Psihologia i viaa cotidian -Enigma vieii n doi-

Posibilitatile psihologiei de a contribui la progresul social, la ridicarea calitatii

vietii se obiectiveaza pe multiple cai: in clinici, psihologii sprijina stabilirea unor
diagnostice cat mai precise, furnizand medicilor informatii din domeniul psihismului,
potenteaza terapia medicala cu mijloace psihoterapeutice etc; in activitatea de
marketing, psihologii isi aduc contributia la proiectarea produselor in conformitate cu
unele cerinte de ordin psihologic, la cunoasterea pietei, la popularizarea produselor
etc; insfarsit sa nu uitam ca in scoala, intreg procesul educatiei si invatamantului se
desfasoara dupa principii psihologice. Exista insa un domeniu extrem de vast de
aplicare a psihologiei in care psihologii isi fac mai putin simtita prezenta: este vorba
despre ceea ce numim viata de zi cu zi.
Desi matrice definitoarie a existentei umane, viata in doi (barbat si femeie),
desfasurata ca dialog si comunicare erotica, sexuala, procreativa, interactionala,
valorica, morala si educativa, statuata in aproape toate societatile sub numele de
casatorie sau cel putin de uniune libera, continua sa ramana in atentia cercetatorilor
din diverse domenii ca o problema inca insuficient cunoscuta, stapanita si, prin
urmare, cu un grad considerabil de imprevizibil in evolutie. Enigma vietii in doi nu
poate fi dezvaluita decat pornind de la premisele uniunii erotice si ulterior conjugale
alegerea partenerului si motivatiile sale profunde, autentice. Orice angajament
personal si conjugal rezulta dintr-o alegere constienta, deliberata, dar emana in cea
mai mare parte din dorintele si afinitatile inconstiente reperate in persoana celui ales
(L. Colonna). Atractia in raport cu partenerul, preferinta, simpatia, admiratia,
sentimentele de dragoste si uneori chiar pasiunea se contureaza si se consolideaza
treptat in decursul interactiunilor si intercunoasterii mutuale, prin raportare continua
la trebuintele, aspiratiile si expectatiile sale proiectate in cuplu. Satisfacerea reciproca a
sistemelor de trebuinte privind parteneritatea sub toate aspectele ei confera casatoriei
durabilitate si sens, asigurand echilibrul psihic si fizic al celor doi consorti.
Problema compatibilitatii celor doua personalitati implicate devine o problema de
echilibru interactional in intermotivational ale carui legi pot fi la fel de bine
similaritatea sau compensatia unor aspecte temperamentale, atitudinal-caracteriale,
intelectuale si relationale si psihomorfologice. O anumita corespondenta si
somplementaritate in planul ideilor, al atitudinilor, al conceptiilor si aspiratiilor, pe de
o parte, si in planul comunicarii si comportamentului erotico-sexual, pe de alta parte,
ni se pare a fi element esential al reusitei, stabilitatii si satisfactiei maritale. Aceasta
corespondenta sexuala, afectiva si ideativa asigura echilibrul balantei interactionale in
cuplu si ofera partenerilor posibilitatea unui intermodelari reciproc satisfacatoare. In
acest sens, unul din secretele fericirii conjugale pare sa fie capacitatea unui cuplu de a
se crea si re-crea continuu, ca o unitate duala in interiorul careia cele doua
personalitati angajate se afirma, se dezvolta si se satisfac una prin intermediul
celelilalte, se interasimileaza si interconditioneaza psihologic, ceea ce confera si
valoare uniunii conjugale.
Dragostea, inteleasa ca mod de comunicare completa si profunda intre un barbat si o
femeie, este nu numai o conditie, ci si efect al creatiei interpersonale in cuplu, ea
conditionand perpetuu maturizarea si dezvoltarea celor doua personalitati, devenind
sens si expresie a realizarii acestora ca fiinte umane inteligente si creative. Dragostea
insasi se ridica de la semnificatia ei primara de traire si sentiment de plenitudine,
satisfactie si securizare conferite de persoana celui iubit, la semnificatia sa de atitudine
si comportament creativ de tip afectiv-sexual, ce se dezvaluie in adevarata sa
dimensiune si calitate in conduita de rol marital. Dragostea devine in cuplu masura si
recompensa realizarii rolului conjugal, fiind, totodata, si una din explicatiile reusitei
sau nereusitei indeplinirii acestui rol. Dragostea fara casnicie este, in cele din urma,
tot atat de imposibila ca si casnicia fara dragoste. Ele sunt impreuna ca floarea si
fructul (F. Knkel).
Consideram ca functionalitatea vietii si activitatii conjugale si familiale este
conditionata, in cea mai mare masura, de conduita de rol marital adoptata de parteneri
pe tot timpul constituirii si mentinerii cuplului lor conjugal si a grupului familial.
Avem in vedere urmatoarele dimensiuni: cunoasterea preconjugala: se impune ca,
inainte de incheierea casatoriei, cei doi parteneri sa se cunoasca o perioada mai mare
de timp, cuplul erotic preconjugal constituind un veritabil simulator al relationarii
conjugale de mai tarziu si, daca partenerii decid sa spuna da in fata ofiterului de stare
civila, cresc sansele viabilitatii si durabilitatii cuplului lor conjugal; adoptarea continua
a unei conduite de rol marital flexibila, adaptativa: pe masura derularii vietii si activitatii
cuplului conjugal, procesul de cunoastere interpersonala creste in intensitate, cei doi
parteneri constatand in mai mare masura compatibilitatea dintre particularitatile lor
psihologice. Este important insa pentru fiecare partener sa incerce sa se raporteze la
diferite situatii ale vietii si activitatii cuplului, in maniera constructiva, adoptand acte
comportamentale flexibile, cu puternice valente integrative; asigurarea unui rol
dominant al comportamentelor emotional-afective in cadrul sistemului de factori
reglatori ai comportamentului de rol marital: casatoria se constituie ca urmare a
constatarii de catre parteneri a unor puternice legaturi emotional-afective traduse in:
atractii, preferinte, aprecieri, aprobari etc; pe masura desfasurarii vietii conjugale,
expectatiile consortilor privitoare la conduita afectiva a partenerului trebuie sa fie
optim satisfacute, pentru ca, in felul acestora, sentimentul de dragoste, ca formatiune
de baza a legaturilor lor afective, beneficiaza de noi elemente, sprijinindu-si forta sa
reglatoare asupra conduitei de rol marital; perfectionarea continua a modului de
raportare interpersonala conjugala: orice tanar casatorit trebuie sa cunoasca un lucru
fundamental: dupa incheierea casatoriei dreptul la dragoste nu este asigurat automat,
indiferent de fizionomia particulara a actelor sale comportamental-maritale.
Dimpotriva, fiecare partener are obligatia de a-si perfectiona in permanenta conduita
sa conjugala, plecand in special de la cerintele specifice ale relationarii conjugale cu
partenerul sau. Deci, pentru a spori efectele structurant-integrative ale conduitei lor
maritale, consortii trebuie sa priveasca procesul formarii si perfectionarii conduitei lor
nu ca persoana izolata, ci ca personalitate interpersonala, asa cum este ceruta de
cuplul din care face parte; sporirea frecventei actelor de conduita maritala centripeta:
cuplul conjugal nu este scutit uneori de anumite momente oarecum conflictuale. De
aceea, partenerilor le revine sarcina continua ca, pe de o parte, sa evite pe cat posibil
aparitia sau mentinerea mai mult timp a unor asemenea momente si, pe de alta parte,
in rezolvarea si depasirea lor ei sa actioneze continuu in directia consolidarii
importantei fortei de decizie si actiune a uniunii lor duale.