04.03.

2014

Macroeconomie
-curs 3-

II. Atunci cand Banca Centrala urmareste imprimarea unui curs ascendant pentru ratele dobanzii, Banca
Centrala sau Banca Nationala va achizitiona bonuri de trezorerie ceea ce va conduce la controlul masei
monetare si implicit, aparitia tendintei de diminuare a ofertei monetare.
Vanzarea de titluri de catre BC presupune ca Bancile Comerciale sa cedeze o parte din moneda centrala,
ceea ce conduce la reducerea posibilitatilor de creditare din partea acestora.
Prin urmare, reducere masei monetare va avea drept consecinta, tendinta de crestera a ratelor dobanzii.
Un alt instrument il reprezinta sistemul rezervelor minime obligatorii.
Banca Centrala sau Banca Nationala stabileste in fiecare etapa nivelul acestor reserve minime (fie in
lei,fie in valuta) pe care Bancile Comerciale au obligatia de a le constitui la nivelul Bancii Centrale=>
Constituirea acestor reserve nu inseamna altceva decat retragerea de bani din masa monetara intrucat
aceste sume de bani nu mai pot fi utilizate pentru acordarea de credite.
Atunci cand Banca Centrala decide cresterea rezervelor minime obligatorii, de va inregistra tendinta de
diminuare a dimensiunilor masei monetare disponibile=> ratele dobanzii vor urma un curs ascendant.
Dimpotriva, diminuarea acestor reserve amplifica masa monetara disponibila ceea ce poate conduce la
micsorarea ratelor dobanzii.
In concluzie, rezervele minime obligatorii, influentand costurile bancare, actioneaza atat asupra ofertei,
dar si a cererii de credite.
In privinta politicii de eficacitate a politicii monetare, pot fi evidentiate 2 mari teorii(scoli) de gandire
economica:
1. Scoala keynesista in conceptia careia rolului cel mai important revine politicii bugetare, politica
monetara fiind considerate ineficienta, mai ales in perioadele de subocupare a fortei de munca.
2. Monetarismul l-a avut ca promotor pe Milton Friedman(seful scolii de la Chicago) pentru care
politica monetara reprezinta instrumental esential al politicii economice in ansamblu.
In activitatea concreta, decidenta( autoritatile monetare) pot actiona pentru a influenta principalele
variabile macroeconomice(aggregate macroeconomice, inflatia, somajul, cresterea economica,
echilibrele interne si externe prin promovarea a 2 tipuri de politici monetare).
Politica monetara expansiva se caracterizeaza prin achizitionarea de titluri pe piata deschisa prin
reducerea nivelului rezervelor minime obligatorii si stimularea cererilor de imprumuturi din partea
bancilor.
Pe piata monetara, ca urmare a acestor masuri, oferta monetara suplimentara, determina reducerea
ratei dobanzii=> investitiile sunt stimulate ceea ce se va reprezenta favorabil asupra cresterii economice
si a produsului national.
Dimpotriva, politica monetara restrictive presupune vanzarea de titluri pe piata deschisa, cresterea
rezervelor minime obligatorii, descurajarea imprumuturilor=> se inregistreaza tendinta de crestere a
ratelor dobanzii, ceea ce conduce la descurajarea investitiilor.
Actiunea acestor instrumente ale politicii monetare, fie intr-un sens, fie in celalalt, este condusa de
decidentii monetari in raport de conjunctura economica interna si international. In afara obiectivelor
interne, o tinta importanta a politicii monetare o reprezinta garantarea valorii monedei nationale fata de
exterior=> autoritatile monetare pot influenta evolutia cursului valutar prin variatia ratei dobanzii, prin
cumpararea sau vanzarea de divize pe piata valutara.

Subiecte examen:
1. Banii. Piata monetara si Politica monetara
- Natura si functiile banilor
- Evolutia principalelor tipuri de monede si sisteme monetare
- Masa monetara:
concept, component, factorii care influenteaza marimea masei monetare(agregatele
monetare)
- Piata monetara:
cererea de moneda, factorii care influenteaza cererea de moneda, subiectii cererii de
moneda, oferta monetara, procesul creatiei monetare, principalele categorii de actori si mecanismele
prin intermediul carora se realizeaza punerea banilor in circulatie
- Politica monetara:
conceptul de politica monetara, obiectivele politicii monetare, instrumentele politicii
monetare, tipuri de politica monetara








Finantarea.Creditul si Bancile

Conceptul si formele finantarii:
Intr-o expresie generala, finantarea desemneaza ansamblul disponibilitatilor banesti, al instrumentelor
si mijloacelor de plata de care dispune si pe care le poate utiliza agentul economic, o autoritate publica
sau statul.
La nivel macroeconomic, finantarea se realizeaza in principal prin intermediul operatiunilor financiare
care asigura plasarea excedentelor catre acele zone care resimt nevoi de finantare.
La nivel macroeconomic, sursele de finantare pot fi grupate in:
- Finantare interna (autofinantare, avand drept surse: amortizarea si partea profitului
destinata in acest scop)
- Emisiunea de titluri de valoare respective actiuni si obligatiuni care urmeaza a fi
tranzactionate pe piata financiara
- Apelul la credite bancare
La nivelul agentilor economici exista 2 modalitati de finantare a investitiilor:
- Finantare nemonetara avand in veere resursele preexistente(economiile ag. economici,
economii realizate in perioadele precedente)
- Finantare monetara care corespunde creatiei de noi resurse monetare prin activitati
specifice institutiilor bancare
La randul sau, finantarea nemonetara se realizeaza prin 2 circuite, prin intermediul carora sunt realizate
relatiile dintre cei ce resimt nevoia de finantare cu cei care detin o anumita capacitate de finantare=> un
prim circuit il reprezinta sistemul bancar, de altele, bancile intervin in activitati de finantare prin
intermedierea pe care o realizeaza intre nevoia si oferta de finantare. Al doilea circuit il reprezinta piata
capitalurilor(finantare directa) intrucat agentii economici achizitioneaza direct instrumente de trezorerie
si valori mobiliare pe diferite orizonturi de timp.
Finantarea prin intermediere bancara se numeste si finantare indirecta intrucat legatura dintre oferta si
cererea de resurse financiare este realizata prin constituirea de depozite si acordarea de credite de catre
bancile comerciale.
Ca tendintam in ultimele decenii, in tarile dezvoltate a sporit rolul finantarii realizate pe piata
capitalurilor.
In procesul de finantare un rol important revine intermediarilor financiari.
Categoriile intermediarilor financiari include in esenta institutii specializate care mijlocesc transferul
fondurilor din zonele in care se inregistreaza excedente catre categoriile de agenti economici care resimt
nevoi de finantare.
Intermediarii financiari include in primul rand banci comerciale, fondurile de pensii, companii de
asigurari, dar si anumite societati de brokeraj.