile pe care tc adopt6. lmpreund
cu v6lul ignoranfei, aceste condifii definesc principiile dreptdlii ca fiind acelea pe care
persoanele ralionale preocupate s[ iqi promoyeze interesele le vor accepta, in calitatea lor
de persoane egale, atunci c1nd nu se gtie despre nimeni cd ar fi avantajat sau dezavantajat
de contingenfele sociale gi naturale
[...]
*
Traducerea cuprinde mai multe fragmente din volumul Joln Rawls I Theory of Justice,The Belknap
Press of Harvard University Press,1971
I
Prin termenul
farties,
tradus cu pdrli/e, Rawls se referl la persoanele aflate in spatele vilului de ignoranlE
ca plrfi participante la alegerea principiilor drept6lii (n.t.).
Ideea principal5 a Teoriei Drept5{ii
Scopul meu este s[ prezint o concep!ic clcspre droptalc cnrc gcr]craliz,e;rz,i gi clucc cittre tttt
nivel superior de abstractizare teoria larriliarir ir contractultti social a$a cunt o gitsitn, sit
spunem, la Locke, Rousseau, Kant. Pentru a face acest lucru nu trebuic s[ gindim
contractul originar ca unul necesar intr[rii intr-o societatc anumo sau ca unul carc
propune o form6 specific[ de guvernare. Ideea directoare este mai degrab[ ci principiilc
drept[fii pentru structura de bazd. a societdlii fac obiectul acordului originar. Principiile
sunt cele pe care persoanele libere gi ra{ionale preocupate s6-gi promoveze interesele
proprii le-ar accepta in pozi{ia iniliald de egalitate ca definind termenii fundamentali ai
asocierii 1or. Aceste principii trebuie s[ reglementeze toate viitoarele acorduri; ele
specificl tipurile de cooperare social5 in care se poate intra gi formele de guvernare care
se pot stabili. Acest mod de a privi principiile dreptlfii il voi numi dreptatea cafairness2.
Astfel trebuie s[ ne imagindm cd cei care se angajeazd in cooperarea social6 aleg
impreuni, intr-un act comun, principiile care trebuie sE atribuie drepturile gi indatoririle
fundamentale gi care s[ determine imp[r,tirea beneficiilor sociale. Oamenii trebuie sd
decidd inainte cum trebuie reglementate pretenfiile lor, unul fa!6 de celdlalt, gi care s[ fie
carta fondatoare a societi{ii lor. Tot aga cum fiecare persoan6 trebuie sd decidd prin
reflec{ie rafional6 in ce constd binele s[u, adici sistemul de scopuri pe care e rafional sI il
urmIreascd, un grup de persoane trebuie s[ decid[ la fel odatl pentru intotdeauna ce sl
conteze ca fiind drept sau nedrept in acest grup. Alegerea pe care nigte oameni rafionali ar
face-o, presupunind cd aceastd probleml a alegerii are solufie, determind principiile
dreptlfii.
2
Traducerea lui
fairness
preztntd dificultatea insurmontabil5 a gEsirii unui echivalent in rom6nd care si
redea nuanfele multiple ale cuvintului original. Am optat pentru plstrarea termenilor de
fair
qi
fairness,
findnd
cont cd l.fair este folosit acum qi in limba romani cu sensul de corect, echitabil, imparlial;2.in
ideea de
fairness
trebuie sd fre echilibrate sensul procedural (corectitudine, imparlialilale sub aspect
procedural) cu cel substanlial (echitate, dreptate). Folosirea in traducerea romAneasci doar a unuia dinhe
termenii corect, imparYial, echitate, justilie
ar pune inevitabil accentul pe un sens, dezavantaj6nduJe pe
celelalte (n.t).
2
3
in cazul dreptdlii ca
fairness,
pozilia origitrarii dc cgalittto corcspuurlc: stiu'ii natru'alc: irr
teoria tradilional[ a contractului social. Dcsigur, aceasti'r pozitie originar:-r nu cstc giinditir
ca o stare de lucruri istoricd, gi chiar mai putin ca o condilic primarii a cultrrrii. Ila cstc
infeleasd ca o situafie pur ipotetic[ astlel incAt sir conduoi-r la o anrurritri concop(ic despre
dreptate. Printre trdslturile esen{ialc alc accstci situalii cstc qi c[ ninrcni nu iq;i cunoagtc
locul in societate, statutul social sau pozi{ia in clasa sociall; nimcni rru ?gi curroagtc
norocul in distributia inzestrdrilor naturale gi a abilit{ilor, inteligcnfa, lo(a, etc. Voi
presupune chiar c[ pdrfile nu igi cunosc propriile idei despre bine sau inclinaliilc
psihologice speciale. Principiile dreptElii sunt alese in spatelc unui vdl al ignoranlei.
Acest lucru asigurd ca nimeni sE nu fie avantajat sau dezavantajat in alegerea principiilor
de c[tre consecinfele gansei naturale sau contingenfele circumstanfelor sociale. Dacd toli
participanlii sunt similar situafi gi nimeni nu este capabil sd proiecteze principii care ii vor
favoiza situafia lui specificd, principiile dreptlfii sunt rezultatul unei in(elegeri sau unui
acord.fair.
CIci date fiind circumstantele poziliei originare, simetria raporturilor fiecdruia cu fiecare
dintre ceilalii, aceasti situalie inifial[ este
fair
intre indivizi ca persoane morale, adic[ in
calitate de fiinle rafionale cu scopuri proprii gi inzestrate, voi presupune eu, cu sim{ul
dreptdlii. Se poate spune cd pozilia originard este status quo-ul inilial adecvat, gi astfel
infelegerile fundamentale realizate in acest cadru suntfair. Aceasta explicd corectitudinea
sintagmei dreptatea ca
fairness.'
ea expriml ideea cI principiile dreptIfii sunt acceptate
intr-o situalie inifiald care este
foir.
Sintagma nu implicd identitatea conceptelor de
dreptate gi
fairness,
tot aga cum nici sintagma
,,poezia
este o metafor6" nu implicl
identitatea conceptelor poezie gi metafori
[...]
De asemenea, nimeni nu igi cunoagte conceplia despre bine, detaliile planului s6u ra{ional
de viatd, sau chiar tr6s6turile speciale ale psihologiei sale, cum ar fi aversiunea fafd de
risc sau inclinalia cdtre optimism sau pesimism. Mai mult decAt at6t, presupun cd pdrfile
nu cunosc circumstanfele specifice ale propriei lor societd{i. Aceasta inseamnd cE ele nu
cunosc situalia economicd gi politic[, sau nivelul de civlliza[ie qi culturd,la care s-a putut
,4
ajunge. Persoanele din pozitia originarir nu ru nici o inlbrnra{ic ilsr.r})r':r gr:rrr:r'ntici tlin clrc
fac parte.
Dreptatea cafairness incepe, clupir ounr am spr.ls, cu cc:r nrai gcncrllri dirrtrc alcgr:rilc pc
care persoanele le pot face imprcunir, qi anunte alcgcrcn prinrclor principii alc conccplici
drept[1ii care trebuie s[ reglcmcntcze toate criticilc ultcrioarc qi refornra institu{iilor.
Apoi, av0nd aleasl o conceplie despre dreptatc, putcnr sf, prcsupunem cir ele vor alegc o
constitufie gi un legislativ care va legifera, qi aqa rnai deparle, totul in acord cu principiile
dreptdlii acceptate inifial. Situa{ia noastrl sociall este dreapt[ dac[ ea este astfcl incAt,
prin aceast6 succesiune de acorduri ipotetice, noi am fi stabilit contractual sistcrnul dc
reguli care o definegte. Mai mult, presupunAnd c[ pozifia originarl determin6 intr-adev[r
un set de principii, adic[ presupunAnd cd s-ar alege o anumitl conceplie despre dreptate,
atunci va fi adevlrat c[ ori de cAte ori institu]iile sociale satisfac aceste principii, cei
angaja\i in ele pot s6-gi spun[ unul altuia c5 ei coopereazd in termeni pe care i-ar accepta
dacd ar fi persoane egale gi libere, ale cSror relafii reciproce suntfair. Tofi ar putea vedea
aranjamentele lor in situafia inifial[ ca incarnind constrAngeri larg acceptate gi rezonabile
asupra alegerii principiilor. Recunoagterea generald a acestui fapt ar oferi baza acceptdni
publice a principiilor corespunzdtoare ale drept6fii. Nici o societate, desigur, nu poate fi o
schemd de cooperare in care oamenii intr5 voluntar, in sensul literal al cuv0ntului; fiecare
persoand se g5seqte plasatd la nagtere intr-o pozilie anume intr-o societate anume, iar
caracteristicile pozifiei respective ii vor afecta substanfial perspectivele in via!5. Totugi, o
societate care satisface principiile drept[fii cafairness se apropie ctt se poate de mult de
societatea bazatd. pe o schemf, voluntar5, pentru cd intrunegte principiile pe care
persoanele libere qi egale le-ar aproba in circumstanfe care sunt
fair.
in acest sens,
membrii s[i sunt autonomi iar obligafiile pe care ei le recunosc sunt auto-impuse
[...]
Principiile dreptifii
1. Fiecare persoand
ya
avea un drept egalla cele mai ample libertd{i fundamentale
compatibile cu o libertate similard pentru ceilal1i.
2. Inegalit[]ile sociale qi economice trebuie sI satisfacl dou[ conditii:
5
sunt spre ccl mai nt:lrc bcncficiu a cclor nrai clczavartlajali
(llrincipiul
diferenlei);
sunt legate de pozitii acccsibilc tuturor in conrli{iilc unei egalitilli
.[air
tr
oportunitdlilor
;
Libert6lile fundamentale ale cetl[cnilor sunt, sirnplificAnd, libcrtirli politicc (drcptul la vot
qi de a fi ales intr-o funclie publicd) impreund cu libertatca cuvffntului gi a asocicrii;
libertatea persoanei impreunl cu libertatea de a definc proprietatc; libcrtatca dc a nu Ii
arestat arbitrar ori refinut a;a cum sunt definitc de conccptul de suprcrnalie a lcgii.
Acestor libert[fi li se pretinde sd fie egale conform prirnului principiu, pentru cE cet6lcnii
dintr-o societate dreaptd trebuie s[ aibd aceleagi drepturi fundamcntale.
Al doilea principiu se aplicd la distribuirea veniturilor gi bog[fiei gi la proiectarea
organtza[iilor care folosesc diferenfele de autoritate
9i
responsabilitate, sau a ierarhiilor de
comand6. in timp ce distribuirea bog[fiei gi veniturilor nu trebuie sI fie egald, ea trebuie
sE fie in avantajul tuturor,. gi in acelagi timp, pozifiile de autoritate gi posturile de
comand5 trebuie s[ fie accesibile tuturor
[...]
O societate trebuie s[ incerce sd evite zonain care contribu]iile marginale ale celor mai
instdrifi sunt negativc, dcoarece, cAnd toate acestea sunt egale, aceasta pare un defect mai
important decAt egecul de a avea cea mai bunl schem[ atunci cnnd contribufiile sunt
pozitive. Diferenfa gi mai mare intre slraci gi bogali ii face pe primii gi mai nevoiagi, iar
acest lucru violeazdprincipiul avantajului reciproc, dar gi egalitatea democraticd
[...]
O persoanl in pozifia originari va fi de acord cd aceste inegalitdfi nu sunt nedrepte. Ar fi
fl-rat'-uffiuidacdnuarfideacord.Elarezitasdaccepteaceste
lt
\f
resularitdfi doar dacl ar fi demoralizat de simpla constatare sau observa[ie cd allii sunt
l\
-"t
bine situali;
9i
am asumat deja cI pdrfile decid ca gi cum nu ar fi influenfate de
[f
inviaie. Pentru a facebine
delernginale
principiile ce reglem enteazd.inegalit5flle, trebuie
li
.W'
$se
nrivim
sistemul din pozifia reprezentantului celui mai pufin avantajat.Inegalitdfile sunt
t>
a)
b)
(r
pennise atunci c1nd ele maximizoazir, sau ccl putirr r:onlribrtie la ntitxitrtiz,itrcit it;lt:ptiirilol'
pe termen lung ale celui nrai pulin norocos grup tlin stlciotatc.
Nu mai existd astfel nici un motiv psnlnr ca rlistril.ruirca bogt'r1ici
;;i
vcnittrrilor sii lic
decisd mai degrabd de distribuirea calitir{ilor rraturalc rlccAl. tlc ttorocul social satt istoric.
Mai mult, principiul oportunitd!ii
fair
nu poatc fi rlcciit impcrl'ccl aplicat cel ptrlin cAt
timp existd institulia familiei. M[sura in care calitalile naturalc se dezvolt[
,si
au rezuhate
este influenlatd de toate tipurile de condi{ii sociale gi de atitudinile de clasd. Chiar
9i
dorinla de a face un efort, de a incerca, gi deci de a merita ceva in sens obiqnuit depinde
de imprejuriri sociale gi familiale fericite. Pentru cci care au o inzestrarc sitnilard, este
imposibil sd asiguri in practicd ganse egalc ia .;uiiui--
-^^
y'^L-.^^*^^i*
---;*;.., r: --
.rwved
putem dori s[ adoptlm un principiu care recunoagte accst fapt gi care alenueazd efectele
arbitare ale insigi loteriei naturale
[...]
Tendinfa cltre egalitate
Ap wea sd inchei aceastd discufie a celor dou6 principii explicind sensul in care ele
exprimd
"_
Vreau in acelagi timp s[ resping posibila
obiecfie care spune c[ principiul oportunitdtii
/air
ar promova o societate meritocraticl
nepdsdtoare?- (careless). Pentru a preg[ti terenul in acest sens, voi aminti clteva
caracteristici ale concepliei despre dreptate pe care o propun.
@
,"t intii, putem sI observdm cd principiul diferenlei ofer6 o importanf[ specificd
argumentelor scoase in evidenld de principiul rectificirii. Acest principiu spune cd
inegalit5tile nemeritate se cer rectificate; gi dacd inegalit[{ile determinate de nastere sau
irzestriri .,"hrrde sunt nem".itrt"; .c. . Prin
-----'-
unnare, acest principiu spune cd pentru a trata toate persoanele in mod egal, pentru a
oferi o reald egalitate a ganselor, societatea trebuie s[ fie mai atent6 faf[ de cei cu mai
pufine calit6fi naturale gi fap de cei nlscufi in pozilii sociale mai pufin favorabile. Ideea
este de a rectifica inechitatea contingenfelor in direcfia inegalit{ilor. in urm[rirea acestui
principiu, resurse mai mari pot fi cheltuite pe educafia celui mai pu{in inteligent, in raport
I
cu cel mai inteligcnt, cel pu[in pcnlru o anunritir pcritxuli-t elc tinrlt, sl"t sl)ul)cltt pl'irttii :trri
de gcoal[.
Din cite gtiu, nu numai principiul rcctilicirii a {i>st propus cit ultic critcritr al tlrcllthlii, ca
singura
lintd
a ordinii socialo. Ill cstc plauzibil, a$a cum surtt cclc lttai tnultc principii dc
acest fel, numai ca principitt prima
fucie,
gi ca unul carc trcbuic
l)tIS
itr l.ralan!:-t cu
celelalte. De exemplu, noi trebuie si il cintirin-r in conrpara[ic cu pritrcipiul ?nrbuniitdlirii
standardului mediu de via!f,, ori cu cel carc suslinc promovarea binclui comttn.Tolttgi,
orice alte principii am suslinc, ccrinlele principiului rectifictrrii trebuie luate in
considerare. El este considerat a reprezenta un elcmcnt al concepfiei noastre despre
dreptate. Prilcipiul
$f-erentei_
nu este,_-bineinleles, principiul
i:!,I9-gli.*
EI ntt cere
societifii sd incerce sd elimine handicapurile ca gi cum toli ar trebui sI concureze in mod
fair
in aceeagi curs6. Dar principiul diferenlei ar aloca totuqi resurse in educafie, sd
sperlm, pentru a imbun[tdfi agteptlrile pe termen lung ale celui mai pulin favorizat. Dacd
aceast scop este atins dAnd mai mult6 atenfie celui mai bine inzestrat, el este permis; altfel
nu. Luind o astfel de decizie, valoarea educatiei nu trebuie s[ fie evaluatd doar in functie
de eficienta economicd gi bundstarea social6..Egal, dac[ nu chiar mai important, este rolul
educafiei la facilitarea accesului unei persoane la cultura societdlii sale gi la treburile
acesteia, iar in acest mod educafia furnizeazd, fiec[rui individ un sentiment sigur al
plgplgr_geleJald-
Prin urmare, degi principiul diferenlei nu este identic cu principiul rectific[rii, el
realizeazd, o parte din intenfia ultimului. El transform[ scopurile structurii debazd astfel
incAt in schema total6 a institufiilor_ru mai accentteazd pe eficienla sociall gi valori
tehnocratice. Observlm astfel c[ pri.,"ffif.r*t"t *
distribuirii talentelor naturale ca avufie comund gi asupra participdrii la beneficiile acestei
distribuiri, oricare ar fi aceasta. Cei care au fost favorizali de natur6, oricine sunt ei, pot
cigtiga din soarta lor bund doar in conditiile care imbun[tlfesc situalia perdanfilor. Cei
care sunt avantaja{i in mod natural nu kebuie s[ cdgtige doar pentru ci sunt cel mal
inzestrafi,
*cl;i
pegs1
e_eggpgl*ggstu4te
q?formare_
$ij{ucare,
precum
$i
folosirea
li
capacitifile naturale mai mari, gi nici un loc rlc ponrirc mai I'avoratril in socictatc. l)c aici,
concluzia nu este cd aceste distinctii ar trcbuie clinrirratc. Iixistir un alt utocl dc a Ic trrtlit.
Structura de baza poate s[ fic astlbl aranjat[ incAt accstc contingenlc sii lucrczc spre
binele celor care sunt cei mai putini noroc<lgi. A.jungcm doci la princil;iul dilbrontci clach
vrem s[ punem la punct sistemul social, astfcl incAt nirtrcni sI nu ctgtigc sau sit ltu piartlf,
din locul pe care il are in mod arbitrar in distribulia inzcstrlrilor naturalc sau din pozil,ia
sa iniliald in societate, frrd. a da sau a prirni avantaje conrpensatorii in schitub.
Din perspectiva acestor observafii, putem respinge teza ch reglementarea instituliilor este
intotdeauna defectuoas[ cnt timp distribufia talentelor naturale gi contingenlele sociale
sunt nedrepte, gi chiar mai mult, c[ aceast[ nedreptate trebuie in mod inevitabil s[ se
transfere asupra aranjamentelor omenegti. Aceast6 afirmalie este oferit[ din c0nd in cAnd
ca o scuzd pentru a ignora nedreptatea, ca gi cum refuzul de a accepta nedreptatea este
similar cu refuzul de a accepta moartea. Distribulia natural[ nu este nici dreapt[ nici
nedreapt[; gi nici nu este nedrept cd in societate oamenii s-au nf,scut in anumite pozilii
sociale. Acestea sunt pur gi simplu fapte naturale. Ceea ce
gste
.drept .sax
nedjgpt este.
modul in cg1e instituliile trV\eazd. aceste fapte Societ[file aristocratice gi cele de cast[
sunt nedrepte pentru c[ ele fac din aceste contingen{e baza de atribuire pe care se
constituie apartenenfa la clase sociale mai mult sau mai pufin inchise gi privilegiate.
Structura de bazd a acestor societdli incorporeazd arbitraiul existent in natur[. Nu este
insd necesar ca oamenii sd se resemneze gi sd accepte aceste contingenfe. Sistemul social
nu este o ordine de neschimbat, in afara controlului uman, c1t o structurl a acfiunii
umane. in dreptate a cafairness. oamenii acceptl sd-gi implrtdgeasc[ soarta unul altuia. in
proiectarea instituliilor, ei se angajeazd, s[ profite de contingenfele naturale gi
circumstan{ele sociale numai atunci c0nd aceast6 acliune servegte beneficiului comun.
Cele dou[ principii sunt un modfair de a infrunta arbitrariul soartei; gi degi fEri indoiald
imperfecte sub alte aspecte, instituliile care satisfac aceste principii sunt drepte.
Un alt subiect este faptul cE principiul diferenlei exprimd o idee de reciprocitate. El este
un principiu al beneficiului mutual. Arn vdztt, cel pu{in atunci cind func[ioneazd,
conexiunile in lan!, cd fiecare individ reprezentativ poate accepta structura de bazd ca
()
proiectatA s[ ii promoveze intercsclc. Onlirrca sociall poatc li
.justilicatri
oricui,
;;i
irr
special celor mai pulin favoriz.a!i; in aocsl scns ca cslc cgalilarir. l)ar pitt'c ttcccstr sir
examindm in mod intuitiv in cc rri-rsurir contlilia llcncllciului nrutual r:slo sittislircutir. Sir
luim in considerare doi indivizi rcprozentativi A
;i
I3, uudc Il cstc ccl nrai pu[in lirvorizat.
De fapt, de vreme ce suntem intorcsa[i in conrpara(ia cu ccl rnai pu(in clclervorizat, sir
presupunem c[ B este acest onr. B poate acccpta situa{ia cle instirrit a Iui A dacl
avantajele lui A au fost cigtigate astl'el inctt clc imbunltl(csc
lrcrspcctivclo
lui I]. Dacir
lui A nu i-ar fi permis6 pozilia mai bund, B ar fi incir mai ncvoiap clcciit este acurn.
Dificultatea este de a ar[ta c[ A nu are motive si sc pllng[. Poatc i sc ccre sd aib[ nrai
pufin dec6t ar putea sd aib[, c[ci dac[ ar avea mai mult, accasta ar conduce la o pierdere
pentru B.
$i
acum, ce i se poate spune celui mai favoizaL? Pentru inceput,. gqte..slar".pI
bun[starea fiecdruia depinde de o schemd a cooperdrii sociale in lipsa cdreia nimeni nu ar
avea o viatd satisfbcltoare. in al doilea rind, putem cere cooperarea voluntard, a fiec[ruia
doar daci termenii acestei scheme sunt rezonabili. Principiul diferenlei, deci, pare sE se
constituie intr-o bazd
fair
pe care cei mai bine situafi, sau cei mai favorizafi de
circumstanfele sociale, se pot agtepta ca allii sd colaboreze cu ei atunci c0nd un
aranjament funclional este o condilie necesard pentru binele tuturor.
Existd o tendin![ fireascd sl se obiecteze cd cei mai bine dotali iqi meritd avantajele mari,
indiferent dacl ele sunt sau nu in beneficiul altora. in acest moment, trebuie s[ fim clari
asupra nofiunii de merit. Este perfect adevlrat c5, dat fiind un sistem
just
de cooperare ca
schem[ de reguli publice, gi date fiind agteptdrile create de el, oamenii care, in
perspectiva imbundtdfirii stdrii lor, au fbcut ceea ce sistemul anun{a cd va recompensa
sunt indreptSlifi la avantaje. in acest sens, cei mai favorizafi sunt indrept[fifi la soarta lor;
pretenliile lor sunt agteptdri legitime stabilite de institulii sociale, gi comunitatea este
obligatd sd le pun[ in aplicare. p. g1 aceg! sens
11
meritglui presupune existen]a sgferngi
cooperative; el este irelevant pentru intrebarea dacd de la bun inceput schema trebuie
proiectatd in acord cu principiul diferenfei ori cu vreun alt criteriu.
Cineva poate crede c[ persoana cu inzestrlri naturale mai bune iqi meritd aceste calitdfi gi
caracterul superior care au fbcut posibil[ aceast6 dezvoltare. Deoarece el este mai valoros
in acest sens, el merit[ avantajele mai mari pe care a putut sI le dobAndeasc6 cu ele.
u7'
Io
Totugi, cu siguranll aceast[ perspcctivir csto grcgitli. Sc pare cI csto uttul clirt
llunctclc
lixc
ale
judecdlii
noastre binc chibzuitc acolil cir ninrcni nu-;i rlcritir locul in tlistributia
inzestrlrilor naturale, tot aga cunr nirncni nu-i;i nrcrilir purtctul dc plccarc inilitrl in
societate. Afirmalia cd un om igi mcritf, caraotcrul sullcrior carc ii pcnrtite sh lirc[ clbflul
de a-gi cultiva calit[1ile este tot atirt dc problcnral.icir; clci caraclerul sriu clepittclo dc
imprejurlri sociale gi familiale fericite pentru carc nll poatc s[ aib[ preten{ia cit i s-ar
datora. Nofiunea de merit pare a nu sc aplica accstor cazuri. Astfcl, individul
reprezentativ pentru cei avantaja{i nu poate spune cra el meritd, gi prin umlarc cl arc utt
drept la o schemd de cooperare in care ii este pennis s[ capete bcneficii intr-un mod in
care el nu contribuie la bundstarea celorlalfi. Nu existl nici o baz[ pentru o astfel de
pretenfie. Din punctul de vedere al bunului sim! comun, pare, deci, ci principiul
diferenfei este acceptabil atit pentru cel mai pufin avantajat, cdt gi pentru cel mai
avantajat. Desigur, aici nu am construit un argument pentru principiu, pentru c[ intr-o
teorie contractualistl argumentele se fac din punctul de vedere al poziliei originare.
Totugi, aceste considerafii intuitive ajut[ la clarificarea naturii principiului gi la sensul in
care acesta este egalitarist.
Am observat mai deweme cI o societate trebuie sd evite situalia in care contribufia
marginal5 a celor inzestrafi la bun5starea celor mai pufini favoizali este negativl.
Principiul trebuie s[ ac{ioneze doar in partea superioarl a curbei contribufiei (incluzand
desigur gi maximuD. Un motiv pentru acesta este, putem vedea acum, cE pe acest
segment de curb[ criteriul beneficiului mutual este intotdeauna satisfdcut. Mai mult,
exist[ un sens natural in care armonia intereselor sociale este realizatd; oamenii
reprezentativi nu pot cigtiga pe seama altora, deoarece numai avantajele reciproce sunt
pemrise. Cu siguran(6, fonna gi panta curbei contribuliei sunt detenninate, itr parte cel
pufin, de loteria natural[ a inzestrlrilor native, gi ca atare ele nu sunt nici drepte nici
nedrepte. Dar sI presupunem cd noi consider6m axa de 45 de grade ca reprezentAnd
idealul unei armonii perfecte a intereselor; aceasta este curba contribuliei (in acest caz, o
linie dreapt[) pe care fiecare cagtigd la fel. Atunci, se pare deci, cI satisfacerea in mod
real a celor doud principii ale dreptdlii tinde sd apropie curba de idealul unei armonii
perfecte a intereselor. Odatd ce o societate trece dincolo de maximum, ea aclioneazd de-a
ll
lungul pd4ii coborAtoare a pantci curbci, iar arnroniir ink:rcsclor nu nrai cxistir. I)r: nriisurir
ce cei mai avantajali cArstigi, cci nrai pu!ilr avarrtliirti
llicrd,
pi irrvcrs. Sitrra{ia cstc itnalog,ii
cu a fi pe o granifi a eficienlci. Aceasttr nu cstc do dorit cind cstc asunrati'r tlrcplatea
structurii debazd. Pcntru arcaliza astfel idcalul unci aruronii a intcrr:sclor in tcrrttcrtii pc
care natura i-a oferit, gi pentru a indeplini critcr:iul bcneliciului nrutual, trcbuic slt nc
pozifionlm in regiunea contributiilor pozitive.
Un alt merit al principiului diferenlei este cI el ofer[ o intcrpretare a principiuh,ri
fraternitetii. in comparalie cu libertatea gi egalitatea, ideea fraternit[1ii a avut o pozifie
minor6 in teoria democratic[. Ea este privit[ ca un concept mai pulin politic, nedefinind
in sine nici un drept democratic, dar promovAnd in loc anumite atitudini mentale gi forme
de comportament frrd de care am putea sd pierdern din vedere valorile exprimate de
aceste drepturi. Sau, inruditd indeaproape cu acesta, se considerd. cd" fraternitatea
reprezint6 o anumitd egalitate a respectului social manifestat[ in diferite intilniri publice
gi in absenta atitudinilor de subordonare gi servilitate. Fraternitatea presupune fErI
indoial6 aceste lucruri, ca gi un simf al prieteniei civice gi solidaritdfii sociale, dar nu
exprimd nici o cerinfl bine definitd. Trebuie inc6 s5 gdsim un principiu al drept[lii care se
potrivegte cu ideea subiacent[. Principiul diferenfei, ins[, pare s[ corespundl in{elesului
firesc al fraternit[fii, gi anume ideii de a nu dori sd ai avantaje mai mari decdt daci
aceasta este in beneficiul altora care sunt mai pulini instdrifi. in aceast[ concepfie ideal[,
dar gi in practicd, familia este unul din locurile unde principiul maximizdii sumei
avantajelor este respins. Membrii unei familii nu doresc in mod obignuit sd cAgtige declt
dac[ dacd pot face aceasta intr-un mod care promoveazd interesele celorlalfi. A vrea sI
actionezipebazaprincipiului diferen{ei are exact aceasta consecin![. Cei mai bine plasa{i
doresc sd-gi aibd avantajele mai mari numai in cadrul unei scheme in care aceasta
actioneazd. in beneficiul celor mai pulini norocogi.
Idealul fraternitElii este inleles cAteodat[ ca implicdnd legdturi sentimentale sau afective,
care ar fi nerealist sd fie presupuse a exista intre membrii societElii in amploarea ei.
Acesta este un motiv suplimentar pentru care fraternitatea este relativ neglijat6 in
contextul teoriei democratice. Mulli au crezut cE locul lui potrivit nu e in domeniul
l2
treburilor publice. Dar, chiar dacl cl este irrtlrcptiitit ca incorporiind cerin[clo
llrincipiului
diferenlei, nu este irnpractical;il. Sc parc cir instilrr!iilc
6i
politicilc
llrlllicc
in carc noi
avem cea mai mare incredcrc c[ sunt
justc
satislirc ccrintclc liatcrnitir!ii, ccl
llutin
irr
sensul in care inegalit[1ile pcnlisc cle elc contribuie la bunirstarca cclor urai pr.r(in
favoizali. in acest6 interpretare, principiul fratcrnititlii cstc un standarrl
llcrlcct
realizabil.
indati ce il acceptlm, putem asocia icleilor tracli{ionalc de liberlatc qi egalitatc
fratemitatea, in interpretarea democraticl a cclor douir principii alc drepth(ii, <lupi cum
urmeazd.: libertatea corespunde primului principiu, egalitatea ideii dc cgalitate din primul
principiu odatd cu egalitatea oportunitdlllor
fair,
gi fraternitatea principiului diferenfei. in
acest mod, am g[sit locul unei conceplii a fraterniti{ii in interpretarea democratic[ a celor
dorri principii, gi observim cI ea impune o constrAngere precis[ asupra structurii de bazd,
a societ[fii. Celelalte aspecte ale fratemit[{ii nu trebuie uitate, dar principiul diferenlei igi
exprim[ sensul fundamental din punctul de vedere al drept[fii sociale.
\
Din perspectiva acestor observalii, urmeaz6 acum cf, interpretarea democraticd a celor
dou5 principii nu va conduce la o societate meritocratic[. Aceast[ form[ de ordine sociall
presupune principiul carierelor deschise talentelor gi folosegte egalitatea oportunitdfilor ca
un mod de a elibera energiile oamenilor in cdutarea prosperitdlii economice gi conducerii
politice. Exist[ o inegalitate pregnantd intre clasele superioare gi cele inferioare atdt in
privinla mijloacelor pentru via,td, cit gi a drepturilor gi privilegiilor autoritetii
organizationale. Cultura straturilor mai sdrace este precarl clt timp elita tehnocratic[ gi
politicf, este protejatl prin intennediul p0rghiilor nafionale ale puterii gi bogdfiei.
Egalitatea oportunitdfilor inseamnd gansa egald de a pirdsi locul cel mai pulin favoizat
pentru a pleca in cdutarea personalI a influenfei gi pozifiei sociale. Astfel, o societate
meritocratic[ este un pericol pentru celelalte interpretlri ale principiilor drept[fii, dal nu
,.t\
ei
pentru conceplia democratice.
Si"l*
qg4-:I3*g*J*_::::ip:**S&r"e_qJei^_*
i
)
transformi in mod fundamental scopurile unei societ[{i. Aceast[ consecin![ este gi mai y
evident6 dacl observSm faptul cd trebuie si lu[m in considerare valoarea esenfiald a
respectului de sine, dar gi faptul c[ o societate bine ordonat[ este o uniune sociall de
uniuni sociale. in consecin![, sensul increderii in propria lor valoare trebuie cultivat la cei
mai pulini avantajali, iar acesta limiteazd. formele de ierarhie gi gradele de inegalitate
ll
pennise de dreptate. Astlel, de exernplu, rosursclc
lrcntru
crlucatic nu trebuie alocatc rlo:rr
sau neapdrat in acord cu beneficiilc lor cstirnato in ctlitl't!i
llroductivc
crlucatc, ciit rk:
asemenea, in funclie dc valoarca lor in irntrunirtir(irca viclii socialc
Ai
pcrsonalc ir
cet[fenilor, incluzandu-i aici gi pe cci mai pu{in lavorizali. Pc nrirsurir cc o socictatc
progreseazd, considerentul din urm[ dcvinr: tlin cc in ce rtrai irnportant.
Fundamentele egaliti{ii
REmAne incd de examinat clror fiinfe le datorlrn garan[iilc drept[lii
[...].
Rlspunsul fircsc
este cd sunt chiar acele persoane morale care sunt indreptl(ite la dreptate egal6.
Persoanele morale se disting prin dou[ caractcristici: mai intii ele sunt capabile de a avea
(gi se presupune cd au) o idee privind binele lor (exprimat[ printr-un plan rafional de
viald); in al doilea rdnd, ele sunt capabile de a avea (gi se presupune c[ dobAndesc) un
simf al drept[fii, o dorinli in mod normal efectivl de a aplica gi acfiona pe baza
principiilor dreptdfii, cel pulin intr-un grad minim. Ne folosim, prin urmare, de
caracteristicile perscanelor aflate in pozilia originard pentru a distinge tipul de fiinfe
cdrora li se aplic6 principiile. Pin[ la urmd, parfile sunt vlzute ca adoptAnd aceste criterii
pentru a reglementa activitatea instituliilor comune gi comportamentul lor uneia fa{[ de
cealaltd; iar descrierea naturii lor intrd in procesul de g6ndire prin care se selecfioneaz6
principiile. Dreptatea egald apa\ine celor care au capacitatea de a participa gi de a acfiona
in acord cu in{elegerea public[ a situafiei ini{iale. Trebuie observat cd persbnalitatea
moral[ este aici definitl ca fiind in mod obiqnuit o poten{ialitate ce se realizeaz[ la timpul
cuvenit. De altfel, chiar aceast[ poten{ialitate este cea care aduce in scen6 pretenfiile fa!5
de dreptate
[...]
Vedem, prin urnare, cd aceast[ capacitate a personalit[lii morale este o
condilie suficient6 pentru a fi indreptIliti la dreptate egald. Nimic in afara acestui minim
esenfial nu este cerut
[...]
Trebuie accentuat faptul c[ aceast[ condilie, gi anume capacitatea personalit[1ii morale,
nu este in nici vn caz strict6. Cind cineva este lipsit de aceastl potenfialitate prin nagtere
ori accident, acest lucru este vdzut ca un defect sau ca o pierdere important[. Nu existl
nici o ras6 sau vreun grup uman cunoscut care sd nu aib[ acestd calitate. Doar ici qi colo
unii indivizi sunt lipsifi de potenlialitate moralS, sau de realizarea ei intr-un grad minim,
l4
iar neputinla de a o rcaliza estc o cousccin[ii it circurttstatr{r:lor soci:tlc ncclrclltc pi
paupere, ori a contingcnlclor arbitraro. Mai rutrlt, in lirtrp cr: oatttetrii au irt grltle dilbritc
simlul drept6lii, acest fapt nu reprczinti un rnotiv
llcntru
a-i lipsi pc cci cu
;ttllcrr[ial
minim de intreaga proteclie a drcptir{ii.-Odatir co cstc irttrurrit un auulttit tninint ttro,r'a!, o.
persoand este indrept[lit[ la libertate cgalir, sinrilari cu a cclorlalti
l*l
Sc crcde
cAteodatl cI drepturile debazd gi libert[{ile lrcbuic s[ fie diforitc in firnclic dc capaoitate:
dreptatea cafairness contrazice acest lucru. Cu contlilia dc a Ii satislTrcut ntinimul neccstu
pentru o personalitate moral[, oric[rei pcrsoans i sc datorcazir garantiile drcptir{ii.
Aceastd descriere a fundamentelor egalit[lii arc nevoic de citova conrentarii. Mai intii, se
poate obiecta cE egalitatea nu se poate bazape atribute naturale. Nu existf, nici o tr[sdtur6
natural[ cu privire la care toate fiin{ele umane sI fie egale, adicd pe care sd o aib[ fiecare
(ori suficient de mulfi) in acelaqi grad. Ar putea pdrea c[ dacl sus{incm o teorie a
egalit[1ii, trebuie sI o interpretlm altfel, gi anume ca un principiu procedural pur. A
spune cI fiinlele umane sunt egale inseamnd cd nimeni nu este indrept[fit la un tratament
preferenfial in absen{a unor motive constringdtoare. Obligafia de a dovedi favoizeazd.
egalitatea: ea definegte supozifia procedurald cd persoanele trebuie tratate egal. Abaterea
de la tratamenful egal trebuie sd fie apdrat6, gi judecatd
imparlial in fiecare caz ct acelagi
sistem de principii valabile pentru tofi. Egalitatea esen{iald este considerati a fi egalitatea
de tratament.
Existd ctteva dificultdfi cu aceastl interpretare proceduralI. Mai int6i, ea nu inseamnd
nimic mai mult decdt preceptul, aplicat la cel mai inalt nivel, de a trata similar cazuile
similare, impreuni cu o atribuire a obligaliei de a dovedi. Egalitatea tratamentului nu
restrictioneazd temeitrile care pot fi oferite in
justificarea inegalitdfilor. Cdt timp
sistemele de sclavie gi de castd (pentru a menliona cantile extreme) ar putea satisface
aceastd idee, nu existd nici o garanlie a tratamentului substanfial egal. Protecfia reald a
egalit{ii este incorporatd in confinutul principiilor drept[1ii, gi nu in aceste supozilii
procedurale. Plasarea obligaliei de a dovedi nu este suficentd. Dar mai departe, chiar dacd
interpretarea procedural[ impune restricfii reale institufiilor, se pune inc6 intrebarea de ce
trebuie sd urm6m procedura tn anumite cazui, iar in altele nu. Cu siguranfl ea este
1.5
aplicabil5 fiinlelor dintr-o anunritl clasir, dar care tlin clc'/ Avcnr ncvoie incii rlc un
fundament natural al egalitritii, astf-cl ?nciit sir putcrn idcntifica accrastir clasii.
Mai mult, perspectiva egalitaristir nu ostc iucornpatibil.i cu intcnteiorea cgaliti!ii pc
capacitdli naturale. Tot cs trebuic sh lucem cstc st-r solcctiun o prolrrictatc dc sltrir tlcljrritit
(aga cum voi ardta) gi sf, oferim drcptate egalir celor ce indcplinesc concliliilc ei. De
exemplu, proprietatea dc a se afla ?n interiorul unui ccrc oste o proprictatc de sl'erir a
punctelor din plan. Toate punctcle din interiorul cercului au aceast[ proprietatc, deqi
coordonatele lor difer[ intr-o anumit[ mdsur[. Iar ele au aceast[ proprietate in mod egal,
deoarece nici un punct din interiorul cercului nu este mai nlult sau mai pulin interior
decAt vreun alt punct clin interior. Acum, dac6 existfl sau nu o proprietate de sferd
adecvat[ pentru evidenlierea privinlelor in care fiinlele trebuie considerate egale, este o
chestiune stabilitd prin ideea de dreptate. Descrierea pd(ilor in pozilia originar[ identificd
o asemenea proprietate, iar principiile dreptdlii ne asiguri cI orice varialii de abilitate in
aceastd sferd trebuie privitl ca orice alt[ capacitate naturald. Nu existd nici un obstacol
pentru a gAndi o capacitate naturall ca fiind fundamentul egalitdfii.
Respectul mutual este o datorie naturald fafl de agentul moral ca fiin![ cu un sim! al
dreptdlii gi o idee de bine
[...]
Respectul mutual este ardtat in citeva moduri: in voinfa
noastr[ de a vedea situalia celorlalli din punctul lor de vedere, din perspectiva ideii 1or
despre binc; in capacitatea noastrd de a oferi motive pentru acfiunile noastre atunci cind
interesele altora sunt afectate substantial.
Recunoagterea publicd a celor doud principii ofer[ mai multd suslinere respectului de sine
al oantetrilor, gi aceasta la r0ndul ei cregte eficacitatea cooperdrii sociale. Ambele
consecinte sunt temeiuri pentru a alege aceste principii. Este in mod evident rafional
pentru oameni sd-gi asigure respectul de sine. Un simf al propriei lor valori este necesar
dacd este ca ei sd-qi unndreascd propria ideea de bine cu ardoare gi sd se bucure
implinirea ei. Respectui de sine nu e atdt o parte din orice plan ralional de via![, cit e
sentimentul cd planul personal meritd s[ fie realizat. Acum, este evident cI propriul de
sine depinde in mod normal de respectul altora. Dacd nu percepem faptul cd eforturile
l(r
noa.stre sunt respectate de alfii, este dificil, dac[ nu imposibil, sir nc urcn[inonr
ccnvingerea cd
lelurile
noastre meritl unlirritc. Din accst nrotiv, pirr{ilc vor acccpla
datoria naturalI de a se respecta reciproc, carc lc cerc sir sc conrportc civilizat ulra cu
cealalt[ gi sE doreascf, s[-gi explice temeiurilc ac[iunilor lor, in spccial ciud prclenl.iilo
celorlalfi sunt incdlcate. Mai mult, se poate presllpunc cd estc mai probabil ca coi carc sc
respectl pe ei ingigi si ii respecte gi pe allii, qi reciproc. Disprc[ul la adresa proprici
persoane duce la disprefuirea celorlalli gi lc amenin![ binele in aceeaqi nr[sur[ in carc o
face invidia. Respecul de sine se autosusfine reciproc.
Oamenii au nevoie s[ fie asigurafi de stima asociafilor lor. Respectul de sine gi increderea
in valoarea propriului sistemului de
feluri
nu pot supraviefui indiferen{ei, gi cu at0t mai
pu{in disprelului altora. Fiecare beneficiazd, de pe urma vielii intr-o societate in care
datoria de a se respecta reciproc este onoratd. Costurile interesului propriu sunt minore in
raport cu sprijinul pentru sim{ul propriei valori.
Traducere de Adrian-Paul Iliescu gi Bogdan Popa
-1
-/
1