1

ADAPTAREA ORGANISMELOR LA TEMPERATURI

EXTREME

Natura a suferit de-a lungul timpului numeroase transformari radicale. Asta a dus fie la
disparitia unor specii de animale, fie la adaptarea acestora la noile conditii de viata, de multe ori
nefavorabile.

1. ADAPTAREA ORGANISMELOR VEGETALE LA TEMPERATURI EXTREME
Universul vegetal, uluitor in diversitatea lui morfologica si coloristica, pare sa aiba, la
prima vedere, o raspandire geografica aflata sub semnul hazardului. Un ochi exersat prin
calatorie, studiu si comparatie desluseste insa repede ca intamplarea este doar aparenta. Observa
ca plantele nu cresc oricum, ci in asociatii si comunitati ecologice foarte precis definite. Una
este, bunaoara, vegetatia specifica padurilor, alta este aceea proprie stepelor si alta cea intalnita
in zona mlastinilor.
Dar conditiile de mediu nu raman mereu aceleasi. Unii dintre factorii de mediu pot
deveni nefavorabili. Atunci echilibrul este rupt. Rezistenta fiziologica si cea biologica sunt puse
la incercare. Plantele cauta sa se salveze, sa supravietuiasca.
Iata cateva modalitati de adaptare biochimica a vegetatiei la mediul inconjurator.
S-a constat ca plantele din regiunile temperate, supuse la temperaturi mai ridicate, au o
crestere accentuata a intensitatii fotosintezei pana la un punct optim. Bioxidul de carbon (CO2)
este preluat de atmosfera si transformat in bucataria frunzei in glucide, printr-un complex de
operatiuni chimice, care poarta numele de ciclul Clavin. O parte din materia prima (CO2) se
pierde insa prin fotorespiratie.
Numeroase plante au capacitatea de a rezista si chiar de a inflori la temperaturi mult
sub zero grade Celsius. La o serie de specii, intre care Rananculus glacilis si Gentiana nivalis,
de pilda, gerul face ca tesaturile sa atinga duritatea sticlei, dar nu mor (in timpul dezghetului
revin la starea normala). In zona artica, Pinus strabos rezista la minus 60 de grade Celsius! In
timpul expeditiei sale in Antarctica, savantul Emil Racovita a depistat o specie de graminee
(Aida antarctica) care, in pofida frigului, se afla in faza de ... inflorire!


2


2. ADAPTAREA ORGANISMULUI UMAN LA TEMPERATURI EXTREME
Majoritatea oamenilor se simt confortabil la temperaturi ale aerului ambiant intre 20 si
27C si la o umiditate relativa a aerului cuprinsa intre 35 si 60%. Daca temperatura sau
umiditatea sunt mai mari, apare senzatia de disconfort. Cand capacitatea organismului de a se
adapta la caldura este depasita, apar o serie de afectiuni grave, posibil fatale.
Un organism sanatos are capacitatea de a-si mentine temperatura in jur de 37C. In
functie de nivelul activitatii fizice, pot aparea variatii, de regula mai mici de 1C. Cresterea
temperaturii corpului cu mai mult de 1C se intalneste numai in conditii de boala sau cand
temperatura extrema a mediului ambiant depaseste capacitatea corpului de a se adapta.
Majoritatea afectiunilor legate de expunerea la caldura apar in conditiile supraincalzirii
organismului prin expunerea exagerata la caldura sau in conditiile unui efort fizic exagerat.
Pe canicula, cel mai mare risc il au copiii, varstnicii si persoanele cu boli cronice si/sau
mentale. Si tinerii, chiar fara probleme de sanatate, pot fi afectati daca iau parte la activitati fizice
intense in aer liber. Cei care traiesc in marile orase au risc mai mare, din cauza poluarii
atmosferice, care poate declansa afectiuni respiratorii severe.
Cum reactioneaza organismul la temperaturi ridicate
Cand temperatura exterioara este crescuta, organismul incearca sa elimine caldura printr-
o serie de mecanisme. Inima bate mai repede pentru a pompa mai mult sange la nivelul pielii,
unde se elimina caldura, si apare fenomenul de transpiratie. Aceste modificari ale fluxului
sangvin si transpiratia excesiva reduc capacitatea de efort fizic sau munca intelectuala. Unele
studii care au comparat toleranta la caldura a femeilor si barbatilor au concluzionat ca femeile nu
tolereaza asa bine caldura comparativ cu barbatii, mai ales in conditiile unei umiditati reduse.
Probleme de sanatate provocate de canicula
Riscul unei afectiuni induse de expunerea la canicula variaza de la individ la individ si
depinde foarte mult de starea generala de sanatate, greutatea corporala, varsta, prezenta unor boli
cronice (hipertensiune arteriala, diabet, alcoolism, boli psihice, boli cardiace, pulmonare sau
renale), tratamente cu diuretice, sedative, medicamente pentru boli cardiovasculare. Expunerea la
canicula determina urmatoarele probleme de sanatate:
3


Edeme ale mainilor si picioarelor, care dispar dupa 1-2 zile de la incetarea expunerii la
caldura;
Eruptii la nivelul pielii, sub forma unor mici puncte rosiatice, ca rezultat al inflamatiei
canalelor glandelor sudoripare. La nivelul pielii expuse direct razelor soarelui pot aparea
arsuri severe, cu vezicule.
Crampele musculare sunt contractii involuntare, care dau senzatia de durere ascutita si
care se pot dezvolta izolat sau in asociere cu alte manifestari induse de caldura. Apar
frecvent la nivelul abdomenului, bratelor, picioarelor. Cauza acestora este lipsa inlocuirii
sarurilor pierdute prin transpiratie la persoanele care beau multa apa fara a consuma
suficienta sare.
Transpiratii excesive, ameteli, astenie fizica intensa, greata, sete intensa, dureri de cap,
tulburari de vedere, varsaturi, diaree, senzatia lipsei de aer, palpitatii, furnicaturi la
nivelul mainilor si picioarelor.
Sincopa de caldura apare ca urmare a fluxului insuficient de sange la nivelul creierului,
in special in momentul trecerii din pozitia sezand in pozitia ridicat in picioare. Tensiunea
arteriala scade din cauza pierderii lichidelor prin transpiratie si stagnarii sangelui la
nivelul picioarelor;
Hiperpirexia (temperatura corpului mai mare de 41 de grade) este cea mai severa
complicatie a expunerii la canicula.
Insolatia apare la persoanele care se expun direct la soare o perioada mai lunga si se
manifesta prin dureri de cap, somnolenta, greata, febra, afectarea starii de constienta,
arsuri la nivelul pielii.
In perioadele caniculare, este importanta automonitorizarea diurezei (eliminarii de urina),
care poate indica starea de hidratare a organismului. Daca acesta este deshidratat, rinichii vor
retine apa, iar urina va fi inchisa la culoare, puternic mirositoare. Daca organismul este hidratat
normal, urina va avea o culoare deschisa, galbuie. Astfel, trebuie sa consumati o cantitate
suficienta de lichide care sa le inlocuiasca pe cele pierdute prin transpiratie.
Cum reactioneaza organismul la temperaturi scazute
O prima manifestare a adaptarii biologice este faptul ca la frig se produce o contractare a
vaselor de sange din piele, care diminueaza pierderile de caldura si inhiba secretia sudoripara.
Alte exemple sunt: la o invazie de microbi se produc anticorpi specifici, cand se ingera alimente
4


cu multe glucide se produce o secretie de insulina mai mare care readuce la normal cantitatea de
zahar in sange si stimuleaza utilizarea lui la nivelul tesuturilor.
Cand solicitarile mediului sunt intense si brutale devin periculoase. Astfel, solicitarea
intensa a functiei de termoreglare prin expunerea organismului la temperaturi scazute si foarte
scazute se soldeaza cu pierderea cunostintei, hipotermie, inghetare si moarte. Cand actiunea
factorilor de mediu este moderata, urmata de perioade de relaxare, sunt antrenate mecanismele
de reglare si integrare.
Consecintele reactiilor si solicitarilor la media sunt adaptarea sau ruperea echilibrului intern al
organismului prin aparitia de leziuni, malformatii si chiar moartea.
Adaptarea la temperaturi scazute este mecanismul complex de aparare a organismului la
solicitarile determinate de schimbarile mediului. O buna adaptare are loc in limite fiziologice cu
oscilatii de mica amplitudine si cu revenirea la normal sau cu schimbarea temporara a
constantelor mediului intern al organismului. Organele implicate in mecanismele de adaptare
cuprind toata sfera organismului - sistemele nervos, endocrin, locomotor etc. Organele interne,
inima si vasele de sange exercita functii de adaptare in corelatie cu alte organe, avand in unele
cazuri un rol dominant in fenomenele de adaptare a intregului organism.
Atenuarea sensibilitatii fata de un stimul reprezinta cea mai simpla manifestare
adaptativa. De exemplu, adaptarile realizate de organul olfactiv disparitia dupa numai cateva
minute a mirosului unei substante (mirosul de smirna sau portocala), desi concentratia ei persista
in atmosfera.
3. ADAPTAREA ANIMALELOR LA TEMPERATURI EXTREME

Pestii din zona arctica

5


Cu cat temperatura mediului este mai mica, cu atat pestii reusesc mai greu sa isi mentina
functiile metabolice. Ba mai mult, atunci cand temperatura scade, in celulele organismului lor
pot aparea mici cristale de gheata care cauzeaza leziuni grave si, in cele din urma, moarte.
Cu toate astea, pestii din zona arctica fac exceptie de la aceasta regula. Recent, oamenii
de stiinta au descoperit in sangele lor o proteina anti inghet, care impiedica formarea cristalelor
de gheata. O proteina similara a fost descoperita si la speciile de gandaci care traiesc la altitudini
mari sau in regiuni din apropierea zonei arctice.
Caldura generata prin procese chimice si mecanice

Pe langa faptul ca animalele cu sange rece nu isi pot mentine temperatura constanta si
sunt mai sensibile la schimbarile mediului, ele sunt capabile doar de scurte momente de energie.
O categorie speciala, insa, o reprezinta insectele care devin foarte active, generand
caldura prin mijloace chimice si mecanice. Procesul consta in miscari musculare rapide si
constante.

6


Ventilator la purtator
Pastrarea unei temperaturi scazute devine o provocare, mai ales pentru animele mari si
energice din zonele tropicale. In cazul elefantului sau ieurelui, urechile actioneaza ca niste
ventilatoare, avand multe vase de sange care ajuta animalul sa isi raceasca corpul atunci cand e
foarte cald.
Potrivit oamenilor de stiinta, si organismul dinozaurilor din familia Stegosaurus reactiona
la fel.

Adaptari ce tin de respiratie
In zonele tropicale si ecuatoriale, alternanta anotimpurilor este greu de indurat pentru
multe specii de animale. Pestii Dipnoi se protejeaza intr-un mod aparte de seceta, creand un sac
de mucus, iar alte specii de peste, cum ar fi somnul sau tiparul, nu doar ca pot respira in afara
apei, ci pot petrece scurte perioade de timp pe uscat.
Se pare ca acesti pesti nu iau oxigenul din aer prin plamani sau branhii, ci prin folosirea
unei zone speciale, aflata in intestine.
Megatermie

Acest fenomen reprezinta abilitatea de a genera caldura datorita masei corporale mari, un
proces intalnit la broasca testoasa pieloasa Luthui, cea mai mare broasca testoasa din lume, sau la
7


rechinii de dimensiuni impresionante. Aceasta crestere a temperaturii corpului datorata marimii
lor permite animalelor sa fie energice in apele reci.
Hibernarea
O parte dintre mamifere hiberneaz, dar exist i psri care o fac. Practic, hibernarea
este o stare de inactivitate extrem, cum ar fi anestezia la om.
n ara noastr hibernarea ncepe toamna, odat cu rcirea accentuat a vremii i dureaz
pn n luna februarie, n funcie de animal.
Hibernarea este legat de scurtarea zilelor. n corpul animalelor care urmeaz s
hiberneze se produce o ntreag cascad de reacii nervoase i de secreii hormonale care
pregtesc corpul animalului pentru aceast perioad delicat. Aceast pregtire privete
membranele celulelor, a cror compoziie se modific substanial, pentru ca ele s reziste la
rcire, perioad care poate dura cteva zile sau chiar sptmni.
Astfel, temperatura corpului scade, funciile vitale se reduc, totul devine extrem de lent.
Creierul i reduce activitatea, animalul cade ntr-un somn profund.
Unele animale se mai trezesc din cnd n cnd, pentru a-i face nevoile, s-i schimbe
poziia, s vad ce mai e nou pe afar.
Creierul animalului controleaz tot timpul temperatura sngelui. Enumerm mai jos
cteva animale care hiberneaz n ara noastr astfel: ursul, marmota, ariciul, bursucul, liliacul,
hrciogul, veveria, hamsterul, popndul, melcul de grdin.
Migratia
Ciclica
periodicitate anuala reptile (testoase marine), pasari (Eurasia cca 200 sp migratoare),
mamifere (balene, reni, antilope, lilieci)
Periodicitate zilnica crustacee acvatice
De 2 ori in viata anghilele (reproduc in marea sargaselor, dezvoltare completa in
raurile de pe continent)
Migratie unica pesti
Neregulata rozatoare, lacuste, pasari

8


Orientarea in migratie
Miros pestii detecteaza proprietatile fizice ale apei
Geomagnetismul reactii biochimice substrat molecular (dezorientare in prezenta
anomaliilor magnetice)
Repere terestre
Unghiul razelor solare
Curentii de aer
Strategii utilizate in migratie
Peste 50% pasarile mici, europene S Saharei
Consum energetic
Pitulicea mica 7g 14g; silvia de zavoi 16g 25g
rezervele de grasime, 50% ficat, 20% m\u, sculatura
Strategii:
Utilizarea curentilor de aer
Zbor noaptea
Strategie proprie de escale si plecari
Deplasare in formatie (V, M)