Carol I, Rege al Romniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele sau com

plet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20

aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, ap
oi regele Romniei, care a condus Principatele Romne ?i apoi Romnia dupa abdicarea f
or?ata de o lovitura de stat[1][2] a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit
membru de onoare al Academiei Romne, iar ntre 1879 ?i 1914 a fost protector ?i pr
e?edinte de onoare al aceleia?i institu?ii.
n cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lunga domnie din istoria statelor romne?t
i), Carol I a ob?inut independen?a ?arii, datorita careia i-a ?i crescut imens p
restigiul, a redresat economia, a dotat Romnia cu o serie de institu?ii specifice
statului modern ?i a pus bazele unei dinastii. A construit n mun?ii Carpa?i cast
elul Pele?, care a ramas ?i acum una dintre cele mai vizitate atrac?ii turistice
ale ?arii. Dupa razboiul ruso-turc (1877-1878), Romnia a c?tigat Dobrogea (dar a
pierdut sudul Basarabiei)[3], iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunare,
ntre Fete?ti ?i Cernavoda, care sa lege noua provincie de restul ?arii.
Nemplinirea cea mai importanta a domniei regelui Carol I, ca ?i a succesorilor lu
i n perioada monarhica a istoriei moderne a ?arii, a fost e?ecul rezolvarii probl
emelor tipice unei ?ari a carei economie era bazata pe agricultura ?i a carei po
pula?ie era reprezentata n covr?itoare majoritate de ?arani.[4] Dupa suirea pe tro
n a lui Carol I, situa?ia ?aranimii romne ncepe sa se degradeze serios[5], pe masu
ra ce mo?ierimea, pentru a face fa?a competi?iei pe pie?ele externe, ridica cont
inuu nivelul de exploatare al ?aranimii.[6] Sistemul injust pentru covr?itoarea m
ajoritate a popula?iei Romniei din acea perioada era n plus aproape o excep?ie n re
giune[7][8][9], fapt care totu?i nu l-a stimulat pe suveran sa ini?ieze un progr
am de reforma agrara, situa?ie care a condus la repetate[10] explozii sociale n m
ediul rural la finele secolului al XIX-lea ?i nceputul secolului al XX-lea. Rezul
tatul a fost ca principalul sector al economiei romne?ti n epoca, n care era antren
ata majoritatea covr?itoare a popula?iei, a ramas ntr-o stare primitiva.