Sunteți pe pagina 1din 2

REVERIA...

De cate ori am incercat sa-ti spun prin amalgamul de agitatie al fiintelor


vii, sentimente. M-am ratacit prin ganduri: o licarire. Hm!... Acea privire care
sa-mi arate ca albastrul cerului ma poate ajuta sa zbor. Unde? Nu stiu. Cel mai
probabil, intr-o lume mai buna, unde, atunci cand privesc spre inalt, printre
numerosii albi ai verii, sa-ti intalnesc privirea.
Cantecul nostru de iubire s-a intrerupt. A fost oprit de ploaia, care asteapta
sa ne imbratisam in acelasi loc. Ganduri, vise, sperante, iluzii toate s-au
ingramadit in suflet.
Schimband impresii cu gandul mi-am dat seama ca trei este cifra
magica, norocul ne-a adus impreuna, chiar si pentru un moment. Ascultand
soaptele vantului, cu marea care imi spunea prin copilul briza, vorbe. Mi-am
amintit... sarutul.
Fiorul rece m-a cuprins in ale sale brate si m-a facut sa cred in luciile
mreje ale eminescului luceafar.
Sa privim spre Steaua Noastra! Si oare linia orizontului zarit imi
ascunde adevarul sau m-am pierdut eu, in timp. Nu stiu daca am scris prea bine,
dar e povestea mea. Zbor. Alerg. Visez. Gandesc. Privesc. Tresalt. Iubesc. Pot sa
o iau de la capat. Ma gandesc la un nou inceput fara... fara... fara tine?
Doamne, ce lucruri oribile am spus! De ce plang? Regretele sunt tardive.
Spune-mi, TU, ingerul meu. Vreau sa nu se termine viata. Cand ne dam seama
ca am ajuns la final, zambim. Doar, atunci realizam ca totul a trecut cu o
repeziciune fulgeratoare.
N-am inteles niciodata de ce clipele dor, numai cand noapte din suflet iti
inunda fiinda si nu te poti desprinde de tot ce e viu, omenesc. Nu e totusi, prea
tarziu? In Iona s-a facut tarziu, dar nu si in mine. Si pana la urma, ce are de-a
face Iona, cu tot ce e scris?
Reveria?! Te duce in acea stare, in care gandul iti zboara fara sa se poata
opri. Paller spunea ca orice asteptare este iluzorie, chiar daca dureaza toata
viata. Merita oare sa asteptam marea iubirea o viata intreaga, chiar daca nu este
sigur ca va veni? Nu stiu. Poate ca da, poate ca nu. Dar, trebuie sa incercam
pana la urma, macar pana la un moment dat si doar pentru a ne convinge.
Imi pierd ratiunea, simturile ma parasesc. De ce? Iubit-o. Strig in mine
pentru a ma regasi. Nimic, neant. Poate alta data...