Notiunile de normal - anormal - patologic se refera la populatia tratata didactic in trei

cercuri:
- cercul central - normalul, cuprinde pe cei echilibrati (cei cu fractia cea mai echilibrata),
cu medie obisnuita. Aici intra modele, etaloane posibile, comparabile, in care au reusit sa domine
trasaturile pozitive (binele asupra raului), care au reusit cu inteligenta, bunatate, productivitate,
generozitate etc. Normalul se obtine prin studiul persoanei (se face un bilant al persoanei, rezulta
o baianta cu fapte bune si fapte rele, din care trebuie sa domine cele bune).

CUNOASTERE:AFECTIVITATE >1
PERSONALITATEA= CARACTER:TEMPERAMENT>1


-cercul anormalitatii (nu inseamna patologic), este in mare crestere in ultima vreme (deci nici
nebun, nici normal); in conditii de democratic, de exemplu, cand se confunda libertatea cu
laxitatea. Democratia da dreptul de a nu semana cu ceilalti. Exista pericolul prevalentei
rautatii, al egoismului. Din punct de veciere psihiatrie, anormalul inseamna psihopatii, care nu ar
trebui internati in spital. Aceasta categorie de anormal ia drepturile bolnavului mintal. Atentie
la expertize - psihopatul lupta pentru recunoasterea ca bolnav, pentru a obtine drepturi, un bolnav
mintal nu lupta pentru a fi calificat drept nebun
Ea ar putea fi definita ca un amestec de normalitate si boala mintala in diferite
proportii; cand proportia de antisocialitate e tolerabila, se asimileaza cu normalul si cand
depaseste normele convietuirii, admise pentru un mediu dat, intra la psihopatii.
-cercul patologic cuprinde dezechilibrarea episodic sau stabila a functiilor sau aptitudinilor
psihice, cu prevalenta proceselor afective, a inconstientului (ne-bune). Nebunia - patologicul -
boala mintaia este predominant inconstient, delirant, halucinator, plin de ura si cu potential
antisocial (crima).
CUNOASTERE:AFECTIVITATE <1
PERSONALITATEA= CARACTER:TEMPERAMENT<1


-distinctia normalitate - boala mintala-dificultate ?
Diferenta se explica prin proportiile deosebite ale comportentelor elementare si superioare si mai
ales prin ceva specific psihicului, care are mereu ceva in prim plan, la un moment dat.
- in primul rand cunoasterea structurilor constiintei si personalitatii, adica o constiinta normala
adauga peste o constienta normala un raport cunoastere / afectivitate in care cunoasterea
prevaleaza (sta la numarator si ghideaza actiunea, franand afectivitatea).
-ai doilea rind aceasta constiinta este un moment al personalitatii, care trebuie sa aiba la randui ei,
un anume raport intre caracter si temperament, din care sa rezulte programul aptitudinal.



-normalul poate fi la un moment dat anormal, de pilda sa fie normal la televizor si anormal in
intimitate - depinde ce predomina
-o pretentie de logica aristotelica elementara de tip a - b, cu tertul exclus, a dus la necesitatea
postularii in psihiatrie a tertuiui inclus si care situeaza intre a- b notiunea a treia, de anormalitate.
Ea ar putea fi definita ca un amestec de normalitate si boala mintala in diferite proportii;
cand proportia de antisocialitate e tolerabila, se asimileaza cu normalul si cand depaseste
normele convietuirii, admise pentru un mediu dat, intra la psihopatii. Matematizand
metaforic ce am spus pana aici rezulta ca avem trei fractii variabile, care pot insemna trei oameni
diferiti sau acelasi om in trei ipostaze diferite.
delimitarea acestor notiuni trebuie sa se faca in cadrul unei expertize si este relativ ceea ce se
stabileste in fiecare zi