TCC fac parte din terapiile scurte.

Terapia cognitiv-
comportamentala nu este interesata de istoria pacientului si nici
de copilaria lui. TCC se concentreaza mai curand asupra
rezolvarii eficiente a unor probleme precise.
Definitie. Anxietatea, fobia, depresia pot fi punctele de plecare ale
unor terapii de durata, care sa dezvaluie treptat emotiile refulate. Un
demers pasionant dar care poate fi dificil. Terapiile cognitiv-
comportamentale, sau TCC, se ocupa numai de partea vizibila si
actuala a aisbergului. Ele se bazeaza pe invatarea unor
comportamente noi, pornind de la elaborarea unor idei noi, in urma
constatarii ca cele vechi nu duceau nicaieri: intentia principala este
aceea de a reusi ca maine sa faci un lucru de care astazi te crezi incapabil si pe care ieri,
cum era de asteptat, nu l-ai putut face.
Cel mai recent predecesor al TCC, terapia comportamentala, utilizeaza tehnici de relaxare
pentru a diminua progresiv temerile, fobiile si obsesiile, si pentru a-i reda subiectului o
viata normala. e data mai recenta, terapiile cognitive se ocupa de gandurile, opiniile si
convingerile !numite "cognitii#$ adesea eronate si negative pe care le are subiectul in
legatura cu propria persoana si cu cei din antura%ul sau. Acestea urmaresc sa inlocuiasca
progresiv ganduri precum "nimeni nu ma iubeste fiindca nu sunt bun de nimic& cu "am
destule calitati iar daca exista cateva persoane care ma iubesc si alte cateva care ma
simpatizeaza, ma declar multumit.&
'n prezent, terapeutii specializati in terapii cognitive utilizeaza adesea un cocteil
concentrat al celor doua metode. (andurile negative genereaza un comportament de esec,
pe cand reusitele ) chiar si cele marunte ) induc o opinie pozitiva despre propria
persoana, opinie care incura%eaza noile initiative. *pre deosebire de terapiile analitice,
TCC nu investigheaza cauzele tulburarilor, nu sunt interesate de istoria subiectului si nici
de copilaria acestuia. Ele isi propun un obiectiv precis: in sase luni, clientul trebuie sa fie
capabil sa iasa din casa, sa telefoneze ca sa se programeze la un interviu, sa poarte o
conversatie normala cu mama sau cu seful, etc.
Istoric. +u exista un "parinte& al terapiilor comportamentale, desi acesta poate fi
considerat ,avlov, cu "reflexele conditionate&. ,recum cainele lui ,avlov, noi avem
"reactii& automate la stimuli, dar stim ca exista si alte reactii posibile, pe care le putem
deprinde si aplica. Terapiile cognitive, in schimb, au fost elaborate ca atare abia incepand
cu anii -./, de catre doi psihiatri americani, Albert Ellis si Aaron 0ec1. ,rimul s-a ocupat
de episoadele depresive, care isi au originea intr-o viziune nerealista despre propria
persoana, viziune contrazisa de realitate: discrepanta dintre ceea ce asteptam de la noi
insine si ceea ce suntem in stare sa facem da nastere unor aprecieri neincrezatoare.
Trebuie sa combatem convingerile irationale de genul: "vreau ca tot ceea ce fac sa se
bucure de aprecieri unanime& sau "vreau ca toata lumea sa ma adore#2 lucruri care, in
mod evident, nu prea au sanse sa se intample.
Aaron 0ec1 a studiat si a evaluat rezultatele diferitelor terapii si a tinut cont de
eficacitatea lor si de starea de bine a clientului. Terapeutul colaboreaza activ cu pacientul,
pentru a-l a%uta sa depisteze functionarea cognitiilor sale si pentru a-l invata sa le
modifice si sa le testeze, in functie de beneficiile sau, dimpotriva, de pre%udiciile pe care i
le aduc. *inteza dintre comportamental si cognitiv s-a produs de la sine in cadrul practicii
terapeutice, alternarea frecventa intre travaliul asupra cognitiilor si cel asupra
comportamentelor dovedindu-se eficace.
Derularea unei sedinte. *edintele dureaza 34 de minute. Continutul lor depinde de
tulburarea de care sufera pacientul, dar fiecare sedinta este diferita de precedenta, pentru
ca, de fiecare data, trebuie sa se inregistreze un mic progres. 'n prima sedinta, terapeutul
asculta pacientul, care vorbeste liber despre problema lui. 'n cazul anxietatii sau
depresiei, terapeutul va consacra inca o sedinta, cel putin, descrierii cognitiilor si
comportamentelor asociate situatiilor din viata cotidiana, in cele mai mici detalii ale lor:
de exemplu la ce te gandesti cand te trezesti, daca ai pofta de mancare etc.
Terapeutul ii poate cere pacientului sa isi descrie ziua, de dimineata pana seara, si sa
intocmeasca o lista cu momentele care il angoaseaza cel mai mult. ,ornind de la cea de-a
treia sau a patra sedinta, terapeutul si pacientul elaboreaza impreuna un "contract& de
sarcini, dublat de o "agenda&, in scopul de a modifica progresiv comportamentul
pacientului. ,rincipiul ma%or: trebuie sa existe un acord prealabil intre terapeut si client
cu privire la "temele pentru acasa#. aca acestea i se par prea dificile acestuia, e bine ca
ritmul sa fie incetinit, esentiala fiind reusita, chiar daca se fixeaza obiective mai modeste.
Terapeutul se implica: pune intrebari, face observatii, da sfaturi, face referiri la
"contract&. e asemenea, raspunde la intrebarile pacientului si ii ofera lamuriri care il pot
a%uta sa isi inteleaga tulburarea si sa gaseasca solutii pentru a o depasi. ,acientul si
terapeutul discuta la fiecare sedinta despre dificultatea de a indeplini sarcinile "prescrise#,
pe care le adapteaza ca atare.
'n cazul angoaselor, fobiilor, atacurilor de panica sau al obsesiilor cu un caracter de
urgenta !care, de exemplu, il pot impiedica pe pacient sa se duca la serviciu sau sa iasa
din casa$, este practicata uneori exclusiv terapia comportamentala: clientul invata sa se
relaxeze pentru a a%unge la o desensibilizare in raport cu obiectul care ii provoaca teama.
El este astfel indemnat sa infrunte direct si gradat acest stimul sau sa faca apel la
imaginatie pentru a vizualiza situatia care il sperie. 'ntentia nu este aceea de a-l transpune
intr-o "stare diferita&, terapia vizand aspectele constiente, rationale, asupra carora are
putere de discernamant. 'ntrebarea esentiala pe care a%unge acesta sa si-o adreseze este
urmatoarea: am motive sa persist in acest comportament5
Indicatii. Terapiile comportamentale cori%eaza un comportament, o frica, o obsesie, o
inabilitate. 6obiile si tulburarile obsesionale sunt in prezent domeniul predilect al
terapiilor comportamentale, la fel ca si fobiile sociale, care capata diferite aspecte !trac,
tremuraturi, transpiratie$ in situatii in care subiectul se gaseste in prezenta altora.
Asociate cu terapiile cognitive, terapiile comportamentale dau rezultate si in cazul
anorexiei, bulimiei, tabagismului, toxicomaniei, alcoolismului, anxietatii, depresiei,
insomniei, tulburarilor sexuale sau esecurilor scolare.
Tratarea stresului devine un domeniu privilegiat al terapiilor cognitive. 7etodele acestora
sunt utilizate in companii pentru instruirea anga%atilor. Un alt aspect, mai apropiat de
medicina, abordeaza rolul cognitiilor in cazul durerii si importanta comportamentului in
aparitia unor anumite boli, cum ar fi bolile cardiovasculare.
Contraindicatii. ,rintre contraindicatii se numara tulburarile maniaco-depresive si
depresiile grave, care necesita mai intai un tratament medicamentos. TCC-urile se axeaza
pe tulburari precise. Ele nu sunt indicate pentru indispozitii incerte, pentru perioadele de
structurare a identitatii !adolescenta$ sau pentru nevoia simpla de a vorbi.
Pretul si durata. *edintele dureaza 34 de minute, iar pretul mediu este de 4/ de lei. e
cele mai multe ori sunt propuse in %ur de 8/ de sedinte, in ritm de una pe saptamana.
Tratamentul poate sa inceapa cu doua sedinte saptamanale, daca problema este acuta.
TCC-urile sunt terapii scurte, dureaza intre 9 si . luni. aca problema persista, inseamna
ca exista o rezistenta, ca subiectul se agata de tulburarea sa si ar fi bine sa inceapa o
terapie analitica.
de A++'E :A;T<E=
traducere si adaptare de *abina orneanu
Info utile: Asociatia =omana de Terapie Comportamentala si Cognitiva, *pitalul Clinic
de ,sihiatrie ",rof. r. Alexandru >bregia&, Centrul "Trepte&, sos. 0erceni ?/-?8, sector
3, 0ucuresti,
tel. /8? 993 93 @?, e-mail: officeApsihoterapie.org
Mi-am invins teama de lipsuri
;idia, 3/ de ani:
"Am fost intotdeauna timida si m-am simtit stinghera, mai ales intre ai mei. *unt mezina
familiei si singura fata, si am tendinta sa-i las pe fratii mei sa vorbeasca, sa ia decizii. Eu
si sotul meu o ducem bine, dar ma temeam intotdeauna ca ne-ar putea BlipsiC ceva.
'ntram in panica, de exemplu, la gandul ca nu mi-as mai putea intretine mama, care a
ramas in gri%a mea. Aveam tot mai des dureri de cap si ameteli. Am consultat atunci un
terapeut cognitivist. Terapia a inceput cu mai multe sedinte de relaxare, fiindca eram
foarte agitata. Apoi am intocmit o lista cu toate lucrurile care imi provoaca anxietate. A
iesit la iveala ca toate aveau legatura cu banii, cu saracia: ciorapi rupti, paine mucegaita,
ziduri coscovite2 7ai presus de orice, ma temeam sa nu citesc pe chipul mamei mele o
expresie de disperare, cum avea pe vremea divortului ei, cand a fost deposedata de toate
bunurile. A treia etapa a constat in retrairea imaginara, intr-o stare de relaxare, a acestei
situatii. Am vizualizat expresia de pe chipul mamei, pentru a ma desensibiliza in raport
cu aceasta imagine. 'n acelasi timp, am acceptat sa analizez situatia reala a mamei mele2
ca sa-mi dau seama ca sunt putine sanse ca ea sa ramana fara resurse si ca, daca ar aparea
vreo problema, fratii mei sunt si ei aici, gata sa intervina#
Terapia cognitiv-comportamentalD este forma de psihoterapie care acordD o atenEie
deosebitD felului Fn care gGndurile !cogniEiile$ pot produce, modela sau influenEa trDirile
emoEionale ale unui individ. AceastD formD de psihoterapie s-a dovedit a fi foarte
eficientD Fn depresie, anxietate, furie, autoculpabilizare, rezolvarea problemelor de cuplu
Hi chiar Hi pentru cei care suferD de psihoze Hi tulburDri bipolare Hi care iau tratament
psihiatric.
*tudiile HtiinEifice aratD cD psihoterapia cognitiv-comportamentalD este la fel de eficientD
ca Hi medicaEia psihiatricD prescrisD pentru depresie Hi anxietate. In unele cazuri,
tratamentul psihiatric poate fi folosit ca ad%uvant Fn psihoterapia cognitiv-
comportamentalD, din moment ce fiecare dintre acestea acEioneazD asupra diferitelor
regiuni ale creierului, regiuni ce par a fi implicate Fn menEinerea simptomelor depresive.
e obicei, FnsD, este preferabil ca medicaEia sD fie luatD Fn considerare numai ca ultima
soluEie, Hi numai Fn cazul Fn care s-au luat Fn calcul toate beneficiile dar Hi efectele
secundare posibile administrDrii lor. in studii a mai reieHit Hi faptul cD, folosite
FmpreunD, medicaEia Hi psihoterapia cognitiv-comportamentalD au o eficienED mult mai
mare decGt folosirea medicaEiei de una singurD. e asemenea, Hansele menEinerii
rezultatelor pozitive sunt mult mai mari Fn cazul celor care au urmat terapia cognitiv-
comportamentalD.
AceastD formD de terapie pune accent pe gGndurile pe care le avem Fn prezent, Hi, pornind
de la acestea, ne acordD prile%ul de a descoperi cum aceste gGnduri contribuie la stDrile
emoEionale pe care dorim sD le schimbDm. ,e de altD parte, tot prin terapia cognitiv-
comportamentalD, putem afla care dintre gGndurile noastre sunt responsabile Hi de
aspectele personalitDEii noastre care ne plac Hi pe care ni le dorim, Hi care chiar ne sunt de
folos. In acest fel, producerea schimbDrii devine mai uHoarD pentru cD aceastD terapie se
foloseHte de multe dintre resursele personale pe care de%a le avem, Hi pe care vom FnvDEa
sD le valorificDm Hi sD le utilizDm pentru FnvDEarea unor Fntreprinderi noi Hi constructive.
6elul Fn care gGndim influenEeazD felul Fn care ne simEimJ dacD gGndurile noastre sunt
pozitive, ca rezultat, Hi emoEiile noastre vor fi tot pozitive. Terapia cognitivD ne a%utD sD
gGndim Hi sD ne comportDm Fntr-un mod eficient Hi raEional. AvGnd Fn vedere cD gGndurile
noastre, fie pozitive fie negative, pot conEine erori, cu a%utorul terapiei cognitiv-
comportamentale putem FnvDEa cum sD adunDm dovezi pentru a afla cGt de eronate sau
corecte sunt ele, Hi ce putem face pentru a le adapta realitDEii.
e exemplu, cGnd suntem deprimaEi, gGndurile noastre sunt centrate Fn %urul negativitDEii,
Fn timp ce ignorDm aproape Fn totalitate aspectele pozitive ale vieEii noastre. Cei care
suferD de depresie au o viziune negativD asupra propriei persoane, asupra viitorului Hi
asupra experienEelor curente. in cauza pDrerii negative de sine, cei deprimaEi nu FHi
asumD nici o reuHitD, iar pentru nereuHite se simt Fn totalitate responsabili, chiar Hi acolo
unde nu sunt. Aceste gGnduri, la rGndul lor, cauzeazD o viziune sumbrD asupra viitorului
Hi nu de puEine ori, cei care suferD de depresie FHi imagineazD o serie de scenarii negative
asupra acestuia. Este de la sine FnEeles cD, din cauza acestei centrDri pe negativ, o
persoanD care suferD de depresie nu se mai poate bucura de viaED Hi are mari dificultDEi Fn
a gDsi plDcere Fn ceea ce Fntreprinde.
istorsiunile cognitive, sau gGndurile automate, sunt acele gGnduri care ne vin Fn mod
spontan. Ele par a fi plauzibile, motiv pentru care suntem FndemnaEi sD le considerDm
adevDrate. Un exemplu de distorsiune de gGndire este prezicerea viitorului. e cGte ori nu
ni s-a FntGmplat sD ne Fnchipuim, fDrD a avea dovezi, cD nu vom reuHi Fn ceea ce ne-am
propus, cD vom rata lamentabil, sau cD ne vom face de rGs Fntr-o situaEie socialD5 Un alt
exemplu de distorsiune cognitivD este etichetarea, a noastrD, a realitDEii, sau a altor
persoane. Ea are loc atunci cGnd luDm un comportament !de exemplu nereuHitD la un
examen$, Fl extrapolDm, Hi-l folosim ca termen definitoriu al propriei persoane. CGnd
etichetDm, nu mai gGndim Fn termeni de "am picat examenul&, ci ne spunem "sunt un
ratat&. Un al treilea exemplu de distorsiune de gGndire este ignorarea pozitivului. *e
FntGmplD atunci cGnd preferDm sD considerDm toate evenimentele sau trDsDturile noastre
pozitive ca fiind insignifiante, minore ori total de prisos, Fn timp ce negativul primeHte o
importanED exageratD. Un alt tip de gGnd automat este gGndirea de tip alb-negru, totul sau
nimic. Acest tip de gGndire nu ne permite sD conHtientizDm reala complexitate a tuturor
lucrurilor, Hi ne Fnchide Fntr-un cerc foarte mic unde singurele alegeri pe care le avem
sunt de tipul rDu-bine, iubire-fricD. Este de la sine Fnteles cD, avGnd Fn vedere numDrul
limitat de alegeri, Hansele nefericirii cresc Fntr-un mod dramatic.
Catastrofarea este Hi ea o distorsiune de gGndire Hi se FntGmplD atunci cGnd gGndim cD
situaEia noastrD, ca un Fntreg, sau doar anumite aspecte ale vieEii noastre, este de
nesuportat, Fngrozitoare, sau sinistrD, Fn loc de a o considera doar neplDcutD sau de
nedorit.
(Gndurile automate, prin natura lor, pot fi foarte puternice Hi puterea lor creHte Fn raport
cu volumul repetDrii lorJ cu cGt le gGndim mai mult, cu atGta mai mare FnsemnDtate Hi
putere de influenED au. Este important de reEinut cD, aceste gGnduri, oricGt de credibile ar
pDrea Hi oricGt de obiHnuiEi am fi cu ele, nu sunt una Hi aceeaHi cu realitatea. Ele nu sunt
altceva decGt aproximDri ale realitDEii. +u putem afla starea realD a faptelor decGt dacD le
comparDm cu realitatea Hi dacD strGngem dovezile necesare afirmDrii sau infirmDrii lor.
e exemplu, cGnd suntem deprimaEi, putem avea urmDtorul gGnd: "nu mai pot sD mD
bucur de viaED&. Cum testDm acest gGnd5 > tehnicD des FntGlnitD Fn terapia cognitiv-
comportamentalD este Einerea unui %urnal Fn care ne vom Eine evidenEa tuturor activitDEilor
zilnice, urmGnd ca apoi sD evaluDm nivelul de plDcere resimEit pe parcursul fiecDreia
dintre activitDEile cuantificate. In acest fel, putem avea plDcuta surprizD de a descoperi cD,
de fapt, sunt unele activitDEi Fn timpul cDrora resimEim multD plDcere, dar din cauzD cD
suntem atGt de centraEi pe gGndul cD nu ne mai putem bucura de viaED, nu mai acordDm
atenEie lucrurilor care ar avea puterea sD ne infirme aceastD convingere.
ar terapia cognitiv-comportamentalD este mai mult decGt simpla gGndire pozitivD. e
fapt, ar fi mai corect de spus cD terapia cognitiv-comportamentalD este gGndirea realistD,
pentru cD ea nu face decGt sD ne a%ute sD precepem o imagine completD a realitDEii, Hi cu
bune Hi cu rele. 'ar cGnd o situaEie este Fntr-adevDr negativD, cu a%utorul acestei terapii
putem FnvDEa cum sD generDm soluEii alternative pentru rezolvarea problemei noastre Hi
cum sD o selectDm pe cea care se potriveHte cel mai mult nevoilor noastre.
e multe ori Fn faEa unei situaEii de crizD rDmGnem paralizaEi Hi nu mai suntem capabili sD
gDsim soluEii funcEionale la problemele noastre. Acest lucru se datoreazD catastrofDrii de
care vorbeam mai devreme. e cGte ori nu ni s-a FntGmplat ca, dupD depDHirea unei
situaEii dificile, sD reuHim sD gDsim soluEii care nu ne-ar fi trecut niciodatD prin cap Fn
timpul crizei5 CGnd suntem calmi Hi relaxaEi suntem mult mai buni Fn a gDsi soluEii.
Terapia cognitiv-comportamentalD ne FnvaED cum sD asimilDm cGt mai mult din aceastD
stare internD favorabilD nouD, ca sD putem sD o recreem Fn situaEiile de crizD.
,entru a deveni Hi mai conHtienEi de amprenta pe care gGndurile automate o lasD asupra
noastrD, este folositor sD ne gGndim Hi la costurile Hi beneficiile care rezultD din ele. ExistD
posibilitatea sD nu dorim sD ne desprindem de un anume fel de gGndire negativD deoarece
aceasta ne motiveazD. Este uHor de FnEeles cum cineva nu Hi-ar dori sD renunEe la
motivaEie. In acelaHi timp, din cauza gGndirii negative ne putem simEi disperaEi Hi
extenuaEi, ceea ce lucreazD Fn defavoarea iniEialei noastre intenEii de a fi eficienEi Hi
motivaEi. In acest caz, terapia cognitiv-comportamentalD ne FnvaED cum sD obEinem
aceleaHi beneficii la care nu dorim sD renunEDm fDrD ca acestea sD depindD de gGndirea
auto-distructivD.
Terapia cognitiv-comportamentalD este folositoare nu numai pe timpul duratei HedinEelor
de terapie dar Hi dupD terminarea acestora, pentru cD ne FnzestreazD cu un nou mod de a fi
Hi de a gGndi care ne a%utD cum sD ne adaptDm noilor situaEii, mai FncrezDtori Fn propriile
forEe, cu mai mult entuziasm Hi poftD de viaED.