Sunteți pe pagina 1din 41

Ministerul Educaie din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Republica Moldova


Facultatea Biologie i Pedologie
Catedra Biologie Animal i Uman





Tez de an
,,Rasele de cini









Elaborat:Tobultoc Olga,B21
Conductor tiinific :Puric Veceslav, dr., conf. univ















Chiinu 2012




CUPRINS:
INTRODUCERE.............................................................................................................................1
CAPITOLUL I :ORIGINEA I VRSTA GENETIC A CINELUI ...........................................4
I.1 Cinele slbatic sau Lupul domestic ?................................................................................4
I.2. Cofirmare genetic a descendenei din lup5
I.3. Vrsta lui Canis Lupus Familiaris..6
CAPITOLUL II:RASELE DE CINI ............................................................................................7
II.1.Clasificarea raselor ...7
II.2 Caracterizarea raselor de cini conform standardul FCI.........................................................8
II.2.1 Grupa I: Ciobneti, de paz, protecie i utilitari.8
II.2.2 Ciobnescul german...9
II.3.1 Grupa a II-a: De paz i protecie........................................................................................10
II.3.2 Rottweiler........................................................................................................................... 11
II.4.1 Grupa a III-a: Terrieri - cini de vizuin .............................................................................15
II.4.2. Fox terrier ...........................................................................................................................16
II.5.1 Grupa a IV-a: Teckeli ..........................................................................................................18
II.6.Grupa a V-a: Spitzi i tipuri primitive 20
II.6.1.Malamut de Alaska..............................................................................................................20
II.7.Grupa a VI-a: Gonitori pentru vnat mic, pentru hiuri .22
II.7.1.Bloodhound 23
II.8.Grupa a VII-a: Prepelicari, pontatori. 25
II.8.1. Setter englez .......................................................................................................................25
II.9 .Grupa a VIII-a: Cini de vntoare, pontatori-aportori, cini de ap ...27
II.9 .1.Labrador retriever...............................................................................................................28
II.10 .Grupa a IX-a: nsotiori, de agreement29
II.10.1. Pekinez .............................................................................................................................30
II.11.Grupa a X-a: Ogari (levrieri).32
II.11.1.Ogar rusesc - Barzoi...........................................................................................................33
CONCLUZII .35





INTRODUCERE
Inca din antichitate, chinologii au studiat criteriile necesare pentru a diferentia rasele de
caini si pentru a elabora un sistem de clasificare continand clase de rase asemanatoare.
Specialistii si crescatorii de caini au pus la punct cate un standard pentru fiecare rasa, standard
alcatuit din descrierea specifica a cainelui, precizarea tuturor caracteristicilor distinctive: tipul de
par, culoarea, forma capului si a botului, forma urechilor si a ochilor, structura corpului si a
cozii. Prin acest standard sunt indicate si atitudinile, tipul de munca pe care il poate indeplini
cainele si caracteristicile lui psihice.
In crearea unei rase de caini trebuie acordata o foarte mare atentie normelor de selectie,
nu atat pentru "frumusetea" cainelui sau pentru abilitatea lui de a castiga anumite competitii, cat
pentru a creste caini sanatosi, cu o atitudine buna, utilizabili si, mai presus de toate, echilibrati
psihic, astfel incat stapanii sa poata avea incredere in ei. Incrucisarile intre rase sau exemplare
instabile psihic sau care nu corespund standardelor sunt cauzele cele mai frecvente ale reputatiei
negative pe care o au anumite rase.
O buna cunoastere a raselor este importanta si pentru cei care se hotarasc sa adopte un
metis: chiar si intr-un caine pe jumatate "de rasa" se pot recunoaste anumite caracteristici utile in
alegerea cainelui potrivit, in functie de exigentele noului stapan si de mediul pe care acesta il
poate oferi catelului. Mai mult, daca se cunosc si parintii, viitoarea atitudine a cainelui poate fi
determinata cu si mai multa exactitate.
Printre atat de numeroasele rase de caini sau din diversele incrucisari, oricine isi poate
gasi cainele potrivit, cel care corespunde cel mai bine gusturilor, obiceiurilor si mijloacelor
financiare. Cu siguranta, catelul ales, fie el mic sau mare, de rasa sau metis, atletic sau lent, daca
este educat si tratat in mod corespunzator, isi va rasplati cu afectiune si loialitate stapanii si, fara
indoiala, le va deveni cel mai bun prieten.

Cea mai semnificativa modalitate de clasificare in cazul cainilor este masurarea inaltimii
de la sol pana la cea mai inalta parte a corpului animalului, aflata la baza gatului. Pe baza acestei
masuratori se determina taliile - inaltimea este indicata de standard, permitand o variatie de
cativa centimetrii, in timp ce greutatea este rareori precizata, astfel incat valorile prezentate mai
jos au doar un rol orientativ.
In mod conventional, cainii sunt clasificati in urmatoarele categorii:
- talie mare (65 cm de la sol pana la partea cea mai inalta a corpului);
- talie medie (50-65 cm);
- talie mica (35-50 cm);
- talie pitica (sub 35 cm).
Tipuri de caini
Pe baza conformatiei si a formei capului, cainii se impart in sase subcategorii distincte:
molosoizii, lupoizii, ogaroizii, bracoizii, bassetoizii si vulpoizii (pe baza asemanarii cu molosul
antic, lupul, ogarul, vulpea si asa mai departe). Iata caracteristicile fundamentale ale acestor sase
tipuri.
Molosoizii: cap masiv, de tip rotund sau cubic, bot relativ scurt, buze groase si lungi, stop
remarcabil; corp masiv, puternic, atingand adesea dimensiuni gigantice.
Lupoizii: cap ce pare o piramida orizontala, bot alungit si ingust, buze subtiri si ferme,
stop lejer; corp bine proportionat si agil.
Ogaroizii: cap in forma de con, alungit, craniu ingust, urechi mici, orientate spre spate,
adeseori ridicate, bot lung si subtire, priza puternica, stop aproape inexistent; corp suplu, membre
gratioase, abdomen scobit.
Bracoizii: cap apropiat de forma prismei, bot aproape la fel de lat la baza ca si in varf,
urechi mari, lasate, buze mari, stop evident; corp robust.
Vulpoizii: acoperit cu par lung, coada rasucita complet peste corp, cap asemanator cu
lupoizii, avand insa craniul mai larg si botul mai subtire, care aduce putin aminte de botul vulpii,
urechi mici, ridicate; corp mic si robust.
Bassetoizii: picioare disproportionate in raport cu restul trupului - fie ca are picioarele
cracanate (Pechinezi), fie ca le are drepte (Corgi), acest tip de caine se poate incadra in orice alt
tip. Exista tendinta, in cazul acestei categorii catre molosoizi (Pechinezi), catre vulpoizi (Corgi),
catre lupoizi (Cairn Terrier), catre bracoizi (Basset), si asa mai departe.
Nu trebuie uitat faptul ca intre rasele canine, chiar daca par bine delimitate in functie de
caracteristicile specifice, exista forte care imping tendintele catre ogaroizi, lupoizi sau molosoizi.
Astfel se pot observa caracteristici ale ogaroizilor la anumiti Dobermanni, trasaturi de brac la
ciobanesti germani (care au de multe ori urechile cazute), etc.
Eforturile crescatorilor de caini se indreapta catre eliminarea, pe cat posibil, in cadrul
selectiei, a subiectilor cu tendinte puternice, care ar modifica prea mult caracterul, plasand astfel
morfologia exemplarului in afara tipului de caine dorit.
Asa cum se intampla intotdeauna, fiecare clasificare are punctele ei slabe, astfel incat
plasarea unui anumit caine in cadrul unuia sau a altui tip poate parea fortata: Labradorul, incadrat
la tipul bracoizilor, poate sta foarte bine si printre molosoizi, Dobermannul se apropie foarte
mult de tipul ogaroizilor (prin forma capului, de exemplu), Chihuahua seamana, la forma
capului, cu vulpoizii si este incadrat la lupoizi, etc.





















BIBLIOGRAFIE SELECTIV
Ioan Buc,Elena Cristea,Ciobnescu German (Cinele lup), Cretere, educaie ,
dresaj, Editura Ceres, Bucureti, 1998.
WWW.wikipedia.org- wikipedia enciclopedia liber
http://www.animale.ro/caini
http://www.infocaini.ro/rase-de-caini/
http://www.zooland.ro/Rase_de_caini-ctg595.html
http://totul.md/ro/expertitem/563.html ,,Ghid pentru cresctorii de cini nceptori.
Alegerea rasei corecte.





















CAPITOLUL I :ORIGINEA I VRSTA GENETIC A CINELUI
O veche i controverst problem a biologilor, paleontologilor, geneticienilor i a
cresctorilor a fost originea cinelui. Teorii tiinific susinute i legende populare referitoare la
descendena cinelui, au aprut i uneori surprinztor nc mai apar n diverse publicaii.
Darwin, Lorenz, Linne, Wayne ct i ali savani de renume au avansat tot attea teorii n
acest sens. Din punct de vedere al plauzibilitii lor n ziua de astzi aceste teorii se mpart n
dou categorii distincte:
- teorii infirmate ce pot avea doar o valoare istoric:
1. teoria descendenei din vulpe
2. teoria descendeei din acal (Darwin, Linne)
3. teoria descendenei din hien
4. teoria descendenei multiple - ce susine originea diferit a diverselor rase de cini pe
baza diferenelor morfologice existente intre acestea, ignornd diversitatea acestei specii.
- teorii tiinific susinute n prezent
1. teoria descendenei din lup (Lorenz, Wayne)
2. teoria descendenei din ciinele slbatic disprut pe parcurs - legat oarecum de teoria
descendenei din lup
I.1 Cinele slbatic sau Lupul domestic ?
Cele dou teorii dezbtute n prezent sunt n fapt subiectul acelorai cercetri. Ambele au
ca punct de plecare Lupul (canis lupus) iar din punctul de vedere al geneticienilor ce studiaz
aceast problem este mai puin important felul n care susintorii celei de-a doua teorii doresc
s numeasc primii lupi domesticii: cini slbatici sau lupi domestici . Este o problem
interpretabil felul in care considerm sau numim primele exemplare domesticite, ele erau cu
siguran diferite fa de actualul cine dar i fa de lupul slbatic aa cum oamenii ce au avut
primele contacte cu acest animal sunt diferii fa de noi, asta nensemnind c strmoii notri ar
fi aparinut unei alte specii. Este evident c acest cine slbatic a disprut aa cum i omul de
acum 14.000 ani (data probabila a domesticirii cinelui, dup cercetrile paleontologice) a
disprut evoluind in cea ce suntem noi astzi. Problema const doar n felul n care dorim s
vedem aceste lucruri, iar aici este potrivit a o cita pe Sylvia Johnson: Lupul este de fapt un cine
slbatic, membru al familiei Canidae .
Vom vedea mai jos c ntre lupul slbatic, cinele domestic i cinii reslbticii (Dingo,
rasele Paria ) nu exist semnificative diferene genetice. In concluzie, domesticirea sau
reslbticirea acestui animal a fost i inc mai este un efect al interveniei omului aa cum
diversele rase sunt rezultatul interveniei acestuia.
Este important s cunoatem faptul c descendena din lup nu mai este obiect de disput
intre diversele cercuri stiinifice. S-a ajuns chiar mai departe decit a considera cinele un simplu
descendent al lupului. Prin studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la reconsiderarea
taxonomic a lui Canis Familaris, astfel din 1993, Smitsonian Institute i American Society of
Mammalogists au reclasificat cinele ca subspecie a lupului. Astfel cinele nostru a primit dup
muli ani de controverse recunoaterea originii sale nobile, fiind numit Canis Lupus
Familiaris.
I.2. Cofirmare genetic a descendenei din lup
Robert Wayne, cel ce a confirmat originea cinelui i a stabilit o dat aproximativ (inc
mult contestat) a apariiei lui ca subspecie a lupului a luat in studiu cini din 67 de rase diferite,
lupi reprezentnd 27 de populaii din Asia, Europa i America de Nord, Lupi de Prerie (Canis
Latrans), i acali din specii diferite ( Canis Aureus, Canis Mesomelas, Canis Simensis). Din
studiu a reieit o diferen de 0,2% intre secvenele de ADNmt lup-cine, considerat infim in
comparaie cu diferena de 4% existent intre secvenele de ADNmt lup-lup de prerie (acesta
fiind considerat canida slbatic cea mai inrudit cu lupul pin la confirmarea cinelui ca
subspecie a acestuia).In acest studiu s-au gsit 27 de haplotipuri diferite la lupii luai n studiu,
ce difer intre ele n medie cu 5 substituii, cu un maxim de10 substituii. La cini s-au gsit 26
de haplotipuri diferite. Aceste difer cu o medie cu 5 substituii i cu un maxim de 12 intre ele.
S-au gsit haplotipuri diferite in cadrul acelorai rase ( la Golden Retriever, din 6 cini luaii in
studiu s-au gsit 4 haplotipuri diferite) Este interesant faptul c haplotipul canin D6 este identic
cu haplotipul W6 gsit la lupii din vestul Rusiei i din Romnia, iar haplotipul D8 gsit la
Elkhound este foarte apropiat de haplotipurile W4 i W5 constatate la lupi din Italia, Frana,
Grecia i Romnia ceea ce sugereaz incruciri recente ntre lup i cine.
In timp ce nici un cine nu difer fa de lup cu mai mult de 12 substituii (acelai numr
maxim de substituii fiind constatat i intre diversele haplotipuri gsite la cinii studiai ! - vezi
mai sus) lupul difer fa de acal sau fa de lupul de prerie cu minimum 20 de substituii i 2
inseri. ADNmt, fiind exclusiv matern ar fi putut evidenia eventuale ncruciri cu acalul,
aceast posibilitate a fost ins exclus n urma acestui studiu.
Avem deci dovada clar a originii cinelui chiar dac incruciri ulterioare momentului
stabilit ca fiind punctul zero al acestuia au fost constatate. Acestea nu fac decit s intreasc
teoria conform creia cinele este cel puin o subspecie a lui Canis Lupus.
Aa cum am artat mai inainte, tiina nu mai las loc interpretrilor, iar legat de vechile
controverse pe marginea acestui subiect este memorabil fraza lui Monty Sloan de la Wolf Park,
care spunea:In aceast disput nu exist alb sau negru, exist doar nuane de gri Aguti..
I.3. Vrsta lui Canis Lupus Familiaris
Incheiat fiind disputa origini, au inceput controversele pe marginea acestui nou subiect:
vrsta cinelui. Spre deosebire de prima disput, in acest caz opinia paleontologilor nu a fost
contrazis de nimeni pn ce in urma acelorai studii genetice ce au demonstrat indubitabil
originea cinelui, R.Wayne avanseaz o cifr ce stirnete o nou disput: peste 135.000 de ani.
Paleontologii vorbesc despre un cine tnr ce nu ar avea mai mult de 14.000 ani ,
acesta fiind timpul scurs de la domesticirea lui Fido, fiind in total dezacord cu virsta atribuit
de Wayne. Cea ce este interesant este c dei ceasul genetic este considerat irelevant de ctre
opozanii noii teorii, acesta se demonstreaz a fi perfect funcional n cazul Lupului de Step,
unde virsta genetic corespunde exact cu cea paleontologic: 1 milion de ani. Paleontologii ce se
opun teoriei lui Wayne susin c nu s-au gsit dovezi ale existenei cinelui, mai vechi de 14.000
ani. In acelai timp acetia au gsit schelete de hominizi alturi de schelete de lup aparinind
Pleistocenului mijlociu, deci cu o vechime de 400.000 de ani.
Acest nou problem ii are rezolvarea in felul in care strmoul cinelui modern este
conceput. Diferene scheletale semnificative intre lup i cine nu pot fi imaginate atit timp ct s-a
convenit asupra originii cinelui i asupra reclasificrii sale ca subspecie a lupului. Este evident
faptul c scheletele acelor lupi aflate lng scheletele hominizilor nu pot oferi dovada stri
domestice sau de slbticie in care se aflau acele animale, iar alt diferen este puin probabil s
fi fost la acea vreme ntre cine i lup. Diferenele scheletale ntre cine i lup sau mai exact
intre cinele mai vechi de 14.000 de ani i cel considerat ca fiind punct de plecare pentru
paleontologi nu se datoreaz faptului c acetia au fost sau nu domesticii inainte de acest
moment ci mai degrab se leag de schimbrile intervenite n modul de via a populaiei de
acum aproximativ 10.000 - 14.000 de ani, atunci cind s-a fcut trecerea de la tipul nomad-vintor
la cel sedentar-agricultor. Este foarte probabil ca aceti lupi domesticii s fi suferit schimbri
morfologice odat cu schimbarea modului de via a stpinilor lor acesta fiind motivul pentru
care dovezi fosile ale existenei lor nu se gsesc mai departe de 14.000 de ani n urm.






CAPITOLUL II:RASELE DE CINI
II.1.Clasificarea raselor
Cainii au fost inmultiti in mod selectiv de-a lungul a mii de ani, mai intai pentru scopuri
utilitare iar ulterior pentru infatisare. Inmultirea s-a facut, uneori intre caini cu accelasi arbori
genealogici si alteori intre rase complet diferite. Acest proces continua si astazi, rezultand un
mare numar de rase si tipuri de caini.
n prezent, clasificarea raselor canine se face dup mai multe criterii. Dintre acestea vom
enumera cteva, care ni s-au prut de o mai mare importan.
Dup gradul de ameliorare
1.Rase primitive (Copoiul transilvnean);
2.Rase ameliorate (intermediare) (Baseto-Copoiul);
3.Rase perfecionate (Pointerul, Bracul, Seterul etc.).
n funcie de utilitate rasele de cini se mpart n:
cini de serviciu (ciobneti, de paz, n serviciul armatei, politici, salvamontului, n
serviciul organelor vamale, de grnicieri, nsoitori ai persoanelor handicapate etc.);
cini de agrement, care se submpart n cini de apartament, de curse i lupte;
cini de vntoare, care, la rndul lor, se submpart n trei grupe : prepelicarii, gonitorii
(hruial) i limierii. Prepelicarii se mpart n pontatori (de aret) i scotocitori (strnitori).
Dup standard
Acesta se constituie n criteriul de baz n clasificare, etalonul dup care se face arbitrarea
cinilor la expoziii i aprecierea lor ntre chinotehniti. Standardul este descrierea precis a
caracterelor morfologice pe care le are cinele ncadrat ntr-o ras pur.
n cadrul descrierii se precizeaz configuraia general, principalele regiuni ale
exteriorului i dimensiunile acestora: lungimea, nlimea, greutatea, forma capului, a ochilor i a
urechilor, picioarele anterioare i posterioare, felul prului (roba) i culoarea lui, coada i
micarea. Standardul cuprinde i principalele defecte ce apar la rasa respectiv.
Rasele de cini sunt mprite n mai multe grupe n funcie de caracteristici i utilitate:
standardul AKC (American Kennel Club) le catalogeaz n 8 grupe (Sportivi,
Vntoare, De lucru, Terrieri, Agrement, Non-sportivi, Ciobneti, Diverse);
standardul UKC (United Kennel Club) le catalogeaz n 8 grupe (Companie, Paz
i aprare, Vntoare, Ciobneti, Rase nordice, De urm, Ogari, Terrieri);
standardul FCI (Fdration Cynologique Internationale) le catalogheaz n 10
grupe
n anul 2009 Uniunea Chinologic din Moldova (UCM) a intrat n componena Federaiei
Chinologice Internaionale. La 4 octombrie 2009 prin decizia FCI i-a fost rentors UCM
statutul de membru asociat cu drepturi depline i posibiliti de a participa la evenimente
internaionale. n continuare v-om analiza raselor ce corespund standardului FCI
Rase de cini, mprite n mai multe grupe n funcie de caracteristici i utilitate -
specialitii chinologi de la FCI le catalogheaz dupa cum urmeaz:
Grupa I: Ciobneti, de paz, protecie i utilitari
Grupa a II-a: De paz i protecie
Grupa a III-a: Terrieri - cini de vizuin
Grupa a IV-a: Teckeli
Grupa a V-a: Spitzi i tipuri primitive
Grupa a VI-a: Gonitori pentru vnat mic, pentru hiuri
Grupa a VII-a: Prepelicari, pontatori
Grupa a VIII-a: Cini de vntoare, pontatori-aportori, cini de ap
Grupa a IX-a: nsotiori, de agrement
Grupa a X-a: Ogari (levrieri)
II.2 Caracterizarea raselor de cini conform standardul FCI
II.2.1 Grupa I: Ciobneti, de paz, protecie i utilitari
Supranumii i "cini de turm", cinii ciobneti au un talent nnscut pentru a asigura
"ordinea i disciplina" turmelor care le sunt date n paz. Foarte curajoi si devotai, nu ezit s
nfrunte intruii, fie oameni sau fiare. Unii dintre ei sunt folosii astzi pentru paz i aprare, cel
mai cunoscut exemplu fiind Ciobnescul German (cunoscutul "Cine-Lup").
Primii cini ciobneti au fost de talie mare, dar pe parcursul timpului rasele s-au
diversificat, astfel nct exist n zilele noastre i ciobneti de talie mijlocie (Pumi, Ciobnescul
Suedez, Welsh, Sheltie). De asemenea, ciobanii preferau ciobnetii cu blan alb, pentru a-i
putea deosebi, n cazul n care turma era atacat, de lupi sau uri.
Ciobnesc romnesc mioritic
Ciobnesc romnesc carpatin
Ciobnesc romnesc de
Bucovina
Labrador Retriever
Saint-bernard
Terra Nova
Ciobnesc german
Ciobnesc alb elveian
Ciobnesc de Maremann-
Abruzzi
Ciobanesc Belgian
II.2.2 Ciobnescul german

Ciobnescul german este o ras de cine care se presupune c a aprut
prin domesticirea lupului. Consideraia are n vedere asemnrile aspectului general. Literatura
de specialitate menioneaz folosirea acestui cine din vremuri strvechi de ctre ciobanii
germani, rasa prezentnd variabilitate mare sub raportul nsuirilor morfologice de la o regiune la
alta, adaptnduse condiiilor de clim i climaterice fie modificndu-i talia, viteza de micare
pentru zonele de cmpie, fie avnd o talie mai mare pentru cei cu origine montan. S-a constatat
c au existat mperecheri numeroase ntre cinii ciobneti i lup, descendenii
fiind domesticii i utilizai pentru paz.
Ciobnescul german este rspndit la ora actual aproape n ntreaga lume fiind
preponderent utilizat pentru paz i protecie dar i pentru alte activiti avnd n vedere
calitile pe care le are. Constituia sa este robust, cu oase puternice, personalitate fizic i
psihic bine conturat. Capul este mare, dar proporionat, cu form uor alungit spre truf, fr
a fi ascuit. Fruntea este lat, uor convex, cu stopul lin, botul puternic, cu buzele ce se nchid
foarte corect. Maxilarele puternice, cu dini masivi, ce se nchid n "foarfec". Ochii migdalai,
au dimensiuni medii, form uor oblic, privire vioaie i inteligent. Urechile sunt potrivit
dezvoltate, purtate vertical, cu vrfurile relativ ascuite i foarte mobile. Trunchiul este lung cu
greabnul uor evideniat, cu spatele i alele relativ drepte, dar oblice antero-posterior, coastele
bine arcuite, lungi i oblice, flancurile scurte. Crupa este lung, uor oblic, bine mbrcat n
musculatur. Membrele sunt drepte, paralele, cu osatura puternic, proporionale cu dezvoltarea
corpului. Chiia trebuie s fie de lungime medie, puternic i mobil. Mobilitea chiiei este
extrem de important la acest ras, deoarece contribuie la elasticitata i rezistena n alergare.
Labele membrelor sunt mici, de form rotund i bine nchise,cu falange bine arcuite, unghii
scurte i puternice. Coada este stufoas i lung, purtat arcuit i n jos, cu ultima vertebr
ajungnd la ncheietura jaretului sau chair mai jos. Prul la aceast ras poate fi lung, scurt, sau
mijlociu i aspru. Culoarea este extrem de variat, fiind acceptat o gam larg de nuane i
culori, dintre ele: culoarea neagr sau neagr cu desen carcteristic, nuane maronii, rocate,
galben, gri-fier, cenuiu, lupie sau chiar alb.
Caracterul: cinele este docil, ataat pn la moarte de stpn. Este uor de educat pentru
c marea lui plcere este s fac pe placul stpnului. Este linitit i uor de abordat, nelegtor
i ncreztor n stapn. Este un cavaler care v va nsoi pretutindeni cu elegan, echilibrat
afectiv, foarte ager, iute i cu reacii tipice cinilor de paz i protecie. Se adapteaz rapid
situaiilor neprevzute. Educarea lui necesit fermitate din partea stpnului, dar nu suport
tratamentele dure sau brutale.
Hrana este specific carnivorelor, raia va fi stabilit conform activitii zilnice.n acest
sens se impune menionarea c acest specie nu valorific resturile menajere sau alimente cu
coninut ridicat n celuloz. Alimentele utilizate sunt de origine animal i vegetal. Dintre cele
de origine animal: carnea de vit, gin, gsc, pui, oaie si miel(n cantiti nu foarte mari), mai
puin carne de porc, (aceasta se recomand totui ca adaos la hrana cinilor cu munci grele, sau
paz m medii cu temperaturi sczute, n cantiti reduse i sub control medical); Subprodusele
de abator, organele, oasele sub form de praf, laptele i derivatele lui, oule, grsimile animale
cu excepia oricului de porc, care este interzis, deoarece la nivelul ficatului poate produce
alergii i n cele din urm leziuni grave. Carnea de pete se poate administra dezosat. Carnea de
vnat este acceptat n alimentaia ciobnescului german. Alimente de origine vegetal: orezul,
pinea, pastele finoase, fina de cereale, grul, arpacaul, morcovii, cartofii, zahrul, salata,
spanacul, fasolea verde, elina, prazul, uleiurile vegetale. Se pot include pasta sau toctura,
conservele, mezelurile dei nu sunt recomandate n mod special. Nu se recomand fasolea
uscat, varza i conopida, iar cartoful se va administra fr s constituie un component de baz.
Ocazional cinele poate consuma fructe, mere, pere, prune, struguri, caise, acesta se pot aduga
cu succes la fierberea mncrii, dar nu n cantitate mare. Este de preferat ca hrana administrat s
fie bine fiart, pentru a ajunge la stadiul de terci, iar raia obinuit s conin att produse din
carne, cereale, legume, lactate, ou i uneori fructe. Zaharurile i produsele zaharose trebuiesc
administrate cu pruden producnd carii dentare i obezitate. Hrana poate fi administrat n
dou tainuri, dimineaa i seara, dimineaa administrndu-se 60% din cantitatea total. Hrnirea
femelelor care alptaz se va face n trei tainuri mbogindu-se alimentaia n sruri i
vitamine.Caracter: este un caine prietenos si loial stapanului sau,este chiar foarte iubararet si
inimos.Este un caine de paza sau de companie
II.3.1 Grupa a II-a: De paz i protecie
Cinii utilitari au origini diferite, dei se pare c strmoii lor sunt n mare parte molossi
agresivi, de talie mare. Rasele cunoscute astzi au fost create de cresctori profesioniti prin
selecii riguroase, menite s conserve sau s accentueze anumite caracteristici, i au fost utili
oamenilor n cele mai variate domenii. n prezent, ei sunt folosii n special pentru paz i
protecie i din ce in ce mai mult n poliie.
Boxer
Bulldog Englez
Bullmastiff
Dobermann
Dog German
Dog Argentinian
Dog de Bordeaux
Landseer
Pinscher
Rottweiler
Schnauzer pitic
Schnauzer uria
Terranova
Tosa Inu
Ciobnesc caucazian
Cane Corso
Chow-chow

II.3.2Rottweiler

Alimentaia Rottweilerului nu este una special, poate fi hrnit att cu hran uscat ct i
cu hran preparat (de preferin orez fiert cu carne de vit sau pui i puin morcov precum i
iaurt cu mussli, sup de pui, dar si arpaca fiert i condimentat etc.), n nici un caz carne de porc
sau grsimi.
Dresajul i ngrijirea corespunztoare a Rottweiler-ului l pot face un cine de companie
excelent. Rottweiler-ul este o ras de cini foarte puternic cu instincte protectoare native.
Iniial, utilizat ca i cine ciobanesc care supraveghea turmele de oi, Rottweiler-ul a devenit
rapid mai bine cunoscut ca i cine de paz. Dei uneori rutcios din cauza unei educaii
inadecvate i mergnd pn la agresiune, dresajul i ngrijirea adecvat a Rottweiler-ului l pot
face un companion excelent.
Se crede c Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al cinilor-pstori din
timpurile romanilor, probabil al mastiff-ului italian. Aa cum romanii i-au extins dominaia de-a
lungul ntregii Europe, Rottweiler-ul le-a stat alturi avnd rolul de a pstori cirezile de vaci i de
a-i apra pe soldai i alimentele acestora de prdtori. Datele istorice au consemnat c trupele
romane, n cele din urm, au intrat i s-au stabilit n Germania n anul 74 .Hr. n acel timp,
acoperiurile din olane (igle) roii reprezentau stilul arhitectural obinuit, iar colonia a fost
numit Rottweil, o traducere a cuvintelor germane pentru igla roie. Aceast colonie a dat
natere numelui rasei, care a contribuit cu loialitate i curaj la dezvoltarea civilizaiilor romane i
germanice.Aceasta regiune Rottweil a devenit n cele din urm un important trg de vite, unde
descendenii cinilor romani de bovine i-au dovedit utilitatea att n conducerea turmelor ct i
n paza lor mpotriva hoilor i a animalelor slbatice . Rottweilerii au fost folosii de mcelarii
ce cltoreau prin trgurile evului mediu pzind pungile de bani legate n jurul gtului lor.Cu
toate acestea, la sfritul secolului al nousprezecelea cnd cile ferate au devenit principala
modalitate de transport, rasa a sczut numeric att de mult nct n 1900 a existat o singura
femel n oraul Rottweil, pe lng doar nc un numr redus n mprejurimi. Renaterea rasei
pna la primul rzboi mondial s-a realizat datorit cererii din ce n ce mai mari pentru cini de
poliie, sporind interesul pentru cinii Rottweiler. n timpul primului rzboi mondial, rottweilerii
au fost folosii n diferite roluri, inclusiv ca mesageri, ambulan, i cini de paz.
Practic, aproape distrus n jurul anilor 1800, rasa a revenit la nceputul secolului al XX-
lea, datorit eforturilor susinute ale unor cresctori entuziati din Stuttgart. Rottweiler-ul este
ncadrat n clasa cinilor utilitari i a fost prima dat nregistrat de ctre American Kennel Club
n 1931.
Rottweiler-ul este un cine de talie medie, de culoare neagr cu pete ruginii pe obraji i
bot, labe i membre.Cresctorii de Rottweiler vizeaz un cine de o mare for , negru acoperit
cu marcaje clar definite - aa zisele puncte de foc-, a cror putere i aspect nu duce lips de
noblee i care este deosebit de bine adaptat pentru a fi un cine de companie, serviciu sau de
lucru. Exist i o varietate de Rottweiler roie (rocat) cu pete maron. Blana sa este format din
fire de pr de lungime medie, drepte i destul de aspre. Capul cinelui este lat cu un bot rotunjit,
bine dezvoltat i urechi triunghiulare, lsate. Nasul (trufa) este mare i negru. Ochii sunt de
culoare nchis, cu o expresie de loialitate i bunvoin. Buzele sunt negre, iar mucoasa lor este
pigmentata. Corpul acestui cine este masiv i puternic, musculos i atletic. Rottweiler-ul poseda
o for considerabil i prezint un piept adnc i lat. Coada este tiat (scurtat n lungime)
rmnnd una sau dou vertebre coccigiene (piese osoase ale coloanei vertebrale). Dac este
prezent coada este butucnoas. Amputarea este interzis n Germania, Marea Britanie i alte
cteva ri. Rottweiler-ii sunt adesea nscui cu pinteni la nivelul membrelor posterioare, care
sunt amputai, de regula, odata cu coada. Se susine c ar exista doua tipuri de cini Rottweiler:
1.Rottweiler-ul german se pare c este mai scund, mai ndesat i are un cap mai mare i mai
butucnos; 2.Rottweiler-ul american este mai nalt, cu picioarele mai lungi i cu capul mai puin
butucnos. n orice caz, sunt cresctori care fac selecii urmrind standardul german, care este n
afara celui recunoscut de AKC, n timp ce alii fac selecii urmrind standardul american,
acceptat de AKC. Adultul de Rottweiler are n medie 61-69 cm nlime la mascul i 56-63 cm la
femela. Masa corporal este de 43-59 kg la mascul i de 38-52 kg la femel.
Rottweiler-ul este un cine cu o personalitate puternic. Este calm, uor de dresat i
educat, curajos i devotat proprietarului i familiei sale. Este un cine extrem de protector,
aprndu-i familia cu nverunare. Sunt lupttori puternici, care par a fi imuni la durere. Sobru,
ponderat, loial, sigur pe sine, Rottweiler-ul necesit stpni care l pot domina i manipula.
Dresajul ferm i meticulos este esenial pentru acest cine, altfel putei sfri prin a avea un
cine extrem de puternic, independent i peste msur de agresiv. Este un cine de paz nativ, cu
un caracter blnd i uor de cizelat. Sunt foarte inteligeni i i-au dovedit abilitile in cadrul
instituiilor poliieneti, militare sau vamale de-a lungul multor secole. Acest cine necesit
mult companie i timp pentru socializare pentru a avea cu adevrat un exemplar reuit. Prietenii
i rudele familiei sunt, n general, primii cu entuziasm. Strinii nu pot trece mai aproape de
trotuar. Ltratul este adesea rezervat pentru intruii nedorii. Potrivit standardului FCI,
Rottweilerii sunt blnzi, calmi n etapa de baz, iubitori de copii, foarte devotai, asculttori i
dornici s nvee lucruri noi i s lucreze. Aspectul lor este natural i rustic, comportamentul lor
sigur de sine, echilibrat i nenfricat. Ei reacioneaz n mediul lor cu mare atenie. American
Kennel Club spune c este n esen un cine calm, ncreztor i curajos, cu rezerva c nu se
mprietenete uor cu strinii. Un Rottweiler este ntotdeauna sigur pe sine. Manifest o mare
dorin de a proteja casa i familia i este un cine inteligent, cu o duritate extrem i
adaptabilitate, cu o voin puternic de a lucra, ceea ce l face potrivit mai ales ca i companion,
paz sau cine utilitar. Rottweilerii sunt o ras de cini puternici, cu o bun dezvoltare genetic a
instinctelor de paz . Ca la orice ras, comportamentul potenial periculos este, de obicei,
rezultatul educaiei iresponsabile a proprietarului, a tratamentului plin de abuzuri, neglijare sau
lipsei de socializare. Experii recomand ca aceti cini s beneficieze de instruire i socializare
extins, lucruri eseniale pentru toi Rottweilerii. Potrivit AKC, Rottweilerii iubesc persoanele
din anturajul lor i pot s se comporte ntr-un mod comic spre deliciul familiei i prietenilor, dar
sunt, de asemenea, foarte protectori cu teritoriul lor i nu agreeaz strinii. Rottweilerii au nevoie
de atenie n formare i de mult, mult socializare. Rottweilerilor nu le face bine s stea legai
timp ndelungat. Ei sunt cini de lucru i necesit o ocupaie, de aceea nu se recomand acest
cine oricui.
Rottweiler-ul este un cine de companie pretabil pentru persoanele care sunt n cutarea
unui prieten loial i a unui cine de paz credincios. Proprietarii mprtesc o legtura puternic
cu cinii lor de companie; totui, rasa nu este cunoscut pentru abilitatea de a realiza relaii de
prietenie rapide cu strinii. Adesea vzui ca o ameninare de ctre Rottweileri, strinii pot fi
ntmpinai cu o reacie agresiv. Acest cine nu prea este indicat familiilor cu copii mici din
cauza forei i posibilei intolerane fa de poznele copiilor. Rottweiler-ul se bucur s fie
singurul cine al familiei. Poate fi agresiv cu ali cini, motiv pentru care trebuie inui n les n
spaiile publice. Cnd un cine Rottweiler este complet educat i dresat, va fi un bun tovar de
joac pentru copii. Va accepta pisicile i alte animlue de cas atta timp ct a avut o experien
pozitiv cu acestea n timpul copilriei. Rottweiler-ul se va acomoda s traiasc ntr-un
apartament, dac i se acord suficient timp i spaiu pentru micare. Sunt cini relativ inactivi n
interiorul cminului, astfel c o curticica este suficient pentru a-l face fericit.
Rottweiler-ii sunt cini extrem de inteligeni i sunt utilizai de secole, datorita curajului
lor recunoscut, ca i caini de paz. De la nceputul secolului al XX-lea, cinele din aceast ras a
fost utilizat ca i cine poliist. Rottweiler-ii sunt nerbdatori i doritori s nvee. Din nefericire,
unele persoane au ales s profite de entuziasmul Rottweiler-ului pentru a-i nva i antrena s
fie agresivi. Acest lucru a avut ca rezultat crearea unei reputaii proaste pentru ras, reputaie pe
care proprietarii i cresctorii de cini Rottweiler au ncercat cu disperare s-o reabiliteze. Cu un
dresaj adecvat, Rottweiler-ul poate deveni un membru al familiei, ndrgit i devotat. Din cauza
taliei lor, dresajul trebuie instituit de timpuriu, nc de cnd cinele este mic i trebuie luat n
serios pentru a v putea asigura c exemplarul dumneavoastr nu va deveni agresiv.
Unii cini Rottweiler sforie n timp ce dorm i, ca urmare, ocazional tuesc. Aceasta nu
implic o problem de sntate pentru cine. Totui, dac tuitul este un fenomen frecvent, n
special n timp ce cinele dumneavoastr de companie doarme, acesta poate fi un indiciu al
prezenei unei afeciuni cardiace sau pulmonare. Acestea sunt probleme grave care ar trebui
tratate imediat. Rottweiler-ul ar trebui periat cu o perie din pr de porc, de circa doua ori pe
sptmn. Aceasta este o regul general pentru toate rasele de cini cu prul scurt. O mnu-
perie este adecvat pentru efectuarea unui periaj meticulos. Perierea stimuleaz creterea prului
nou, sntos i nltur prul uzat, pregtit s cad. Aceast activitate va permite stabilirea unei
legturi cu cinele. Demararea acestui regim n timp ce cinele dumneavoastr de companie este
nc pui este o cale eficient pentru nceperea unei relaii apropiate i bazat pe ncredere.
mbaiati-l numai cnd este absolut necesar. Rottweiler-ul este un cine ce nprlete sezonier i
nu excesiv. Rottweiler-ul este un cine ce necesit un volum suficient de micare. Alergatul n
spaiile deschise (pduri sau cmpurile nemprejmuite) l vor face foarte fericit, neavnd nici o
intenie de a se deprta de dumneavoastr. notul i alergatul pe lng biciclet sunt activiti
perfecte pentru consumarea energiei acestui cine sportiv din natere. Rottweiler-ul se va
bucura ntotdeauna s recupereze mingea pe care i-o vei arunca. Caelele de Rottweiler sunt
foarte prolifice, nscnd n mod frecvent pn la 12 caei. Rasa a avut parte de o publicitate
negativ. n SUA, ntr-un raport din 1997 al CDC, Rottweiler a fost considerat ca a doua ras cu
probabilitate de atac mortal asupra oamenilor dup Pit Bull, dei aceste atacuri reprezint
jumtate comparativ cu rasa Pitbull. Portretizarea Rottweilerilor ca i cini ri n mai multe filme
de ficiune i serii de televiziune, mai ales n The Omen, i articolele negative de pres s-a
adugat la publicitatea lor negativ. Acest lucru a dus la interzicerea lor n unele orae i sunt
uneori vizai ca i cini periculoi prin legislaie, cum ar fi n rile de Jos, Polonia, Portugalia
i Republica Irlanda. Boli frecvente sunt: displazia de old i de cot (dac nu sunt controlate
montele), torsiune stomacal, demodecie (la fel, dac nu sunt controlate montele) precum i
probleme cu ficatul. Exist exemplare la care pot aprea probleme cu calciul (probleme de
asimilare a calciului).
II.4.1 Grupa a III-a: Terrieri - cini de vizuin
Denumirea de terrieri vine de la cuvantul latin terra= pamant si se refera la cainii care
vaneaza in pamant sau mai exact in vizuini. Terrierii au fost specializati fie pentru a alunga prada
din proria vizuina, fie pentru a prinde si omori. Cei de talie mare au fost folositi si ca animale de
paza. Rasele mai mici numite si terrieri pitici si de jucarie (Silky Terrier si Yorkshire Terrier)
sunt apreciati ca animale de companie.
Terierii clasici, cu picioare scurte sau cu picioare lungi, sunt caini tenace, curajosi,
agresivi fata de pradatori. Din cauza instinctelor de vanatoare innascute ei nu pot fi de incredere
in preajma animalelor mici daca nu au fost socializati corect de mici. Sunt caini energici, vioi,
destul de galagiosi si cu o vesnica tendinta de a sapa.
Terrierii de tip Bulldog cum ar fi Bull Terrier, Staffordshire Bull Terrier, Pitbull Terrier
american au fost creati prin incrucisarea Terrierilor cu caini folositi pentru lupta cu tauri si au
fost folositi in principal pentru lupte intre caini si alte sporturi sangeroase. Desi au reputatie de
animale fioroase, in general sunt foarte prietenosi cu oamenii, chiar mai mult decat Terrierii
clasici. Datorita dragostei lui fata de copii, in Anglia, rasa Staffordshire Bull Terrier este
poreclita cainele doica.
Bull Terrierii sunt deseori agresivi fata de alti caini.
Terrierii de talie mare sunt folositi si ca animale de paza.
Terrierii sunt inteligenti, prind usor ceea ce li se cere, putand fi dresati cu destula
usurinta, chiar daca uneori pot fi un pic incapatanati. Au multa energie si le place sa fie mereu
activi. Trebuiesc socializati de mici celelalte animale din casa, astfel incat mai tarziu sa nu le
alerge.
Se adapteaza la conditiile de viata oferite. In general le place sa sape.
Airedale terrier
Bedlington terrier
Bull-terrier
Cairn terrier
Ciornoe terrier Terrier Negru
Rusesc
Fox terrier
Irish terrier
Jagd terrier
Kerry Blue terrier
Lakeland terrier
Manchester terrier
Sealyham terrier
Skye terrier
Scottish terrier
Toy terrier
Welsh terrier
West Highland terrier
II.4.2. Fox terrier

Fox Terrierul are dou variante. Fox Terrierul cu pr srmos i Fox Terrierul cu pr
neted. Este un cine de statur mic, dar deosebit de activ, rapid in micri, prietenos i
nenfricat. Au un cap alungit, iar spatele este relativ scurt i drept. Blana de pe corp este dens,
cu o textur deosebit de puternic si epoas, aproape de piele avnd o blan moale la atingere, la
fel de deas. In medie, are 39 cm si 7 kilograme n cazul celui srmos. Este un cine extraordinar
de inteligent, dar nu de putine ori poate fi extrem de ncpnat, ca toi terrierii.
La nceputuri, erau utilizai pentru a descoperi vizuinele in care se ascundeau vulpile, la
vntoarea de iepuri sau a altor animale, mare parte din ele duntoare. Astzi, sunt folosii i la
vnat, dar preponderent sunt animale de companie. Exist mai multe teorii despre proveniena
rasei, ns, cea mai pertinent este cea care susine c provine din ncruciarea urmtoarelor rase
Old English Terrier, Black and Tan Terrier, Bull Terrier, Greyhoundi Beagle. n cadrul
vntorilor de vulpi, rolul lor era de a ltra cnd descopereau brlogul, vntorul fie mpuscnd
direct animalul, fie ateptnd ca acesta s fug din vizuina, deranjat de ltrturile i de faptul ca
terrierul ncepe s sape dup el. Diferenierea celor dou tipuri, cea cu par neted i cea cu par
srmos ncepe prin secolul al XIX-lea. Standardele pentru acest cine au fost trasate in anul
1876, de oficialii de la The Fox Terrier Club, pe atunci existnd cteva diferene fa de
standardele impuse astzi. Sir Arthur Conan Doyle creatorul celebrului personaj Sherlock
Holmes era un apropiat al Fox Terrierului Srmos.
Acest cine este unul deosebit de prietenos, devotat si afectuos, dar care dispune si de o
personalitate distincta si deosebit de accentuata. Devin foarte protectori dac simt c unul din
membrii familiei este ameninat de ceva, sau se afla n pericol. Se descurca de minune cu copii i
sunt cinii ideali pentru o familie. n ceea ce privete animalele de casa, mai ales dac acestea
sunt pisici, trebuie socializai de mici cu ele, pentru ca altfel le vor vana ct este ziua de lung.
Stpnii care mai dispun i de o gradin ar putea avea surpriza de a vedea c aceasta este spat,
obicei care trebuie corectat, pentru ca nu se vor opri pn nu o vor vedea spat pe toat, numai
c totul se poate corecta prin dresaj, de la o vrst fraged. Nu au probleme de adaptare,
simindu-se la fel de bine dac dorm afar sau n cas.
Prul srmos necesit, de doua-trei ori pe an, un trimat (eliminarea prului mort). A nu se
confunda tunsul cu trimatul, sunt dou operaiunii complet diferite. Tunsul este duntor fox
terrierului srmos, degradndu-i calitatea parului. n ceea ce privete durata de viaa, ea este
situat la 9-15 ani, cu o medie stabilit, de 13-14 ani. La natere, o femel poate aduce pe lume
ntre patru-ase cei.
Dresajul unui asemenea cine trebuie s fie realizat cu consisten i fermitate. Le place
foarte mult s latre si s sape. Pot fi foarte dominani cu celelalte animale, astfel ca trebuie
socializai de mici. Este o rasa plina de energie, care nu iubete nimic mai mult dect o plimbare
lung. Sunt foarte agili, se descurc bine in ceea ce privete jocurile cu mingea. Se bucur
nespus dac au la dispoziie o curte n care s se joace cu copii i, cu cat termin joaca mai
murdari i mai obosii, cu att mai bine.
Rasa este cunoscut ca fiind una extrem de puternic, ce nu are probleme de sntate.
Mai mult dect att, bolile de care este uneori afectat sunt comune, neexistnd vreun semn c
acest cine sufer de o afeciune genetic, transmisibil. Tocmai de aceea, cresctorii nu au avut
practic btaie de cap cu acest cine, el nefiind supus vreunui test. La fel de mulumii sunt i
stpnii, care au parte de un cine sntos i deosebit de rezistent la boli.
II.5.1 Grupa a IV-a: Teckeli

Desi de origine germana, dupa cum o arata si numele rasei - Dachshund (cainele
bursucar)-vechimea si provenienta Teckelului au fost plasate de catre unii chiar in Egiptul antic,
pe vremea dinastiei Pesostinis, acum 4000 de ani. Baza acestei teorii o constituie imginile gasite
pe basoreliefuri si pietrele funerare ale faraonilor egipteni, imagini ce infatisau un caine
asemanator cu Teckelul de azi. Mai mult de cat atat pe unul din aceste morminte, alaturi de
figura cainelui, s-a gasit inscriptionat cuvantul Teckal.
Este un caine inteligent, vioi, abil, ascultator, foarte curajos, devotat, rafina, dragalas. Are
un simt olfactiv exceptional, este activ si perseverent. Este cunoscut si apreciat in mai multe tari,
in special in Franta, Anglia, Italia si Germania, tara sa de origine. Datorita taliei mici, este un
caine excelent de vanatoare. Se mai numeste si "Caine Bursucar" sau "Terrier de Vizuina".
Vaneaza bursuci, vulpi, iepuri si cu toata repulsia pentru apa rece prinde si vidre. Are o
perseverenta deosebita in urmarirea prazii, fiind capabil sa reziste si 48 de ore in cautarea ei. Este
un expert in vanarea bursucilor, patrunde fara teama in vizuina, ingesuie bursucul intr-un colt si
cu toata impotrivirea acestuia nu-l scapa. Datorita mirosului dezvoltat si curajului sau poate
depista si urmarii mistret. De asemenea poate gasi urma unui cerb sau urs ranit. Inteligenta
remarcabila si dragalosenia sa au facut ca astazi sa fie folosit, pretutindeni ca un bun insotitor si
ca un caine de agrement iubit. Datorita talentelor sale deosebite de excelent vanator este folosit si
in politie. Este preferat pentru usurinta cu care se adapteaza vietii de apartament si pentru locul
mic pe care il ocupa in apartament si in masina. Desigur i se poate reprosa caracterul uneori prea
posesiv, care se manifesta prin accese de gelozie.
Caine de talie mica, scund, cu membre scurte, cu corp alungit dar bine legat, compact, cu
musculatura puternica. Capul are tinuta mandra, obraznica, cu expresie inteligenta. In pofida
membrelor scurte, in raport cu lungimea corpului, Teckelul nu trebuie sa apara nici caricatural,
nici greoi sau retinut in miscari, dar nici prea suplu, cu aspect de nevastuica. Proportii
importante: raportul dintre lungimea corpului si inaltimea la greaban este 1,8:1, iar distanta de la
sol la stern reprezinta 1/3 din inaltimea masurata la greaban. Talia: Teckelul standard:
circumferinta toracica peste 35 cm. Teckelul pitic: circumferinta toracica intre 30-35 cm,
masurata pana la varsta de 15 luni. Teckelul iepurar (Kaninchen): circumferinta toracica pana la
30 cm, masurata pana la 15 luni. Comportament / Caracter: este un caine echilibrat si prietenos,
nu este niciodata fricos sau agresiv. In urmarirea vanatului este peseverent si rezistent, rapid in
miscari si cu un simt olfactiv foarte dezvoltat.
Gatul: suficient de larg, musculos, uscat, fara salba, cu o usoara curbura pe linia cefei,
dand capului o tinuta mandra. Linia superioara a corpului coboara lin de la occipital pana la
crupa usor rotunjita. Greabanul: este bine marcat. Spinarea: continua greabanul inalt, pe o linie
dreapta sau usor descendenta spre spate. Salele: sunt musculare si lungi. Crupa: este usor tesita.
Coada: prinsa nu prea sus, este purtata in prelungirea spinarii. Pe ultima treime, poate avea o
curbura usoara. Toracele: posternul este puternic si proeminent formand in lateral doua cavitati.
Privit din fata, toracele este oval; privit de sus si din lateral este voluminos, asigurand un spatiu
suficient inimii si plamanilor foarte bine dezvoltati. Coastele: articulate oblic spre spate, se
curbeaza lin spre abdomen. La o lungime si o articulare corecte a umarului si bratului, membrele
anterioare trebuie sa acopere cel mai adanc punct al liniei pieptului. Abdomenul este usor supt.
Teckel cu par scurt: Parul: este scurt, des, lucios, neted, bine aderat la corp; nu prezinta
niciunde depilari. Coada este bine acoperita cu par, dar nu prea bogat. Parul ceva mai lung pe
partea de dedesubt nu este considerat defect. Culoare: a) Unicolor: rosu (castaniu), rosiatic-
galbui, cu sau fara inspicari cu negru. Este preferata culoarea curata, castaniul fiind considerat
mai pretios decat roscat galbuiul sau galbuiul. Cainii puternic inspicati cu negru apartin acestei
categorii si nu altei culori. Albul nu este de dorit, dar anumite pete mici se tolereaza. Trufa si
ghearele sunt negre. Este permis si rosu, dar nu este de dorit. b) Bicolor: negru intens, brun,
fiecare cu insemne (pete de foc) ruginii sau galbui deasupra ochilor, pe partile laterale ale botului
si buza inferioara, pe partea interioara a urechilor, pe labe; perianal se prelungeste pana la 1/3 din
lungimea cozii pe partea inferioara. Trufa si unghiile la exemplarele negre sunt negre, la cainii
bruni, brune sau negre.. Petele albe nu sunt de dorit, dar nu sunt descalificatoare. Semnele de foc
mult prea intinse nu sunt de dorit. c) Patati (tigrati sau vargati): culoarea de baza este intotdeauna
cea inchisa: negrul, rosu sau gri. Sunt de dorit pete albe neregulat. Nu sunt de dorit pete mari; nu
poate sa domine nici culoarea inchisa nici cea deschisa. Culoarea la cei vargati este castaniu sau
galbui, dungata cu nuante mai inchise. Trufa si unghiile sunt la fel ca la unicolori sau bicolori. d)
Alte culori: toate culorile nementionate mai sus. Defecte: culoarea neagra fara puncte de foc, ca
si culoarea alba fara puncte de foc este descalificanta; punctele de foc marcate in contururi prea
intinse nu este de dorit. Teckel cu par sarmos: Parul: cu exceptia botului, sprancenelor si a
urechilor, intregul corp este acoperit cu par des si aspru si cu subpar; la bot trebuie sa aiba barba
si sprancene stufoase. Pe urechi, parul este mai scurt decat cel de pe corp, aproape neted; coada
este bine acoperita cu par. Culoare: in marea majoritate a efectivului, culoarea e a mistretului; in
rest, sunt valabile toate varietatile de culoare de la Teckelul neted. Defecte: par prea moale, prea
lung sau prea scurt, par lung zburlit, par ondulat sau carliontat. Teckel cu par lung: Parul: moale
si lucios, se prelungeste sub gat, pe intreaga linie inferioara a corpului si pe urechi, formand
adevarate franjuri pe partea inferioara a cozi, unde ajunge la o lungime mai mare. Culoare: este
valabila cea de la Teckelul cu par scurt. Defecte: parul prea scurt pe urechi; prea mult par pe
membre. Un par prea abundent este defectuos, par cret sau zburlit; absenta fanionului la coada
sau par prea lung pe urechi; parul de pe spinare despartit printr-o carare vizibila, prea mult par
intre degete si cuzinetii planetari. Diferentele dintre varietati sunt date numai de talie si par, in
rest aspectul morfologic este acelasi.
II.6.Grupa a V-a: Spitzi i tipuri primitive
Din aceasta categorie fac parte rase ca: Malamut de Alaska, Husky Siberian, Samoyed.
Sunt caini nordici folositi pentru sanie. Blana lor este deasa, dubla, au urechi ascutite. Sunt
sociabili si jucausi, independenti, uneori incapatanati, dar nu agresivi. Au nevoie de multa
miscare, insa la temperaturi de maxim 15 grade.
II.6.1.Malamut de Alaska

Este una din rasele canine cele mai vechi i mai pure din punct de vedere genetic pe linia
descendenei din lupul ancestral. ADN-ul acestor cini dovedete c a fost domesticit de ctre
om cu mai bine de 4500 de ani n urm. Se ncadreaz n grupa aa numiilor "cini primitivi"
din care fac parte toate rasele de tip Spitz. Grupurile umane care au migrat ctre nordul extrem i
au reuit s se adapteze condiiilor din acele zone prea puin primitoare au interacionat cu aceti
cini i i-au integrat n activitile lor specifice, cu roluri dintre cele mai importante pentru
supravieuirea i dezvoltarea comunitii.
Conform teoriei migratiei grupurilor umane, inuiii au fost probabil primii reprezentai ai
speciei Homo Sapiens care au pit pe pmnt american, traversnd Oceanul pe fia de uscat
expus de ultima Glaciaiune ce unea Europa de America de Nord. Se pare c n marea lor
cltorie singurele animale domesticite care-i nsoeau erau cinii din rasa denumit n prezent
Malamut de Alaska. Chiar numele rasei deriv din denumirea unui trib local
Mahlemuits/Malamut. Rolul acestor cini era complex, ei nsoindu-i pe vntori, intervenind
pentru paza taberelor i, cel mai important, dovedindu-se crui exceleni, tractnd cu succes
sniile cu materiale. Aceste animale deosebite au intrat n atenia publicului larg relativ trziu,
doar dup ce primele expediii mai de amploare au explorat spaiile largi din friguroasa Alaska i
au interacionat cu triburile de indigeni. O evideniere puternic s-a produs n timpul Marii
Goane dup Aur care a bntuit teritoriul regiunii Alaska la finalul secolului al XIX-lea (Klondike
Gold Rush, 1896). Colonitii sosii pentru a se mbogi au descoperit valenele de cine de
munc ale acestei rase i au ncercat, mai apoi, s obin prin ncruciri succesive, exemplare
ameliorate. Dar, n principiu, rasa a rmas nealterat, graie bagajului genetic puternic.
Persoanele mai puin iniate fac de obicei confuzie ntre rasa Malamut de Alaska i Husky
Siberian, dar deosebirile sunt semnificative. Nu se poate susine c este destinat cu predilecie
curselor sportive (de snii), ci se remarc mai degrab ca un muncitor predestinat, harnic,
rezistent si foarte tenace. Nu stralucete prin vitez, ci este imbatabil la capitolul anduran.
nc este destul de folosit la tractarea sniilor n comunitatile care triesc n preajma Cercului
Arctic, dar n prezent rolul su predilect n comunitile care l-au adoptat este de animal de
companie.
Este un cine de talie medie spre mare, robust, musculos, cu membre puternice terminate
n labe late care i permit s se deplaseze pe zpad fr s se afunde. Capul este lat, uor rotunjit
ntre urechi, botul este bine conturat, puternic, iar nasul poate fi alburiu, negru sau maroniu.
Ochii sunt migdalai, de mrime medie, chihlimbarii, iar urechile sunt mici, triunghiulare,
distanate, cu vrfurile rotunde i n poziie erect. Coada este potrivit de lung, stufoas i
purtat pe spate, aa cum se observ la cinii Spitz. Blana este voluminoas, termoizolatoare,
dubl, cu un prim strat pufos des de max. 5cm i un strat exterior format dintr-un pr aspru, gros,
foarte des i mai lung n partea posterioar a corpului.
Cnd avem n vedere cinele rasa Malamut de Alaska ne referim la un animal foarte
rezistent, energic, inteligent, dar adesea, mai ales dac avem n vedere masculii, ncpnat,
dominant i cu o gndire proprie. Socializeaz uor cu strinii, deci nu este recomandat n rol de
cine de paz. Se nelege bine cu copiii i se va integra bucuros n joaca acestora, mai ales la
vrsta junioratului. Prefer o anume libertate de decizie, n mediul din care provine acestui cine
i este respectat libertatea la ncheierea activitii, fiind lsat s "hlduiasc" n jurul corturilor
(iglu-urilor). Colaboreaz bine cu ali cini, fiind obinuit s se integreze n echip. Uneori
masculii pot etala atitudini agresive n prezena altor cini masculi. Sunt dominani i au un
puternic instinct ierarhic. Sunt independeni i mndri, au o foarte bun memorie a terenului.
Malamut de Alaska nprlete consistent n perioadele specifice i, cum este predestinat
unui climat mai rcoros, pierde n mod regulat pr n arealurile mai calde. Periajul regulat, cu o
frecven de minim 2 ori pe sptmn este foarte necesar n cazul acestei rase, dac nu dorii un
mediu ambiental infestat de fire de pr. mbierea nu se recomand foarte des, Malamut de
Alaska reuind s-i menin o stare de curaenie bun pentru perioade lungi de timp, mai ales n
sezonul rece. Ca toi cinii nordici, nu exhal mirosul specific identificat la alte rase de cini.
Din punct de vedere statistic sunt apreciate ca animale puternice i sntoase. n corelaie cu
specificul activitilor dominante din trecut, ca i cini de ham, prezint o sensibilitate peste
medie n cazul displaziei de old i de umr (mai ales dac nu provin din linii de selecie
corecte). La exemplarele care depesc vrsta de 10 ani, un impact major (36%) l au diferitele
forme de cancer. Alte implicaii de ordin medical: cataracta (dobndit ereditar n cele mai multe
cazuri), atrofia retinal, afeciuni ale inimii, polineuropatia.
Vara, aceti cini au nevoie de adpost umbros pentru a evita supranclzirea i le sunt
recomandate activiti precum notul n ruri sau lacuri, pentru a se rcori eficient. Malamut este
un cine dependent de sezonul rece, vei observa o stare de intens bucurie care-l va coplei
odat cu prima ninsoare i rcirea vremii. Adesea aceti cini se comport letargic pe durata
sezonului cald, prefernd s rmn inactivi, de aceea au nevoie de activiti care s le suscite
interesul i pe parcursul crora s se poat rcori eficient.
Ca i cine de companie, pentru persoanele active, cu preocupri sportive, amatoare de
plimbri n teren muntos, expediii etc. Poate fi folosit la tractarea sniilor iarna i poate fi
antrenat cu rezultate bune pentru a participa la concursuri canine de agilitate.
II.7.Grupa a VI-a: Gonitori pentru vnat mic, pentru hiuri
Detine 3 reprezentanti principali, foarte cunoscuti : Beagle, Basset Hound si Bloodhound.
Acestea sunt rasele considerate a fi cu cel mai dezvoltat simt al mirosului, in ordinea inversa
prezentata mai sus. Sunt caini de vanatoare tipici, care si-au pastrat aspectul si caracterisiticile in
ultimele sute de ani, fiind mereu in gratiile vanatorilor si ale aristocratiei. Sunt rase extreme de
prietenoase, afectuoase cu stapanii si cu copiii(mai ales Beagle), motiv pentru care sunt si
animale de companie foarte raspandite. Inteligenta lor deosebita trebuie stimulata mereu, pentru
ca altfel se vor plictisi, nu sunt tocmai usor de dresat. Uneori au tendinta de a latra si urla mai
mult, insa doar pentru a se face intelesi.
Bloodhound
Beagle
Basset Hound
II.7.1.Bloodhound

Cainii din rasa Bloodhound au fost crescuti initial pentru vanatoarea de caprioare si porci
mistreti. Mai tarziu, datorita exceptionalului lor simt olfactiv, acesti caini au inceput sa fie
folositi pentru cautarea persoanelor disparute. Bloodhound mai sunt cunoscuti si ca Chien de
Saint Hubertsau Sleuth Hound. Cainii din rasa Bloodhound sunt animale foarte afectuoase,
ascultatoare si rabdatoare. Toate aceste calitati, combinate cu o capacitate extraordinara de a
depista urmele lasate de animale sau oameni fac dintr-un caine Bloodhound un excelent copoi.
Potrivit unei legende, primii caini Bloodhound au fost crescuti de calugarii de la
manastirea St. Hubert din Belgia, in jurul anului 1.000. Cel mai probabil insa acesti caini au
aparut prima data in Franta, o tara cunoscuta pentru multe dintre rasele moderne de copoi.
Datorita abilitatii iesite din comun de a lua urma, cainii Bloodhound au fost folositi pentru
crearea unor alte rase de copoi, precum English Foxhound, American Foxhound si Coonhound.
Dovezile istorice arata ca, incepand cu secolul al XIII-lea, calugarii de la manastirea St. Hubert
trimiteau anual cativa caini Bloodhound drept cadou regelui Frantei. Si in arhipelagul britanic
cainii din rasa Bloodhound au fost folositi la vanatoare si la patrularea granitelor inca din anii
1300. De-a lungul secolelor, rasa initiala a suferit mai multe schimbari iar aspectul exemplarelor
de Bloodhound s-a modificat, mai ales in ceea ce priveste culoarea blanii. Bloodhound a fost
recunoscut ca rasa de catre American Kennel Club in 1885.
Bloodhound sunt caini de mari dimensiuni, cantarind intre 33 si 50 de kilograme. Corpul
unui Bloodhound este musculos iar spatele este foarte puternic pentru dimensiunile patrupedului.
Capul este inalt si ingust, pielea de pe frunte si obraji este foarte ridata iar ochii au o expresie de
calmitate. Urechile mari atarna pe lateralele capului, insa nu trebuie sa depaseasca marginea
maxilarului. Narile sunt largi si deschise. Pieptul si picioarele au o musculatura bine conturata iar
labele sunt bine angulate. Coada este de lungime medie, purtata usor curbat putin peste linia
spatelui. Blana este scurta, deasa si aspra pe tot corpul, mai putin pe cap si urechi, unde este
matasoasa. Culorile permise pentru acest caine sunt negru cu aramiu, rosu sau culoarea ficatului
si aramiu. Unele exemplare pot avea o pata alba pe piept sau labele picioarelor.
Cainii din rasa Bloodhound sunt linistiti, rabdatori, afectuosi, pastrand totusi un aer nobil.
Aceste patrupede se inteleg foarte bine cu copiii. Un Bloodhound va aprecia orice fel de atentie
care i se acorda, inclusiv din partea copiilor care se vor sui pe spatele lui. Un stapan de
Bloodhound trebuie sa aiba in vedere rabdarea exagerata a acestor caini care vor suporta in
liniste orice "chin" pe care i-l provoaca un copil. Atunci cand sunt dusi la plimbare, cainii
Bloodhound sunt foarte energetici, independenti si nerabdatori sa cunosca
imprejurimile.Proprietarul unui astfel de caine va trebui sa fie calm si ferm pentru ca animalul sa
fie dresat corect. Reguli clare trebui trasate si respectate fara exceptie. Orice semn de slabiciune
din partea stapanului si cainele nu-l va mai asculta. Daca simte un miros interesant, un
Bloodhound va fi greu de oprit doar prin comenzi vocale. Este foarte important ca acest caine sa
fie socializat inca de mic iar plimbarile sa fie facute alaturi de alti caini. Altfel, patrupedul va
deveni timid si mai greu de stapanit. Bloodhound nu sunt recomandati pentru paza, avand in
vedere ca majoritatea vor intampina cu placere orice strain. Totusi, daca sunt singuri acasa, pot
deveni destul de teritoriali. Cainii Bloodhound se inteleg foarte bine si cu alte animale de casa.
Bloodhound au tendinta de a latra tare, sforaie si de a saliveaza excesiv. Acesti caini nu
trebuie tinuti intr-un spatiu neingradit pentru ca exista toate sansele sa plece urmarind un miros.
Daca fac destula miscare, cainii Bloodhound se impaca bine cu viata la apartament. Plimbarile
pe afara ar trebuie sa fie destul de lungi. Blana scurta trebuie ingrijita rar iar baia trebuie facuta
doar in situatii cand este imperios necesara. Urechile acestor caini trebuie sa primeasca o atentie
deosebita si trebuie curatate periodic. Bloodhound au un miros specific cainilor ce poate fi destul
de deranjant pentru unele persoane.
Cainii Bloodhound devin foarte repede balonati si ar trebui hraniti de trei ori pe zi cu o
cantitate rezonabila de mancare. Exercitiile fizice dupa hranire ar trebui evitate pentru ca unele
exemplare pot avea crampe stomacale. Bloodhound sunt predispusi la displazie de sold si infectii
ale urechilor. Un pat captusit cu vata este recomandat pentru a evita probleme cu articulatiile
cainelui. Unele exemplare de Bloodhound pot suferi de entropion (marginea pleoapei se intoarce
spre interiorul globului ocular). Speranta de viata a acestor caini este de 10-12 ani.
II.8.Grupa a VII-a: Prepelicari, pontatori
Weimaraner
Pudelpointer
Brac german
Vil
Setter irlandez
Setter gordon
Setter englez
Acesti caini sunt instruiti pentru cercetarea terenului. Ei se caracterizeaza prin faptul ca in
momentul cand simt vanatul il ponteaza, se opresc si raman in aret adica incremenesc in
pozitia in care au prins mirosul vanatului si raman nemiscati stana de piatra cu o laba ridicata
si botul in directia vanatului pana la apropierea vanatorului. Pointerii sau prepelicarii pontatori
sunt instruiti sa starneasca vanatul numai la comanda vanatorului.
Sunt cainii de talie destul de mare, cu ochi expresivi, urechi mari si blegi, miros foarte
bun si cu o deosebita pasiune pentru cautarea vanatului. Prin temperament sunt activi (au nevoie
de multa miscare), ascultatori, fideli, blanzi. Avand un instinct de vanatoare destul de puternic nu
sunt de incredere in compania animalelor mici, inclusiv pisici. Multi dintre acesti caini au fost
crescuti sa lucreze departe de vanator si ar putea avea o gandire independenta si tind sa
hoinareasca.
Marea majoritate se bucura de timpul petrecut cu familia si nu exista nimic care sa le
placa mai mult decat joaca, indiferent daca este pe pamant sau in apa. Toate rasele din aceasta
grupa se integreaza cu usurinta in viata unei familii active. Majoritatea iubesc copiii, activitatile
in aer liber.
Apreciati pentru aceste calitati si pentru eleganta lor, multi caini din aceasta grupa au
devenit caini de companie.
II.8.1. Setter englez


Setterul englez este un cine de vntoare de origine englez, din categoria: vil, setter,
grupul VII., secia 2.2 dup sistemul FCI de clasificare a raselor canine.
Rasa Setter englez a fost prezent n arhipelagul britanic cu mult vreme n urm i nu
exist nregistrri clare cu privire la modul i contextul n care s-au obinut primele exemplare.
Multe documente descriu "cini de vntoare cu prul lung" folosii n insulele britanice i este
posibil ca la origine s fie plasate de Epagneul continental, care au fost ncruciate n timp cu
diferite varieti de Spaniel de talie mare i exemplare de Pointer. Silueta elansat, elegant a
acestui cine de vntoare poate fi observat n numeroase gravuri din Anglia secolului al XVI-
lea ce doreau s reflecte obiceiurile epocii. Setter Englez este cea mai rspndit ras dintre toate
varietile de Setter (Setter irlandez, Gordon Setter, Setter irlandez rou i Setter irlandez rou cu
alb). Forma i calitile actuale se datoreaz n principal muncii selecionerului britanic Sir
Edward Lowcrack care a pornit la mijlocul secolului al XIX-lea de la un exemplar foarte valoros
i, prin ncruciri i selecii foarte riguroase, a creat o linie deosebit de util pentru perpetuarea
unor caliti distincte, de apreciat. O alt linie valoroas de Setter-i englezi a fost creat i
dezvoltat de Parcel Llewellin. Recunoaterea oficial a rasei din partea English Kennel Club a
venit n anul 1873, iar cinci ani mai trziu AKC a recunoscut, la rndul ei, rasa Setter englez,
elabornd un standard care a rmas valabil pn n prezent.
Este un cine de talie medie spre mare, care etaleaz n egal msur o alur atletic i o
prezentare elegant, uor de observat. Capul lung i ascuit are stopul bine pronunat, botul este
teit la vrf, drept i de lungime medie. Trufa este neagra sau maron nchis. Ochii de mrime
medie sunt uor migdalai, cu irisul n nuane nchise. Urechile sunt prinse n plan cobort, sub
linia ochilor, n spatele craniului, sunt acoperite de pr destul de lung i atrnnde. Gtul este
lung i inut ridicat, graios, spatele lung i drept are o not cobortoare posterioar, coada este
potrivit de lung i purtat uor curbat, atrnat sau ridicat la nivelul spatelui. Blana este foarte
frumoas, lung, matsoas i cu franjuri pe urechi, partea posterioar a membrelor, piept,
abdomen i coad. Prul poate fi drept sau uor ondulat. Culori specifice: alb-negru (blue
belton), alb-portocaliu (orange belton), alb-galben (lemon belton), sau alb, negru i portocaliu
(tricolour).
nlime 61-68 cm
Greutate 25-30 kg
Un cine de ras Setter englez se va dovedi mereu prietenos, sensibil, alert i sensibil.
Dei suplu i cu o aparen fragil, deine o rezerv inepuizabil de energie, mascat adesea sub
o aparen calm i contemplativ. Setter-ii englezi sunt foarte afectuoi atandu-se puternic de
stpn, accept uor persoanele strine i interacioneaz uor cu alte animale i ali cini, aa
cum procedeaz muli cini de vntoare, obinuii cu lucrul n hait. Este foarte entuziast pe
parcursul edinelor de exerciii i se dovedete mare amator de jocuri i provocri. Se nelege
bine cu copiii i i accept uor n preajm, fiind rbdtor chiar i confruntat cu manfestri
solicitante venite din partea acestora.
Blana mtsoas, lung i fin trebuie periat regulat pentru a se evita apariia nodurilor
de pr i declanarea fenomenului nclcirii. De asemenea, prul trebuie trimat la intervale
regulate. Aceti cini sunt predispui genetic la afeciuni oculare severe ce pot duce adesea la
orbire. Exemplarele cu fond dominant alb prezint mai multe riscuri de a dezvolta diferite alergii
i afeciuni ale pielii. Boli comune: displazia de cot i cea de old, hipotiroidismul i surditatea.
Este recomandat persoanelor active, dispuse la efort i miscare n aer liber care i pot
face timp pentru cine. i place foarte mult sa exploreze mediul nconjurtor, urmrete foarte
preocupat orice urm de miros, rezist la plimbri lungi i se bucur s alerge pe distane lungi,
chiar i alturi de biciclet. Graie firii adaptabile i sociabilitii de care d dovad se poate
adapta i condiiilor de via dintr-un apartament, dar doza de activitate zilnic trebuie
consumat, altfel se poate dovedi distrugtor, din plictiseal. Cel mai bine, un Setter Englez se
simte ntr-o curte ngrdit unde se poate mica n voie. Dar este nevoie de un sistem bine pus la
punct al ngrdirii perimetrului, cci evadeaz uor chemat de instinctele sale de explorator i
dovedete abiliti impresionante cnd vine vorba de salturi i crri dificile.
Cu adevrat polivalent, Setterul englez tie s-i adapteze cheta la terenul care i se ofer
i la dificultile pe care le ntlnete. Obine constant rezultate bune la concursurile de toamn
la vnatul mpucat. Este foarte apreciat de ctre vntori la cutarea potrnichilor ori a cocoilor
de munte, a gtelor din mlatin, ori a becaelor. Comparativ cu rudele sale, Setter irlandez i
Setter Gordon, culoarea luminoas a robei l fac mult mai vizibil n cmpul de vntoare i este
mai bine adaptat la frig i umezeal fa de cainii Pointer, cu care este adesea comparat.
II.9 .Grupa a VIII-a: Cini de vntoare, pontatori-aportori, cini de ap
Labrador retriever
Golden retriever
Cocker Spaniel
Aceasta grupa cuprinde cainii de vanatoare specializati pentru vanatul mic din desisuri si
balti, caracterizati printr-un temperament vioi, rezistenti la oboseala si intemperii, miros bun si
pasiune pentru aportare. Ei sunt instruiti sa starneasca vanatul numai la comanda vanatorului si,
dupa focul de arma, trebuie sa astepte comanda aport pentru a aduce vanatul ucis sau numai
ranit.
Sunt caini de talie destul de mare, cu ochi expresivi, urechi mari si blegi, miros foarte
bun, cu o deosebita pasiune pentru cautarea si audcere vanatului.
Sunt caini inteligenti, vioi, activi, prietenosi, blanzi, le place sa munceasca, ascultatori si
curajosi. Se inteleg bine cu alte animale din casa, mai ales daca au fost socializati de mici.
Se pot adapta cu usurinta intr-o familie activa, caci le place miscarea, activitatile in aer
liber, iubesc copiii. Daca in trecut au fost folositi numai la vanatoare, astazi au fost invatati sa fie
mult mai folositori oamenilor. Datorita mirosului foarte fin pot fi dresati pentru descoperirea de
stupefiante, pentru a lua urma hotilor, persoanelor disparute in urma calamitatilor naturale. Sunt
caini de companie placuti si devotati.
II.9 .1.Labrador retriever


Acest caine a fost crescut in secolul al XIX-lea in provincia canadiana Labrador si era
folosit la tras plasele din apa. In Anglia a fost adus de pescarii de moruni care il foloseau la
recuperarea pestilor cazuti din plase. Prin diverse incrucisari cu Terranova de Saint John si
Pointerul englezesc s-au obtinut exemplarele exceptionale actuale. Astazi este cel mai cunoscut
caine datorita devotamentului sau fata de stapan si a relatiei speciale pe care o are cu oamenii.
Este un caine de talie medie spre mare, mai lung decat inalt, solid, musculos. Capul este
potrivit de mare, craniul lat si rotund, stop mediu, bot de marime medie, trapezoidal, nas lat
negru sau maro in functie de culoare blanii. Ochii sunt rotunzi de marime medie, caprui.
Urechile sunt situate in spate, triunghiulare, potrivite ca marime si lasate pe langa cap. Coada
este de lungime medie, groasa la baza si subtire la varf, acoperita cu par scurt, asemanatoare cu a
vidrei, care il ajuta sa inoate foarte bine. Blana este dubla, cu un prim strat pufos, des, scurt si un
strat exterior cu par scurt, drept, impermeabil. Poate fi negru, galben, maroniu. Poate avea sau nu
o pata alba pe piept.
Este un caine inteligent, receptiv, ii place sa munceasca, prietenos, sensibil, entuziast.
Atasat, ascultator si devotat stapanului, este afectuos si rabdator cu copiii, prietenos chiar cu
strainii. Se intelege bine cu alti caini si alte animale din gospodarie.
Blana acestui caine trebuie periata regulat dar mai ales in perioada de naparlire.
Este un caine cu un nivel ridicat de activitate caruia ii place sa faca miscare, sa
munceasca si de aceea este recomandat persoanelor active care au timp liber pentru a-l rezerva
cainelui. Este un caine cu aptitudini pentru sporturile de camp, ii place sa faca plimbari lungi, sa
alerge fara lesa, sa se joaca, sa faca aport, sa inoate. Se poate adapta la conditiile de viata oferite
in aer liber sau intr-un apartament, numai sa isi poata face zilnic miscarea de care are nevoie, sa
participe alaturi de stapan la diverse activitati. Are nevoie de dresaj, scoalizare.
Este un caine inteligent care invata cu usurinta si caruia ii place sa munceasca pentru
stapanul sau. Dresajul trebuie sa fie cat mai variat caci poate invata foarte multe, in diverse
domenii cum ar fi: operatii de salvare, cautare, ajutor pentru nevazatori, dar au rezultate foarte
bune in concursurile de dresaj. Acest caine se maturizeaza mai greu atat din punct de vedere fizic
cat si mental.
Astazi mai este inca folosit in unele zone la vanatoare in orice fel de teren si in orice
conditii de clima, dar mai mult este folosit ca animal de companie, ca insotitor al persoanelor
nevazatoare, in operatiuni de cautare, salvare, pentru decoperirea de droguri etc.
II.10 .Grupa a IX-a: nsotiori, de agreement
Dalmaian
Lhassa-Apso
Pekinez
Papillon
Chihuahua
Cainii din aceasta grupa formeaza o paleta foarte variata. Ei apartin unui numar mare de
rase pe care omul le-a creat din dorinta de a-i avea ca tovarasi in cadrul familiei sale.
Unele rase au o talie mare, impozanta, de exemplu Dalmatianul, Chow-Chow, Chaniche
mare, Spitzul german de talie mare; altele reprezinta forma tipica a unor rase de talie mare sau
mijlocie si reproduc in miniatura, conformatia, caracterul si personalitatea acestora: Schnauzerul
pitic, Pinscherul pitic, Spitzul pitic etc.
Multi caini de companie de astazi sunt proveniti din rase utilitare. Sunt caini ex,
precum Barbet, ex-caine de aret, Dalmatianul, ex-caine de vanatoare si paza, Terrierul, ex-caine
de vanatoare etc.
Altii sunt produsul imaginatiei si fanteziei crescatorilor si au un format caracteristica,
propriu scopului pentru care au fost create : Pechinezul, Maltezul etc.
O foarte mare fantezie domneste si in aspectul lor exterior si al coloritului: unii dintre ei
au parul foarte cret, altii sunt acoperiti complet de par des, altii, dimpotriva, sunt adevarati
nudisti care nu au decat un mot de par pe varful capului, sau nici atat.
Unii crescatori, in dorinta de a obtine exemplare mai gratioare (Toys- caini de jucarie), au
redus excesiv talia si greutatea lor ajungand la produsi foarte mici, ce cantaresc un kilogram sau
chiar mai putin, cu conformatie delicata si nevrotica. Asemenea practici au fost condamnate.
Inca din antichitatea greaca si romana, dar mai ales in pragul Renasterii, a poseda caini
foarte frumosi a devenit un fel de snobism. Femeile, si in special cele din aristocratie, carora le
era indiferenta vanatoarea, si-au revarsat afectiunea asupra raselor de caini mici, caini insotitori,
de agrement, pe care ii rasfatau, ii gateau cu panglici, creand astfel moda cainilor de lux.
Revolutiile, consolidarea democratiei au transformat pretuntindeni viata cainilor, asa cum
au transformat si viata oamenilor.
II.10.1. Pekinez








Pekinezul este un caine ce are nevoie de o ingrijire zilnica a blanii sale lungi si duble,
prin pieptanare si periere pentru a preveni incurcarea acesteia. Asa cum il descrie legenda,
Pekinezul este rezultatul imperecherii unui saguin cu un leu. In ciuda acestui mit fantastic,
Pekinezul este cunoscut datorita blanii sale lungi, curgatoare, dandu-i un aer de caine curajos,
indraznet si stapan pe sine.
Pekinezul, de asemenea cunoscut ca si cainele-leu, a fost considerat caine sacru in China
pe perioada Dinastiei Tang. Mitul chinezesc sustine ca un leu s-a indragostit de o femela de
saguin. Datorita dragostei sale puternice, leul a cerut zeilor sa-i reduca dimensiunile si sa-i
permita sa poata trai fericit cu iubita sa, femela de saguin. Cerinta sa a fost indeplinita, iar
rezultatul imperecherii lor a fost Pekinezul.
O alta legenda chinezeasca considera ca Pekinezii erau intruparile pamantene ale
legendarului Foo Dog care alunga spiritele rele, astfel acestia fiind venerati ca semi-zei de catre
chinezi. Oamenii de rand trebuiau sa se inchine acestor caini; erai pedepsit cu moartea daca ai fi
furat vreun Pekinez, iar cand un imparat murea, Pekinezul sau era sacrificat in ideea sa-si
insoteasca stapanul si sa-i ofere protectie in viata de apoi.
Mult mai sigur, Pekinezul este rezultatul incrucisarilor diferitelor tipuri de caini originari
din China. De-a lungul anilor, Pekinezul a avut cateva denumiri dragalase. El a fost numit
cainele-leu datorita blanii sale lungi, flocoase si pufoase, precum si cainele-soare datorita
coloritului auriu-rosu. Si in final, pekinezul a fost, de asemenea, numit cainele-maneca datorita
faptului ca era purtat de catre altetele imperiale pe bratele acoperite de niste maneci
voluminoase.
Anterior invaziei britanice a Palatului Imperial in 1860, Pekinezul este cunoscut si agreat
doar in palatele regale. Pekinezii erau atat de indragiti incat oricine ar fi indraznit sa exporte din
China prin contrabanda vre-un caine, isi risca propria viata.
In timpul acestei invazii, garzile imperiale au ordonat uciderea Pekinezilor pentru a evita
caderea acestora in mainile strainilor, dar, totusi, britanicii au reusit sa gaseasca cinci pekinezi in
apartamentul matusii Imparatului Chinei. Acesti caini au fost adusi in Anglia si oferiti reginei
Victoria (care i-a denumit "ty"), in acest mod introducandu-se acest caine special in intreaga
lume. Din aceste prada de razboi se presupune ca se trage Pekinezul modern.
In 1893, Pekinezul a fost prezentat intr-o expozitie pentru prima data in Anglia. Curand,
Pekinezul a cucerit preferintele americanilor si in 1906 rasa a fost admisa in American Kennel
Club.
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii internationale: FCI, AKC, UKC,
KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, PCA, APRI, ACR.
Capul Pekinezului este mare, iar fata este lata cu un bot cutat, negru si cu urechi de forma
inimii, purtate lasat. Ochii acestui caine sunt mari, proeminenti, oarecum iesiti din orbite, de
culoare, in general, inchisa. Cand gura este inchisa nu trebuie sa se intrevada dintii sau limba.
Gatul este scurt si gros. Corpul este alcatuit dintr-o osatura puternica si bine-legata.
Pekinezii se gasesc intr-o multitudine de varietati de culoare, incluzand crem, alb, roscat,
rosu, negru, precum si negru sau rosu cu alb. Pekinezul prezinta o blana lunga ce formeaza o
coama bogata la nivelul capului si gatului si niste zulufi sub forma unor pene la nivelul urechilor,
picioarelor, cozii si degetelor. Pigmentul negru este esential la nivelul nasului, buzelor si a
marginii libere a pleoapelor. Datorita picioarelor scurte si robuste, acesti caini prezinta un mers
caracteristic, usor impleticit.
Inaltimea este de 30-45 cm, iar greutatea de 3,6-4,5 kg. Orice Pekinez sub 3 kg este
denumit pechinez de maneca. Este cel mai mic caine al familiei pekinezilor si cea mai populara
marime in timpul dezvoltarii rasei in China. Orice Pekinez cu greutate intre 2,7-3,6 kg este
considerat un mini Pekinez.
Pekinezul este un caine devotat si curajos pana la nesabuinta, dar poate fi usor
independent si incapatanat. Nu ii place sa i se impuna ceea ce sa faca, dar devine foarte atasat de
unul dintre membrii familiei pe care il asculta orbeste.
In ciuda faptului ca are tendinta de a fi capos, Pekinezul este un caine sensibil, afectuos si
un membru indragit al familiei sale, dar intotdeauna va fi rezervat in ceea ce priveste strainii.
Sunt caini foarte iubitoari, iubire ce poate ajunge pana la accese de gelozie. Au tendinta de a latra
mult, fapt ce ii face buni caini de paza. Nu este recomandat familiilor cu copii mici care sunt
prea dificili.
Pekinezii se adapteaza foarte usor vietii intr-un apartament, fiind caini relativ inactivi in
casa, nenecesitand un spatiu verde, respectiv, o curte pentru joaca. Pekinezii au o inteligenta
"ascutita" si sunt companioni loiali. Sunt caini excelenti de paza si isi gasesc locul usor in viata
de familie. Pekinezul poate deveni incapatanat, capricios daca nu este educat din timp, fapt ce i-a
adus reputatia de caine tafnos, irascibil.
Pekinezul este un caine ce nu tolereaza usor caldurile excesive, vremea umeda datorita
botului sau scurt si robei sale extrem de lungi. Ingrijirea zilnica a parului, prin periere si
pieptanare este necesara pentru prevenirea aparitiei caltilor si a nodurilor. O atentie deosebita
trebuie acordata parului de pe membrele posterioare, care poate deveni des si se poate incurca
usor. Verificarea parului destul de bogat dintre degete este necesara pentru sesizarea eventualilor
corpi straini (scaieti, ariste, etc.) care s-ar putea infige in aceasta regiuni, determinand leziuni
mai mult sau mai putin severe. Fata si ochii necesita o toaletare regulata pentru a preveni
acumularea in exces a secretiilor si aparitia dermatitei faciale (hipercheratoza faciala). Pekinezii
hraniti excesiv sunt predispusi la supraponderabilitate sau obezitate.
Pekinezii racesc foarte usor si sunt predispusi la hernie de disc si luxatie a patelei. Ei nu
scapa nici de problemele respiratorii si cardiace.Pekinezul are o durata medie de viata de 13-15
ani
II.11.Grupa a X-a: Ogari (levrieri)
Ogarii, datorita conformatiei corpului, adaptata la viteza, sunt excelenti caini de curse si
de vanatoare. Toate rasele de ogari au caracteristici asemanatoare: cap alungit, corp suplu, torace
dezvoltat, talie ingusta, osatura fina si picioare lungi.
Anglia este tara in care cursele de ogari si-au castigat titlul de sport aristocratic. Intrucat
ogarii urmaresc numai vanatul pe care il vad, initial cainii alergau la curse dupa un iepure viu;
mai tarziu acesta a fost inlocuit de iepurele mecanic, care se foloseste si in zilele noastre.
Greyhound
Ogar Afgan
Ogar persan - Saluki
Ogar rusesc - Barzoi
Ogar irlandez Irish
Wolfhound
Deerhound
Sloughi
Italian Greyhound
Azawak
Whippet
Chart Polski
Magyar Agar
Galgo Espagnol
Cu toate ca si in prezent cursele de ogari sunt la moda, levrierii au devenit si ei caini de
agrement datorita tinutei lor aristocratice si temperamentului prietenos.
Cu toate ca se adapteaza destul de bine mediului de interior, sedentarismul dauneaza
ogarului - acesta are nevoie de ore de miscare zilnica si viteza ca sa se mentina in forma. Ogarii
sedentari devin obezi, plictisiti si tristi. Cu toate acestea, multi proprietari incep mult prea serios
si mult prea de timpuriu exercitiile fizice "in forta" - acest necesar de miscare epuizanta pentru
un caine obisnuit trebuie acoperit treptat. Osatura ogarului este foarte sensibila - de aceea, nu se
recomanda ca puiul in formare sa fie alergat in exces, ci doar suficient cat sa isi risipeasca
energia si sa capete un tonus bun.
Sunt inteligenti, curajosi si le place miscarea in aer liber. Sunt partenerii ideali pentru
persoane active, care fac zilnic jogging sau merg kilometri intregi cu bicicleta.
II.11.1.Ogar rusesc - Barzoi

Barzoiul este un levrier selectionat de vanatorii si nobilii rusi, care posedau foarte multi
caini de acest fel, folositi in general la vanatoarea de lupi, vulpi si iepuri. Ca majoritatea
levrierilor, originile barzoiului sunt foarte vechi.
Barzoiul este un caine cu caracter bland, rezervat, linistit; este un caine inteligent si
devotat. Pe langa faptul ca este un bun caine de vanatoare, barzoiul este si un bun caine de curse,
bun insotitor si paznic.
Aspectul general al ogarului Barzoi este caracterizat de tinuta sa impozanta si talia zvelta,
blana bogata, culorile frumoase, proprtiile aromonioase, miscarea eleganta ce ii asigura o
distinctie deosebita.
Talia 70-80cm sau mai mult in cazul masculilor; femelele sunt in general mai mici cu
aproximativ 5 cm decat masculii. Standardele nu precizeaza o greutate acceptata dar, in medie,
un Barzoi are aproximativ 35-45 kg.
Corpul este usor alungit, lungimea lui depasind cu cativa centimetrii inaltimea.
Capul este lung, ingust, proportional cu lungimea si latimea corpului, precum si cu cea a
membrelor. Craniul este aproape plat, usor alungit si pare foarte ingust din cauza pometilor
foarte putin dezvoltati. Buzele sunt fine si uscate, avand marginile pigmentate cu
negru.Dantura trebuie sa fie completa, bine dezvoltata si bine inchisa.
Ochii sunt mari, migdalati, cat mai inchisi la culoare; expresia lor este blanda dar vioaie;
deschiderea pleoapelor este oblica.
Urechile, inserate sus si spre inapoia capului, sunt relativ mici, fine, inguste si ascutite,
indreptate spre spate, varfurile lor atingandu-se.
Gatul este lung, musculos, plat pe laturi, cu partea superioara usor arcuita.
Spatele este arcuit, formand la masculi un arc proeminent; femelele au spatele ceva mai
plat.
Membrele, atat cele anterioare cat si cele posterioare, sunt lungi, uscative dar musculoase.
Membrele posterioare sunt mai puternice decat cele anterioare. Barzoiul paseste lung si degajat,
atat la pas cat si in alergare.
Parul este lung, matasos, ondulat sau cu bucle mari, deosebit de abundent in jururl
gatului, in partea inferioara a toracelui, pe spatele membrelor anterioare si posterioare, pe coada;
este scurt pe cap, pe urechi si pe partea anterioara a membrelor. Parul scurt, incretit marunt
constituie un defect de frumusete.
Culoarea - alb, auriu, auriu-argintat, roscat cu reflexe negre, botul si memberele avand
culori mai inchise.













CONCLUZII:
Cainele sau Canis lupus familiaris, este o subspecie domesticita a lupului cenusiu.
Cainele domesticit a aparut acum 15.000 de ani in Asia centrala si a devenit rapid omniprezent
pe intreg globul. Cainele i-a fost intotdeauna foarte folositor omului, in protectie, transport si in
rolul de companion. Ca rezultat al domesticirii, cainele a dezvoltat o inteligenta si un simt social
fara precedent intre animale. Inteligenta si adaptabilitatea speciei au facut din caini ajutoare de
incredere ale omului. In ultimul secol rolurile cainelui s-au inmultit, astazi caini ajuta persoane
cu dizabilitati sau sunt folositi pentru gasirea unor persoane sau a unor substante. Principala
menire a cainilor a ramas insa cea de animal de companie, o prezenta care ofera alinare cu un
entuziasm neconditionat, aproape contagios.
tiindu-se c n lumea vie nici un individ nu este perfect identic cu altul, i la o ras
canin trebuie avut n vedere c nici un individ nu poate s ndeplineasc perfect cifrele ideale, ci
doar s se apropie de ele, ncadrndu-se n limitele admise de standard. Standardele constituie
prototipul dup care se face arbitrarea rasei respective la expoziii i n alte situaii.
Se nelege c selecionarea n vederea mperecherii exemplarelor punctate ct mai bine
(femele sau masculi) contribuie la selecia i ameliorarea rasei respective (Reproducia normal
i patologic la animalele mici, F.I. Ivana, Ed. Ceres, Bucureti, 1983) i la obinerea unor
exemplare din ce n ce mai pure i mai apropiate de standardele ideale. Pentru a veni n sprijinul
arbitrilor, standardele canine au i o tabel de punctaj, care totalizeaz 100 de puncte:
aparena (configuraia) general 20 puncte
cap 15 puncte
ochi 10 puncte
urechi 5 puncte
corp 10 puncte
membre 10 puncte
coad 10 puncte
blan 15 puncte
micare 5 puncte
De-a lungul istoriei, cainele este perceput ca fiind animalul care, neconditionat, l-a
insotit, l-a ajutat, l-a dusmanit pe om, pe omul cavernelor, pe omul lacasurilor lacustre, pe omul
civilizat in primele sale tentative de cunoastere si cucerire a spatiului cosmic.
Nimeni nu poate afirma ca ar cunoaste in totalitate cainele, chiar daca a aparut si in
diferite creatii artistice ca: scrieri si ecranizari unde ii sunt dezvoltate si reliefate aptitudinile de
truditor la ham, vanator rutinat, scotocitor abil, paznic deosebit, dar si ucigas perfid, unele calitati
fiind dezvoltate de catre om in interesul sau.
Adevarat este si faptul ca trecerea de la stadiul de salbaticiune la cea domestica si invers a
cainelui, se face cu multa usurinta, adaptandu-se rapid in ambele situatii. Fapt ce a dus in timp la
afilierea cainelui cu omul, ajutandu-se reciproc, cainele obtinand mai facil hrana alaturi de om in
schimbul pazei sau a altor activitati.
Astfel cainele a ajuns sa participe alaturi de om atat la vanatoare, chiar la razboaiele duse
de acestia, luptand alaturi de soldatii de rand, dar si pe post de animal de tractiune in zonele
nordice, unde calul, boul, bivolul nu puteau face fata capriciilor vremii, ajungand in zilele
noastre sa fie folosit aproape in toate domeniile vietii umane.
In timp, omul a cautat sa dezvolte principalele caractere pe care cainele le-a mostenit si
perpetuat, si anume: viteza de deplasare, inteligenta, instinctul social si deosebita capacitate de
adaptare si acomodare, omul intervenind in dezvoltarea unor calitati care sa raspunda la
necesitatile, exigentele sociale si economice, astfel aparand tot felul de rase grupate de regula
dupa specificul lor, in:
- ciobanesti:
- vanatoare: teerierii , copoii, ogarii, prepelicari, etc.
- paza si aparare:
- tractiune:
- agrement:
In zilele noastre cand hrana este obtinuta mult mai usor de catre om, rolul cainelui s-a
redus la paza, vanatoare de agrement ori animal de companie.





BIBLIOGRAFIE SELECTIV
Ioan Buc,Elena Cristea,Ciobnescu German (Cinele lup), Cretere, educaie ,
dresaj, Editura Ceres, Bucureti, 1998.
WWW.wikipedia.org- wikipedia enciclopedia liber
http://www.animale.ro/caini
http://www.infocaini.ro/rase-de-caini/
http://www.zooland.ro/Rase_de_caini-ctg595.html
http://totul.md/ro/expertitem/563.html ,,Ghid pentru cresctorii de cini nceptori.
Alegerea rasei corecte.