------~---

\
Dreptul european al afacerilor
Note de curs (/)
CONSIDERA'fII INTRODUCTIVE
1. Repere istorice ale constructiei europene
CreareaUniunii Europene afost un proces institutional progresiv, fiind rezultatul
eforturilor conjugate ale democratiilor occidentale in dorinta unei integrari social-
economice si politice autentice. Ideea unei Europe unite nu era un deziderat nou;
promovat deLigaNatiunilor ', un inceput in realizarea acestuia afost marcat de aparitia
in 1949 a Consiliului Europei prin vointa comuns a zece state (Belgia, Danemarca,
Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia), rolul
acestuia manifestandu-se i11special in domeniul social si cultural, si nu economic'. In
plan militar, un moment important a fost marcat de infiintarea Uniunii Europei
Occidentale - U.E.O. prin semnarea la 17 martie 1948 a Tratatului de la Bruxelles
(modificat prin Acordul de la Paris din 23 octombrie 1954), continand clauza
angajamentului militar reciproc incaz deagresiuneaunui stat membru'.
Nu lipsite de consistenta au fost 9i demersurile americane -+prin lansarea
Planului Marshall de ajutorare a statelor europene aflate in dificultate dupa razboi
(context in care se impune sa facemreferire la infiintarea Organizatiei Europene de
Cooperare Economica -O.E.C.E.4la 16 aprilie 1948, conceputa ca 0structura care sa
continue obiectivele propuse de Planul Marshall) sau -+In plan politico-militar, prin
constituirea Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord -N.A.T.O. inurmasemnarii
la4 aprilie 1949 aTratatului delaWashington.
In replica, statele socialiste din Europa Centrala si deEst; sub influentapolitico-
economicaaU.R.S.S., infiinteaza structuri institutionalesimilaredecooperareeconornica
- Consiliul de Ajutor Economic Reciproc -C.A.E.R. in ianuarie 1949, respectiv de
cooperare rnilitaraprin semnarea la 14 mai 1955 aTratatului de la Varsovia. Urmare
inlaturarii regimurilor comunistedinstatelemembresi acaderii zidului Berlinului 'inanul
1989 amintiteleorganizatii internationaleaudevenit istorie, fiinddesfiintateinanul 1991.
Un episod tranzitoriu important in procesul de formare a Uniunii Europene l-a
reprezentat constituirea celor trei Comunitati europene in cadrul carora cooperarea
dintrestatelernembres-aurrnarit afunamai eficientadedit ccapermisa deorganizatiile
internationaleanterior amintite.
Iin sensul ariuat ase vedea o. Manolache, Drept comunitar, ed. a IV-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, p. I
si notcle bibli grafice indicate.
2 Un succes pol itic semnificati v al arnintitei structuri I-a reprczentat adoptarea Conventiei europcne a
drepturilor ~ilibertatilor fundamcntale ale ornului, semnata la Rorna, la 4-noiernbrie 1950 ~iintratii In vigoare la 3
septembrie 1953.
lFranta, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germanin, Italia, iar ulterior pania, Portugalia $i
Greeia.
4 Ulterior (si anum , in :lllul 1961) devenita rganizatiu pentru Coopcrare Econoruica ~i D l.V ltar
O.C.E.D. prin intrarca S.U.! .. Can dci, Australici ~iJ aponiei.
Astfel, cunoscut fiind rolul pe care industria carbunelui si otelului l-au avut ill
declansarea conflagratiilor mondiale si urmarindu-se pacificarea intereselor franco-
germane in acest sector economic, J ean Monnet (comisar general pentru planul de
modemizare si echipament al Frantei) propune ca administrarea pietei sectoriale a
carbunelui si otelului sa fie realizata prin intermediul unei structuri supranationale. In
consecinta, la 18 aprile 1951 este semnat Tratatul de la Paris privind infiintarea
Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului de catre Franta, R.F.Germania, Belgia,
olanda, Luxemburg si Italia, fiind incheiat pe 0perioada de 50 de ani ~i intrand in
vigoare la 10august 1952
5
. .
Ulterior, la Roma, la 25 martie 1957 se sernneaza Tratatele privind constituirea
Comunitatii Europene a Energiei Atomice - C.E.E.A.IEUROATOM avand ca scop
crearea unei piete comune nucleare, respectiv eel privind Comunitatea Economica
Europeana care l~i propunea un obiectiv si mai larg, depasind granitele unei solidaritati
economice pur sectoriale si aspirand la 0integrate europeana si la formarea unei piete
uruce.
Extinderea Cornunitatilor Europene prin aderarea si a altor state europene a
marcat ultimele decenii ale secolului trecut si continua si astazi, confirmand, nu tara
unele esecuri, viabilitatea proiectului european. Procesul negocierilor a cunoscut si
anumite reticente fata de unele state candidate, iar exemplul Marii Britanii despre care se
afirma ca ar fi un adevaratt.cal troian" al S.U.A. in Europa" (cu care negocierile au fost
suspendate in 1963, pentru afi reluate in 1967, incheiate in 1970) este elocvent. Incepand
cu 1 ianuarie 1973, alaturi de Marea Britanie devin state membre si Danemarca si
Irlanda, peisajul european devenind astfel, cu referire laultima tara, "mai putin ornogen,
prin aderarea unui stat cu nivel de trai mai scazut decat al celorlalte'". Au urmat apoi
Grecia, incepand cu 1ianuarie 1981, Spania si Portugalia din 1ianuarie 1986, admiterea
celor din urma deterrninand (datorita supraproductiei de legume si fructe) un dezechilibru
economic temporar. Caderea zidului Berlinului si unificarea Germaniei a fost unanim
acceptat ca un factor de progres politic si de stabilitate aEuropei, pentru caincepand cu 1
ianuarie 1995 sa devina state membre si Austria, Finlanda si Suedia
9
. Largirea
Comunitatilor europene prin admiterea de noi membri este si azi un subiect actual al
politicii exteme a statelor europene'"; epuizand cronologia "Uirgirilor europene", aratam
ca, dupa semnarea in 15 aprilie 2003 laAtena aTratatelor de aderare, incepand din 1mai
2004 au devenit state-membre 'inca 10state (si anume Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia,
Slovacia, Cipru, Malta, Lituania, Letonia, Estonia), pentru ca, In fine, la 25 aprilie 2005
laLuxemburg sa fie semnat Tratatul de aderare al Romdniei si Bulgariei, data intrarii In
vigoare aacestuia fiind 1ianuarie 2007.
5 Tratatul privind infiintarea C.E.C.O. a iesit din vigoare ladata de 23 iulie 2002.
6 A se vedca O. Bibere, Uniunea europeanii - infra virtual si real, Ed. All, Bucuresti 1999, p. 7, citat dupa
O. Manolache, or. cit.. p.6.
7 Tratatul de aderarc al Marii Britanii. Irlandci, Norvegici si Dancmarcei a fost sernnat la data de 22
decernbrie 1972 la Bruxclles; Norvegia nu a aderat totusi la Cornunitati Intrucat urrnare rezultatului negativ al
referendumului organizat la nivel national In 24 septernbrie 1972 nu a ratificat tratatul.
8 A se vcdea A. Fuerea Drept comunitar at a/acari/or, Ed. Universul J uridic, Bucurcsti, 2003, p. 15.
9 Precizam eft niei acum Norvegia nu devine stat membru, ca urrnarc a votului negntiv (al doilea, dupa eel
din 1972) at referendumului din nolernbrie 1994.
IO_Pentru detalii ell privire la stadiul negocierilor ~i ell alte state, a se vedca A. Fuerea, op. cit., p. 16, O.
Manolache,op. cit., p, 17.
2
Evolutia constructici cornunitare ainregistrat un pas inainte prin semnarea la 17 $i
28 februarie 1986 la Luxemburg si Haga aActului unie european intrat in vigoare la 1
iulie 1987
11
prin care statele mernbre, propunandu-si drept obiectiv principal realizarea
"pietei interne,,12, se exprirnau 'insensul integrarii economice prin inlaturarea obstacolelor
la libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor. Actul unic
european nu a fost dedit 0 etapa interrnediara si necesara spre constituirea Uniunii
Europene intr-un context politic favorabil (destramarea U.R.S.S., inlaturarea regimurilor
comuniste din blocul estic european, unificarea germana).
Tratatul privind instituirea Uniunii Europene, semnat Ia 7 februarie 1992 la
Maastricht (intrat apoi in vigoare la 1 noiembrie 1993) a reprezentat un episod
reformator in procesul integrarii europene. Uniunea Europeana beneficiaza de un aparat
institutional unic, alcatuit din institutiile comunitare (Consiliul Comunitatilor Europene
devine prin Tratatul de la Maastricht Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul european,
Comisia europeana si Curtea de J ustitie) si Consiliul european cu rol in stabilirea
directiilor politicii generale ale U.E. Uniunea Europeana'- desi nu beneficiaza (inca) de
personalitate juridica, neputandu-se angaja 'inrelatiile externe decat In plan politic -este
construita pe trei piloni: Comunitdtile (Cornunitatea Econornica Europeana devenind
Comunitatea Europeana); a doua structura priveste Politica externd si de securitate
comund - P.E.s. c., iar atreia Cooperarea in domeniile justitiei si al afacerilor interne -
JA.l.
Modificarea denumirii Tratatatului Comunitatii Economice Europene 13in Tratatul
de Instituire a Cornunitatii Europene ilustreaza conceptia potrivit careia Comunitatea nu
mai are 0dimensiune exc1usiv economics. Astfel, prin Tratatul de la Maastricht a fost
introdusa notiunea de "ceta{enie" a Uniunii Europene, sens In care dispozitiile art. 17din
T.C.E. arata ca " C ... ) . Este cetatean al Uniunii orice persoana care are cetatenia unui stat
membru"!". Nu mai putin, realizarea Uniunii Eeonomice si Monetare constituie
obiectivul esential introdus in cadrul Tratatului C.E. prin Tratatul de la Maastricht; daca
Uniunea Economics presupune coordonarea politiciior economice ale statelor membre,
Uniunea Monetara implica instituirea unor rate de schimb ireversibile intre monedele
nationale si trecerea lamoneda unica euro.
Preambulul nostru retrcspectiv continua Cll Tratatul de la Amsterdam (incheiat
la2 octombrie 1997 si intrat In vigoare la 1mai 1999) care, dupa A.U.E. si Tratatul de la
Maastricht, reprezinta, practic, atreia revizuire semnificativa atratatelor comunitare. Fara
a ne propune 0descriere detaliata a continutului acestuia, se impune sa retinem ca prin
Tratatul de la Amsterdam 0parte din eel de-al treilea pilon al Uniunii Europene a fost
introdusa in cadrul Tratatului C.E. sub Titlul IV" Vizele, azilul, imigrarea si alte politici
privitoare la libera circulatie a persoanelor ", Prin semnarea la 26 februarie 2001 a
Tratatul de la Nisa (intrat 'in vigoare la 1 februarie 2003) statele membre inteleg sa
II Denumirea de Act unic (sub]. ns.) European a fest inspirata de faptul di acesta prcsupune combinarea a
doua categorii de dispozitii: unele prin care se modifica celc trei tratate constitutive, respectiv altele privind
promovarea unci politici externe cornune.
2 Prill art. 14 alin. (2) din Tratatul C.E. plata interns era definita drept "un spatiu !" I'llfronticre interne ln
carecsteasigurau libcracirculatic amarfurilor, pcrsoanelor, serviciilor ~icupitalurilor".
I}In acelusi timj prin Tratatul de InMaastricht, partile a doua lJi a trcia din Tratatul C.E.E. au Iost
rcgrupatc sue litIuI .Pol i tici IeComun ita}i i" coruirutnd di' pozi \i ile referitoare lacel c patru Iibcrt:lti fundamentale.
14ell privire la prcr gali vcle spccifice cetatcniei eur0jJ CJ 1C a se vedea irfra p,
3
sustina si pe viitor reforma institutionala necesara in vederea extinderii Uniunii Europene
spre tarile din Europa Centrala ~i deEstIS.
In fine, un moment de referinta in evolutia procesului comunitar il constituie
Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007 ~i intrat in vigoare la 1
decembrie 2009 prin care sefii de stat si de guvem ai statelor membre U.E., din dorinta de
adepasi starea de aparent blocaj creata in anul 2005 prin respingerea de catre francezi si
olandezi a referendumului privind Constitutia europeana in anul 2005, si-au propus sa
adapteze institutiile europene ~'limetodele lor de lucru, sa consolideze legitimitatea
democratica a Uniunii si a valorilor sale funadamentale.
Sub aspectul continutului sau, Tratatul de la Lisabona a procedat la amendarea
tratatelor existente - Tratatul asupra Uniunii Europene, care i~i va rnentine denumirea
(fiind numit in continuare potrivit prevederilor Tratatului de la Lisabona T.U.E.-nou) si
Tratatul asupra Comunitatii Europene (T.C.E.) care a fost redenumit Tratatul privind
functionarea UE. (T.F.U.E.).
Cum evocarea tuturor modificarilor aduse prin Tratatul de la Lisabona se
circumscrie, in mod traditional, obiectului de studiu al unei alte discipline didactice
(drept comunitar), ne limitamaface referire doar laceea ce se situeaza in aria de interes a
materiei noastre. In consecinta, din ansamblul prevederilor modificatoa.re ale Tratatului
de laLisabona retinern ca fiind relevante pentru domeniul analizat dispozitiile referitoare
l<!Ci) dobdndirea de cdtre Uniunea Europeand a personalitiuii juridice (art. 48 din
T.UE.-nou); prin recunoasterea calitatii de subiect de drept pe scena relatiilor
internationale, actiunea externa a Uniunii Europene nu mai este limitata doar la
angajamente politice, aceasta putand negocia ~i incheia acorduri internationale in nume
propriu, respectiv dobandi capacitatea de adeveni membru in organizatii internationale";
ii) reglernentarea unor competente exclusive ale Uniunii in urmatoarele domenii:
uniunea vamald, stabilirea regulilor de concurerud necesare functionarii pietei interne,
politica monetarapentru statele membre din zona euro, conservarea resurselor biologice
ale marii in cadrul politicii comune apescuitului si politica comerciald cornuna.
2. Dreptul european al afacerilor -concept si trasaturi specifice
Dreptul european al afacerilor se caracterizeaza printr-un pronuntat caracter
pluridisciplinar fiind alcatuit din totalitatea normelor juridice apartinand unor ramuri de
drept diferite (drept fiscal, vamal, comercial) si circumscrise domeniului afacerilor,
aplicabile lucratorilor indef,endenti, intreprinderilor precum si statelor membre.
La nivel doctrinal' 7, se apreciaza ca dreptul european al afacerilor prezinta
urmatoarele trasaturi specifice:
15 Pentru detalii a se vedea \. N. Militaru, Dreptul Uniunii Europcnc, p. 24 :;;iurrn, rcspectiv S. Deleanu,
Dreptul comunitar al afacerilor, p. 3, ase vedea http://facultate.regielive.ro.
16 lnstituirea, prin art. 9 din T.U.E.-nou. a functiei de Inalt Reprczentant aJ Uniunii Europene pentru afaceri
externc si politica de securitate (deservita de persoana care detine ~ifunctia de vicepresedintc ai Cornisiei Europene)
este cxpresia preocuparii pentru cficientizarea prerogarivei de reprczentare a Uniunii in r latiile cu tatcle tCI1e!?i cu
organizatiile lntcmationale, prerogative ce decurgc din personalitatea juridica a Uniunii.
17 A se vedea L. si J . Vogel, Le droit europeen des affaires. Da1l07., Pari. 1994, p. 3-6, citat dupa S.
Dcleanu, Drept comunitar af ofacerilor Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj. p. 23.
4
-este un drept suprapus sistemelor de drept nationale, nesubstituindu-se acestora;
conflictul intre normele de drept intern si normele cornunitare se solutioneaza illfavoarea
aplicarii celor din urma;
-are dimensiunea unui drept "integrator", tratatele europene fiind tratate-cadru
care presupun existenta unui drept derivat (regulamente, directive, decizii);
- in fine, menta a fi subliniat caracterul deseentralizat al normelor care 11
alcatuiesc, in sensul ca acestea, in rnasura in care au efect direct, pot fi invocate de
particulari in fata autoritatilor jurisdictionale ale statelor-membre (este cazul
regulamentelor, directivelor, deciziilor, nu si al avizelor, respectiv recomandarilor,
ultimele doua avand caracter facultativ).
5